Aplicație multiliniară
În algebra liniară o aplicație multiliniară este o funcție de mai multe variabile care este liniară separat în fiecare variabilă. Mai precis, o aplicație multiliniară este o funcție
unde și sunt spații vectoriale (sau module peste un inel comutativ), cu următoarea proprietate: pentru fiecare , dacă toate variabilele cu excepția lui sunt menținute constante, atunci este o funcție liniară de .[1]
O aplicație multiliniară de o variabilă este o aplicație liniară, iar de două variabile este o aplicație biliniară. În general, o aplicație multiliniară de Format:Mvar variabile se numește o aplicație Format:Mvar-liniară. Dacă codomeniul unei aplicații multiliniare este corpul scalarilor, se numește Format:Ill-wd. Aplicațiile multiliniare și formele multiliniare sunt obiecte fundamentale de studiu în algebra multiliniară.
Dacă toate variabilele aparțin aceluiași spațiu, formele pot fi simetrice, antisimetrice, sau aplicații k-liniare alternate. Acestea din urmă coincid dacă inelul subiacent (sau corpul) are o caracteristică diferită de 2, altfel primele două coincid.
Exemple
- Orice aplicație biliniară este o aplicație multiliniară. De exemplu, orice produs scalar dintr-un spațiu vectorial este o aplicație multiliniară, la fel ca produsul vectorial al vectorilor din .
- Determinantul unei matrice este o funcție multiliniară alternată a coloanelor (sau liniilor) unei matrice pătrate.
- Dacă este o Format:Ill-wd, atunci a Format:Mvar-a derivată a lui Format:Mvar în orice punct Format:Mvar din domeniul său poate fi văzută ca o Format:Mvar-funcție liniară simetrică .
Reprezentare prin coordonate
Fie o aplicație multiliniară în spațiile vectoriale finit dimensionale cu dimensiunea și un spațiu cu dimensiunea . Dacă se alege baza pentru fiecare și baza pentru (folosind caractere grase pentru vectori), atunci se poate defini o colecție de scalari prin
Atunci scalarii determină complet funcția multiliniară . În particular, dacă
pentru , atunci
Exemple
Fie forma triliniară
unde Format:Math, iar Format:Math.
O bază pentru orice Format:Mvar este Fie
unde . Cu alte cuvinte, constanta este o valoare a funcției în unul dintre cele opt triplete posibile ale vectorilor bazei (deoarece există două opțiuni pentru fiecare dintre cei trei ), și anume:
Orice vector poate fi exprimat printr-o combinație liniară a vectorilor bazei
Valoarea funcției pentru o colecție arbitrară de trei vectori poate fi exprimată prin
Sau, în formă dezvoltată
Relația cu produsele tensoriale
Există o corespondență naturală biunivocă între aplicațiile multiliniare
și aplicațiile liniare
unde prin este notat Format:Ill-wd al . Relația dintre funcțiile și este dată de formula
Funcții multiliniare pe matrici n×n
Se pot considera funcțiile multiliniare pe o matrice Format:Math peste un inel comutativ Format:Mvar cu element neutru, ca fiind funcții pe liniile (sau coloanele) matricei. Fie Format:Math o astfel de matrice, iar Format:Math rândurile ei. Atunci funcția multiliniară Format:Math poate fi scrisă
satisfăcând relația
Dacă reprezintă a Format:Mvar-lea linie a matricei unitate, se poate exprima fiecare linie Format:Math ca suma
Folosind multiliniaritatea lui Format:Math se poate rescrie Format:Math sub forma
Continuând această substituție pentru toate valorile lui Format:Math se obține pentru Format:Math,
Prin urmare Format:Math este determinată unic prin modul cum operează Format:Mvar pe .
Exemple
În cazul matricilor 2×2 se obține
unde și . Dacă se restricționează să fie o funcție alternată, atunci și . Cu se obține determinantul matricilor 2×2:
Proprietăți
- O aplicație multiliniară are valoarea zero ori de câte ori unul dintre argumentele sale este zero.