Potențial termodinamic

De la testwiki
Versiunea din 29 noiembrie 2024 18:14, autor: imported>Turbojet (eliminat Categorie:Termodinamică; adăugat Categorie:Ecuații termodinamice via HotCat)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare

În termodinamică, un potențial termodinamic este o funcție de stare a unui sistem fizico-chimic și are dimensiunile unei energii. Diferitele tipuri de potențial exprimă capacitatea energetică a sistemului în timpul unei transformări, în funcție de condițiile în care ea are loc.

Tipuri de potențiale termodinamice

Cele patru potențiale uzuale sunt următoarele:

Potențiale termodinamice
Denumire Simbol Variabile Funcție Diferențială totală
energie internă U S,V,{Ni} dU=TdSpdV+μidNi
entalpie H sau I S,p,{Ni} H=U+pV dH=TdS+Vdp+μidNi
energie liberă sau energie liberă Helmholtz F sau A T,V,{Ni} F=UTS dF=SdTpdV+μidNi
entalpie liberă sau energie liberă Gibbs G T,p,{Ni} G=U+pVTS dG=SdT+Vdp+μidNi

unde T este temperatura, S este entropia, p este presiunea, V este volumul. Ni este numărul de particule de tip i în sistem. De obicei parametrii Ni sunt ignorați în sistemele monocomponent (cu o singură substanță) unde compoziția nu se modifică.

{{#invoke:Sidebar |collapsible | bodyclass = plainlist | titlestyle = padding-bottom:0.3em;border-bottom:1px solid #aaa; | title = Termodinamică | imagestyle = display:block;margin:0.3em 0 0.4em; | image = | caption = Schema unei mașini termice Carnot | listtitlestyle = text-align:center; | expanded = ecuații

| list1name = ramuri | list1title = Ramuri | list1 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list2name = principii | list2title = Principii | list2 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list3name = sisteme | list3title = Sisteme | list3 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist

Format:Sidebar

| list4name = proprietăți | list4title = Propertăți ale sistemelor

| list4 =

Notă: Parametri conjugați cu italice
Format:Sidebar

| list5name = material | list5title = Proprietăți ale materialelor | list5 =

Capacitate termică masică  c=
TS
NT
Coeficient de compresibilitate  β=
1V
Vp
Coeficient de dilatare volumică  α=
1V
VT


| list6name = ecuații | list6title = Ecuații | list6 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list7name = potențiale | list7title = Potențiale | list7 = Format:Unbulleted list Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list8name = istorie | list8title = Format:Hlist | list8 =

Format:Sidebar

| list9name = personalități | list9title = Personalități | list9 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist | below =

}}

Descriere și interpretare

Potențialele termodinamice sunt folosite la calculul echilibrului reacțiilor chimice, sau la măsurarea proprietăților substanțelor folosind reacțiile chimice. Reacțiile chimice au de obicei loc în condiții simple, ca presiune și temperatură constantă, sau volum și entropie constantă, iar când aceste condiții sunt îndeplinite se aplică potențialul termodinamic corespunzător. Ca și în mecanică, potențialul sistemul va tinde să scadă, iar la echilibru, în acele condiții, potențialul va atinge valori minime. Ca urmare potențialele termodinamice pot caracteriza starea energetică a unui sistem în condițiile date.

În particular:

  • Dacă entropia (S ) și parametrii (aici volumul) unui sistem închis sunt menținuți constanți, energia internă (U ) scade și atinge valoarea minimă la echilibru. Asta provine din primul și al doilea principiu al termodinamicii și se numește principiul energiei minime. Din acest principiu rezultă următoarele propoziții:
  • Dacă temperatura (T ) și parametrii unui sistem închis sunt menținuți constanți, energia liberă Helmholtz (F ) scade și atinge valoarea minimă la echilibru.
  • Dacă presiunea (p ) și parametrii unui sistem închis sunt menținuți constanți, entalpia (I ) scade și atinge valoarea minimă la echilibru.
  • Dacă temperatura (T ), presiunea (p ) și parametrii unui sistem închis sunt menținuți constanți, energia liberă Gibbs (G ) scade și atinge valoarea minimă la echilibru.

Parametri

Variabilele menținute constante în transformări sunt numite parametri ai potențialului respectiv. Parametrii sunt importanți deoarece dacă un potențial termodinamic poate fi exprimat ca o funcție de parametrii săi, toate proprietățile termodinamice ale sistemului pot fi determinate prin ecuații cu derivate parțiale ale potențialului respectiv în funcție de parametri, lucru care nu este valabil pentru alte variabile. Invers, dacă un potențial termodinamic nu va fi exprimat în funcție de parametri, nu va reflecta toate proprietățile termodinamice ale sistemului.

Parametri conjugați

Parametri conjugați sunt mărimi al căror produs are dimensiunea energiei sau se măsoară în unități de energie. Aceste mărimi pot fi denumite forțe generalizate și deplasări generalizate prin analogie cu sistemele mecanice.

De exemplu, în perechea pV, presiunea p corespunde unei forțe generalizate: Diferența de presiune dp determină o variație de volum dV, iar produsul acestora este energia cedată de sistem prin lucru al forței. Similar, diferența de temperatură determină variația entropiei, iar produsul acestora este energia cedată de sistem prin transfer termic.

Forța termodinamică este întotdeauna un parametru intensiv iar deplasarea este întotdeauna un parametru extensiv, rezultând o energie extensivă. Parametrul intensiv (forța) este derivata energiei interne în funcție de parametrul extensiv (deplasare), toate celelalte variabile rămânând constante.

Alți parametri conjugați – potențialul chimic

Teoria potențialelor termodinamice nu este completă fără a lua în considerare numărul particulelor din sistem ca parametru similar cu alte mărimi extensive ca volumul sau entropia. Numărul particulelor este, la fel ca volumul sau entropia, un parametru de „deplasare” într-o pereche de parametri conjugați. Componenta forței generalizate este în acest caz potențialul chimic. Acesta poate fi considerat ca o forță care determină schimbul de particule cu exteriorul sau între faze. De exemplu, dacă un sistem conține lichid și vapori, potențialul chimic al lichidului determină trecerea moleculelor din lichid în stare gazoasă (evaporare), iar potențialul chimic al stării gazoase determină trecerea moleculelor din starea gazoasă în lichid (condensare). Când aceste potențiale devin egale se atinge starea de echilibru termodinamic interfazic.

Ecuațiile fundamentale

Relațiile potențialelor termodinamice pot fi derivate, obținându-se un set de ecuații fundamentale în concordanță cu principiile întâi și al doilea al termodinamicii. Din Primul principiu al termodinamicii orice variație infinitezimală a energiei interne U a unui sistem poate fi scrisă ca suma căldurii care intră în sistem și a lucrului mecanic efectuat de sistem asupra mediului, fără a adăuga noi particule (masă) sistemului,

dU=δQδL+iμidNi

unde δQ este variația căldurii din sistem, iar δL este lucrul mecanic efectuat de sistem, μi este potențialul chimic al particulei de tip i  iar Ni este numărul particulelor de tip i . (Notă: δQ și δL nu sunt diferențiale exacte. Micile variații ale acestor variabile sunt de obicei reprezentate prin δ în loc de d.)

Cu ajutorul celui de al doilea principiu al termodinamicii se poate exprima variația energiei interne ca funcții de stare și derivatele lor:

δQTdS
δL=pdV

unde egalitățile sunt valabile pentru procese reversibile.

Asta conduce la formele diferențiale ale energiei interne:

dUTdSpdV+iμidNi

Aplicând repetat transformările Legendre, se obțin expresiile diferențiale ale celor patru potențiale:

dU TdS pdV +iμidNi
dF SdT pdV +iμidNi
dI TdS + Vdp +iμidNi
dG SdT + Vdp +iμidNi

Infinitezimalele din membrul drept al fiecărei relații de mai sus este în funcție de parametrii potențialului din membrul stâng. Relațiile de mai sus ilustrează faptul că atunci când parametrii potențialului sunt menținuți constanți, valoarea potențialului descrește ireversibil, apropiindu-se de o valoare constantă, minimă, la echilibru.

Relații similare pot fi scrise pentru orice alt potențial termodinamic.

Ecuațiile de stare

Relațiile prezentate mai sus pot fi folosite pentru obținerea formelor diferențiale ale unor parametri termodinamici. Dacă se notează cu Φ un potențial termodinamic oarecare, ecuațiile de mai sus capătă forma:

dΦ=ixidyi

unde xi și yi sunt perechi de parametri conjugați, iar yi sunt parametrii potențialului Φ. Prin derivare rezultă:

xj=(Φyj){yij}

unde {yij} este setul de parametri ai Φ cu excepția yj. Rezultă expresiile diferiților parametri termodinamici în funcție de derivatele potențialelor în funcție de parametrii lor. Aceste ecuații sunt cunoscute ca ecuații de stare pentru că leagă parametrii termodinamici ai stării. Pentru potențialele U, F , I și G se obține:

+T=(US)V,{Ni}=(IS)p,{Ni}
p=(UV)S,{Ni}=(FV)T,{Ni}
+V=(Ip)S,{Ni}=(Gp)T,{Ni}
S=(GT)p,{Ni}=(FT)V,{Ni}
μj=(ϕNj)X,Y,{Nij}

unde, în ultima ecuație, ϕ este oricare din potențialele termodinamice U, F, I, G iar X,Y,{Nji} este setul de parametri ai acestor potențiale, exclusiv Ni. Folosind toate potențialele se obțin și alte ecuații de stare, ca:

Nj=(U[μj]μj)S,V,{Nij}

Prin urmare, toate informațiile termodinamice despre sistem pot fi cunoscute și ecuațiile fundamentale ale oricărui potențial pot fi găsite pe baza ecuațiilor de stare.

Relațiile Maxwell

Fie xi și yi o pereche de parametri conjugați, și yi un parametru al unui potențial Φ. Se aplică derivarea ecuațiilor de stare conform relațiilor următoare:

(xj(Φyk){yik}){xij}=(yk(Φxj){xij}){yik}

Din astea, pentru potențialele U, F, I, G se obțin relațiile Maxwell:

(TV)S,{Ni}=(pS)V,{Ni}
(Tp)S,{Ni}=+(VS)p,{Ni}
(SV)T,{Ni}=+(pT)V,{Ni}
(Sp)T,{Ni}=(VT)p,{Ni}

Pentru ecuațiile de stare care conțin potențiale termodinamice se obțin relațiile:

(TNj)V,S,{Nij}=(μjS)V,{Ni}

iar pentru alte potențiale se obțin relații ca:

(NjV)S,μj,{Nij}=(pμj)S,V{Nij}
(NjNk)S,V,μj,{Nij,k}=(μkμj)S,V{Nij}

Integralele Euler

Fie xi and yi o pereche de parametri conjugați, și yi parametrii energiei interne. Deoarece toți parametrii energiei interne U sunt variabile extensive:

U({αyi})=αU({yi})

pentru funcții omogene rezultă că energia internă poate fi scrisă ca:

U({yi})=jyj(Uyj){yij}

Din ecuația de stare se obține:

U=TSpV+iμiNi

Substituind în expresiile altor potențiale termodinamice se obține:

F=pV+iμiNi
I=TS+iμiNi
G=iμiNi

Aceste procedeu se poate aplica oricăror potențiale termodinamice.

Relațiile Gibbs-Duhem

Deducerea ecuațiilor Gibbs-Duhem din ecuațiile de stare termodinamice este imediată [1]. Energia liberă Gibbs G poate fi la echilibrul chimic exprimată ca diferențială totală:

dG=Gp|T,Ndp+GT|p,NdT+i=1nGNi|p,NjidNi

Substituind în ecuațiile Maxwell și ținând cont de expresia potențialului chimic aceasta devine:

dG=VdpSdT+i=1nμidNi

Potențialul chimic este același lucru cu energia liberă molară Gibbs, ca urmare:

G=i=1nμiNi
dG=i=1nμidNi+i=1nNidμi

Prin scădere se obține relația Gibbs-Duhem:

i=1nNidμi=SdT+Vdp

Relația Gibbs-Duhem este o relație între parametrii intensivi ai sistemului. prin urmare, pentru un sistem simplu cu n componente, vor fi n+1 parametri independenți, sau grade de libertate. De exemplu, un sistem simplu cu o singură componentă va avea două grade de libertate și va fi definită de doar doi parametri, de exemplu presiunea și volumul. Relația este numită așa după Josiah Gibbs și Pierre Duhem.

Aplicare la sisteme ternare și multicomponente

Se pot deduce expresii matematice ale potențialului chimic pentru sisteme ternare și multicomponente folosind relațiile Gibbs - Duhem cum ar cel din următorul exemplu din termodinamica sistemelor multicomponente dat mai jos pentru energia liberă molară:

G2¯=G+(1x2)(Gx2)x1x3

Se exprimă fracție molară a unor componenti ca funcții de ale altor componenți:

x1=1x21+x3x1
x3=1x21+x1x3

Câturi diferențiale pot fi formate la rapoarte constante ca cele de mai sus:

(x1x2)x1x3=x11x2,
(x3x2)x1x3=x31x2

Rapoarte X, Y, Z de fracții molare pentru sisteme ternare și multicomponente:

X=x3x1+x3
Y=x3x2+x3
Z=x2x1+x2

pentru rezolvarea edp-uri ca:

(μ2n1)n2,n3=(μ1n2)n1,n3

Reacțiile chimice

Relațiile de mai sus sunt utile în termodinamica chimică și indică direcția în care reacția va avea loc. Valorile depind de condițiile de reacție, ca în tabelul următor. Cu Δ sunt notate variațiile de potențial, care la echilibru sunt zero.

V constant p constant
S constant ΔU ΔI
T constant ΔF ΔG

Cel mai adesea reacțiile chimice au loc la presiune și temperatură constantă, astfel că potențialul energiei libere Gibbs este cel mai folosit la studiul reacțiilor chimice.

Note

  1. Fundamentals of Engineering Thermodynamics, 3rd Edition Michael J. Moran and Howard N. Shapiro, p. 538 ISBN 0-471-07681-3

Bibliografie

Legături externe

Format:Portal Format:Fizică statistică