Extindere algebrică
În algebră abstractă, o extindere de corp L/K se numește algebrică dacă fiecare element din L este algebric peste K, adică dacă fiecare element din L este o rădăcină a unor polinom nenul cu coeficienți în K.[1][2] Extinderile de corp care nu sunt algebrice, adică care conțin elemente transcendente se numesc transcendente.[3][4]
De exemplu, extinderea de corp R/Q, care este corpul numerelor reale ca extindere a corpului numerelor raționale, este transcendent,[5] deoarece corpul extinderilor C/R[6] și Q(Format:Radic)/Q[7] este algebric, unde C este corpul numerelor complexe.
Toate extinderile transcendente sunt de grad infinit. Acest lucru implică faptul că toate extinderile finite sunt algebrice.[8] Inversa nu este adevărată: există extinderi infinite care sunt algebrice.[9] De exemplu corpul numerelor algebrice este o extindere algebrică infinită a numerelor raționale.[10]
Fie E o extindere a corpului K, iar a ∈ E. Dacă a este algebric peste K, atunci K(a), mulțimea tuturor polinoamelor în a cu coeficienți în K, este nu numai un inel, ci un corp: K(a) este o extindere algebrică a lui K care are un grad finit peste K.[11] Inversa nu este adevărată. Q[[[:Format:Mvar]]] și Q[e] sunt corpuri, dar Format:Mvar și Format:Mvar sunt transcendente peste Q.[12]
Toate corpurile algebric închise F nu au extinderi algebrice proprii, adică nu au extinderi algebrice E cu F < E.[13] Un exemplu este corpul numerelor complexe. Fiecare corp are o extindere algebrică care este închisă algebric (numită închidere algebrică), dar pentru a demonstra acest lucru în general este nevoie de o formă a axiomei alegerii.[14]
O extindere L/K este algebrică dacă și numai dacă orice K-subalgebră a L este un corp.
Properietăți
Clasa extinderilor algebrice formează o clasă distinctă de extinderi de corp, extinderi care au următoarele trei proprietăți:[15]
- Dacă E este o extindere algebrică a lui F iar F este o extindere algebrică a lui K, atunci E este o extindere algebrică a lui K.
- Dacă E și F sunt extinderi algebrice ale lui K într-un supracorp comun C, atunci Format:Ill-wd EF este o extindere algebrică a lui K.
- Dacă E este o extindere algebrică a lui F iar E>K>F atunci E este o extindere algebrică a lui K.
Aceste rezultate pot fi generalizate folosind inducția transfinită:
Acest fapt, împreună cu lema lui Zorn (aplicate la o mulțime parțial ordonată corespunzătoare), stabilește existența închiderilor algebrice.
Generalizări
Format:Ill-wd generalizează noțiunea de extindere algebrică la teorii arbitrare: o încorporare a M în N se numește extindere algebrică dacă pentru fiecare x din N există o Format:Ill-wd p cu parametri în M, astfel încât p(x) este adevărată iar mulțimea
este finită. Se pare că aplicarea acestei definiții la teoria corpurilor oferă definiția obișnuită a extinderii algebrice. Format:Ill-wd al N peste M poate fi din nou definit ca grup de automorfisme, și reiese că majoritatea teoriei grupurilor Galois poate fi dezvoltată pentru cazul general.
Note
Vezi și
Bibliografie
- Format:En icon Format:Citation
- Format:En icon Format:Citation
- Format:En icon Format:Lang Algebra
- Format:En icon Format:Citation
- Format:En icon Format:Citation
- Format:En icon Format:Citation
- Format:En icon Format:Citation
- ↑ Format:En icon Fraleigh (2014), Definition 31.1, p. 283.
- ↑ Format:En icon Malik, Mordeson, Sen (1997), Definition 21.1.23, p. 453.
- ↑ Format:En icon Fraleigh (2014), Definition 29.6, p. 267.
- ↑ Format:En icon Malik, Mordeson, Sen (1997), Theorem 21.1.8, p. 447.
- ↑ Format:En icon Malik, Mordeson, Sen (1997), Example 21.1.17, p. 451.
- ↑ Malik, Mordeson, Sen (1997), Theorem 21.1.8, p. 447.
- ↑ Format:En icon Fraleigh (2014), Example 31.8, p. 285.
- ↑ Format:En icon See also Hazewinkel et al. (2004), p. 3.
- ↑ Format:En icon Fraleigh (2014), Theorem 31.18, p. 288.
- ↑ Format:En icon Fraleigh (2014), Corollary 31.13, p. 287.
- ↑ Format:En icon Fraleigh (2014), Theorem 30.23, p. 280.
- ↑ Format:En icon Fraleigh (2014), Example 29.8, p. 268.
- ↑ Format:En icon Fraleigh (2014), Corollary 31.16, p. 287.
- ↑ Format:En icon Fraleigh (2014), Theorem 31.22, p. 290.
- ↑ Format:En icon Lang (2002) p.228