Pătratul termodinamic

Legendă:
S = Entropie
U = Energie internă
V = Volum
H = Entalpie
F = Energie liberă (Helmholtz)
p = Presiune
G = Entalpie liberă (Gibbs)
T = Temperatură
{{#invoke:Sidebar |collapsible
| bodyclass = plainlist
| titlestyle = padding-bottom:0.3em;border-bottom:1px solid #aaa;
| title = Termodinamică
| imagestyle = display:block;margin:0.3em 0 0.4em;
| image =
| caption = Schema unei mașini termice Carnot
| listtitlestyle = text-align:center;
| expanded = potențiale
| list1name = ramuri | list1title = Ramuri | list1 = Format:Flatlist
| list2name = principii | list2title = Principii | list2 = Format:Flatlist
| list3name = sisteme | list3title = Sisteme | list3 = Format:Flatlist
Format:Sidebar
| list4name = proprietăți | list4title = Propertăți ale sistemelor
| list4 =
Format:Sidebar
| list5name = material | list5title = Proprietăți ale materialelor | list5 =
| Capacitate termică masică | ||||||
| Coeficient de compresibilitate | ||||||
| Coeficient de dilatare volumică |
| list6name = ecuații | list6title = Ecuații | list6 = Format:Flatlist
- Teorema lui Carnot
- Teorema lui Clausius
- Relația fundamentală
- Ecuația căldurii
- Legile gazelor
- Stări corespondente
Format:Endflatlist Format:Flatlist
| list7name = potențiale | list7title = Potențiale | list7 = Format:Unbulleted list Format:Flatlist
| list8name = istorie | list8title = Format:Hlist | list8 =
Format:Sidebar
| list9name = personalități | list9title = Personalități | list9 = Format:Flatlist
- Bernoulli
- Boltzmann
- Bridgman
- Carathéodory
- Carnot
- Clapeyron
- Clausius
- de Donder
- Duhem
- Gibbs
- von Helmholtz
- Joule
- Kelvin
- Lewis
- Massieu
- Maxwell
- von Mayer
- Nernst
- Onsager
- Planck
- Rankine
- Smeaton
- Stahl
- Tait
- Thompson
- van der Waals
- Waterston
Format:Endflatlist | below =
}}
Pătratul termodinamic este o diagramă mnemonică atribuită la Max Born și folosită pentru a ajuta la rememorarea relațiilor termodinamice. Born a prezentat pătratul termodinamic într-o prelegere din 1929.[1] Simetriile din termodinamică apar într-o lucratre de F.O. Koenig.[2] Colțurile conțin variabile conjugate, iar laturile conțin potențiale termodinamice. Plasarea și relația dintre variabile servește drept cheie pentru a reconstitui relațiile la care se referă.[3]
Generarea pătratului
Cele patru potențiale termodinamice se plasează pe laturi, de la dreapta spre stânga și de sus în jos, în ordinea: energie internă entalpie energie liberă (Helmholz) entalpie liberă (Gibbs)
În colțurile de jos se plasează mărimile intensive: și În colțurile de sus, în diagonală se plasează mărimile extensive conjugate celor de jos: și Se pune semnul minus la mărimile din coloana din stânga.
Folosire
Derivarea potențialelor termodinamice
Pătratul termodinamic este folosit în principal pentru a calcula derivata oricărui potențial termodinamic de interes. De exemplu, dacă cineva dorește să calculeze derivata energiei interne, , va urma pașii:[3]
- Se pornește din căsuța cu potențialul termodinamic de interes, și anume ( ). În exemplul de față acesta ar fi .
- Cele două colțuri opuse ale potențialului de interes reprezintă coeficienții rezultatului global. Dacă coeficientul se află în partea stângă a pătratului, trebuie adăugat un semn negativ. În exemplul de față, un rezultat intermediar ar fi
- În colțul opus fiecărui coeficient va fi diferențiala variabilei conjugate. În exemplul de față, colțul opus lui este (volumul), iar colțul opus lui este (entropia). Rezultatul intermediar ar fi: . Convenția semnelor se aplică doar coeficienților, nu și diferențialelor.
- În final, se adaugă întotdeauna , unde este potențialul chimic. Prin urmare, rezultatul este: .
Format:Ill-wd poate fi obținută cu această tehnică. Totuși, diferențiala potențialului chimic trebuie adăugată în forma generalizată.
Relațiile Maxwell
Pătratul termodinamic poate fi folosit și pentru a găsi derivatele de ordinul întâi în relațiile Maxwell comune. Se procedează astfel:[3]
- Examinând colțurile, se face o formă cu mărimile de interes.
- Se citește forma în două moduri diferite, văzând-o ca L și ⅃. L va da o parte a relației, iar ⅃ va da cealaltă. Derivata parțială este luată de-a lungul laturii verticale a lui L (respectiv ⅃), în timp ce ultimul colț indică mărimea menținută constantă.
- Se folosește L pentru a găsi .
- Similar, se folosește ⅃ pentru a găsi . Convenția semnelor se aplică doar variabilei menținută constantă la derivata parțială, nu și la diferențiale.
- În final, ecuațiile de mai sus se egalează pentru a obține relația Maxwell: .
Prin rotirea formei (aleatoriu, de exemplu cu 90 de grade în sens invers acelor de ceasornic într-o formă ), se pot reconstitui și alte relații, cum ar fi:[3]
Variabilele naturale ale potențialelor termodinamice
În final, potențialul din centrul fiecărei laturi este o funcție de variabilele aflate în colțurile acelei laturi. Deci, este o funcție de și iar este o funcție de și
Note
Lectură suplimentară
- Format:En icon Bejan, Adrian. Advanced Engineering Thermodynamics, John Wiley & Sons, 3rd ed., 2006, p. 231 ("star diagram"). Format:ISBN
- Format:En icon Format:Cite book
- Format:En icon Format:Cite journal