Pătratul termodinamic

De la testwiki
Versiunea din 26 decembrie 2024 11:45, autor: imported>Turbojet (eliminat Categorie:Proprietăți termodinamice; adăugat Categorie:Ecuații termodinamice via HotCat)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare
Pătratul termodinamic cu potențiale evidențiate cu roșu.
Legendă:
S = Entropie
U = Energie internă
V = Volum
H = Entalpie
F = Energie liberă (Helmholtz)
p = Presiune
G = Entalpie liberă (Gibbs)
T = Temperatură

{{#invoke:Sidebar |collapsible | bodyclass = plainlist | titlestyle = padding-bottom:0.3em;border-bottom:1px solid #aaa; | title = Termodinamică | imagestyle = display:block;margin:0.3em 0 0.4em; | image = | caption = Schema unei mașini termice Carnot | listtitlestyle = text-align:center; | expanded = potențiale

| list1name = ramuri | list1title = Ramuri | list1 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list2name = principii | list2title = Principii | list2 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list3name = sisteme | list3title = Sisteme | list3 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist

Format:Sidebar

| list4name = proprietăți | list4title = Propertăți ale sistemelor

| list4 =

Notă: Parametri conjugați cu italice
Format:Sidebar

| list5name = material | list5title = Proprietăți ale materialelor | list5 =

Capacitate termică masică  c=
TS
NT
Coeficient de compresibilitate  β=
1V
Vp
Coeficient de dilatare volumică  α=
1V
VT


| list6name = ecuații | list6title = Ecuații | list6 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list7name = potențiale | list7title = Potențiale | list7 = Format:Unbulleted list Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list8name = istorie | list8title = Format:Hlist | list8 =

Format:Sidebar

| list9name = personalități | list9title = Personalități | list9 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist | below =

}}

Pătratul termodinamic este o diagramă mnemonică atribuită la Max Born și folosită pentru a ajuta la rememorarea relațiilor termodinamice. Born a prezentat pătratul termodinamic într-o prelegere din 1929.[1] Simetriile din termodinamică apar într-o lucratre de F.O. Koenig.[2] Colțurile conțin variabile conjugate, iar laturile conțin potențiale termodinamice. Plasarea și relația dintre variabile servește drept cheie pentru a reconstitui relațiile la care se referă.[3]

Generarea pătratului

Cele patru potențiale termodinamice se plasează pe laturi, de la dreapta spre stânga și de sus în jos, în ordinea: energie internă U, entalpie H, energie liberă (Helmholz) F, entalpie liberă (Gibbs) G.

În colțurile de jos se plasează mărimile intensive: p și T. În colțurile de sus, în diagonală se plasează mărimile extensive conjugate celor de jos: S și V. Se pune semnul minus la mărimile din coloana din stânga.

Folosire

Derivarea potențialelor termodinamice

Pătratul termodinamic este folosit în principal pentru a calcula derivata oricărui potențial termodinamic de interes. De exemplu, dacă cineva dorește să calculeze derivata energiei interne, U, va urma pașii:[3]

  1. Se pornește din căsuța cu potențialul termodinamic de interes, și anume (U, H, F, G). În exemplul de față acesta ar fi U.
  2. Cele două colțuri opuse ale potențialului de interes reprezintă coeficienții rezultatului global. Dacă coeficientul se află în partea stângă a pătratului, trebuie adăugat un semn negativ. În exemplul de față, un rezultat intermediar ar fi dU=p[Diferentiala]+T[Diferentiala]
  3. În colțul opus fiecărui coeficient va fi diferențiala variabilei conjugate. În exemplul de față, colțul opus lui p este V (volumul), iar colțul opus lui T este S (entropia). Rezultatul intermediar ar fi: dU=pdV+TdS. Convenția semnelor se aplică doar coeficienților, nu și diferențialelor.
  4. În final, se adaugă întotdeauna μdN, unde μ este potențialul chimic. Prin urmare, rezultatul este: dU=pdV+TdS+μdN.

Format:Ill-wd poate fi obținută cu această tehnică. Totuși, diferențiala potențialului chimic trebuie adăugată în forma generalizată.

Relațiile Maxwell

Pătratul termodinamic poate fi folosit și pentru a găsi derivatele de ordinul întâi în relațiile Maxwell comune. Se procedează astfel:[3]

  1. Examinând colțurile, se face o formă cu mărimile de interes.
  2. Se citește forma în două moduri diferite, văzând-o ca L și ⅃. L va da o parte a relației, iar ⅃ va da cealaltă. Derivata parțială este luată de-a lungul laturii verticale a lui L (respectiv ⅃), în timp ce ultimul colț indică mărimea menținută constantă.
  3. Se folosește L pentru a găsi LHS=(Sp)T.
  4. Similar, se folosește ⅃ pentru a găsi RHS=(VT)p. Convenția semnelor se aplică doar variabilei menținută constantă la derivata parțială, nu și la diferențiale.
  5. În final, ecuațiile de mai sus se egalează pentru a obține relația Maxwell: (Sp)T=(VT)p.

Prin rotirea formei (aleatoriu, de exemplu cu 90 de grade în sens invers acelor de ceasornic într-o formă ), se pot reconstitui și alte relații, cum ar fi:[3] (pT)V=(SV)T

Variabilele naturale ale potențialelor termodinamice

În final, potențialul din centrul fiecărei laturi este o funcție de variabilele aflate în colțurile acelei laturi. Deci, U este o funcție de S și V, iar G este o funcție de p și T.

Note

Lectură suplimentară

Format:Portal Format:Control de autoritate