Relația fundamentală a termodinamicii

De la testwiki
Versiunea din 1 decembrie 2024 17:47, autor: imported>Turbojet (wl)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare

{{#invoke:Sidebar |collapsible | bodyclass = plainlist | titlestyle = padding-bottom:0.3em;border-bottom:1px solid #aaa; | title = Termodinamică | imagestyle = display:block;margin:0.3em 0 0.4em; | image = | caption = Schema unei mașini termice Carnot | listtitlestyle = text-align:center; | expanded = ecuații

| list1name = ramuri | list1title = Ramuri | list1 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list2name = principii | list2title = Principii | list2 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list3name = sisteme | list3title = Sisteme | list3 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist

Format:Sidebar

| list4name = proprietăți | list4title = Propertăți ale sistemelor

| list4 =

Notă: Parametri conjugați cu italice
Format:Sidebar

| list5name = material | list5title = Proprietăți ale materialelor | list5 =

Capacitate termică masică  c=
TS
NT
Coeficient de compresibilitate  β=
1V
Vp
Coeficient de dilatare volumică  α=
1V
VT


| list6name = ecuații | list6title = Ecuații | list6 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list7name = potențiale | list7title = Potențiale | list7 = Format:Unbulleted list Format:Flatlist

Format:Endflatlist

| list8name = istorie | list8title = Format:Hlist | list8 =

Format:Sidebar

| list9name = personalități | list9title = Personalități | list9 = Format:Flatlist

Format:Endflatlist | below =

}}

În termodinamică relația fundamentala a termodinamicii se referă la patru ecuații fundamentale, care arată cum patru mărimi termodinamice importante depind de variabile care pot fi observate și măsurate experimental. Astfel, ele sunt în esență ecuații de stare și, folosind ecuațiile fundamentale, datele experimentale pot fi folosite pentru a determina mărimi căutate precum Format:Mvar (energie liberă Gibbs) sau Format:Mvar (entalpie).[1] Relația este în general exprimată ca o modificare la scară microscopică a energiei interne în funcție de modificări microscopice ale entropiei și volumului la un sistem termodinamic închis în echilibru termic în felul următor:

dU=TdSpdV

unde Format:Mvar este energia internă, Format:Mvar este temperatura absolută, Format:Mvar este entropia, Format:Mvar este presiunea iar Format:Mvar este volumul.

Aceasta este una dintre expresiile relației termodinamice fundamentale. Ea poate fi exprimată și în alte moduri, folosind diferite variabile (de exemplu, folosind potențialele termodinamice). De exemplu, relația fundamentală poate fi exprimată în funcție de entalpia Format:Mvar sub forma

dH=TdS+Vdp,

în funcție de energia liberă Helmholtz Format:Mvar sub forma

dF=SdTpdV

și în funcție de entalpia liberă Gibbs Format:Mvar sub forma

dG=SdT+Vdp.

Princpiile întâi și al doilea al termodinamicii

Principiul întâi al termodinamicii afirmă că:

dU=δQδL

unde δQ și δL sunt mărimi infinitezimale ale căldurii primite de sistem din mediul înconjurător, respectiv lucrul mecanic efectuat de sistem asupra mediului înconjurător.

Corespunzător principiului al doilea al termodinamicii, pentru procese reversibile:

dS=δQT

Deoarece:

δQ=TdS

substituind asta în primul principiu se obține:

dU=TdSδL

Fie δL un lucru mecanic reversibil efectuat de sistem asupra împrejurimilor,

δL=pdV

Se obține:

dU=TdSpdV

Această ecuație a fost obținută pentru cazul modificărilor reversibile. Totuși, deoarece Format:Mvar și Format:Mvar sunt funcții de stare termodinamice care depind doar de stările inițiale și finale ale unui proces termodinamic, relația de mai sus este valabilă și pentru modificări ireversibile. În cazul în care compoziția, adică cantitățile ni ale componentelor chimice, într-un sistem cu temperatură și presiune uniforme se poate modifica și ea, de exemplu datorită unei reacții chimice, relația termodinamică fundamentală se generalizează la:

dU=TdSpdV +iμidni

unde μi sunt potențialele chimice corespunzătoare particulelor de tip i.

Dacă sistemul are mai mulți parametri externi decât doar volumul care se poate modifica, relația termodinamică fundamentală se generalizează la:

dU=TdS+jXjdxj+iμidni

unde Xj sunt forțele generalizate corespunzătoare parametrilor externi xj. (Semnul negativ folosit cu presiunea este neobișnuit și apare deoarece presiunea reprezintă o solicitare de comprimare care tinde să scadă volumul. Alte forțe generalizate au tendința de a crește deplasările lor conjugate.)

Relația cu mecanica statistică

Relația termodinamică fundamentală și principiile mecanicii statistice pot fi deduse unele din altele.

Deducerea din principiile mecanicii statistice

Relația obținută mai sus se bazează pe primul și al doilea principiu al termodinamicii. Primul principiu este în esență o definiție a căldurii, adică căldură este modificarea energiei interne a unui sistem care nu este cauzată de o modificare a parametrilor externi ai sistemului. Însă al doilea principiu al termodinamicii nu este o definiție a entropiei. Definiția fundamentală a entropiei unui sistem izolat care conține o cantitate de energie E este:

S=klog[Ω(E)]

unde Ω(E) este numărul de stări cuantice într-un interval mic între E și E+δE. Aici δE este un interval de energie mic din punct de vedere macroscopic, care este menținut fix. Strict vorbind, aceasta înseamnă că entropia depinde de alegerea δE. Totuși, în limita termodinamică (adică în limita dimensiunii infinit de mare a sistemului), entropia masică (entropia pe unitatea de masă) nu depinde de δE. Entropia este astfel o măsură a incertitudinii cu privire la starea cuantică exactă în care se află sistemul, având în vedere că știm că energia lui se află într-un interval de mărime δE.

Deducerea relației termodinamice fundamentale din primele principii echivalează astfel cu a demonstra că definiția de mai sus a entropiei implică faptul că pentru procesele reversibile:

dS=δQT

Ipoteza fundamentală a mecanicii statistice este că toate stările Ω(E) la o anumită energie sunt la fel de probabile. Acest lucru permite definirea tuturor mărimilor termodinamice de interes. Temperatura este definită drept:

1kTβdlog[Ω(E)]dE

Această definiție poate fi dedusă din Format:Ill-wd, care este un sistem format dintr-un număr constant de particule, un volum constant și care nu face schimb de energie cu mediul său înconjurător. Presupunând că sistemul are un parametru extern, Format:Mvar, care poate fi modificat, în general, energia stărilor proprii ale sistemului va depinde de Format:Mvar. Conform Format:Ill-wd a mecanicii cuantice, în limita unei modificări infinit de lente a hamiltonianului sistemului, sistemul va rămâne în aceeași stare proprie de energie și astfel își va modifica energia în funcție de modificarea energiei stării proprii de energie a sa.

Forța generalizată, Format:Mvar, corespunzătoare parametrului extern Format:Mvar este definită astfel încât Xdx este lucrul mecanic efectuat de sistem când Format:Mvar creșrecu cantitatea Format:Mvar. De exemplu, dacă Format:Mvar este volumul, atunci Format:Mvar este presiunea. Forța generalizată pentru un sistem cunoscut că este în starea proprie de energie Er este dată de:

X=dErdx

Deoarece sistemul poate fi în orice stare proprie de energie într-un interval de δE, forța generalizată pentru sistem este definită ca fiind valoarea așteptată a expresiei de mai sus:

X=dErdx

Pentru a evalua media, se partiționează stările proprii de energie Ω(E) numărând câte dintre ele au o valoare pentru dErdx într-un interval cuprins între Y și Y+δY. Apelând acest număr ΩY(E),, există:

Ω(E)=YΩY(E)

Acum, media care definește forța generalizată poate fi scrisă:

X=1Ω(E)YYΩY(E)

Asta se poate lega de derivata entropiei în funcție de Format:Mvar la energie constantă Format:Mvar după cum urmează. Presupunând că se schimbă Format:Mvar în Format:Mvar, Ω(E) se va schimba deoarece stările proprii de energie depind de Format:Mvar, ceea ce face ca stările proprii de energie să se deplaseze în sau în afara intervalului dintre E și >E+δE. Când stările proprii de energie pentru care dErdx se află în intervalul dintre Y și Y+δY, aceste stări proprii de energie cresc în energie cu Format:Mvar. Toate aceste stări proprii de energie care se află în intervalul cuprins între Format:Mvar și Format:Mvar se mută de la sub Format:Mvar deasupra lui Format:Mvar. Sunt un număr de

NY(E)=ΩY(E)δEYdx

astfel de stări proprii de energie. Dacă YdxqδE, toate aceste stări proprii de energie se vor muta în intervalul dintre E și E+δE și vor contribui la o creștere în Ω. Numărul de stări proprii de energie care se deplasează de sub E+δE deasupra lui E+δE este, desigur, dat de NY(E+δE). Diferența

NY(E)NY(E+δE)

este astfel contribuția netă la creșterea Ω. De reținut că dacă Format:Mvar este mai mare decât δE, vor exista stări proprii de energie care se deplasează de sub E deasupra lui E+δE. Ele sunt numărate atât în NY(E), cât și în NY(E+δE), prin urmare expresia de mai sus este valabilă și în acest caz.

Exprimând expresia de mai sus ca derivată în funcție de Format:Mvar și sumând peste Format:Mvar se obține expresia:

(Ωx)E=YY(ΩYE)x=((ΩX)E)x

Derivata logaritmică a lui Ω în funcție de Format:Mvar este dată de:

(log(Ω)x)E=βX+(XE)x

Primul termen este intensiv, adică nu se scalează în funcție de dimensiunea sistemului, iar al doilea se scalează invers cu mărimea sistemului și astfel dispare la limita termodinamică. Se constată astfel că:

(Sx)E=XT

Combinând asta cu

(SE)x=1T

se obține

dS=(SE)xdE+(Sx)Edx=dET+XTdx

care poate fi scrisă

dE=TdSXdx

Deducerea principiilor mecanicii statistice din relația fundamentală a termodinamicii

S-a arătat că relația termodinamică fundamentală împreună cu următoarele trei postulate[2]

  1. Funcția densității probabilității este proporțională cu o anumită funcție a parametrilor ansamblului și a variabilelor aleatoare.
  2. Funcțiile termodinamice de stare sunt descrise prin medii ale ansamblului variabilelor aleatoare.
  3. Entropia definită de formula entropiei statistice Gibbs se potrivește cu entropia definită în termodinamica clasică.

sunt suficiente pentru a elabora teoria mecanici statistice fără postulatul probabilității egale a priori.

De exemplu, pentru a deduce Format:Ill-wd, se presupune că densitatea de probabilitate a microstării Format:Mvar satisface Pr(i)f(Ei,T). Factorul de normalizare (funcția de partiție) este așadar

Z=if(Ei,T)

Entropia este deci data de

S=kBif(Ei,T)Zlog(f(Ei,T)Z)

Dacă temperatura Format:Mvar se modifică cu Format:Mvar menținând constant volumul sistemului, modificarea entropiei este

dS=(ST)VdT

unde

(ST)V=kBiZf(Ei,T)Tlogf(Ei,T)ZTf(Ei,T)logf(Ei,T)Z2
=kBiT(f(Ei,T)Z)logf(Ei,T)

Considerând că

E=if(Ei,T)ZEi

se obține

dE=iT(f(Ei,T)Z)EidT

Din relația termodinamică fundamentală se obține

dSkB+dEkBT+PkBTdV=0

Deoarece Format:Mvar a fost menținut constant, când se perturbă Format:Mvar avem

iT(f(Ei,T)Z)[logf(Ei,T)+EikBT]dT=0

Legile fizicii ar trebui să fie universale, adică, ecuația de mai sus trebuie să fie valabilă pentru sisteme arbitrare și singura modalitate de a se întâmpla acest lucru este dacă

logf(Ei,T)+EikBT=0

Adică

f(Ei,T)=exp(EikBT)

S-a arătat că al treilea postulat din formalismul de mai sus poate fi înlocuit cu următorul:[3] Format:Ordered list Oricum, deducerea matematică va fi mult mai complicată.

Note

Legături externe

Format:Portal

Format:Control de autoritate