Spațiu Lp

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare

Format:Problemearticol

În matematică, mai precis în analiză funcțională, spațiile Format:Math — numite și spații Lebesgue — sunt spații vectoriale normațe de funcții. Elementele acestor spații sunt clase de echivalență de funcții Format:Mvar-integrabile, iar norma, numită [[Normă (matematică)#p-norma|norma Format:Mvar]], se definește analog cu norma Format:Mvar din n.

Spațiile Format:Math, în special spațiul Hilbert Format:Math, joacă un rol esențial în mai multe domenii ale matematicii (studiul ecuațiilor diferențiale, teoria probabilităților, etc) și în aplicațiile lor (fizică, inginerie, economie, procesarea semnalelor, etc).

Spațiile Lp(Ω) și Llocp(Ω), (1p)

Fie Ω o mulțime deschisă din n și 𝕂 un corp. Notăm cu Σ=Σ(Ω) tribul borelian al părților boreliene din Ω, iar dx este restricția măsurii lui Lebesgue n-dimensionale din n la Ω, atunci prin definiție Lp(Ω) este Lp(Ω,Σ,dx). Vom considera pe spațiul Lp(Ω) norma

||f||p=(|f(x)|pdx)1/p,

care induce metrica d(f,g)=(|f(x)g(x)|pdx)1/p și față de care Lp(Ω) este un spațiu complet. Prin Llocp(Ω) vom înțelege mulțimea funcțiilor cu valori în 𝕂, care sunt p-sumabile pe orice compact din Ω. Elementele din Llocp(Ω) le vom numi funcții local p-sumabile. Rezultă imediat că Llocp(Ω) este un spațiul liniar cu operațiile de adunare și înmulțire cu scalari a funcțiilor. Llocp(Ω) devine un spațiu local convex separat cu sistemul de seminorme {sKp}KΩ, unde K parcurge compactele din Ω și

sKp(f)=(K|f(x)|pdx)1/p,fLp(Ω).

Este ușor de verificat că pentru o exhaustiune {Km}m cu compacte a lui Ω, sistemul {sKmp}m de seminorme este crescător și generează topologia local convexă inițială pe Llocp(Ω). De aici rezultă că Llocp(Ω) este metrizabil. Dacă fLp(Ω) și K este un compact oarecare în Ω, din relația

K|f(x)|dx(Ω|f(x)|pdx)1/p(K1dx)1/p,(1p+1p=1)

rezultă că Lp(Ω) pentru orice n1.
Punem în evidență organizarea lui L1=L1(n) ca algebră Banach.


TEOREMA 1. Fie f,gL1. Atunci pentru orice yn, funcția xf(x)g(yx) este în L1. Convoluția f*g definită prin:

(f*g)(y)=f(x)g(yx)dx(1)

este de asemenea o funcție din L1 și în plus

||f*g||1||f||1*||g||1.(2)

Cu convoluția funcțiilor ca înmulțire, L1 devine o algebră Banach.
Demonstrație. Pentru funcția măsurabilă pozitivă |f(x)||g(yx)|, integrala iterată

(|f(x)||g(yx)|dy)dx,(3)

este evident egală cu ||f||1||g||1. Așadar, conform teoremei lui Fubini pentru funcții măsurabile pozitive, rezultă că există și cealaltă integrală iterată și este egală cu integrala (3), deci în particular |f(x)||g(yx)| este sumabilă ca funcție de x, integrala sa este măsurabilă ca funcție de y și are integrala finită. Rezultă că f(x)g(yx) este absolut sumabilă și

|f(x)g(yx)dx|dy(|f(x)||g(yx)|dx)dy=||f||1||g||1,

ceea ce înseamnă ||f*g||1||f||1||g||1. Comutativitatea convoluției rezultă simplu printr-o schimbare de variabilă în integrala (1), iar asociativitatea în modul următor

(f*(g*h))(x)=((h*g)*f)(x)=(h*g)(y)f(xy)dy
=(h(z)g(yz)dz)f(xy)dy=(g(yz)f(xy)dy)h(z)dz
=(f(xy)g(xz(xy))dy)h(z)dz=(f*g)(xz)h(z)dz
=((f*g)*h)(x).(4)

În a patra egalitate de sus am utilizat teorema generală a lui Fubini de intervertire a ordinii de integrare. Penultima egalitate s-a obținut prin schimbarea de variabilă în integrala interioară: xy=u. Distributivitatea convoluției față de adunare rezultă din liniaritatea integralei (1) prin raport cu f, cât și prin raport cu g. Cu aceasta L1 devine algebră Banach.
TEOREMA 2. Fie fL1 și gLp(n),(1p<). Atunci (f*g)(y) este definită printr-o integrală de tipul (1) pentru aproape orice yn, f*gLp și

||f*g||p||f||1||g||p(5).

Demonstrație. Pentru p=1 rezultatul este conținut în teorema precedentă.
Fie deci p>1 și p ca de obicei conjugatul lui p. Din inegalitatea lui Hölder avem:

|f(x)|1/p|g(yx)||f(x)|1/pdx(|f(x)||g(yx)|pdx)1/p,

de unde, cum |g|pL1, cu teorema precendentă deducem că f*g este definită și finită pentru orice yn și de asemenea rezultă că

|(f*g)(y)|p(|f(x)||g(yx)|pdx)||f||1p/p.

Integrând ultima inegalitate și aplicând teorema lui Fubini obținem

||f*g||pp||gx||pp||f||1||f||1p/p,

de unde cu ||g||p=||gx||p, obținem (5).
Cu TEOREMA 2 semnalăm că aplicațiile ff*g și gf*g sunt liniare și continue de la L1, respectiv Lp la Lp. În acest fel cu convoluția ca operație externă, Lp se organizează ca modul Banach peste algebra Banach L1.

Note

D. GAȘPAR, P. GAȘPAR, Analiză funcțională, Ed.de Vest, Timișoara, 2009

Legături externe