Plan osculator

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare
Triedrul Frenet-Serret al unei curbe strâmbe și planul osculator al acesteia

În geometria diferențială, planul osculator al unei curbe strâmbe este limita planului care trece prin trei puncte vecine (M,M,M) pe curbă, când punctele M,M tind către M.

Fie o curbă spațială dată prin ecuația ei vectorială: Γ:r=r(t),M0(t0) un punct regulat de pe curbă și TM0(Γ) dreapta tangentă la curbă în punctul M0.

Definiție. Un plan care conține dreapta tangentă c se numește plan tangent și se notează πM0(Γ).

Fie un punct M(t0+k) de pe Γ, vecin cu M0, k fiind o creștere mică astfel ca t0+kI. Fie D(M0,M'0) dreapta determinată de aceste puncte, secantă pentru curba Γ.

Observație. Dreapta obținută ca limită a pozițiilor secantelor D(M0,M'0) când M0M'0 (adică k0) este tangenta la Γ în punctul M0.

Definiție. Planul determinat de dreapta TM0(Γ) și de un punct M'0 de pe curba Γ din vecinătatea lui M0, se numește plan osculator al curbei Γ în punctul M0, și se notează PM0o(Γ).

Planul osculator este determinat de M0, direcția tangentei r˙(t0) și de direcția M0M'0=r(t0+k)r(t0).

Se observă că vectorul 1k[r(t0+k)r(t0)] este coliniar cu vectorul M0M'0.

Fie tk un punct intermediar din intervalul (t0,t0+k). Conform ipotezei că r(t) este o funcție de clasă 𝒞2 pe intervalul real I, putem considera aproximarea de ordinul II a expresiei r(t0+k):

r(t0+k)=r(t0)+kr˙(t0)+k22!r¨(tk)tk(t0,t0+k)

care se obține din formula Taylor cu restul Lagrange aplicată funcției vectoriale r.

În plus, în baza continuității funcției r¨, avem limk0r¨(tk)=r¨(t0). Obținem astfel:

r(t0+k)r(t0)k=r˙(t0)+k2!r¨(tk).

Cum membrul drept al egalității de mai sus este un vector coliniar cu M0M'0, rezultă că vectorul r¨(tk) aparține planului osculator, pentru orice k. Trecând la limită pentru k0, obținem că vectorul r¨(t0) aparține planului osculator.

Așadar, cunoaștem doi vectori directori ai planului osculator: r˙(t0) și r¨(t0). Ecuația vectorială a planului osculator este:

PM0o(Γ):(Rr(t0);r˙(t0);r¨(t0))=0

iar ecuația carteziană a planului osculator este:

PM0O(Γ):|Xx(t0)Yy(t0)Zz(t0)x˙(t0)y˙(t0)z˙(t0)x¨(t0)y¨(t0)z¨(t0)|=0

Dacă curba Γ este dată sub formă parametrică, atunci ecuația planului osculator poate fi scrisă sub forma:

PM0O(Γ):{X=x(t0)+αx˙(t0)+βx¨(t0)Y=y(t0)+αy˙(t0)+βy¨(t0)Z=z(t0)+αz˙(t0)+βz¨(t0)     α,β - parametrii

sau

PM0O(Γ):A[xx(t0)]+B[yy(t0)]+C[zz(t0)]=0


unde A,B,C sunt complemenții algebrici ai matricei: [x˙(t0)y˙(t0)z˙(t0)x¨(t0)y¨(t0)z¨(t0)]

Observații

  • Planul osculator al unei curbe plane este chiar planul curbei.
  • Direcția normală a planului osculator PM0O(Γ) este vectorul:

[ijkx˙(t0)y˙(t0)z˙(t0)x¨(t0)y¨(t0)z¨(t0)]=Ai+Bj+Ck.

Dreapta normală pe planul osculator (adică dreapta de direcție (˙t0)×(¨t0)) în punctul M0 se numește binormală, și se notează cu BM0(Γ).