Ordin (teoria inelelor)

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare

În matematică un ordin în sensul Format:Ill-wd este un subinel 𝒪 al unui inel A, astfel încât

  1. A este o algebră finit-dimensională peste corpul numerelor raționale
  2. 𝒪 generează A peste astfel încât 𝒪=A, și
  3. 𝒪 este o -Format:Ill-wd în A.

Ultimele două condiții pot fi enunțate în termeni mai puțin formali: în plus, 𝒪 este un Format:Ill-wd generat de baza A peste .

În general, pentru un domeniu de integritate R conținut în corpul K, se definește 𝒪 ca fiind un ordin R într-o K-algebră A dacă este un subinel al lui A care este o R-latice completă.[1]

Dacă A nu este un inel comutativ, ideea de ordin este încă importantă, dar fenomenele sunt diferite. De exemplu, Format:Ill-wd formează un ordin maximal între cuaternionii cu coordonate raționale; ei nu sunt cuaternioni cu coordonate întregi în sensul cel mai evident. Ordinele maximale există în general, dar nu trebuie să fie unice: în general nu există un cel mai mare ordin, ci un număr de ordine maximale.

Exemple

Exemple de ordine:[2]

O proprietate fundamentală a R-ordinelor este că fiecare element al unui R-ordin este un Format:Ill-wd peste R.[3]

Dacă închiderea întreagă S a R în A este un R-ordin, atunci acest rezultat arată că S trebuie să fie un R-ordin maximal în A. Totuși, această ipoteză nu este întotdeauna satisfăcută: într-adevăr, S nu trebuie să fie nici măcar un inel, și chiar dacă S este un inel (de exemplu, când A este comutativă), atunci S nu trebuie să fie o R-latice.[3]

Teoria algebrică a numerelor

Exemplul principal este cazul în care A este un Format:Ill-wd K, iar 𝒪 este inelul său de numere întregi. În Format:Ill-wd există exemple pentru orice K, altul decât corpul rațional al subinelelor proprii ale inelului de numere întregi care sunt, de asemenea, ordine. De exemplu, în extinderea corpului A=(i) a Format:Ill-wd peste , închiderea întreagă a lui este inelul Format:Ill-wd [i] și deci aceasta este unicul -ordin maximal: toate celelalte ordine din A sunt conținute în el, de exemplu subinelul numerelor complexe de forma a+2bi, cu a și b numere întregi.[4]

Note

  1. Reiner (2003) p. 108
  2. Reiner (2003) pp. 108–109
  3. 3,0 3,1 Reiner (2003) p. 110
  4. Pohst and Zassenhaus (1989) p. 22

Bibliografie

Format:Portal