Număr perfect

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare
Euclid, precusor al teoriei numerelor.

Numărul perfect este un număr întreg egal cu suma divizorilor săi, din care se exclude numărul însuși. Astfel, dacă n este numărul întreg, avem definițiile:

σ(n)={2n,numardeficient=2n,numarperfect2n,numar abundent

Aici apare 𝟐n pentru că printre divizorii care alcătuiesc suma σ(n) s-a considerat și numărul însuși.

Exemple date

Format:Diagrama Euler a numerelor cu mai mulți divizori6=1+2+3

28=1+2+4+7+14

496=1+2+4+8+16+31+62+124+248

8.128=1+2+4+8+16+32+64+127+254+508+1016+2032+4064

Primele zece numere perfecte sunt: 6, 28, 496, 8128, 33550336, 8589869056, 137438691328, 2305843008139952128, 2658455991569831744654692615953842176, 191561942608236107294793378084303638130997321548169216.[1]

Calculul numerelor perfecte

Euclid a observat că primele patru numere perfecte (menționate mai sus) sunt date de formula:

2n1(2n1) ,

unde 𝐧 ia valorile 2, 3, 5, 7.

Mai mult, Euclid observă că pentru ca

2n1(2n1)

să fie număr perfect trebuie ca

2n1

să fie număr prim (acestea sunt de fapt cunoscute ca numerele prime ale lui Mersenne).

Euler a demonstrat că în acest mod pot fi obținute toate numerele perfecte pare.

Numere perfecte impare

Existența numerelor perfecte impare constituie una din problemele nerezolvate ale matematicii.

Dacă acestea există, ar trebui să fie foarte mari:

Un astfel de număr ar trebui să satisfacă condițiile[2]:

  • n>10300
  • n este de forma

n=qαp12e1p22e2pk2ek .

Note

Bibliografie

  • Bobancu, V. - Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, București, 1974
  • Rogai, E - Tabele și formule matematice, Editura Tehnică, București, 1984

Vezi și

Legături externe

Format:Control de autoritate