Legea Dulong-Petit

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare

Legea Dulong-Petit este o lege empirică descoperită în 1819 de fizicienii francezi Pierre Louis Dulong și Alexis Thérèse Petit. Ea afirmă că, pentru o clasă largă de corpuri solide alcătuite dintr-o singură specie de atomi, capacitatea termică la volum constant pe mol are o valoare aproximativ constantă. Conform mecanicii statistice clasice, această valoare rezultă egală cu 3R, unde R este constanta universală a gazului ideal.

La temperaturi joase, rezultatele experimentale se abat semnificativ de la legea Dulong-Petit: capacitatea termică a solidelor tinde la zero când temperatura tinde la 0 K, în conformitate cu principiul al treilea al termodinamicii.

Formulări echivalente

Deducere

Format:Expand Un sistem de vibrații într-o rețea cristalină poate fi modelat considerând potențialele unui oscilator armonic pe fiecare grad de libertate. Atunci, energia liberă a sistemului poate fi scrisă ca[1]

F=Nε0+kBTαlog(1eωα/kBT)

unde indicele α se sumează pe toate gradele de libertate. În modelul lui Einstein din 1907 (opus modelului Debye, care avea să apară mai târziu) se consideră numai limită de înaltă energie:

kBTωα.

atunci

1eωα/kBTωα/kBT.

rezultând

F=Nε0+kBTαlog(ωαkBT)

Definind frecvența medie geometrică prin

logω¯=1Mαlogωα,

unde M e numărul total de grade de libertate ale systemului.


F=Nε0MkBTlogkBT+MkBTlogω¯

Folosind energia

E=FT(FT)V,

rezultă

E=Nε0+MkBT.


CV=(ET)V=MkB,

care e independent de temperatură.

Vezi și

Note

Bibliografie

  • Țițeica, Șerban: Curs de fizică statistică și teoria cuantelor, All Educational, Timișoara, 2000. ISBN 973-684-319-X

Format:Fizică statistică