Conul lui Stodola

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare

Conul lui Stodola[1][2] este o metodă de calcul, atribuită lui Aurel Stodola, pentru calculul dependenței foarte neliniare a presiunii la ieșirea dintr-un corp al unei turbine multietajate cu contrapresiune, când ajutajele treptelor lucrează în regimuri care nu ating regimul supracritic.[3] Este una dintre metodele folosite pentru calculul proceselor din turbine pentru funcționarea în regimuri diferite de cel de proiectare.

Descriere

Schema unei turbine multietajate.
Conul lui Stodola pentru o turbină în care nu s-a atins viteza sunetului.
Conul lui Stodola pentru o turbină în care în ultima treaptă s-a atins viteza sunetului.

Fie o turbină multietajată a cărei schemă este cea din figura alăturată. Calculul de proiectare al acestei turbine s-a făcut pentru debitul economic (m˙0 – debitul de fluid cu care va funcționa turbina majoritatea timpului). Parametrii luați în considerare la proiectare sunt: temperatura și presiunea la intrarea în grupul de trepte T0 și p0, respectiv presiunea la ieșirea din grupul de trepte p2 (în lucrările de specialitate notația p1 este rezervată presiunii de după ajutaje, presiune care nu intervine în relațiile de aici).

La un regim diferit de cel de proiectare (regim variabil), debitul de fluid va fi m˙01, respectiv temperatura și presiunea la intrarea în grupul de trepte vor fi T01 și p01 iar presiunea de la ieșire p21.

Stodola a stabilit experimental că relația dintre acești trei parametri reprezentată în coordonate carteziene are forma unei cuadrice degenerate, a unei suprafețe conice, curba directoare a conului fiind o elipsă.[4][5] Pentru o presiune inițială constantă p01 debitul de fluid variază în funcție de presiunea finală p21 conform unui arc de elipsă într-un plan paralel cu planul m˙010p21

Pentru presiuni finale p21 foarte mici, de exemplu la turbinele cu condensație, debitul practic nu variază cu presiunea finală, însă scade foarte repede la creșterea contrapresiunii. Pentru o presiune finală p21 dată, variația debitului în funcție de presiunea la intrare p01 este un arc de hiperbolă într-un plan paralel cu planul m˙010p01.

De obicei conul lui Stodola nu se reprezintă pentru debite și presiuni, ci pentru raporturi de debite și raporturi de presiuni față de valorile maxime (debite și presiuni relative), valorile maxime din diagrame având în acest caz valoarea 1. Se obișnuiește să se noteze debitul maxim cu m˙0m respectiv presiunile maxime la intrare și ieșire cu p0m și p2m. Raporturi de presiuni în regim economic sunt la intrare, respectiv la ieșire ϵ0=p0/p0m și ϵ2=p2/p2m, iar cele în regim variabil ϵ01=p01/p0m și ϵ21=p21/p2m.

Dacă într-un regim de funcționare se atinge viteza sunetului într-o treaptă (regim critic), grupul de trepte poate fi analizat până la acea treaptă, care devine ultima din grup, restul treptelor formând un alt grup de analiză. Această împărțire este dictată de limitarea debitului de treapta care lucrează în regim critic. Conul debitelor se decalează în direcția axei 0p02 apărînd o suprafață triunghiulară, în funcție de raportul critic de presiuni ϵc=pc/p01, unde pc este presiunea critică a grupului de trepte.[6][7]

Expresia analitică a debitului este: [8]

m˙0m˙01=T01T0ϵ02(1ϵc)2(ϵ2ϵcϵ0)2ϵ012(1ϵc)2(ϵ21ϵcϵ01)2

Pentru turbine cu condensație raportul ϵc este foarte mic, relația precedentă reducându-se la:

m˙0m˙01=T01T0ϵ02ϵ22ϵ012ϵ212

relație simplificată obținută de Gustav Flügel (1885–1967) pe cale teoretică.[8][9]

Dacă variația temperaturii la intrare este mică, relația lui Flügel se simplifică, devenind:

m˙0m˙01=ϵ02ϵ22ϵ012ϵ212

Pentru turbine cu condensație ϵ2ϵ210, astfel că în acest caz:

m˙0m˙01=ϵ0ϵ01=p01p0

Relațiile de mai sus permit în exploatare aprecierea debitului în funcție de presiunea dintr-o treaptă.

Note

Format:Listănote

Bibliografie

  • Gavril Creța, Turbine cu abur și cu gaze, București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1981, ed. a 2-a Ed. Tehnică, 1996, ISBN 973-31-0965-7
  • Alexander Leyzerovich, Large Steam Power Turbines, Tulsa, Oklahoma: PennWell Publishing Co., 1997, versiunea în limba română, București: Editura AGIR, 2003, ISBN 973-8466-39-3

Bibliografie suplimentară

  • Format:De icon Aurel Stodola, Die Dampfturbinen, Berlin: Springer Verlag, 1903 – 1924 (6 ediții)
  • Format:En icon Aurel Stodola, Steam and Gas Turbines, New York: McGraw-Hill, 1927
  • Format:De icon Constantin Zietemann, Die Dampfturbinen, 2th ed., Berlin-Göttingen-Heidelberg: Springer-Verlag, 1955
  • Format:En icon Walter Traupel, New general theory of multistage axial flow turbomachines. Translated by Dr. C.W. Smith, Washington D.C. Published by Navy Dept.
  • Format:En icon Sydney Lawrence Dixon, Fluid Mechanics and Thermodynamics of Turbomachinery, Pergamon Press Ltd., 1966, ed. a 2-a 1975, ed. a 3-a 1978 (republicată în 1979, 1982 [de două ori], 1986, 1986, 1989, 1992, 1995), ed. a 4-a 1998

Legături externe

  1. Format:En icon Timot Veer, Andreas Ulvestad, Olav Bolland, FRAME, a Tool for Predicting Gas Turbine Condition as well as Reability, Availability Performance Format:Webarchive, ASME/IGTI TURBOEXPO Conference 2004 June 14-17, Vienna, Austria, GT-2004-53770
  2. Format:En icon TU Delft Cycle-Tempo, Reference guideFormat:Legătură nefuncțională, tudelft.nl, accessed 2010-11-29
  3. Format:En icon D. H. Cooke, On Prediction of Off-Design Multistage Turbine Pressures by Stodola's Ellipse, J. Eng. Gas Turbines Power, July 1985, Volume 107, Issue 3, 596 (11 pages), doi:10.1115/1.3239778
  4. Creța, p. 300
  5. Leyzerovich, p. 175
  6. Creța, p. 301
  7. Leyzerovich, p. 176
  8. 8,0 8,1 Creța, p. 303
  9. Leyzerovich, p. 174