Punct singular al unei curbe
În matematică un punct singular al unei curbe[1] este un punct în care curba nu este dată de o Format:Ill-wd care poate conține un parametru. Definiția precisă a unui punct singular depinde de tipul de curbă studiată.
Curbe algebrice plane
Format:Ill-wd plane pot fi definite drept mulțimea de puncte (Format:Mvar) care satisfac o ecuație de forma unde Format:Mvar este o funcție polinomială Dacă Format:Mvar este explicitată ca
și originea Format:Math este pe curbă, atunci Format:Math. Dacă Format:Mvar1 ≠ 0 atunci Format:Ill-wd garantează că există o funcție netedă Format:Mvar astfel încât curba să aibă forma Format:Math lângă origine. Similar, dacă Format:Mvar0 ≠ 0 atunci există o funcție netedă Format:Mvar astfel încât curba să aibă forma Format:Math lângă origine. În ambele cazuri, există o funcție netedă de la la planul în care se află curba în vecinătatea originii. De reținut că în origine
deci curba este nesingulară[1] sau regulată[1] în origine dacă cel puțin una dintre derivatele parțiale ale lui Format:Mvar este diferită de zero. Punctele singulare sunt acele puncte de pe curbă în care ambele derivate parțiale se anulează:[1]
Puncte regulate
Se presupune că curba trece prin origine și Atunci Format:Mvar poate fi scrisă
Dacă nu este 0, atunci Format:Math are o soluție cu multiplicitatea 1 în Format:Math iar originea are un singur contact cu dreapta Dacă atunci Format:Math are o soluție cu multiplicitatea 2 sau mai mare și dreapta sau este tangentă la curbă. În acest caz, dacă nu este 0 atunci curba are un punct de dublu contact cu Dacă coeficientul lui Format:Mvar2, este 0, dar coeficientul lui Format:Mvar3 nu este 0, atunci originea este un punct de inflexiune al curbei. Dacă coeficienții lui Format:Mvar2 și Format:Mvar3 sunt ambii 0, atunci originea este un punct de ondulare al curbei. Această analiză poate fi aplicată oricărui punct al curbei prin translarea axelor de coordonate astfel încât originea să fie în punctul dat.[2]
Puncte duble
Dacă în dezvoltarea de mai sus Format:Mvar0 și Format:Mvar1 sunt ambele Format:Math, dar cel puțin unul dintre Format:Mvar0, Format:Mvar1, Format:Mvar2 nu este Format:Math, atunci originea este un punct dublu al curbei. Punând din nou Format:Mvar poate fi scrisă
Punctele duble pot fi clasificate în funcție de soluțiile ecuației

Noduri
Dacă are două soluții reale pentru Format:Mvar, adică dacă atunci originea este un nod.[1] În acest caz curba se autointersectează în origine și are două tangente distincte corespunzătoare celor două soluții ale În acest caz funcția Format:Mvar are un punct șa în origine.
Un exemplu de nod este dat de ecuația
Puncte izolate
Dacă nu are soluții reale pentru Format:Mvar, adică dacă atunci originea este un punct izolat. În planul real originea este un punct izolat (deși este „pe curbă”); totuși, atunci când este luată în considerare o curbă complexă, originea nu este izolată și are două tangente imaginare, corespunzătoare celor două soluții complexe ale Funcția Format:Mvar are în acest caz un extrem local în origine.
Un exemplu de punct izolat al unei curbe este dat de ecuația
Puncte de întoarcere
Dacă are o singură soluție cu multiplicitate 2 pentru Format:Mvar, adică dacă atunci originea este un punct de întoarcere. Curba în acest caz își schimbă direcția în origine creând un vârf ascuțit. Curba are o singură tangentă în origine care poate fi considerată drept două tangente care coincid.
Un exemplu de punct de întoarcere este dat de ecuația
Clasificare ulterioară
Termenul nod poate fi folosit și pentru a indica un punct izolat, cu alte cuvinte un punct dublu care nu este un punct de întoarcere. Numărul de noduri și numărul de puncte de întoarcere de pe o curbă sunt doi dintre invarianții utilizați în formulele Plücker.
Dacă una dintre soluțiile ecuației este și o soluție a ecuației atunci ramura corespunzătoare a curbei are un punct de inflexiune în origine. În acest caz, originea este, după Hilton, un flecnod. Dacă ambele tangente au această proprietate, deci este un factor al atunci originea este un biflecnod.[3]
Puncte multiple

În general, dacă toți termenii de grad mai mici decât Format:Mvar sunt 0 și cel puțin un termen de grad Format:Mvar nu este 0 în Format:Mvar, atunci curba are un punct multiplu de ordinul Format:Mvar. Curba va avea, în general, Format:Mvar tangente în origine, deși unele dintre aceste tangente pot fi imaginare.[4]
Curbe parametrice
O curbă parametrică în este definită ca fiind o funcție Punctele singulare sunt acele puncte în care

Multe curbe pot fi definite în orice mod, dar două definiții pot să nu fie identice. De exemplu, un punct de întoarcere poate fi definit pe o curbă algebrică, sau pe o curbă parametrică, Ambele definiții produc un punct singular în origine. Totuși, un nod precum cel al în origine este o singularitate a curbei, considerată curbă algebrică, dar în varianta parametrică nu dispare niciodată. Prin urmare, nodul nu este o singularitate a curbei parametrice așa cum este definită mai sus.
Trebuie avut grijă atunci când se alege o parametrizare. De exemplu, dreapta Format:Math poate fi parametrizată prin care are o singularitate la origine. Atunci când este parametrizată cu , este nesingulară. Prin urmare, este mai corect din punct de vedere tehnic să se considere punctele singulare ale unei funcții netede decât un punct singular al unei curbe.
Definițiile de mai sus pot fi extinse pentru a acoperi curbele implicite care sunt definite drept mulțimea zero a unei funcții netede, și nu este necesar să fie o Format:Ill-wd. Definițiile pot fi extinse pentru a acoperi curbele din dimensiuni mai mari.