Serie formală

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare

În algebră, conceptul de serie formală reprezintă o generalizare a noțiunii de polinom. A apărut în lucrările lui Isaac Newton și are aplicații în analiza matematică, studiul ecuațiilor diferențiale, geometrie algebrică și în alte ramuri matematice.

Definiție

Fie (A,+,) un inel integru. Se numește serie formală, într-o variabilă cu coeficienți în inelul A, o funcție f:A.

Fie mulțimea valorilor lui f:Imf={a0,a1,a2,,an,}. Acestei mulțimi i se asociază expresia:

a0+a1T+a2T2+anTn+,

unde T={0,1,0,0,,0,}A este șirul de numere reale care are al doilea element 1, iar celelalte elemente zero. Deoarece seriei formale i se poate asocia expresia de mai sus, în loc de f:A se mai scrie f=a0+a1T+a2T2+anTn+, iar elementele a0,a1,a2,,an, se numesc coeficienții seriei formale f.

Mulțimea seriilor formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul integru A se notează A[[T]].

Exemple

1) Orice polinom într-o variabilă cu coeficienți în inelul A este o serie formală:
f=a0+a1T++anTn+A[[T]],

astfel încât există k pentru care ak0, iar ak+1=ak+2==ak+s=0,s1. În acest caz, k se numește gradul polinomului f, iar f se mai scrie sub forma:

f=a0+a1T+a2T2++anTn.

Dacă ak=0,k, atunci gradul polinomului f se consideră a fi .

2)  f=1+T+T2++Tn+[[T]].
3).  f=1+T3+T29+T327++Tn3n+[[T]].
4)  f=T22T3+3T4+(n1)(1)nTn+[[T]].

Observat'ie. În exemplul 1 se vede că unui polinom într-o variabilă cu coeficienți în inelul A i se asociază un număr natural bine determinat, gradul acestuia. Pentru o serie formală oarecare f=a0+a1T+a2T2+A[[T]] nu se mai poate defini noțiunea de grad, deoarece nu se știe dacă există un număr natural k astfel încât ak+l=0 pentru l1. Există însă cel mai mic număr natural l pentru care al0 (eventual l=0).

Ordinul unei serii formale

Definit'ie. Se numește ordinul seriei formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul A=a0+a1T+a2T2++anTn+ numărul:

ordf={min{i;ai0},dacaf0dacaf=0.

Operații cu serii formale

Fie f=a0+a1T++anTn+ și g=b0+b1T++bnTn+ două serii formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul A. Se definește suma și produsul lor astfel:

f+g=a0+b0+(a1+b1)T++(an+bn)T+
fg=a0b0+(a0b1+a1b0)T++(a0bi+a1bi1++ai1b1+aib0)Ti+

Propozit'ie. Dacă (A,+,) este un inel comutativ, atunci și (A,[[T]],+,) este un inel comutativ.

Demonstrat'ie. "Adunarea" și "înmulțirea" seriilor formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul comutativ A sunt asociative și comutative deoarece "adunarea" și "înmulțirea" din inelul A sunt asociative și comutative.

Seria formală 0=0+0T++0Tn+ este element neutru pentru adunarea seriilor formale.

Dacă f=a0+a1T++anTn+A[[T]], atunci seria formală f=a0+(a1)T++(an)Tn este opusa seriei formale f întrucât f+(f)=(f)+f=0. Seria formală 1=1+0T++0Tn+ este element neutru pentru înmulțirea seriilor formale.

Serii formale inversabile

Propozit'ie. O serie formală într-o variabilă cu coeficienți în inelul comutativ A:

f=a0+a1T+a2T2++anTn+

este inversabilă în A[[T]] dacă și numai dacă elementul a0 este inversabil în A.

Demonstrat'ie. Se arată mai întâi că dacă seria formală f=a0+a1T+a2T2++anTn+ este inversabilă în A[[T]], atunci a0 este inversabilă în A. Fie g=b0+b1T+b2T2++bnTn+A[[T]] astfel încât (a0+a1T+a2T2++anTn+)(b0+b1T+b2T2++bnTn+)=1. Atunci a0b0=1, deci a0 este inversabil în A.

Reciproc, acum se presupune că elementul a0 este inversabil în A și se arată că seria formală f=a0+a1T+a2T2++anTn+ este inversabilă în A[[T]]. Pentru aceasta, se demonstrează că există o serie formală g=b0+b1T+b2T2++bnTn+a[[T]] astfel încât fg=1. Pentru aceasta, se arată că există elementele b0,b1,b2,,bn,A astfel încât:

a0b0=1
a0b1+a1b0=0
a0b2+a1b1+a2b0=0
a0bi+a1bi1++ai1b1+aib0=0.

Din a0b0=1 rezultă că b0=a01.

Din a0b1+a1b0=0 rezultă că b1=a01(a1b0).

Din a0b2+a1b1+a2b0=0 rezultă că b2=a01(a1b1a2b0).

Dacă se presupune că sunt determinați b0,b1,,bi1, atunci din relația a0bi+a1bi1++ai1b1+aib0=0 rezultă că bi=a01(a1bi1ai1b1aib0).

Deci există o serie formală g=b0+b1T++bnTn+ astfel încât fg=1.

Exemple de serii formale inversabile

1. Fie f=1X[[X]]. Deoarece (1X)(1+X++Xn+)=1, rezultă că:
(1X)1=1+X+X2++Xn+

Se observă că 1X este inversabil în [[X]], dar nu este inversabil în [X].

2. Fie f=1212T+12T2[[T]].

Elementul 12 este inversabil, deci seria formală f este inversabilă în [[T]]. Se determină seria formală:

f1=b0+b1T++bnTn+[[T]].

Se obține: (1212T+12T2)(b0+b1T++bnTn+)=1.

Prin identificarea coeficienților, se obține:

      12b0=1,       deci b0=2
      12b112b0=12b11=0,       deci b1=2
      12b212b1+12b0=12b21+1=12b2=0,       deci b2=0
      12b312b2+12b1=12b3+1=0,       deci b3=2
      12b412b3+12b2=12b4+1=0,       deci b4=2
      12b512b4+12b3=12b5+11=12b5=0,       deci b5=0
      12b612b5+12b4=12b61=0,       deci b6=2.

Deci coeficienții se repetă. Prin urmare:

(1212T+12T2)1=

=2+2T2T32T4+2T6k2+2T6k+2T6k+12T6k+32T6k+4+

Aplicații

Fie f=1+T+T2+[[T]] și g=(1+T)(1+T2)(1+T4)[[T]]. Se arată că f=g. Există relațiile:

(1T)f=(1T)(1+T+T2+)=1
(1T)g=(1T)(1+T)(1+T2)(1+T4)=(1T2)(1+T2)(1+T4)=
=(1T4)(1+T4)=(1T2k)(1+T2k)(1+T2k+1)
=1 (deoarece toți coeficienții puterilor lui Ti sunt nuli).

Prin urmare (1T)f=(1T)g. Rezultă:

(1T)1(1T)f=(1T)1(1T)g, de unde f=g.

Se vor defini cu ajutorul seriilor formale unele funcții elementare care sunt utilizate frecvent. Pentru a demonstra unele proprietăți ale acestor funcții, se va utiliza noțiunea de derivată a unei serii formale.

Definit'ie. Se numește derivata seriei formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul comutativ A:

f=a0+a1T++anTn+

seria formală:

f=a1+2a2T++nanTn1+

Derivata unei serii formale f se mai notează df sau df/dT.

Se remarcă faptul că dacă f este o serie formală într-o variabilă cu coeficienți reali, atunci df este derivata obișnuită a funcției f:,f(x)=a0+a1x++anxn+

Observat'ie.df=0ordf=0.

Funcțiile trigonometrice formale

Definit'ie. Se numește funcția sinus formal următoarea serie formală într-o variabilă cu coeficienți reali:

sinT=TT33!+T55!+(1)kT2k+1(2k+1)!+

Se numește funcția cosinus formal următoarea serie formală într-o variabilă cu coeficienți reali:

sinT=1T22!+T44!+(1)kT2k(2k)!+

Teorema˘. Pentru funcțiile trigonometrice formale există relațiile:

i)sin(x)=sinx,cos(x)=cosx

ii)sinx=cosx,cosx=sinx.

Demonstrat'ie.

i)sin(x)=x+x33!+(1)k+1+=sinx.

cos(x)=1x22!+x44!+(1)kx2k(2k)!+=cosx.

ii)sinx=13x33!++(1)k(2k+1)x2k(2k+1)!+=cosx

cosx=2x2!++(1)k2kx2k1(2k)!+=sinx.

De remarcat faptul că: sin0=0,cos0=1.

Teorema˘. Dacă a,x atunci :

sin(a+x)=sinacosx+cosasinx
cos(a+x)=cosacosxsinasinx.

Demonstrat'ie. Se consideră seriile formale în variabila x cu coeficienți reali:

F1(x)=sin(a+x)sinacosxcosasinx
F2(x)=cos(a+x)cosacosx+sinasinx
F(x)=F12(x)=F12(x)+F22(x).

Se remarcă faptul că: F1(0)=F2(0)=0. De asemenea:

F'1(x)=cos(a+x)+sinasinxcosacosx=F2(x)
F'2(x)=sin(a+x)+cosasinx+sinacosx=F1(x).

Derivând și seria formală F(x) se obține:

F(x)=2F1(x)F'1(x)+2F2(x)F'2(x)=2F1(x)F2(x)2F2(x)F1(x)=0.

Dacă F(x) are ordinul zero, adică F(x)=c,c. Însă F(0)=0, prin urmare F(x)=0. De aici rezultă și F1(x)=F2(x)=0, deci:

sin(a+x)=sinacosx+cosasinx
cos(a+x)=cosacosxsinasinx.

Funcția exponențială

Definit'ie. Se numește funcție exponențială funcția exp: definită prin seria formală:

expT=1+T1!++Tnn!+

Propozit'ie.(expx)=expx,x.

Demonstrat'ie.(expx)=1+2x2!++nxn1n!+=expx.

Teorema˘.exp(x+y)=expxexpy,x,y.

Demonstrat'ie.

expxexpy=(1+x1!++xnn!+)(1+y1!++ynn!+)=
=a0+a1t++antn+,

unde antn=p=0nxpynpp!(np)!=1n!p=0nn!p!(np)!xpynp=1n!(x+y)n.

Prin urmare: expxexpy=1+x+y1!++(x+y)nn!+=exp(x+y).

Pentru funcția exponențială expx se mai folosește și notația ex.

Se remarcă faptul că exp0=1,exp(x)=(expx)1,expx0,x.

Bibliografie

  • Miron Nicolescu - Analiză matematică, vol. I, 1957;
  • P. Samuel, O. Zariski - Comutative algebra, vol. I, 1959;
  • N. Radu, I. D. Ion - Algebra, 1970.

Format:Portal