Moment de inerție planar

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare

Format:Despre Format:Pentru În fizică momentul de inerție planar[1] (sau momentul de al doilea ordin[2]) este o proprietate geometrică a unei arii care reflectă modul în care punctele sale sunt distribuite în raport cu o axă arbitrară. Momentul e inerție planar este de obicei notat fie cu I (pentru o axă care se află în planul ariei), fie cu J (pentru o axă perpendiculară pe planul ariei). În ambele cazuri, se calculează cu o integrală dublă peste obiectul în cauză. Un moment de inerție planar are dimensiunea L (lungime) la puterea a patra, unitatea de măsură în SI este metri la puterea a patra (m4).

În ingineria structurală, momentul de inerție al secțiunii unei grinzi este o proprietate importantă utilizată în calculul săgeții grinzii și a tensiunii cauzate de un moment aplicat grinzii. Pentru a maximiza momentul de inerție planar, o mare parte din aria secțiunii transversale a unei grinzi cu profil „I” este situată la distanța maximă posibilă de centrul de masă al secțiunii grinzii. Momentul de inerție planar oferă o măsură a rezistenței la încovoiere a unei grinzi. Similar, momentul de inerție polar oferă o măsură a rezistenței la torsiune a grinzii.

Diferite discipline inginerești folosesc termenul de moment de inerție pentru a se referi la diferite momente, expresie folosită și în continuarea acestui articol. Se poate referi la oricare dintre cele două momente axiale ale ariei (adesea Ix=Ry2dA respectiv Iy=Rx2 ,dA, în raport cu un plan de referință), la momentul de inerție centrifugal Ixy=Rxy ,dA, sau la momentul de inerție polar al ariei (Ip=Rr2dA, unde Format:Mvar este distanța până la originea sistemului de axe de referință). În fiecare caz, integrala este peste toate elementele infinitezimale ale ariei, Format:Mvar, într-o secțiune transversală bidimensională. În fizică momentul de inerție (fără altă precizare) se referă strict al doilea moment al masei în raport cu distanța față de o axă: I=Qr2dm, unde Format:Mvar este distanța până la o axă potențială de rotație, iar integrala este peste toate elementele infinitezimale ale masei, Format:Mvar, într-o formă tridimensională a obiectului Format:Mvar.[3]

Definiții

Moment de inerție axial

O formă oarecare. Format:Mvar este distanța radială a elementului Format:Mvar, cu proiecțiile pe axe Format:Mvar și Format:Mvar.

Momentul de inerție axial a unei arii oarecare Format:Mvar față de axa Format:Mvar este definită drept[4][5][6][7]

Ix=Ry2dxdy

unde

dxdy=dA este elementul de arie infinitezimal,
y este distanța dintre elementul de arie și axa Format:Mvar.

Analog, momentul de inerție axial față de axa Format:Mvar este:

Iy=Rx2dxdy

Momentele de inerție axiale sunt esențiale în Format:Ill-wd

Moment de inerție centrifugal

Momentul de inerție centrifugal este definit drept[8][9][10][11]

Ixy=Ryxdxdy.

Teorema axei paralele

Fie o formă la care axa Format:Mvartrece prin centrul său de masă. Momentul de inerție axial față de axa Format:Mvar se poate obține din teorema axei paralele

Uneori este necesar să se calculeze momentul de inerție axial al ariei unei forme față de o axă x diferită de axa Format:Mvar care trece prin centrul de masă al formei. De obicei acest moment se obține cunoscând momentul de simetrie față de axa care trece prin centrul de masă, x, utilizând teorema axei paralele (o variantă a teoremei lui Steiner), care spune

Ix=Ix+Ad2

unde

A este aria formei, iar
d este distanța (perpendiculară) dintre axele x și x.[12][13][5]

Similar se poate obține momentul de inerție axial față de axa y pe baza momentului față de axa y care trece prin centrul de masă, sau față de o axă oarecare.

Teorema axei perpendiculare

Pentru simplitatea calculului, adesea se dorește să se definească momentul polar al ariei (față de o axă perpendiculară, z) pe baza a două momente de inerție axiale ale ariei (ambele în raport cu axele din plan). Cel mai simplu caz leagă Jz de Ix și Iy:[14][15][16]

Jz=Rρ2dA=R(x2+y2)dA=Rx2dA+Ry2dA=Ix+Iy

Această relație se bazează pe teorema lui Pitagora care leagă x și y cu ρ și pe liniaritatea integrării.

Forme compuse

Pentru forme mai complicate, adesea este mai ușor să se împartă aria într-o serie de forme mai simple. Momentul de inerție axial al ariei pentru întreaga formă este suma momentelor de simetrie axiale ala ariilor tuturor părților sale față de o axă comună. Aceasta poate cuprinde și forme care „lipsesc” (adică găuri, forme goale etc.), caz în care momentul lor de inerție axial se scade în loc să se adauge. Cu alte cuvinte, pentru metoda formelor compuse momentul de inerție axial al părților „lipsă” este considerat negativ.

Pentru forme simple Format:Articol principal

Note

  1. Format:LTR
  2. Format:LTR
  3. Format:En icon Format:Cite book
  4. Format:Cite book
  5. 5,0 5,1 Buzdugan, 1970, p. 72
  6. Andreescu, Mocanu, 2005, p. 49
  7. Hlușcu, Tripa, 2014, p. 92
  8. Format:En icon Format:Cite book
  9. Buzdugan, 1970, p. 73
  10. Andreescu, Mocanu, 2005, p. 49–50
  11. Hlușcu, Tripa, 2014, p. 92–93
  12. Format:En icon Hibbeler, R. C. (2004). Statics and Mechanics of Materials (Second ed.). Pearson Prentice Hall. Format:ISBN.
  13. Format:En icon Format:Cite book
  14. Buzdugan, 1970, p. 71
  15. Andreescu, Mocanu, 2005, p. 50
  16. Hlușcu, Tripa, 2014, p. 93–94

Legături externe

Format:Portal