Hosoedru

În geometria sferică, un hosoedru n-gonal este o pavare de fusuri pe o suprafață sferică, astfel încât toate fusurile au în comun aceleași două vârfuri, situate la antipozi.
Un hosoedru n-gonal regulat are simbolul Schläfli {2, n}, fiecare fus sferic având unghiurile interne Format:Sfrac radiani (Format:Sfrac grade).[1][2]
Etimologie
Termenul de „hosoedru” pare să provină din grecescul ὅσος (hosos = câte), ideea fiind că un hosoedru poate avea atâtea fețe cât se dorește.[3] A fost introdus în secolul al XVIII-lea de Vito Caravelli.[4]
Hosoedrele ca poliedre regulate
Pentru un poliedru regulat al cărui simbol Schläfli este {m, n}, numărul de fețe poligonale este:
Poliedrele platonice, cunoscute din antichitate, sunt singurele soluții întregi pentru Format:Mvar ≥ 3 și Format:Mvar ≥ 3. Restricția Format:Mvar ≥ 3 impune ca fețele poligonale să aibă la cel puțin trei laturi.
Când se consideră suprafața poliedrelor ca o pavare sferică această restricție poate fi relaxată, deoarece digoanele (2-goane) pot fi reprezentate ca fusuri sferice, având aria diferită de zero.
Cu Format:Mvar = 2 se obține
care formează o nouă clasă infinită de poliedre regulate, hosoedrele. Pe o suprafață sferică, poliedrul {2, n} este reprezentat ca n fusuri adiacente, cu unghiuri interioare de Format:Sfrac. Toate aceste fusuri sferice au cele două vârfuri comune.
Un hosoedru trigonal regulat, {2,3}, reprezentat ca o teselare de 3 fusuri sferice pe o sferă |
Un hosoedru tetragonal regulat, {2,4}, reprezentat ca o teselare de 4 fusuri sferice pe o sferă |
Format:Pavări hosoedrice regulate
Simetrie caleidoscopică
Cele 2n fețe în formă de fusuri sferice ale unui 2n-hosoedru, {2,2n}, reprezintă domeniile fundamentale ale simetriei diedrale tridimensionale: simetria cercului Cnv, [n], (*nn), ordin 2n. Domeniile de reflexie pot fi afișate prin fusuri colorate alternativ ca imagini în oglindă.
Divizarea fiecărui fus în două triunghiuri sferice creează o bipiramidă Format:Mvar-gonală, care reprezintă simetria diedrală Dnh, ordin 4n.
| Simetrie (ordin 2n) | Cnv, [n] | C1v, [ ] | C2v, [2] | C3v, [3] | C4v, [4] | C5v, [5] | C6v, [6] |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Hosoedru 2n-gonal | Simbol Schläfli {2,2n} | {2,2} | {2,4} | {2,6} | {2,8} | {2,10} | {2,12} |
| Imagine | Colorare alternată a domeniilor fundamentale |
Poliedre înrudite
Poliedrul dual al hosoedrului n-gonal {2, n} este diedrul n-gonal, {n, 2}. Poliedrul {2,2} este autodual și este atât un hosoedru cât și un diedru.
Un hosoedru poate fi modificat în același mod ca și celelalte poliedre pentru a produce o variantă trunchiată. Hosoedrul n-gonal trunchiat este prisma n-gonală.
Hosohedrul apeirogonal

La limită, hosoedrul devine un hosoedru apeirogonal ca o teselare bidimensională:
Hosotopuri
Analoagele multidimensionale se numesc hosotopuri. Un hosotop regulat cu simbolul Schläfli {2,p,...,q} are două vârfuri, fiecare cu figura vârfului {p,. ..,q}.
Hosotopul bidimensional, {2}, este digonul.
Note
- ↑ Coxeter, Regular polytopes, p. 12
- ↑ McMullen, Schulte, Abstract Regular polytopes, p. 161
- ↑ Format:En icon Format:Cite book
- ↑ Format:En icon Format:Cite book
Bibliografie
- Format:En icon Coxeter, H.S.M, Regular Polytopes (third edition), Dover Publications Inc., Format:ISBN
- Format:En icon Format:Citation