Emisivitate

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare

Emisivitatea (puterea de emisie) EM a unui material M este cantitatea de energie electromagnetică radiată cu lungimi de undă cuprinse într-un interval (λ,λ+dλ) emisă pe unitatea de timp de un element de suprafață dA al materialului cu normala 𝐧 într-un unghi solid dΩ din jurul unei direcții 𝐧1 dată de unghiurile (θ,ϕ) (𝐧𝐧1=cosθ, produsul scalar dintre normala și direcția considerată) și raportată la dλ(dAcosθ)dΩ (dAcosθ este proiecția elementului dA pe planul perpendicular pe direcția de emisie) :

EM(λ,θ,ϕ,T)=d4EdtdAcosθdΩdλ

Ea depinde de temperatura absolută

T

a materialului și poate depinde încă de punctul ales pe suprafața acestuia. Emisivitatea este legată de absorptivitatea (puterea de absorbție) și reflectivitatea materialului prin legile lui Kirchhoff:

EM(λ,θ,ϕ,T)AM(λ,θ,ϕ,T)=I(λ,T)

unde AM este absorptivitatea, iar

I(λ,T)

este o funcție independentă de material, numită "radiația corpului negru". Uneori, se înțelege prin emisivitate raportul:

ϵ(λ,θ,ϕ,T)=EM(λ,θ,ϕ,T)I(λ,T).

Acesta este un număr cuprins între 0 și 1, egal cu 1 numai atunci când

AM=1

("corpul negru"). În domeniul vizibil, emisivitatea mai este numită și strălucirea materialului. Integrând după lungimile de undă obținem emisivitatea direcționată integrală iar integrând și după unghiuri obținem puterea de emisie totală, care depinde numai de material și de temperatură. Pentru un corp total absorbant (Corp absolut negru) este adevărată legea lui Stefan

Etot=σT4

unde σ = 5,65 · 10-12 W/(cm2·K4) (vezi Legile de deplasare ale lui Wien[1]).

Fișier:Lambert.gif
Fig.1:O sferă "lambertiană" arată ca un disc uniform luminat

Se spune că un material emite "după legea lui Lambert ", dacă

EM(λ,θ,ϕ)

nu depinde de unghiurile

θ

și

ϕ

. Fluxul luminos emis sub unghiul

θ

este atunci

d4Edt=EM(dAcosθ)dΩdλ.

Deoarece ochiul omenesc apreciază strălucirea unui obiect raportând energia luminoasă primită la suprafața aparentă (

dAcosθ

) a emițătorului, un obiect care emite "după legea lui Lambert" pare la fel de luminos independent de unghiul sub care e privit. În particular, un obiect sferic "lambertian" care emite izotrop apare de la distanță ca un disc uniform luminat (vezi Fig.1). Soarele este ușor "nelambertian" deoarece este mai luminos în centru decât pe margine.

Note

  1. σ=Cs*π, unde Cs este constanta folosită în acel articol

Bibliografie

    Born, M., Wolf, E.: Principles of Optics, §4.8, Pergamon Press 1965
    Brătescu, G.G.: Optica, cap.14, Editura didactică și pedagogică, București, 1982
    Friș, S.E., Timoreva, A.V.: Curs de Fizică Generală, vol.III, cap.XXVII, Editura Tehnică, București 1965
    Siegel, R.,Howell, J.R., Lohrengel, J.: Wärmeübertragung durch Strahlung, Teil I, Springer-Verlag 1988, ISBN 3-540-18496-1

Vezi și