Dispersia luminii

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare

Dispersia luminii este fenomenul de descompunere prin refracție a luminii albe în fascicule de lumină colorate diferit. Aceste culori alcătuiesc spectrul luminii albe și sunt: roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. Ea constă în variația indicelui de refracție n al unei substanțe în funcție de lungimea de undă λ.

Relația matematica pentru dispersie este:

n=n(λ)

Vidul este nedispersiv. Pentru vid viteza de propagare a undei electromagnetice este constanta:

c=1ϵ0μ0

Pentru un mediu oarecare:

n=cv=ϵrμr


Un caz particular de dispersia luminii este fenomenul de descompunere prin refracție a luminii albe în fascicule de lumină colorate diferit. Aceste culori alcătuiesc spectrul luminii albe și sunt: roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet.

Explicarea fenomenului

Lumina provenită de la soare este albă. Isaac Newton a descoperit acum 300 de ani, cu ajutorul unei prisme, că lumina albă este formată din mai multe fascicule colorate diferit. Prisma optică este un mediu omogen și transparent, mărginit de două fețe plane și neparalele. La trecerea prin prismă, lumina se descompune în fascicule colorate. Fasciculele colorate trec prin prismă cu viteze diferite, de aceea ies din prismă sub unghiuri diferite.

Curcubeul

Curcubeul poate fi observat vara, după ploaie. El apare datorită fenomenelor de refracție, reflexie și dispersia luminii provenită de la Soare prin picăturile de apă din atmosferă.

Curcubeu.









Formularea generalizată a ordinelor înalte de dispersie - Optica Lah-Laguerre

Descrierea dispersiei cromatice într-o manieră perturbativă prin intermediul coeficienților Taylor este avantajoasă pentru problemele de optimizare în care dispersia din mai multe sisteme diferite trebuie echilibrată. De exemplu, în amplificatoarele laser cu impulsuri chirp, impulsurile sunt mai întâi întinse în timp de un dispozitiv de întindere pentru a evita deteriorarea optică. Apoi, în procesul de amplificare, impulsurile acumulează inevitabil faza liniară și neliniară trecând prin materiale. Și, în cele din urmă, impulsurile sunt comprimate în diferite tipuri de compresoare. Pentru a anula orice ordine superioare reziduale în faza acumulată, de obicei ordinele individuale sunt măsurate și echilibrate. Cu toate acestea, pentru sistemele uniforme, o astfel de descriere perturbativă nu este adesea necesară (de exemplu, propagarea în ghiduri de undă). Ordinele de dispersie au fost generalizate într-o manieră ușor de calculat, sub forma unor transformări de tip Lah-Laguerre.[1][2]

Ordinele de dispersie sunt definite prin expansiunea Taylor a fazei sau a vectorului de undă.

φ(ω)=φ |ω0+ φω|ω0(ωω0)+12 2φω2|ω0(ωω0)2 ++1p! pφωp|ω0(ωω0)p+

k(ω)=k |ω0+ kω|ω0(ωω0)+12 2kω2|ω0(ωω0)2 ++1p! pkωp|ω0(ωω0)p+

Relațiile de dispersie pentru vectorul de undă k(ω)=ωcn(ω) și faza φ(ω)=ωc𝑂𝑃(ω) poate fi exprimată ca:

pωpk(ω)=1c(pp1ωp1n(ω)+ωpωpn(ω)) , pωpφ(ω)=1c(pp1ωp1𝑂𝑃(ω)+ωpωp𝑂𝑃(ω))(1)

Derivatele oricărei funcții diferențiabile f(ω|λ) în spațiul lungimii de undă sau al frecvenței este specificată printr-o transformare Lah ca:

pωpf(ω)=(1)p(λ2πc)pm=0p𝒜(p,m)λmmλmf(λ) , pλpf(λ)=(1)p(ω2πc)pm=0p𝒜(p,m)ωmmωmf(ω)(2)

Elementele de matrice ale transformării sunt coeficienții Lah: 𝒜(p,m)=p!(pm)!m!(p1)!(m1)!

Scrisă pentru GDD, expresia de mai sus afirmă că o constantă cu lungimea de undă GGD, va avea ordinele superioare zero. Ordinele superioare evaluate din GDD sunt: pωpGDD(ω)=(1)p(λ2πc)pm=0p𝒜(p,m)λmmλmGDD(λ)

Înlocuind ecuația (2) exprimată pentru indicele de refracție n sau pentru drumul optic OP în ecuația (1) rezultă expresii în formă închisă pentru ordinele de dispersie. În general, ordinul de dispersie pth POD este o transformată de tip Laguerre de ordinul doi negativ:

POD=dpφ(ω)dωp=(1)p(λ2πc)(p1)m=0p(𝓅,𝓂)(λ)mdmOP(λ)dλm , POD=dpk(ω)dωp=(1)p(λ2πc)(p1)m=0p(𝓅,𝓂)(λ)mdmn(λ)dλm

Elementele de matrice ale transformărilor sunt coeficienții Laguerre fără semn de ordinul minus 2 și sunt date sub forma: (p,m)=p!(pm)!m!(p2)!(m2)!

Primele zece ordine de dispersie, scrise explicit pentru vectorul de undă, sunt:

𝐺𝐷=ωk(ω)=1c(n(ω)+ωn(ω)ω)=1c(n(λ)λn(λ)λ)=vgr1

Indicele de refracție de grup ng se definește astfel: ng=cvgr1.

𝐺𝐷𝐷=2ω2k(ω)=1c(2n(ω)ω+ω2n(ω)ω2)=1c(λ2πc)(λ22n(λ)λ2)

𝑇𝑂𝐷=3ω3k(ω)=1c(32n(ω)ω2+ω3n(ω)ω3)=1c(λ2πc)2(3λ22n(λ)λ2+λ33n(λ)λ3)

𝐹𝑂𝐷=4ω4k(ω)=1c(43n(ω)ω3+ω4n(ω)ω4)=1c(λ2πc)3(12λ22n(λ)λ2+8λ33n(λ)λ3+λ44n(λ)λ4)

𝐹𝑖𝑂𝐷=5ω5k(ω)=1c(54n(ω)ω4+ω5n(ω)ω5)=1c(λ2πc)4(60λ22n(λ)λ2+60λ33n(λ)λ3+15λ44n(λ)λ4+λ55n(λ)λ5)

𝑆𝑖𝑂𝐷=6ω6k(ω)=1c(65n(ω)ω5+ω6n(ω)ω6)=1c(λ2πc)5(360λ22n(λ)λ2+480λ33n(λ)λ3+180λ44n(λ)λ4+24λ55n(λ)λ5+λ66n(λ)λ6)

𝑆𝑒𝑂𝐷=7ω7k(ω)=1c(76n(ω)ω6+ω7n(ω)ω7)=1c(λ2πc)6(2520λ22n(λ)λ2+4200λ33n(λ)λ3+2100λ44n(λ)λ4+420λ55n(λ)λ5+35λ66n(λ)λ6+λ77n(λ)λ7)

𝐸𝑂𝐷=8ω8k(ω)=1c(87n(ω)ω7+ω8n(ω)ω8)=1c(λ2πc)7(20160λ22n(λ)λ2+40320λ33n(λ)λ3+25200λ44n(λ)λ4+6720λ55n(λ)λ5+840λ66n(λ)λ6++48λ77n(λ)λ7+λ88n(λ)λ8)

𝑁𝑂𝐷=9ω9k(ω)=1c(98n(ω)ω8+ω9n(ω)ω9)=1c(λ2πc)8(181440λ22n(λ)λ2+423360λ33n(λ)λ3+317520λ44n(λ)λ4+105840λ55n(λ)λ5+17640λ66n(λ)λ6++1512λ77n(λ)λ7+63λ88n(λ)λ8+λ99n(λ)λ9)

𝑇𝑒𝑂𝐷=10ω10k(ω)=1c(109n(ω)ω9+ω10n(ω)ω10)=1c(λ2πc)9(1814400λ22n(λ)λ2+4838400λ33n(λ)λ3+4233600λ44n(λ)λ4+1693440λ55n(λ)λ5++352800λ66n(λ)λ6+40320λ77n(λ)λ7+2520λ88n(λ)λ8+80λ99n(λ)λ9+λ1010n(λ)λ10)

În mod explicit, scrise pentru faza φ, primele zece ordine de dispersie pot fi exprimate în funcție de lungimea de undă folosind transformările Lah (ecuația (2)) ca:

pωpf(ω)=(1)p(λ2πc)pm=0p𝒜(p,m)λmmλmf(λ) , pλpf(λ)=(1)p(ω2πc)pm=0p𝒜(p,m)ωmmωmf(ω)


φ(ω)ω=(2πcω2)φ(ω)λ=(λ22πc)φ(λ)λ

2φ(ω)ω2=ω(φ(ω)ω)=(λ2πc)2(2λφ(λ)λ+λ22φ(λ)λ2)

3φ(ω)ω3=(λ2πc)3(6λφ(λ)λ+6λ22φ(λ)λ2+λ33φ(λ)λ3)

4φ(ω)ω4=(λ2πc)4(24λφ(λ)λ+36λ22φ(λ)λ2+12λ33φ(λ)λ3+λ44φ(λ)λ4)

5φ(ω)ω5=(λ2πc)5(120λφ(λ)λ+240λ22φ(λ)λ2+120λ33φ(λ)λ3+20λ44φ(λ)λ4+λ55φ(λ)λ5)

6φ(ω)ω6=(λ2πc)6(720λφ(λ)λ+1800λ22φ(λ)λ2+1200λ33φ(λ)λ3+300λ44φ(λ)λ4+30λ55φ(λ)λ5 +λ66φ(λ)λ6)

7φ(ω)ω7=(λ2πc)7(5040λφ(λ)λ+15120λ22φ(λ)λ2+12600λ33φ(λ)λ3+4200λ44φ(λ)λ4+630λ55φ(λ)λ5+42λ66φ(λ)λ6+λ77φ(λ)λ7)

8φ(ω)ω8=(λ2πc)8(40320λφ(λ)λ+141120λ22φ(λ)λ2+141120λ33φ(λ)λ3+58800λ44φ(λ)λ4+11760λ55φ(λ)λ5+1176λ66φ(λ)λ6+56λ77φ(λ)λ7++λ88φ(λ)λ8) 9φ(ω)ω9=(λ2πc)9(362880λφ(λ)λ+1451520λ22φ(λ)λ2+1693440λ33φ(λ)λ3+846720λ44φ(λ)λ4+211680λ55φ(λ)λ5+28224λ66φ(λ)λ6++2016λ77φ(λ)λ7+72λ88φ(λ)λ8+λ99φ(λ)λ9)

10φ(ω)ω10=(λ2πc)10(3628800λφ(λ)λ+16329600λ22φ(λ)λ2+21772800λ33φ(λ)λ3+12700800λ44φ(λ)λ4+3810240λ55φ(λ)λ5+635040λ66φ(λ)λ6++60480λ77φ(λ)λ7+3240λ88φ(λ)λ8+90λ99φ(λ)λ9+λ1010φ(λ)λ10)

Bibliografie

1.Manual de fizică pentru clasa a VII-a; D. Turcitu și M. Panaghianu Format:Reflist

Vezi și