Paraldehidă

De la testwiki
Versiunea din 27 septembrie 2024 17:14, autor: imported>Ilioni Daneiel (growthexperiments-addlink-summary-summary:3|0|0)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare

Format:Infocaseta Substanță Paraldehida este un compus organic, fiind un trimer realizat de molecule de acetaldehidă.[1] Poate fi considerat a fi un derivat structural de 1,3,5-trioxan, în care fiecare atom de hidrogen a fost substituit de o grupă metilică. Este un lichid incolor foarte solubil în etanol. Se oxidează ușor în aer și se brunifică, având un miros de acid acetic.

A fost descrisă prima dată în anul 1835 de către chimistul german Justus Liebig, iar formula sa empirică a fost determinată în anul 1838 de către Hermann Fehling.[2][3]

Obținere

Paraldehida a fost sintetizată pentru prima oară în anul 1848 de către chimistul german Valentin Hermann Weidenbusch (1821–1893); acesta a obținut compusul în urma tratării acetaldehidei cu acid (sulfuric sau azotic).[4]

Formarea produsului reacției de ciclizare este dependentă de temperatură. Formarea trimerului este favorizată la temperatura camerei, iar la temperaturi mai scăzute, în jurul valorii de -10 °C, este mai probabil să se formeze tetramerul denumit metaldehidă:[5]

Proprietăți

Încălzită cu cantități catalitice de acid, se depolimerizează formând acetaldehidă:[6][7]

CA6HA12OA33CHA3CHO

Se poate utiliza în locul acetaldehidei în sinteza bromalului (tribromoacetaldehidei):[8]

CA6HA12OA3+9BrA23CBrA3CHO+9HBr

Utilizări medicale

Paraldehida a fost utilizată frecvent pentru inducerea somnului la pacienții cu delirium tremens, dar a fost înlocuită azi de alte medicamente. Pe lângă efectul sedativ și hipnotic, mai are și un efect anticonvulsivant.[9]

Note

  1. Format:Cite journal
  2. Liebig, Justus (1835) "Ueber die Producte der Oxydation des Alkohols" (Despre produșii de oxidare ai etanolului), Annalen der Chemie, 14 : 133–167; vezi p. 141.
  3. Fehling, H. (1838) "Ueber zwei dem Aldehyd isomere Verbindungen" (Despre doi compuși izomeri ai acetaldehidei), Annalen der Chemie, 27 : 319–322; vezi pp. 321–322.
  4. Weidenbusch, H. (1848) "Ueber einige Producte der Einwirkung von Alkalien und Säuren auf den Aldehyd" (Despre unii produși de reacție ai alcaliilor și acizilor cu acetaldehida), Annalen der Chemie, 66 : 152-165; vezi pp. 155–158.
  5. H.P. Latscha; U. Kazmaier; H.A. Klein: Chemie für Biologen, Springer Verlag 2005, ISBN 3-540-21161-6, S. 515.
  6. Format:OrgSynth
  7. Format:OrgSynth
  8. Format:OrgSynth
  9. Format:Cite journal

Vezi și

Format:Antiepileptice Format:Hipnotice și sedative Format:Control de autoritate