Reacție de cuplare

De la testwiki
Versiunea din 19 martie 2023 12:30, autor: imported>Strainubot (Robot. Înlocuire automată de text (-{{Informații bibliotecare +{{Control de autoritate))
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare

O reacție de cuplare este o reacție organică în urma căreia două molecule sau fragmente moleculare se leagă și este de obicei catalizată de un catalizator metalic.[1] Există homo-cuplări și hetero-cuplări (cuplări încrucișate). Richard F. Heck, Ei-ichi Negishi și Akira Suzuki au primit Premiul Nobel pentru Chimie în anul 2010 pentru dezvoltarea unor reacții de cuplare încrucișată catalizate de paladiu.[2][3]

De cele mai multe ori, o reacție de cuplare presupune reacția unui compus organometalic de tipul R-M (R = rest organic, M = grupă principală) cu un compus halogenat de tipul R'-X, când se formează produsul R-R' prin crearea unei noi legături carbon-carbon:[4]

RM + RX RR + MX

Tipuri

Homo-cuplări

În homo-cuplări se combină două fragmente identice. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este reacția Ullmann de conversie a bromobenzenului în bifenil:

Ullmann
Ullmann
Reacție An Reactant A Reactant B Metale Note
Reacție Wurtz 1855 R-X sp3 R-X sp3 Na ca agent reducător
Cuplare pinacolică 1859 R-HC=O sau R(C=O)R2 R-HC=O sau R(C=O)R2 variate necesită donor de protoni
Cuplare Glaser 1869 RC≡CH sp RC≡CH sp Cu O2 ca acceptor de protoni
Reacție Ullmann 1901 Ar-X sp2 Ar-X sp2 Cu temperaturi ridicate

Hetero-cuplări

Un alt tip, mult mai comun, este reacția de cuplare încrucișată (hetero-cuplare), în care se combină două fragmente diferite.[5][6]

Unul dintre cele mai cunoscute exemple este reacția Heck de cuplare a unei alchene cu o halogenură de aril:

Heck
Heck
Reacție An Reactant A Reactant B Catalizator Note
Reacție Grignard 1900 R-MgBr sp, sp2, sp3 R-HC=O or R(C=O)R2 sp2 nu are catalizator
Reacție Gomberg-Bachmann 1924 Ar-H sp2 Ar'-N2+X- sp2 nu are catalizator
Cuplare Cadiot-Chodkiewicz 1957 RC≡CH sp RC≡CX sp Cu necesită o bază
Cuplare Castro-Stephens 1963 RC≡CH sp Ar-X sp2 Cu
Sinteză Corey–House 1967 R2CuLi sau RMgX sp3 R-X sp2, sp3 Cu versiunea catalizată de Cu (Kochi, 1971)
Reacție Cassar 1970 alchenă sp2 R-X sp3 Pd necesită o bază
Cuplare Kumada 1972 Ar-MgBr sp2, sp3 Ar-X sp2 Pd sau Ni or Fe
Reacție Heck 1972 alchenă sp2 Ar-X sp2 Pd sau Ni necesită o bază
Cuplare Sonogashira 1975 RC≡CH sp R-X sp3 sp2 Pd și Cu necesită o bază
Cuplare Negishi 1977 R-Zn-X sp3, sp2, sp R-X sp3 sp2 Pd sau Ni
Cuplare Stille 1978 R-SnR3 sp3, sp2, sp R-X sp3 sp2 Pd
Reacție Suzuki 1979 R-B(OR)2 sp2 R-X sp3 sp2 Pd sau Ni necesită o bază
Cuplare Hiyama 1988 R-SiR3 sp2 R-X sp3 sp2 Pd necesită o bază
Reacție Buchwald-Hartwig 1994 R2N-H sp3 R-X sp2 Pd cuplare N-C
Cuplare Fukuyama 1998 R-Zn-I sp3 RCO(SEt) sp2 Pd sau Ni[7]
Cuplare Liebeskind–Srogl 2000 R-B(OR)2 sp3, sp2 RCO(SEt) Ar-SMe sp2 Pd necesită CuTC

Aplicații

Reacții de cuplare sunt adesea utilizate în industria farmaceutică, pentru prepararea substanțelor medicamentoase.[6] De asemenea, polimerii conjugați sunt preparați tot prin aceste metode.[8]

Note

  1. Dicționar de chimie John Daintith, traducere de Mihaela Rudeanu și Lia Cojocaru; ediția a VI-a, Editura All, 2010, București; pag. 146, ISBN 978-973-684-725-7
  2. Format:Cite web
  3. Format:Cite journal
  4. Organic Synthesis using Transition Metals Rod Bates Format:ISBN
  5. New Trends in Cross-Coupling: Theory and Applications Thomas Colacot (Editor) 2014 Format:ISBN
  6. 6,0 6,1 Format:Cite book
  7. Format:Cite journal
  8. Format:Cite book

Vezi și

Format:Control de autoritate