Parametrul gravitațional standard

De la testwiki
Versiunea din 11 februarie 2024 12:11, autor: imported>Turbojet (wl)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare

Parametrul gravitațional standard al unui corp, notat μ  (mu), este produsul constantei planetare gravitaționale G  cu masa M  a acelui corp:

μ=GM 

Parametrul gravitațional standard se exprimă în km3s-2 (kilometru la cub pe secundă la pătrat.)

În astrofizică, acest parametru oferă o simplificare practică a diferitelor formule legate de gravitație.

Dacă M  desemnează masa Pământului sau a Soarelui, μ  se numește constanta gravitațională geocentrică sau, respectiv, heliocentrică.

Pentru Pământ și Soare, acest produs GM  este cunoscut cu o mai mare precizie decât cea asociată fiecăruia din acești doi factori G  și M . Este astfel posibil să se utilizeze valoarea produsului cunoscută direct cu o mai mare precizie, decât să se multiplice valorile celor doi parametri.

Pentru Pământ: μ=GM=398600.4418±0.0008 km3 s2.

Mic obiect pe orbită stabilă

Dacă m<<M  , adică dacă masa m  a obiectului pe orbită este foarte mică față de masa M  a corpului central:

Parametrul gravitațional standard pertinent este relativ la cea mai mare masă M  și nu la ansamblul celor două corpuri.

A treia lege a lui Kepler permite să se calculeze parametrul gravitațional standard, pentru toate orbitele circulare naturale stabile în jurul aceluiași corp central de masă M .

Orbite circulare

Pentru toate orbitele circulare în jurul unui corp central:

μ=GM=rv2=r3ω2=4π2r3/T2 

cu :

Traiectorii parabolice

Pentru toate traiectoriile parabolice rv2  este constant și egal cu 2μ ;.

Pentru orbitele eliptice și parabolice, μ  valorează de două ori semiaxa majoră multiplicată cu energia orbitală specifică.

Valori ale lui μ pentru câteva corpuri cerești

Valorile lui μ=GM  relative la câteva corpuri din Sistemul Solar sunt adunate în tabelul de mai jos:

Corpul central μ (km3s-2)
Soare 132 712 440 018
Mercur 22 032
Venus 324 859
Pământ 398 600 ,4418 ±0,0008
Luna 4902 ,7779
Marte 42 828
Ceres 63 ,1 ±0.3[1][2]
Jupiter 126 686 534
Saturn 37 931 187
Uranus 5 793 939 ± 13[3]
Neptun 6 836 529
Pluto 871 ±5[4]
Eris 1 108 ±13[5]

Note

  1. Format:En icon Elena V. Pitjeva, High-Precision Ephemerides of Planets — EPM and Determination of Some Astronomical Constants, Solar System Research, 2005, volume 39, nr. 3, p. 176 format PDF | doi= 10.1007/s11208-005-0033-2 Format:Webarchive
  2. D. T. Britt et al Asteroid density, porosity, and structure, pp. 488 in Asteroids III, University of Arizona Press (2002).
  3. Format:En icon R.A Jacobson, J.K. Campbell, A.H. Taylor, S.P. Synnott, The masses of Uranus and its major satellites from Voyager tracking data and Earth-based Uranian satellite data, The Astronomical Journal, volume 103, nr. 6, pp. 2068–2078, 1992, doi=10.1086/116211 [1]
  4. Format:En icon M. W. Buie, W. M. Grundy, E. F. Young, L. A. Young, S. A. Stern, Orbits and photometry of Pluto's satellites: Charon, S/2005 P1, and S/2005 P2, In: Astronomical Journal, 2006, vol. 132, p. 290 [2] doi = 10.1086/504422, Format:Arxiv
  5. Format:En icon The Mass of Dwarf Planet Eris, autori: M.E. Brown și E.L. Schaller, In: Science, 2007, vol. 316, Nr. 5831, p. 1585, doi=10.1126/science.1139415 p. 1585, pmid=17569855

Bibliografie

Legături externe

Format:Portal