Vizualizare sursă pentru „Simfonia nr. 39 (Haydn)”


'''Simfonia nr. 39''' este o [[simfonie]] în sol minor (Hoboken 1/39) de [[Joseph Haydn|Franz Joseph Haydn]] din 1765, scrisă la vârsta de 33 de ani, sub patronajul prințului Nikolaus Esterházy . Este cea mai timpurie simfonie într-o tonalitate minoră a lui Haydn, asociată cu lucrările sale din perioada ''[[Sturm und Drang]]'' (cum ar fi ''Simfonia nr. 45'' ). Lucrarea a fost influentă și a inspirat mai târziu simfoniile în sol minor ale lui [[Johann Christian Bach]] (Op. 6, nr. 6) și [[Wolfgang Amadeus Mozart]] ( [[Simfonia numărul 25 (Mozart)|nr. 25]] ). <ref name="Landon">HC Robbins Landon, ''Haydn: Chronicle and Works'', 5 vols, (Bloomington and London: Indiana University Press, 1976– ) v. 2, ''Haydn at Eszterhaza, 1766–1790''</ref> 

== Mișcările ==
Lucrarea este scrisă pentru o orchestră formată din două [[oboi|oboae]], patru corni (doi în Si bemol alto și doi în Sol) și coarde ( [[Vioară|viori]] divizate în două, [[Violă|viole]], [[violoncel]] și [[contrabas]] ). <ref name="Landon">HC Robbins Landon, ''Haydn: Chronicle and Works'', 5 vols, (Bloomington and London: Indiana University Press, 1976– ) v. 2, ''Haydn at Eszterhaza, 1766–1790''</ref> Există patru mișcări: 

# [[Tempo|Allegro]] assai, <math>{4 \over 4}</math>
# [[Tempo|Andante]], <math>{3 \over 8}</math> în Mi bemol major
# [[Menuet]] & Trio,  <math>{3 \over 4}</math>
# Finale: [[Tempo|Allegro]] di molto, <math>{4 \over 4}</math>

[[File:Haydn-39-1-theme.png]]

Mișcarea introductivă prezintă o temă principală agitată, întreruptă de pauze dese. Felix Diergarten a analizat în mod specific pauzele din prima mișcare a simfoniei, conform formei simfoniei vremii. <ref>{{Citat revistă|nume=Diergarten|prenume=Felix|dată=March 2010|titlu=Time Out of Joint — Time Set Right: Principles of Form in Haydn's Symphony No. 39|journal=Studia Musicologica|volum=51|număr=1/2|pagini=109–126|jstor=25746243}}</ref> Atât prima, cât și cea de-a doua grupă tematică începe cu aceleași două măsuri de material melodic. <ref name="apbrown">Brown, A. Peter, ''The Symphonic Repertoire'' (Volume 2). Indiana University Press ({{ISBN|025333487X}}), pp. 104–108 (2002).</ref> 

Spre deosebire de ''Sturm und Drang''-ul mișcării de deschidere, A. P. Brown descrie Andante-le drept „una dintre mișcările lente cele mai ''galante'' ale lui Haydn, cu valori metrice mici, triole de șaisprezecimi, mordente, rezolvări neconvingătoare, ecouri și textura în general subțire”. <ref name="apbrown">Brown, A. Peter, ''The Symphonic Repertoire'' (Volume 2). Indiana University Press ({{ISBN|025333487X}}), pp. 104–108 (2002).</ref> 

Scara minoră se întoarce pentru Menuet, care este contrastat de un Trio într-o scară majoră luminoasă, care conține note înalte pentru cornul prim. <ref name="apbrown">Brown, A. Peter, ''The Symphonic Repertoire'' (Volume 2). Indiana University Press ({{ISBN|025333487X}}), pp. 104–108 (2002).</ref> 

Finalul frenetic Sturm und Drang aduce simfonia la o concluzie energică. 

== Referințe ==
{{Listănote
}}

== Referințe ==

* Robbins Landon, H. C. (1963) ''Joseph Haydn: Critical Edition of the Complete Symphonie'', Universal Edition, Vienna