Polarizabilitate
Polarizabilitatea se referă la tendința materiei, atunci când este supusă unui câmp electric, de a dobândi un moment de dipol electric proporțional cu câmpul aplicat.[1] Este o proprietate a particulelor cu sarcină electrică. Atunci când sunt supuși unui câmp electric, electronii încărcați negativ și nucleele atomice încărcate pozitiv sunt supuși unor forțe opuse și suferă o separare de sarcină. Polarizabilitatea este responsabilă de constanta dielectrică a unui material și, la frecvențe înalte (optice), de indicele de refracție al acestuia.
Expresie
Polarizabilitatea unui atom sau a unei molecule se definește ca fiind raportul dintre momentul de dipol indus al acestuia și câmpul electric local; într-un solid cristalin, se consideră momentul de dipol pentru o celulă primitivă.[2]
Polarizabilitatea într-un mediu izotrop este definită ca fiind raportul dintre momentul de dipol indus al unui atom la câmpul electric care produce acest moment de dipol:[3][1]
Unitatea de măsură în Sistemul Internațional este C·m2·V−1 = A2·s4·kg−1, iar unitatea CGS este cm3.
Note
- ↑ 1,0 1,1 Marcu Gheorghe - Chimia metalelor. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979, pag. 171.
- ↑ Format:Cite book
- ↑ Introduction to Electrodynamics (3rd Edition), D.J. Griffiths, Pearson Education, Dorling Kindersley, 2007, Format:ISBN