Teorema paralelogramului

În matematică cea mai simplă formă a teoremei paralelogramului (numită și identitatea paralelogramului[1]) aparține geometriei elementare. Afirmă că suma pătratelor lungimilor celor patru laturi ale unui paralelogram este egală cu suma pătratelor lungimilor celor două diagonale. Se notează laturile cu AB, BC, CD, DA. Întrucât în geometria euclidiană un paralelogram are în mod necesar laturile opuse egale, adică AB = CD și BC = DA, teorema poate fi enunțată prin următoarea egalitate de expresii algebrice
- .
Dacă paralelogramul este un dreptunghi, cele două diagonale sunt de lungimi egale AC = BD, deci , iar afirmația se reduce la teorema lui Pitagora. Pentru patrulaterul general diagonalele nu sunt neapărat egale,
unde este lungimea segmentului care unește punctele de mijloc ale diagonalelor. Din diagramă se poate observa că pentru un paralelogram , și astfel formula generală se simplifică la forma pentru paralelogram.
Demonstrație
În paralelogramul de sus, fie Format:Mvar, Format:Mvar, Din teorema cosinusului în triunghiul se obține:
într-un paralelogram, unghiurile adiacente sunt suplementare, deci Folosind teorema cosinusului în triunghiul se obține:
Aplicând celor de mai sus identitatea trigonometrică privind cosinusurile unghiurilor suplementare se obține:
Acum suma pătratelor se poate exprima ca:
După simplificări relația devine:
Teorema paralelogramului în spațiile prehilbertiene

Într-un spațiu normat, enunțul teoremei paralelogramului este o ecuație în legătură cu normele:
Teorema paralelogramului este echivalentă cu afirmația aparent mai slabă:
deoarece inegalitatea inversă se poate obține din ea prin substituirea pentru și pentru și apoi simplificând. Prin aceeași demonstrație, teorema paralelogramului este echivalentă și cu:
Într-un spațiu prehilbertian, norma este determinată prin produsul scalar:
Ca o consecință a acestei definiții, într-un spațiu prehilbertian teorema paralelogramului este o identitate algebrică, ușor de stabilit folosind proprietățile produsului scalar:
Adunând aceste două expresii se obține:
ceea ce s-a cerut.
Dacă este ortogonal cu înseamnă că iar ecuația de mai sus pentru norma unei sume devine:
care este Teorema lui Pitagora.
Spații prehilbertiene care satisfac teorema paralelogramului
Cele mai multe spații vectoriale normate reale și complexe nu au produse scalare, dar toate spațiile vectoriale normate au norme (prin definiție). De exemplu, o normă folosită în mod obișnuit pentru un vector în spațiul de coordonate reale este [[funcții p-sumabile și funcții local p-sumabile |Format:Math-norma]]:
Fiind dată o normă, se pot evalua ambele părți ale teoremei paralelogramului de mai sus. Un fapt remarcabil este că, dacă teorema paralelogramului este valabilă, atunci norma trebuie să apară în mod obișnuit dintr-un produs scalar. În special, este valabil pentru o Format:Math-normă dacă și numai dacă Format:Math, adică norma euclidiană sau norma standard.[2][3]
Pentru orice normă care satisface teorema paralelogramului (care este în mod necesar o normă de produs scalar), produsul scalar care generează norma este unic ca o consecință a identității de polarizare. În cazul real, identitatea de polarizare este dată de:
sau, echivalent, de
În cazul numerelor complexe este dată de:
De exemplu, cu Format:Math-norma cu Format:Math și vectorii reali Format:Math și Format:Math, calculul produsului scalar este:
care este produsul scalar standard al doi vectori.
O altă condiție necesară și suficientă ca să existe un produs scalar care induce norma dată este ca norma să satisfacă teorema lui Ptolemeu:[4]
- pentru toți vectorii Format:Math.
Note
- ↑ Viorica Ungureanu, Mădălina Buneci, Algebră Liniară: teorie și aplicații, Timișoara: Ed. Mirton, 2004, Format:ISBN, Cap 5, Spații vectoriale euclidiene/unitare, accesat 2022-05-02, p. 250
- ↑ Format:En icon Format:Cite book
- ↑ Format:En icon Format:Cite book
- ↑ Format:En icon Format:Cite journal