Distribuția Gauss

De la testwiki
Versiunea din 17 iunie 2024 12:08, autor: 109.128.114.45 (discuție) (Funcția de repartiție cumulativă)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare
Funcția densitate de probabilitate pentru distribuția normală; linia verde este distribuția normală standard

Distribuția normală este o distribuție de probabilitate continuă. Este numită de asemenea distribuția Gauss deoarece a fost descoperită de către Carl Friedrich Gauss.[1]

Distribuția normală standard (cunoscută,de asemenea, sub numele de distribuție Z) este distribuția normală cu media zero și variația 1 (curbele verzi în imaginea din dreapta). Acesta este adesea numită curba lui Gauss, deoarece graficul densității de probabilitate arată ca un clopot.

Se notează cu: N(μ,σ2), unde μ și σ sunt parametrii din funcția de distribuție care va fi descrisă în continuare.

Proprietăți

Bibliografie.[2][3][4][5]

Densitatea de repartiție

f(x)=1σ2πe(xμ)22σ2

M(X) = x.f(x)dx = x.1σ2πe(xμ)22σ2dx = μ

Dispersia pentru o variabilă aleatoare continuă

σ2(X)=(xM(X))2.f(x)dx=(xM(X))2.1σ2πe(xμ)22σ2dx=(xμ)2.1σ2πe(xμ)22σ2dx=σ2

Entropia informațională

H[f]=f(x)ln(f(x))dx = 1σ2πe(xμ)22σ2ln(1σ2πe(xμ)22σ2)dx = ln(σ2πe)

Funcția de repartiție cumulativă

Funcția de repartiție cumulativă este funcția

F(t)=tf(x)dx=1σ.2π tx.e(xμ)22σ2dx

Pentru repartiția N~(0,1), această funcție este numită "funcția lui Laplace", și este dată de

ϕ(t)=12πtex22dx

Pentru o repartiție normală oarecare N(μ,σ2), se verifică prin schimbarea de variabilă x->(x-μ)/σ că

P(X<x)=ϕ(xμσ)

Repartiția variabilei (X-μ)/σ

Pornind de la proprietățile operatorilor de medie și dispersie

  • M(X − μ) = M(X)− μ
  • D(X − μ) = D(X)
  • D(X/σ)=(1/σ2) D(X)

se obține că, dacă o variabilă aleatoare este normal repartizată N(μ,σ2), atunci variabila aleatoare redusă

Xμσ

este repartizată N(0,1).

Suma a n variabile independente având repartițiile N(μkk2)

Dacă Xk:N(μkk2), k=1,...,n - sunt variabile aleatoare independente, atunci suma lor X1+X2+...+Xn are repartiția:[6]

N(k=1nμk,(k=1nσk2)).

Ca o consecință imediată a acestui rezultat:

Media aritmetică a n variabile independente având repartiția N(μ,σ2)

Dacă Xk:N(μ,σ2), k=1,...,n - sunt variabile aleatoare independente, atunci media lor aritmetică (X1+X2+...+Xn)/n are repartiția:

N(μ,σ(n))

Teorema limită centrală (Laplace)

Reprezintă una din cele mai puternice și mai utilizate proprietăți ale distribuției Gauss. Teorema este următoarea:

Dacă Xk - sunt variabile aleatoare independente având aceeași medie μ și dispersia σ2, atunci limita mediei lor aritmetice (X1+X2+...+Xn)/n atunci cand n> are proprietatea:

1σ/(n)(X1+X2+...+Xnnμ)>N(0,1)

Rezultă că X1+X2+...+Xnn se aproximează cu N(μ,σn) pentru n>

Regula celor 3σ

O variabilă normal repartizată X:N(μ,σ) ia valori semnificative numai în intervalul (μ-3σ,μ+3σ). Într-adevăr, P(|Xμ|>=3σ)=1P(|Xμ|<3σ)=1ϕ(3)=0,0027, valoare care în unele situații poate fi neglijată.

Note

  1. Format:Cite book
  2. Viorel Petrehuș, Sever-Angel Popescu, Probabilități și statistică, Format:Webarchive, Universitatea Tehnică de Construcții din București, 2005
  3. Format:Citat web
  4. Ștefan Balint, Éva Kaslik, Simina Ștefania Mariș, Probabilități (curs), Universitatea de Vest din Timișoara, Format:Webarchive
  5. Ariadna Lucia Pletea,Liliana Popa, [math.etti.tuiasi.ro/lpopa/cursTP.pdf/ Teoria probabilităților] (curs, 1999), Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași
  6. H. Poincaré-Calcul des probabilités, Gauthiers-Villars,Paris,1912/

Vezi și

Legături externe

Format:Portal