Compunerea oscilațiilor armonice: Diferență între versiuni

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare
un simplu typo, ambele se raporteaza la omega 0
 
(Nicio diferență)

Versiunea curentă din 8 ianuarie 2025 22:09

În studiul oscilațiilor, compunerea oscilațiilor armonice reprezintă situația când un oscilator armonic participă simultan la două sau mai multe mișcări oscilatorii armonice, mișcarea acestuia fiind compusă, oscilatorul executând o mișcare dată de rezultanta mișcărilor osilatorii armonice individuale.

Expresia matematică a mișcării rezultante se poate determina prin două metode:

  • metoda fazorială, în care un fazor reprezintă un vector de modul A, care se rotește cu viteza unghiulară ω0 și la momentul inițial se află orientat sub unghiul φ față de axa Ox.
  • metoda trigonometrică, care se bazează pe separarea părții temporale a fazei de partea care conține faza inițială, fapt ce revine la utilizarea formulelor trigonometrice:
sin(α±β)=sinαcosβ±sinβcosα.

Compunerea oscilațiilor paralele și de aceeași pulsație

Se consideră două oscilații armonice de forma:

y1=A1sin(ω0t+ϕ1)
y2=A2sin(ω0t+ϕ2),

iar oscilația armonică rezultantă: y=y1+y2   va fi de forma:

y=Asin(ω0t+ϕ)

deci

Asin(ω0t+ϕ)=A1sin(ω0t+ϕ1)+A2sin(ω0t+ϕ2).

Trebuie determinate amplitudinea A și faza inițială φ a oscilației armonice rezultante. Utilizând formule trigonometrice, se obține:

A=A12+A22+2A1A2cos(ϕ2ϕ1)
tanϕ=A1sinϕ1+A2sinϕ2A1cosϕ1+A2cosϕ2.

Oscilația armonică rezultantă va avea amplitudinea cuprinsă în intervalul:

|A1A2|AA1+A2,

valoarea ei minimă fiind zero dacă amplitudinile oscilațiilor inițiale sunt egale, iar diferența de fază egală cu π (opoziție de fază).

Compunerea oscilațiilor paralele și de pulsație puțin diferită

Dacă pulsațiile celor două oscilații au o mică diferență, adică:

ω1=ω0   și   ω2=ω0+Δω,

atunci fazele inițiale ale oscilațiilor individuale sunt (se observă că faza inițială a celei de-a doua oscilații depinde ușor de timp):

ϕ1ϕ1   și   ϕ2ϕ2+Δωt

și se poate aplica raționamentul de la cazul anterior:

A=A12+A22+2A1A2cos(Δωt+ϕ2ϕ1).

În cazul particular, când amplitudinile oscilațiilor inițiale sunt egale (A1=A2), expresia devine:

A=2A1cos(Δωt2+ϕ2ϕ12).

Bibliografie

  • Mircea Giurgiu: Fizică, note de curs, Editura Conspress, București, 2010. ISBN 978-973-100-113-5