Vizualizare sursă pentru „Xenon”

{{Infocaseta Element chimic
| nume = Xenon
| culoare_fond = gaze nobile
| precedent =[[Iod]]
| următor = [[Cesiu]]
| deasupra = [[Kripton|Kr]]
| dedesubt = [[Radon|Rn]]
| simbol = Xe
| număr = 54
| hadroni = 
| structură_cristalină= cubică
| serie_chimică =gaze nobile
| grupă =18 (VIIIA)
| perioadă =5
| bloc = p
| densitate = 5,894
| culoare = incolor
| CAS = 7440-63-3
| EINECS =
| masă_atomică = 131.293
| rază_atomică = (108) pm 
| rază_de_covalență = 130 pm
| rază_van_der_waals = 216 pm
| configurație_electronică = [ [[Kripton|Kr]] ] 5s<sup>2</sup>4d<sup>10</sup>5p<sup>6</sup>
| electroni_pe_nivel = 2, 8, 18, 18, 8
| număr_de_oxidare = '''0''', +1, +2, +4, +6, +8
| oxid = acid slab
| fază = [[gaz]]
| punct_de_topire = -111,8°C ; 161,35
| punct_de_fierbere = -108,1°C ; 165,05
| energie_de_fuziune = 2,27 KJ/mol
| energie_de_evaporare = 12.64 KJ/mol
| temperatură_critică = 289.77 K, 5.841 [[Pascal (unitate)|MPa]]
| presiune_critică = 
| volum_molar = 
| presiune_de_vapori = 165 la 100 de [[Pascal (unitate)|kilopascali]]
| viteză =
| electronegativitate = 2,6 (Scala-Pauling)
| căldură_specifică =
| conductivitate_electrică =0
| conductivitate_termică = 
| potențial_de_ionizare_1 = 1170.4 kJ/mol
| potențial_de_ionizare_2 = 2046.4 kJ/mol
| potențial_de_ionizare_3 = 3099.4 kJ/mol
| potențial_de_ionizare_4 = -
| hadroni_izotop_1 = 122
| izomerie_izotop_1 =
| abundență_izotop_1 = [[Radioizotop|sintetic]]
| neutroni_izotop_1 = 
| perioadă_izotop_1 = 20,1 ore
| mod_de_dezintegrare_izotop_1 = ε
| energie_izotop_1 =
| produs_izotop_1 = <sup>122</sup>I
| hadroni_izotop_2 =36
| izomerie_izotop_2 =
| abundență_izotop_2 =urme<br />[[Radioizotop|sintetic]]
| neutroni_izotop_2 = 
| perioadă_izotop_2 = 301.000 ani
| mod_de_dezintegrare_izotop_2 = β-
----
ε / β+
| energie_izotop_2 =0,709
----
1,142
| produs_izotop_2 = <sup>36</sup>[[Argon|Ar]]
----
<sup>36</sup>[[Sulf|S]]
| hadroni_izotop_3 =37
| izomerie_izotop_3 =
| abundență_izotop_3 =24,23 %
| neutroni_izotop_3 = 20
| perioadă_izotop_3 = 
| mod_de_dezintegrare_izotop_3 = 
| energie_izotop_3 =
| produs_izotop_3 = 
}}

'''Xenonul''' este un [[element chimic]] cu [[Simbol chimic|simbolul chimic]] '''Xe''' și cu [[Număr atomic|numărul atomic]] egal cu 54. Este un [[gaz nobil]], incolor, greu, fiind găsit în [[Atmosferă|atmosfera Terrei]] în cantități mici.<ref name=columbia>{{en icon}} [http://www.infoplease.com/ce6/sci/A0852881.html ''Columbia Electronic Encyclopedia'']</ref> Deși, ca toate gazele nobile, xenonul este inert din punct de vedere chimic, între [[atom]]ii acestuia și atomii altor elemente chimice pot exista reacții chimice, cum ar fi reacția de formare a ''hexafluoroplatinatul de xenon''; acesta a fost primul compus sintetizat al unui gaz nobil.<ref name="lanl">{{cite web
 |author=Husted, Robert; Boorman, Mollie
 |date=15 decembrie 2003
 |url=http://periodic.lanl.gov/54.shtml|title=Xenon
 |publisher=Los Alamos National Laboratory, Chemical Division
 |accessdate=2007-09-26
}}</ref><ref name=periodic>{{en icon}} [http://periodic.lanl.gov/54.shtml ''Husted, Robert; Boorman, Mollie. Los Alamos National Laboratory, Chemical Division.'']</ref><ref name=rabinovich>{{en icon}} [http://adsabs.harvard.edu/abs/1988wdch...10.....R ''Rabinovich, Viktor Abramovich; Vasserman, A. A.; Nedostup, V. I.; Veksler, L. S. (1988). Thermophysical properties of neon, argon, krypton, and xenon (English-language ed.)'']</ref>

Ocurența naturală a xenonului este reprezentată de opt [[izotop]]i stabili. Însă, mai există, ca la toate elementele, și [[izotop]]i instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se dezintegrează radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum a apărut și cât de vechi este [[Sistem solar|Sistemul nostru solar]].<ref name=kaneoka>[http://dx.doi.org/10.1126%2Fscience.280.5365.851b ''Kaneoka, Ichiro (1998). "Xenon's Inside Story". Science 280 (5365): 851–852 '']</ref> Izotopul radioactiv <sup>135</sup>Xe este produs de către <sup>135</sup>[[Iod|I]], ca rezultat al fuziunii nucleare;<ref name=stacey>http://books.google.com/?id=y1UgcgVSXSkC&pg=PA213 ''Stacey, Weston M. (2007)''</ref> 
Xenonul este utilizat, în principal, la blițuri și lămpi cu descărcare în gaze <ref name=burke>[Burke, James (2003). Twin Tracks: The Unexpected Origins of the Modern World. Oxford University Press. p. 33]</ref> , deși poate fi și un bun anestezic.<ref name=sanders>Sanders, Robert D.; Ma, Daqing; Maze, Mervyn (2005). "Xenon: elemental anaesthesia in clinical practice". British Medical Bulletin 71 (1): 115–35</ref>
La fabricarea primului laser s-a folosit molecula diatomică a xenonului, Xe<sub>2</sub>.<ref name=laser>Basov, N. G.; Danilychev, V. A.; Popov, Yu. M. (1971). "Stimulated Emission in the Vacuum Ultraviolet Region"</ref>

== Istoric ==
[[Fișier:William Ramsay.jpg|thumb|left|100px|Sir William Ramsay]]
Xenonul a fost descoperit în [[Anglia]] de către [[chimist]]ul [[scoția]]n [[William Ramsay]] și de către [[chimist]]ul [[Morris Travers]] pe data de [[12 iulie]] [[1898]], adică la puțin timp după ce aceleași personaje au descoperit alte două [[gaz rar|gaze rare similare]], anume [[kripton]] și [[neon]]. Aceștia au găsit elementul nou în reziduurile provenite din componentele evaporate ale [[aer]]ului lichid.<ref name=education>[http://education.jlab.org/itselemental/ele054.html It's Elemental - The Element Xenon<!-- Titlu generat de robot -->]</ref> 
Ramsay a sugerat numele de ''xenon'' pentru [[gaz]]ul tocmai descoperit după [[Limba greacă|grecescul]] '''ξένον''' (''xenon''), singularul neutru de la forma '''ξένος''' (''xenos''), care înseamnă ''străin'' sau ''straniu''. În [[1902]], Ramsay a estimat proporția în care xenonul se găsește în atmosfera [[Pământ]]ului la aproximativ o parte la 20 de milioane.<ref name=staff>[http://books.google.com/?id=IrcZEZ1bOJsC&pg=PA513 ''Staff (1991)'']</ref>

În decursul anilor 30', inginerul [[america]]n [[Harold Edgerton]] a început să studieze tehnologia luminii stroboscopice pentru fotografiile cu timp mic de expunere. Aceste studii au condus la inventarea blițul cu neon, în care lumina este generată prin transmiterea unui scurt curent electric într-un tub de [[sticlă]] umplut cu xenon [[gaz]]os. În [[1934]], Edgerton a reușit să genereze flash-uri cu durata de o microsecundă cu această nouă metodă inventată de el.<ref name=burke/><ref name=anonimus>{{Citat web |url=http://www.millisecond-cine.com/history.html |accessdate=2006-08-22 |titlu=''Anonymous. "History". Millisecond Cinematography. Retrieved 2007-11-07 '' |archive-date=2006-08-22 |archive-url=https://web.archive.org/web/20060822141910/http://www.millisecond-cine.com/history.html |dead-url=no }}</ref>

În [[1939]], [[fizician]]ul [[american]]n Albert R. Behnke Jr. a început să exploreze cauzele beției scufundătorilor. Acesta a testat efectele modificării amestecului de gaze pentru respirație asupra scufundătorilor și a descoperit că acest lucru face ca scufundătorii să o perceapă ca o modificare a adâncimii. Datorită acestor rezultate, acesta a dedus faptul că [[gaz]]ul xenon poate deservi ca anestezic. În ciuda faptelor că toxicologistul [[Rusia|rus]] Nikolay V. Lazarev a studiat aparent anestezia produsă de xenonul gazos în jurul anilor [[1941]], primul raport pe aceeași temă a fost publicat prima oară în [[1946]], de către cercetătorul medical John H. Lawrence, ce a experimentat acestea pe [[Șoarece|șoareci]]. Xenonul a fost prima dată utilizat ca anestezic pentru operații în [[an]]ul [[1951]] de către [[american]]ul Stuart C. Cullen, ce a operat cu succes două persoane.<ref name=pdf1>[http://www.jrsm.org/cgi/reprint/93/10/513.pdf ''Marx, Thomas; Schmidt, Michael; Schirmer, Uwe; Reinelt, Helmut (2000)'']</ref>

Xenonul și celelalte [[Gaz rar|gaze rare]] au fost catalogate, încă din cele mai vechi timpuri, pe când se puneau bazele chimiei, ca fiind în totalitate inerte din punct de vedere [[Chimie|chimic]], și se credea că e imposibil ca acestea să formeze vreun compus chimic. Totuși, în timp ce preda la catedra sa de la ''University of British Columbia'', Neil Bartlett a descoperit că [[gaz]]ul numit ''hexafluorură de platină'' ([[Platină|Pt]][[Fluor|F]]<sub>6</sub>) este un puternic oxidant ce poate oxida [[oxigen]]ul [[gaz]]os (O<sub>2</sub>) pentru a forma ''dioxigenilul hexafluoroplatinat''(O<sub>2</sub><sup>+</sup>[PtF<sub>6</sub>]<sup>–</sup>) <ref name=bartlett>{{en icon}} [http://pubs.rsc.org/en/Content/ArticleLanding/1962/PS/ps9620000097 ''Bartlett, Neil; Lohmann, D. H. (1962). "Dioxygenyl hexafluoroplatinate (V), O2+&#91;PtF6&#93;–". Proceedings of the Chemical Society (London: Chemical Society)'']</ref> Deoarece O<sub>2</sub> și xenonul au același potențial de ionizare, Bartlett a realizat că hexafluorura de [[platină]] este, de asemenea, aptă să oxideze xenonul. Pe data de [[23 martie]] [[1962]], acesta a amestecat cele două [[gaz]]e și a obținut primul compus al unui [[gaz nobil]] cunoscut vreodată, ''hexafluoroplatinatul de xenon''.<ref name=barlett2>{{en icon}} [http://pubs.rsc.org/en/Content/ArticleLanding/1962/PS/ps9620000197 ''Bartlett, N. (1962). "Xenon hexafluoroplatinate (V) Xe+&#91;PtF6&#93;–". Proceedings of the Chemical Society (London: Chemical Society)'']</ref> 
Începând de atunci, o multitudine de compuși ai xenonului au fost descoperiți, împreună cu câțiva compuși de [[argon]], [[krypton]] și [[radon]], incluzând fluorohidrura de argon (HArF), difluorura de krypton (KrF<sub>2</sub>) și fluorura de radon (RnF). În [[1971]], mai mult de 80 de compuși ai xenonului erau deja descoperiți.<ref name=periodicsist>{{en icon}} [https://web.archive.org/web/20070410040717/http://chemnetbase.com/periodic_table/elements/xenon.htm ''Periodic Table Online. CRC Press'']</ref><ref name=moody>{{en icon}} [http://www.eric.ed.gov/ERICWebPortal/recordDetail?accno=EJ111480 ''Moody, G. J. (1974). "A Decade of Xenon Chemistry". Journal of Chemical Education'']</ref>

== Caracteristici ==
[[Fișier:Xenon-flash.gif|thumb|left|150px|Animație ce reprezintă aprinderea unui [[bec]] cu xenon [[gaz]]os]]
Xenonul are [[număr atomic]] egal cu 54, asta însemnând că conține 54 de [[proton]]i și 54 de electroni. La temperatură și presiune normală, xenonul [[gaz]]os are [[densitate]]a egală cu 5,761&nbsp;kg·m<sup>−3</sup>, fiind de aproape 4,5 ori mai mare decât densitatea medie a atmosferei [[Pământ]]ului (1,217&nbsp;kg·m<sup>−3</sup>).<ref name=NASA>{{en icon}} [http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/earthfact.html ''Williams, David R. (2 ianuarie 2012). "Earth Fact Sheet". NASA. Retrieved 2007-10-04.''</ref> În stare [[lichid]]ă, xenonul are o [[densitate]] mai mare de 3100 g·ml<sup>−1</sup> ( 3100&nbsp;kg·m<sup>−3</sup>), cu densitatea maximă în punctul triplu).<ref name=aprilie>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=tsnHM8x6cHAC&pg=PT1 ''Aprile, Elena; Bolotnikov, Aleksey E.; Doke, Tadayoshi (2006).'']</ref> În aceleași condiții, densitatea xenonului [[solid]] este de 3640 g/·cm<sup>−3</sup>, care este mai mare decât densitatea medie a [[granit]]ului, de 275 g/cm<sup>3</sup>.<ref name=aprilie/>. La presiuni de ordinul [[Pascal (unitate)|gigapascalior]], xenonul trece într-o fază metalică.<ref name=caldwell>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1126%2Fscience.277.5328.930 ''Caldwell, W. A.; Nguyen, J.; Pfrommer, B.; Louie, S.; Jeanloz, R. (1997). "Structure, bonding and geochemistry of xenon at high pressures". '']</ref>

Fazele cristaline ale xenonului solid depind de presiunea la care se află; structura rețelei cristaline trece, odată cu creșterea presiunii, de la sistemul ''cubic cu volum centrat'' la cel ''hexagonal'', iar începând de la presiunea de 140[[Pascal (unitate)|GPa]] dobândește caracter metalic, urmând ca la 155[[Pascal (unitate)|GPa]] să devină complet metalic. Când se ''metalizează'', xenonul arată albastru-ciel, fiindcă el absoarbe lumina roșie și transmite alte frecvențe vizibile. Acest comportament este neobișnuit și neîntâlnit la [[metal]]e și se explică prin lățimea relativ mică a benzilor de [[electron]]i în xenonul metalic. 
<ref name=fontes>{{en icon}} [http://news.chess.cornell.edu/articles/2006/RuoffAnnv.html ''Fontes, E...''(2 ianuarie 2012)]</ref>

Xenonul face parte din grupa elementelor cu [[Valență|valența]] zero, elemente numite generic și ''gaze inerte'' sau ''gaze nobile''. Acestea sunt inerte pentru majoritatea reacțiilor chimice (cum ar fi combustia, de exemplu), deoarece [[electron]]i de pe stratul de valență sunt în număr de opt. De aceea, xenonul are o configurație foarte stabilă, la fel ca și celelalte [[gaz]]e, în care [[electron]]ii de pe stratul de [[valență]] sunt strânși legați și nu prea acceptă alte combinații.<ref name=bader>{{en icon}} [http://miranda.chemistry.mcmaster.ca/esam/ ''Bader, Richard F. W..., 2 ianuarie 2011]</ref> Totuși, xenonul poate fi oxidat de către compuși oxidanți puternici, și mulți compuși de xenon au putut fi sintetizați astfel.

Într-un tub de gaz, xenonul emite o strălucire de [[culoare]]a lavandei în momentul în care este străbătut de curentul electric descărcat. Xenonul emite o bandă de linii de emisie care acoperă spectrul vizibil <ref name=physik>{{en icon}} [http://web.physik.rwth-aachen.de/~harm/aixphysik/atom/discharge/index1.html ''2 ianuarie 2012] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20070718115616/http://web.physik.rwth-aachen.de/~harm/aixphysik/atom/discharge/index1.html |date=2007-07-18 }}</ref>, dar majoritatea liniilor intense se află în regiunea spectrală a luminii albastre, care produce, în cele din urmă, coloritul respectiv.<ref name=watts>{{en icon}} [Watts, William Marshall (1904). An Introduction to the Study of Spectrum Analysis. London: Longmans, Green, and co.. ''2 ianuarie 2012'']</ref>

== Răspândire și producție ==
Xenonul este un gaz foarte rar din atmosfera terestră, găsindu-se la 87±1 părți pe milion, sau, în aproximativ o parte la 11,5 milioane <ref name=hwang>{{en icon}} [http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/0471238961.0701190508230114.a01/abstract;jsessionid=6B423F10C3A31E8568DAF9CF12D5AD3E.d02t03 ''Hwang, Shuen-Cheng; Robert D. Lein, Daniel A. Morgan (2005). "Noble Gases". Kirk-Othmer Encyclopedia of Chemical Technology (5th ed.). Wiley.'']</ref>, și în gazele emise de unele ape minerale.

Comercial, xenonul se obține ca un produs secundar al separării [[aer]]ului în [[oxigen]] și [[azot]]. După această separare, efectuată general prin distilarea fracțională într-o instalație cu coloană dublă, oxigenul lichid obținut va conține cantități mici de xenon și [[krypton]]. Dacă se mai reface procedeul de distilare fracțională, oxigenul lichid ar trebui să fie îmbogățit cu 0,1 până la 0,2% amestec de xenon și [[krypton]], care se extrage ori prin absorbția cu gel de [[silicon]], ori prin distilare. În final, amestecul de xenon și [[krypton]] se poate separa în cele două [[gaz]]e prin distilare.<ref name=kerry>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=cXNmyTTGbRIC&pg=PA101 ''Kerry, Frank G. (2007).'']</ref><ref name=CFC>{{en icon}} [http://www.c-f-c.com/specgas_products/xenon.htm ''CFC StarTec LLC. 2 ianuarie 2012''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20200612100905/http://www.c-f-c.com/specgas_products/xenon.htm |date=2020-06-12 }}</ref> Extragerea unui [[litru]] de xenon din [[atmosferă]] necesită folosirea unui consum de energie de 220 de watt pe oră.<ref name=singh>{{en icon}} [http://www.expresshealthcaremgmt.com/20050515/criticare10.shtml ''Singh, Sanjay, 2 ianuarie 2012''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20070813212536/http://www.expresshealthcaremgmt.com/20050515/criticare10.shtml |date=2007-08-13 }}</ref> Producția mondială de xenon în [[1998]] a fost estimată la 5000-7000 de [[Metru|m<sup>3</sup>]].<ref name=ullman>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1002%2F14356007.a17_485 ''Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry (6th ed.)'']</ref>
Din cauza rarității sale, xenonul este mult mai scump decât celelalte gaze nobile mai ușoare; prețul aproximativ pentru achiziționarea unei cantități foarte mici de xenon în [[Europa]] în [[1999]] a fost de 10 [[Euro|€]]/[[Litru|L]] pentru xenon, 1 [[Euro|€]]/[[Litru|L]] pentru [[krypton]] și 0.20 [[Euro|€]]/[[Litru|L]] pentru [[neon]].<ref name=ullman/>

[[Fișier:XeTube.jpg|thumb|right|150px|Un exemplu de tub de descărcare umplut cu xenon. Se poate observa culoarea tipică, albă.]]
În interiorul [[Sistem solar|Sistemului solar]], fracțiunea nulceonilor de xenon este de 1 56 × 10<sup>−8</sup>, pentru o [[Abundență naturală|abundență]] de o parte la 64 de milioane din masa totală.<ref name=arnett>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=PXGWGnPPo0gC&pg=PA30 ''Arnett, David (1996)-2 ianuarie 2012'']</ref> Xenonul este un element relativ rar în [[Atmosferă|atmosfera]] [[Soare]]lui, pe [[Pământ]], în [[Asteroid|asteroizi]] și în [[Cometă|comete]]. [[Planetă|planeta]] [[Jupiter]] are o neobișnuită abundență de xenon în atmosferă, adică aproximativ de 2,6 ori mai mult decât cantitatea existentă pe [[Soare]].<ref name=journal>{{en icon}} [http://adsabs.harvard.edu/abs/2000JGR...10515061M ''Journal of Geophysical Research'']</ref> Abundența mare a xenonului rămâne un mit neexplicat, deși unii savanți susțin că ar putea fi cauzată de către ((''an early and rapid buildup of planetesimals—small, subplanetary bodies—before the presolar disk began to heat up.(Otherwise, xenon would not have been trapped in the planetesimal ices.)''-de tradus!)) Problema abundenței mici a xenonului pe Terra poate fi cauzată de legarea covalentă dintre acesta și [[oxigen]] în interiorul [[mineral]]ului numit [[cuarț]], ce pledează cu reducerea nivelului de xenon [[gaz]]os din atmosferă.<ref name=sanloup>{{en icon}} [http://www.sciencemag.org/content/310/5751/1174 ''Sanloup, Chrystèle et al., 2 ianuarie 2012'']</ref>

Spre deosebire de gazele nobile cu masa atomică relativă mai mică, xenonul nu poate fi produs în interiorul [[Stea|stelelor]] prin intermediul nucleosintezei stelare. Elementele mai grele ca <sup>56</sup>[[Fier|Fe]] au o [[energie]] netă care consumă energia solară de fuziune, deci nu se poate ca o [[stea]] să creeze în interiorul său xenon.<ref name=clayton>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=imjwZdXExQIC&pg=PA604 ''Clayton, Donald D. (1983), 2 ianuarie 2012'']</ref> În schimb, xenonul se formează în timpul exploziilor [[Supernovă|supernovelor]] <ref name=adsabs>{{en icon}} [http://adsabs.harvard.edu/abs/1979LPSC...10.1943H]</ref>, sau de către procesul de capturare al [[neutron]]ilor de către o gigantă roșie, care au epuizat [[hidrogen]]ul din [[nucleu]], în timpul exploziilor clasice ale [[Novă|novelor]] și prin dezintegrarea radioactivă a [[element]]elor ca [[iod]]ul, [[uraniu]]l sau [[plutoniu]]l.<ref name=period>{{en icon}} [http://wwwrcamnl.wr.usgs.gov/isoig/period/xe_iig.html ''Caldwell, Eric (January 2004), 2 ianuarie 2012''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20131213053952/http://wwwrcamnl.wr.usgs.gov/isoig/period/xe_iig.html |date=2013-12-13 }}</ref>

== Izotopii și studiul acestora ==
: ''Pentru detalii, vezi și [[Izotopii xenonului]]''

Ocurența naturală a xenonului este întregită de către nouă izotopi stabili; acest fapt cataloghează xenonul ca fiind al doilea element ca număr de izotopi stabili, după [[staniu]], care are zece. Totodată, [[staniu]]l și xenonul sunt singurele elemente care au mai mult de șapte izotopi stabili și neradioactivi.<ref name="rajam">{{en icon}} [Carte:''Rajam, J. B. (1960). Atomic Physics (7th ed.). Delhi: S. Chand and Co.'' ISBN 81-219-1809-X, 2 ianuarie 2012]</ref> Izotopii <sup>124</sup>Xe, <sup>134</sup>Xe și <sup>136</sup>Xe se dezintegrează prin intermediul radiațiilor beta, dar oamenii de știință nu au avut ocazia să-i observe îndeaproape, deci sunt considerați a fi stabili. În afara acestor izotopi stabili, xenonul mai are alți 40 de izotopi instabili care au fost studiați. <sup>129</sup>Xe este produs prin dezintegrarea beta al lui <sup>129</sup>[[Iod|I]], ce are un [[Timp de înjumătățire (radioactivitate)|timp de înjumătățire]] de 16 milioane de [[an]]i, în timp ce <sup>131</sup>Xe, <sup>133m</sup>Xe, <sup>133m</sup>Xe și <sup>135</sup>Xe sunt câteva exemple a produsului de fuziune radioactivă a izotopilor de [[lantanide]] <sup>235</sup>[[Uraniu|U]] și <sup>239</sup>[[Plutoniu|Pu]].<ref name=period/>

Nucleele a doi izotopi stabili ai xenonului, <sup>129</sup>Xe și <sup>131</sup>Xe, au momente cinetice intrinseci diferite de zero ([[spini]]i nucleari sunt adecvați pentru [[rezonanță magnetică nucleară|rezonanța magnetică nucleară]]). Spinii nucleari ai Xenonului pot fi aliniați dincolo de nivelurile normale de polarizare prin intermediul luminii polarizate circular și a vaporilor de rubidiu. Polarizarea spinilor nucleelor de xenon rezultată poate depăși cu 50% valoarea sa maximă posibilă, depășind cu mult valoarea [[echilibru termic |echilibrului termic]] rezultată din statisticile măsurătorilor paramagnetice (de obicei 0.001% din valoarea maximă la temperatura camerei, chiar și în cei mai puternici magneți). Astfel de aranjament neechilibrat al spinilor este o condiție temporară, și se numește hiperpolarizare. Procesul de hiperpolarizare a xenonului se numește de obicei [[pompaj optic]] (deși procesul este diferit față de energia optică de pompaj).

Datorită faptului că izotopul <sup>129</sup>Xe are valoarea spinul nuclear <math> \scriptstyle \mathrm { \frac {1} {2}}</math>, prin urmare, are un [[moment electric cuadrupolar]] nul, deci nucleul său nu prezintă nicio o formă de interacțiune cu nucleele altor atomi cu care se ciocnește, astfel, hiperpolarizația sa se menține o perioadă de timp îndelungată chiar și după ce acțiunea radiațiilor laser a încetat și vaporii alcalini eliberați se condensează pe suprafețele aflate la temperatura camerei. 
Polarizare de spin a izotopului <sup>129</sup>Xe poate dura de la câteva secunde pentru atomii de xenon dizolvați în sânge <ref>{{
cite journal
 |first=J.|last=Wolber
 |coauthors=Cherubini, A.; Leach, M. O.; Bifone, A.
 |title = On the oxygenation-dependent <sup>129</sup>Xe ''T''<sub>1</sub> in blood
 |year = 2000|journal = NMR in Biomedicine
 |volume = 13|issue = 4|pages = 234–7
 |doi = 10.1002/1099-1492(200006)13:4<234::AID-NBM632>3.0.CO;2-K
 |pmid=10867702}}</ref> la mai multe ore în in faza gazoasa <ref>
{{ cite journal 
 |first=B.|last=Chann|coauthors=Nelson, I. A.; Anderson, L. W.; Driehuys, B.; Walker, T. G.
 |title=<sup>129</sup>Xe-Xe molecular spin relaxation
 |year=2002|journal=Physical Review Letters
 |volume=88|issue=11|pages=113–201
 |doi=10.1103/PhysRevLett.88.113201 |bibcode=2002PhRvL..88k3201C}}</ref> și de mai multe zile pentru xenonul criogenizat.<ref>{{cite encyclopedia
 |first=Gustav Konrad|last=von Schulthess
 |coauthors=Smith, Hans-Jørgen; Pettersson, Holger; Allison, David John
 |year=1998|title=The Encyclopaedia of Medical Imaging
 |page=194|publisher=Taylor & Francis
 |isbn=1901865134|url=http://books.google.com/books?id=zvDY5unRC4oC&pg=PA194}}</ref> În schimb, izotopul <sup>131</sup>Xe are spinului nuclear de <math> \scriptstyle \mathrm { \frac {3}{2}}</math> și un moment electric cuadrupolar nenul, avand un timp de relaxare T<sub>1</sub> cuprins în domeniul dintre milisecunde și secunde.<ref>{{cite journal
 |first=W. W.|last=Warren|coauthors=Norberg, R. E.
 |title=Nuclear Quadrupole Relaxation and Chemical Shift of Xe<sup>131</sup> in Liquid and Solid Xenon
 |year=1966|journal=Physical Review
 |volume=148|issue=1|pages=402–412
 |doi=10.1103/PhysRev.148.402|bibcode = 1966PhRv..148..402W }}</ref>
Există izotopi radioactivi ai xenonului, cum ar fi, <sup>133</sup>Xe și <sup>135</sup>Xe, care sunt produși prin activarea cu [[neutron]]i a materialului fisionabil din zona fierbinte al interiorului [[Reactor nuclear|reactorilor nuclear]]<nowiki/>i.<ref name="lanl" /> [[Xenon-135|<sup>135</sup>Xe]] joacă un rol considerabil în procesul funcționării [[Reactor nuclear|reactorilor de fisiune nucleară]], <sup>135</sup>Xe având valoarea secțiunii eficace de absorbție neutronică foarte mare, de circa 2.6×10<sup>6</sup>&nbsp;[[Barn (unitate)|barni]],<ref name="stacey"/> se comportă ca un absorbant efectiv de neutroni care încetinește viteza reacției, până la oprirea ei (otrăvirea reacției) după o anumită perioadă de timp. Acest comportament al izotopului a fost descoperit la exploatarea primilor reactori nucleari de producere a plutoniului din cadrul [[Proiectul Manhattan|proiectului american Manhattan]]. Din fericire, proiectanții reactorilor au prevăzut sisteme de rezervă care permiteau creșterea reactivității reactorilor (mărirea fluxului de neutroni de fisiune care induc alte fisiuni in nuclele combustibilului).<ref>{{cite web
 |author=Staff
 |url=http://www.cfo.doe.gov/me70/manhattan/hanford_operational.htm
 |title=Hanford Becomes Operational
 |work=The Manhattan Project: An Interactive
 |publisher=U.S. Department of Energy
 |accessdate=2007-10-10
 |archive-date=2009-12-10
 |archive-url=https://web.archive.org/web/20091210094859/http://www.cfo.doe.gov/me70/manhattan/hanford_operational.htm
 |dead-url=yes
 }}</ref>
Calitatea izotopului <sup>135</sup>Xe de a otrăvi reacția în lanț, a avut un rol major în declanșarea avariei reactorului care a condus la [[Accidentul nuclear de la Cernobîl|accidentului nuclear de la Cernobîl]].<ref>{{cite book
 |title=Modern Physics: An Introductory Text|year=2000
 |first=Jeremy I.|last=Pfeffer|coauthors=Nir, Shlomo
 |pages=421 ff.|publisher=Imperial College Press
 |isbn=1860942504|url=http://books.google.com/?id=KmMYWP56t98C&pg=PA421}}</ref> Oprirea sau scăderea puterii unui reactor nuclear poate cauza acumularea de <sup>135</sup>Xe și intrarea reactorului în regim de [[capcană de iod]] (''gaură de iod''). In condiții nefavorabile, concentrații relativ mari de izotopi radioactivi de xenon, pot fi produși, în reactori nucleari ca urmare a eliberării din barele de combustibil fisurate,<ref>{{cite book
 |first=Edwards A.|last=Laws|year=2000
 |title=Aquatic Pollution: An Introductory Text
 |page=505|publisher=John Wiley and Sons
 |isbn=0471348759|url=http://books.google.com/?id=11LI7XyEIsAC&pg=PA505}}</ref> sau din procesul de fisiune al uraniului în apa de răcire.<ref>{{cite news|author=Staff|date=9 aprilie 1979|title=A Nuclear Nightmare|publisher=Time|url=http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,920196-4,00.html|accessdate=2007-10-09|archive-date=2007-10-12|archive-url=https://web.archive.org/web/20071012190713/http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,920196-4,00.html|dead-url=yes}}</ref>

Deoarece xenonul este un [[trasor nuclear]] pentru doi izotopi părinte, raporul concentrațiilor de izotpi de xenon din compoziția unor [[Meteorit|meteoriți]] reprezintă o metodă extrem de utilă pentru studierea istoriei formării [[Sistem Solar|Sistemului Solar]].[[Datarea iod-xenon|Metoda iod-xenon]] a [[Datare radiometrică|datării]] determină timpul scurs de la [[Nucleosinteză stelară|nucleosinteza stelară]] și până la condensarea unui obiect solid din [[Nebuloasă solară|nebuloasa solară]].

În anul 1960, fizicianul [[John Reynolds (fizician)|John H. Reynolds]] a descoperit că anumiți [[meteorit]]i posedă o anomalie izotopică sub forma unei supra-abundențe de <sup>129</sup>Xe. El a demonstrat că aceasta era [[produsul dezintegrării]] radioactive a izotopului <sup>129</sup>I . Acest izotop este produs în cantități reduse prin [[nuclosinteza razelor cosmice]] și [[fisiunea nucleară]], dar este produs în cantități mari numai la explozia [[Supernovă|supernovelor]]. Deoarece timpul de înjumătățire al <sup>129</sup> I este relativ scurt, pe o scară de timp cosmologic, de numai 16 milioane de ani, aceasta demonstrează că timpul scurs între solidificarea meteoritului, respectiv înglobarea izotpului <sup>129</sup> I în masa lui și momentul supernovei este relativ scurt. Acest aspect demonstrează că supernova și condensarea norului de gaz stelar au avut loc în perioada istoriei timpurii a [[Sistemul Solar|Sistemului Solar]]. Aceste două evenimente (supernova si condensarea norului de gaze) au avut loc într-o perioadă a istoriei timpurii a [[Sistemul Solar]].<ref>{{cite book 
 |first=Donald D.|last=Clayton|year=1983
 |title=Principles of Stellar Evolution and Nucleosynthesis
 |page=75|edition=2nd|url=http://books.google.com/?id=imjwZdXExQIC&pg=PA604
 |publisher=University of Chicago Press|isbn=0-226-10953-4}}</ref><ref>{{cite web
 |author=Bolt, B. A.; Packard, R. E.; Price, P. B.
 |year=2007|url=http://content.cdlib.org/xtf/view?docId=hb1r29n709&doc.view=content&chunk.id=div00061&toc.depth=1&brand=oac&anchor.id=0
 |title=John H. Reynolds, Physics: Berkeley
 |publisher=The University of California, Berkeley
 |accessdate=2007-10-01}}</ref>

== Compuși ==

Cu toate concepțiile asupra inactivității chimice a gazelor nobile, în decursul anilor s-au făcut totuși diferite încercări de a le combina cu alte substanțe, dar fără rezultate pozitive. Ipoteza invulnerabilității gazelor nobile a fost însă infirmată prin lucrările lui N. Bartlett, care, în 1962, a reușit să obțină primul compus chimic al xenonului, anume hexalfuoro-platinatul de xenon, <math> \scriptstyle \mathrm { {Xe[PtF]}_6}</math>, din interacțiunea directă dintre <math> \scriptstyle \mathrm {Xe}</math> cu <math> \scriptstyle \mathrm {PtF_6}</math>. În urma acestei descoperiri, diferite colective de cercetători au preparat și alți compuși de xenon, reacțiile chimice ale acestui element înregistrând o rapidă dezvoltare. Xenonul reacționează direct numai cu fluorul. La ora actuală compușii xenonului se pot grupa în principal în patru categorii: halogenuri, oxizi și oxi-halogenuri, acizi, alți compuși. O categorie specială o reprezintă [[Clatrat|clatrații]] și [[excimer]]ii la care participă atomi de xenon.

=== Halogenuri ===
Sunt cunoscute trei [[Fluorură|fluoruri]] ale xenonului: <math> \scriptstyle \mathrm {XeF_2}</math>, <math> \scriptstyle \mathrm {XeF_4}</math>, și <math> \scriptstyle \mathrm {XeF_6}</math>. Fluorurile xenonului au fost și sunt punctul de pornire pentru sintetizarea unor noi compuși ai xenonului. Sunt substanțe volatile, care sublimează ușor la temperatura camerei. Ele pot fi păstrate în recipiente de nichel sau metal Monel, cu precauții speciale în cazul tetra- și hexafloururii de xenon, care sunt deosebit de sensibile la hidroliză.Fluorurile de xenon se comportă atât ca ''acceptor'' de fluor, dar și ca ''donor'' de fluor, fârmând [[Sare (chimie)|săruri]] care conțin [[cation]]i ca <math> \scriptstyle \mathrm {{XeF}^{(+)}}</math> și <math> \scriptstyle \mathrm {{Xe_2 F_3}^{(+)}}</math>, și [[anion]]i ca <math> \scriptstyle \mathrm {{XeF_5}^{-}}</math>, <math> \scriptstyle \mathrm {{Xe F_7}^{(-)}}</math> și <math> \scriptstyle \mathrm {{Xe F_8}^{(-2)}}</math> (ce sunt formate prin reducerea <math> \scriptstyle \mathrm {Xe F_2}</math> cu xenon gazos).<ref name=harding>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=W0HW8wgmQQsC&pg=PA93 ''Harding, Charlie; Johnson, David Arthur; Janes, Rob (2002), 2 ianuarie 2012'']</ref>
De asemenea, <math> \scriptstyle \mathrm { XeF_2}</math> este capabil să formeze combinații complexe cu [[ioni]]i [[metal]]elor tranziționale; mai mult de 30 de astfel de compuși au fost sintetizați și caracterizați.<ref name=pdf2/>

::'''Difluorura de xenon''', <math> \scriptstyle \mathrm {Xe F_2}</math>, este o substanță solidă cristalină incoloră, cu punct de topire la 129 C, solubilă în apă, un compus ce se formează prin expunerea la lumina UV (ultravioletă) a unui amestec format din cele două [[gaz]]e: xenon și [[fluor]] la presiune înaltă.<ref name=autogenerat1>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1021%2Fja00882a063 ''Journal of the American Chemical Society, 2 ianuarie 2012'']</ref> Se mai poate sintetiza prin acțiunea xenonului cu <math> \scriptstyle \mathrm {O_2 F_2}</math> la temperatura de -118 C. Prin expunerea îndelungată la înaltă temperatură a <math> \scriptstyle \mathrm {Xe F_2}</math> în prezența <math> \scriptstyle \mathrm {Ni F_2}</math> ([[fluorură de nichel]]) cu rol de [[catalizator]], se obține <math> \scriptstyle \mathrm {Xe F_6}</math> <ref name=pdf2>{{en icon}} [http://acta.chem-soc.si/53/53-2-105.pdf ''Tramšek, Melita; Žemva, Boris, 2 ianuarie 2012''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130512234432/http://acta.chem-soc.si/53/53-2-105.pdf |date=2013-05-12 }}</ref>, iar prin [[Piroliză|piroliza]] <math> \scriptstyle \mathrm {Xe F_6}</math> în prezența [[Fluorură de sodiu|fluorurii de sodiu]] (<math> \scriptstyle \mathrm {NaF}</math>) se obține <math> \scriptstyle \mathrm {Xe F_4}</math> de înaltă puritate.<ref name=chemdata>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1021%2Fje60059a014 ''Journal of Chemical and Engineering Data (1973), 2 ianuarie 2012'']</ref>
::Difluorura de xenon hidrolizează slab în mediu acid slab și puternic în soluție bazică:

::<div style="text-align:center"><math>\mathrm {XeF_2 + 2OH^{(-)}  \rightarrow  Xe +\frac {1} {2}O_2 + 2F^{(-)}+H_2O }</math><br /></div>

::Soluțiile de diflourură de xenon au putere oxidantă, de exemplu pot oxida [[Acid clorhidric|acidul clorhidric]] la <math> \scriptstyle \mathrm {Cl_2}</math>:

::<div style="text-align:center"><math>\mathrm {XeF_2(aq) + 2H^{(+)}+e \rightarrow Xe + 2HF(aq)}</math></div>

::Difluorura de xenon este și un agent de fluorurare pentru unii compuși organici, de exemplu benzenul, în soluție sau fază de vapori, poate fi trecut în [[fluorobenzen]], <math> \scriptstyle \mathrm {C_6 H_5 F}</math>
::Structura moleculei de difluorură de xenon este liniară, cu distanța <math> \scriptstyle \mathrm {F-Xe}</math> de 0,20 nm. Legăturile sunt formate din [[orbital]]ul atomic <math> \scriptstyle \mathrm {5p (\sigma)}</math> al atomului de xenon și din orbitalii <math> \scriptstyle \mathrm {2p ( \sigma)}</math> ai celor doi atomi de fluor. Trei orbitali, cu câte o pereche de electroni neparticipanți, sunt așezați într-un plan ce trece prin atomul de <math> \scriptstyle \mathrm {Xe}</math> și în unghiuri drepte față de linia <math> \scriptstyle \mathrm {F-Xe-F}</math>. Stabilitatea moleculei este datorită electronegativității ridicate a fluorului și energiei de ionizare scăzute a xenonului. Compusul are un caracter ionic.

[[Fișier:Xenon-tetrafluoride-3D-vdW.png|thumb|right|left|200px|Model tridimensional a tetrafluorurii de xenon]]

::'''Tetrafluorura de xenon''', <math> \scriptstyle \mathrm {Xe F_4}</math>, se obține prin încălzirea unui amestec 1:5 de xenon și fluor gazos, într-un vas de nichel, la temperatura de 400 C și presiunea de circa 6 atmosfere, timp de câteva ore. Este o substanță solidă cristalină și incoloră cu punctul de topire la 117 C. Tetrafluorura de xenon hidrolizează ușor cu formare de <math> \scriptstyle \mathrm {Xe O_3}</math> în soluție. Cu hidrogen dă <math> \scriptstyle \mathrm {Xe}</math> și <math> \scriptstyle \mathrm {HF}</math> ([[acid fluorhidric]]), iar cu fluor, sub presiune, trece în <math> \scriptstyle \mathrm {Xe F_6}</math>.
::Tetrafluorura de xenon este un bun agent de fluorurare pentru [[Arenă (compus chimic)|arene]], ca de exemplu [[toluen]].
::Structura tetrafluorurii de xenon este pătrată la care legătura <math> \scriptstyle \mathrm {F-Xe}</math> este de 0,195 nm. La formarea legăturilor intervin doi orbitali atomici <math> \scriptstyle \mathrm {5p (\sigma)}</math> ai xenonului. Doi orbitali, cu câte o pereche de electroni neparticipanți, se găsesc deasupra și dedesubtul atomului de xenon.

::[[Fișier:Xenon tetrafluoride.png|thumb|right|200px|Tetrafluorură de xenon cristalizată]]

::'''Hexafluorura de xenon''', <math> \scriptstyle \mathrm {Xe F_6}</math>, se prepară la temperaturi peste 250 C și presiune mai ridicată decât 50 atmosfere. Este o substanță cristalină și incoloră, cu punctul de topire la 49,6 C, care la încălzire trece într-un lichid galben și vapori. Reacționează ușor cu cuarțul formând oxifluoruri de xenon și [[tetrafluorură de siliciu]]:

::<div style="text-align:center"><math>\mathrm {2XeF_6 + SiO_2 \rightarrow 2XeO_4 + SiF_4}</math></div>

::Hexafluorura de xenon are o remarcabilă capacitate de hidroliză.
::Structura moleculei de hexafluorură de xenon este octaedrică distorsată. Legătura <math> \scriptstyle \mathrm {F-Xe}</math> este de 0.190 nm. La formarea legăturilor intervin cei trei orbitali atomici <math> \scriptstyle \mathrm {5p (\sigma)}</math> ai xenonului și orbitalii <math> \scriptstyle \mathrm {2p (\sigma)}</math> ai atomului de fluor. Rămâne un orbital cu o pereche de electroni neparticipanți la xenon.
::Hexafluorura de xenon poate forma fluoruri duble, ca de exemplu <math> \scriptstyle \mathrm {CsXeF_7}</math> și <math> \scriptstyle \mathrm {RbXeF_7}</math>. Cu <math> \scriptstyle \mathrm {KF}</math> și <math> \scriptstyle \mathrm {NaF}</math> formează octafluoroxenații <math> \scriptstyle \mathrm {K_2XeF_8}</math> și <math> \scriptstyle \mathrm {Na_2XeF_8}</math>. De asemenea se cunoaște aductul <math> \scriptstyle \mathrm {XeF_6  NO_2F}</math>.

Întrucât fluorurile de xenon sunt bine caracterizate, alți compuși halogenați nu sunt cunoscuți, momentan. Însă, singura excepție este diclorura de xenon, <math> \scriptstyle \mathrm {XeCl_2}</math>. Se cunoaște despre diclorura de xenon că este o substanță [[proces endoterm|endotermă]], colorată și cristalizată, ce se descompune în [[element]]ele componente la 80°[[Grad Celsius|C]]; aceasta se formează prin iradierea la înaltă frecvență a unui amestec de xenon, fluor, [[siliciu]] și [[tetraclorură de carbon]] (<math> \scriptstyle \mathrm {CCl_3}</math>).<ref name=scott>{{en icon}} [http://books.google.com/books?id=Owuv-c9L_IMC&pg=PA1183 ''Scott, Thomas; Eagleson, Mary (1994)'']</ref> Cu toate acestea, în lumea științifică există îndoieli dacă <math> \scriptstyle \mathrm {XeCl_2}</math> este un compus real sau este doar un [[complex van der Waals]] format din molecula de <math> \scriptstyle \mathrm {Cl_2}</math> legat slab de atomul de <math> \scriptstyle \mathrm {Xe}</math>.<ref name=waals>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1021%2Fja00019a014 ''The xenon-chlorine conundrum: van der Waals complex or linear molecule?'']</ref>

Asemena [[argon]]ului și [[kripton]]ului, xenonul poate forma cu apa, la temperaturi joase și presiuni înalte, produse de adiție, de exemplu <math> \scriptstyle \mathrm {Xe_5 7H_2 O}</math>. Acești hidrați cristalini se descompun imediat la încălzire sau la micșorarea presiunii. Studii structurale, au arătat că în hidrați, atomii de xenon sunt incluse în spațiile interstițiale formate de moleculele de apă asociate între ele prin legături de hidrogen, adică formează [[Clatrat|clatrați]].

=== Oxizi și oxi-halogenuri ===

În prezent, se cunosc trei oxizi ai xenonului: [[trioxid de xenon|trioxidul de xenon]] (<math>\scriptstyle \mathrm {XeO_3} </math>), [[tetroxid de xenon|tetroxidul de xenon]] (<math>\scriptstyle \mathrm {XeO_4} </math>) și [[dioxid de xenon|dioxidul de xenon]] (<math>\scriptstyle \mathrm {XeO_2} </math>). Primii doi oxizi sunt niște explozibili foarte puternici și agenți oxidanți la fel de puternici, iar ultimul, dioxidul de xenon, reportat doar în [[2011]], are numărul de coordinare egal cu patru.<ref name=where>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1038%2F471138d ''"Chemistry: Where did the xenon go?", 3 ianuarie 2012'']</ref>

[[Cation]]i de <math>\scriptstyle \mathrm {{XeOO}^{(-)}} </math> au fost găsiți în linia spectroscopică a [[argon]]ului [[solid]].<ref name=xeoo+>{{en icon}} [http://en.wikipedia.org/wiki/Journal_of_the_American_Chemical_Society ''Formation and Characterization of the XeOO+ Cation in Solid Argon", 3 ianuarie 2012'']</ref>

:'''Trioxidul de xenon'''. În ciuda [[Oxid|oxizilor]] pe care îi poate forma, xenonul nu reacționează în mod direct cu [[oxigen]]ul. Trioxidul de xenon poate fi format prin [[Hidroliză|hidroliza]] tetra- și hexafluorurii de xenon, <math>\scriptstyle \mathrm {XeF_4} </math> respectiv <math>\scriptstyle \mathrm {XeF_6} </math>, descriși [[Xenon#Halogenuri|mai sus]], după reacțiile:<ref name=holloway>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=6iqXRtz6p3QC&pg=PA65 ''Holloway, John H.; Hope, Eric G. (1998). A. G. Sykes. ed, 3 ianuarie 2012'']</ref>

:<div style="text-align:center"><math>\mathrm {3XeF_4 + 6H_2O  \rightarrow  XeO_3 + \frac{1} {2} O_2 + 12HF}</math><br /></div>
 
:<div style="text-align:center"><math>\mathrm {XeF_6 + 3H_2O  \rightarrow  XeO_3 + 6HF}</math><br /></div>

:Din soluțiile apoase se obține, prin evaporare, <math>\scriptstyle \mathrm {XO_3}</math>. Este o substanță cristalină de culoare albă, delicvescentă și foarte explozivă. structura lui este piramidală trigonală. Trioxidul de xenon <math>\scriptstyle \mathrm { XeO_3}</math> este un acid slab, ce se poate dizolva în alcali pentru a forma [[Sare (chimie)|săruri]] instabile ale xenonului, ce conțin [[anion]]ul HXeO<sub>4</sub><sup>−</sup>. Aceste săruri instabile se disproporționează foarte ușor în xenon gazos și în perxenați, ce conțin anionul XeO<sub>6</sub><sup>4−</sup> <ref name=henderson>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=twdXz1jfVOsC&pg=PA152 ''Henderson, W. (2000), 3 ianuarie 2012'']</ref> În apă se găsește sub formă de molecule de XO<sub>3</sub>, dar în soluții bazice se produce echilibrul:
<div style="text-align:center"><math>\mathrm {XeO_3 + {OH}^{-}  \rightarrow  HXe{O_4}^{-}} </math><br /></div>
:Trioxidul de xenon este redus de iod la xenon prin reacția:
:<div style="text-align:center"><math>\mathrm {XeO_3 + 6H^{+}+9 I^{-}  \rightarrow  Xe + 3{H_2O}+3I^{-}}</math><br /></div>
:'''Perxenatul ''' Este un compus de Xe<sup>(VIII)</sup> care se obține prin disproporționarea xanatului acid ( H Xe O<sub>4</sub><sup> -</sup> ) după reacția:
:<div style="text-align:center"><math>\mathrm {2HXe{O_4}^{-} + 2{OH}^{-}  \rightarrow  Xe{O_6}^{-4}}+Xe +O_2+H_2O </math><br /></div>
:Soluțiile de perxenați, de culoare galbenă, sunt buni agenți de oxidare. Din asemenea soluții se pot prepara, prin precipitare, perxenați stabili, cum sunt Na<sub>4</sub>XeO<sub>6</sub> 8H<sub>2</sub>O, NaXeO<sub>6</sub>6H<sub>2</sub>O, BaXeO<sub>6</sub>1,5H<sub>2</sub>O. Soluțiile de perxenați alcalini hidrolizează. Ionul de perxanat, XeO<sub>6</sub><sup>-4</sup> , are structură octaedrică, cu distanța Xe-O de 0,18 nanometri.

:'''Tetraoxid de xenon''' Prin tratarea perxenatului de [[bariu]] cu [[acid sulfuric]] concentrat se obține tetraoxid de xenon, un compus gazos, [[sulfat de bariu]] (un precipitat important ce ajută la descoperirea [[Ioni|ionului]] [[sulfat]]) și [[apă]], după [[Reacții chimice|reacția]]:<ref name=scott/>

:<div style="text-align:center"><math>\mathrm {Ba_2 XeO_6 + 2H_2 SO_4  \rightarrow  2BaSO_4\downarrow + 2H_2 O + XeO_4}</math>
</div>
:Pentru a preveni descompunerea, tetraoxidul de xenon este colectat rapid și criogenizat, pentru a se transforma într-un [[solid]] [[galben]]-pal, din cauza faptului că el explodează la o temperatură de -35,9[[Grad Celsius|°C]], formând oxigen gazos și xenon.

:Se cunosc un număr mare de oxi-halogenuri ai xenonului, printre care se numără XeOF<sub>2</sub>, XeOF<sub>4</sub>, XeO<sub>2</sub>F<sub>2</sub> și XeO<sub>3</sub>F<sub>2</sub>. Oxi-fluorura de xenon, XeOF<sub>2</sub>, este formată prin reacția dintre OF<sub>2</sub> și xenonul gazos la temperaturi scăzute. Se mai poate obține, de asemenea, prin [[Hidroliză|hidroliza]] parțială a XeF<sub>4</sub>. Compusul respectiv se disproporționează la -20&nbsp;°C în XeF<sub>2</sub> și XeO<sub>2</sub>F<sub>2</sub>.<ref name=mackay>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=LpJPWKT3PNcC&pg=PA497 ''Mackay, Kenneth Malcolm; Mackay, Rosemary Ann; Henderson, W. (2002), 3 ianuarie 2012'']</ref> XeO<sub>4</sub> se poate obține prin hidroliza parțială a XeF<sub>6</sub> <ref name=oxy>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1126%2Fscience.140.3569.899 ''Smith, D. F. (1963). "Xenon Oxyfluoride". Science, 3 ianuarie 2012'']</ref>, sau prin reacția dintre XeF<sub>6</sub> cu perxenatul de [[sodiu]], NaXeO<sub>6</sub>. Reacția cea din urmă produce și o mică cantitate de XeO<sub>3</sub>F<sub>2</sub>. XeOF<sub>4</sub> reacționează cu <math>\mathrm {CsF}</math> ([[Fluorură de cesiu|fluorura de cesiu]]) pentru a forma [[anion]]ul XeOF<sub>5</sub><sup>-</sup>.<ref name=mackay/><ref name=christie>{{en icon}} K. O. Christe, D. A. Dixon, J. C. P. Sanders, G. J. Schrobilgen, S. S. Tsai, W. W. Wilson (1995). "On the Structure of the [XeOF5]− Anion and of Heptacoordinated Complex Fluorides Containing One or Two Highly Repulsive Ligands or Sterically Active Free Valence Electron Pairs", 3 ianuarie 2012</ref>, în timp ce XeOF<sub>3</sub> reacționează cu fluorurile [[Metal alcalin|metalelor alcaline]] <math>\scriptstyle \mathrm {KF}</math>, <math>\scriptstyle \mathrm {RbF}</math> și <math>\scriptstyle \mathrm {CsF}</math>, pentru a forma anionul <math>\scriptstyle \mathrm {{XeOF_4}^{(-)}}</math> <ref name=christie/>

Capacitatea gazelor nobile de a forma combinații chimice cu alți atomi este însă limitată, la ora actuală se cunosc compuși ai Kr, Xe și Rn și numai legăturile cu fluor și oxigen sunt stabile.

=== Alți compuși ===
Recent, a început să apară un anumit interes în studierea compușilor xenonului, în care atomul de xenon este legat în mod direct de un element cu o electronegativitate mai scăzută decât cea a [[fluor]]ului sau a [[oxigen]]ului, sau mai scăzută chiar și față de cea [[carbon]]ului.<ref name=eric>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=6iqXRtz6p3QC&pg=PA61 ''Holloway, John H.; Hope, Eric G. (1998), 3 ianuarie 2012'']</ref> ((Electron-withdrawing groups, such as groups with fluorine substitution, are necessary to stabilize these compounds.-de tradus)).<ref name=henderson/> Numeroși compuși au fost caracterizați, ca de exemplu:<ref name=mackay/><ref name>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1016%2Fj.jfluchem.2004.01.019 ''Frohn, H (2004), 3 ianuarie 2012'']</ref>
* C<sub>6</sub>F<sub>5</sub>–Xe<sup>+</sup>–N≡C–CH<sub>3</sub>, unde C<sub>6</sub>F<sub>5</sub> este ''grupul pentafluorofenil'';
* [C<sub>6</sub>F<sub>5</sub>]2Xe;
* C<sub>6</sub>F<sub>5</sub>–Xe–X, unde ''X'' poate fi [[Cianură|CN]], [[fluor]] sau [[clor]];
* R–C≡C–Xe<sup>+</sup>, unde ''R'' este C<sub>2</sub>F<sub>5</sub><sup>-</sup> sau [[butil]];
* C<sub>6</sub>F<sub>5</sub>–XeF<sub>2</sub><sup>+</sup>
* (C<sub>6</sub>F<sub>5</sub>Xe)<sub>2</sub>Cl<sup>+</sup>

Alți compuși ce conțin [[atom]]i de xenon legați la un [[element]] electronegativ includ F–Xe–N(SO<sub>2</sub>F)<sub>2</sub> și F–Xe–BF<sub>2</sub>. Ultimul este sintetizat de la tetrafluoroboratul dioxigenil, O<sub>2</sub>BF<sub>4</sub>, la -100 de [[Grad Celsius|grade Celsius]].<ref name=mackay/><ref name=goetschel>{{en icon}} [Goetschel, Charles T.; Loos, Karl R. (1972), 3 ianuarie 2012]</ref>

Un neobișnuit [[Ioni|ion]] de xenon este [[cation]]ul tetraxenonoauratul, AuXe<sub>4</sub><sup>2+</sup>, ce conține legături atomice dintre xenon și [[aur]] (Xe-Au).<ref name=li>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=2qAa5hp6KX4C&pg=PA678 ''Li, Wai-Kee; Zhou, Gong-Du; Mak, Thomas C. W. (2008). Gong-Du Zhou; Thomas C. W. Mak. ed, 3 ianuarie 2012'']</ref> Ionul poate fi găsit în compusul AuXe<sub>4</sub>(Sb<sub>2</sub>F<sub>11</sub>)<sub>2</sub>, și este remarcabil pentru legăturile atomice directe dintre doi [[atom]]i notoriu inerți (xenonul și [[aur]]ul); în acest caz, xenonul acționează ca un ligand pentru [[metal]]ele de tranziție.

În [[1995]], M. Räsänen și colegii săi, oameni de știință la ''Universitatea din Helsinki'' (din [[Finlanda]]), au anunțat prepararea unor noi compuși ai xenonului, dihidrura de xenon (XeH<sub>2</sub>) și, mai târziu, hidroxidul hidrurii de xenon (HXeOH), hidroxenonacetilena (HXeCCH) și mulți alții.<ref name=gerber>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1146%2Fannurev.physchem.55.091602.094420 ''Gerber, R. B. (2004)'']</ref> În [[2008]], Khriachtchev și restul colegilor săi au raportat finalizarea preparării compusului HXeOXeH, prin fotoliza [[Apă|apei]] în prezența unei matrice criogenice de xenon.<ref name=khiriachtchev>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1021%2Fja077835v ''Khriachtchev, Leonid; Isokoski, Karoliina; Cohen, Arik; Räsänen, Markku; Gerber, R. Benny (2008), 3 ianuarie 2012'']</ref>
=== Acizi ===
[[Fișier:Xenic acid.png|thumb|left|100px|Structura [[Acid xenic|acidului xenic]]]]
Se cunoaște un singur acid al xenonului, anume [[Acid xenic|acidul xenic]](H<sub>2</sub>XeO<sub>4</sub>).
=== Clatrați și excimeri ===
În plus, față de compușii formați de xenon între care există o legătură chimică, xenonul poate forma și substanțe cum ar fi ''clatrații'', în care [[atom]]i de xenon sunt legați de structura cristalină a altui compus. Un exemplu este xenonul hidratat, Xe·5,75 H<sub>2</sub>O, unde [[atom]]ii de xenon ocupă locurile libere din structura cristalină a apei de cristalizare.<ref name=pauling>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=2QduA19d_X8C&pg=PA1329 ''"A molecular theory of general anesthesia", 3 ianuarie 2012'']</ref> Acest compus are un punct de topire de 24&nbsp;°Celsius.<ref name=celsius>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=twdXz1jfVOsC&pg=PA148 ''3 ianuarie 2012'']</ref>

Xenonul mai poate forma compuși fulerenici endoedrali, unde atomii de xenon sunt prinși în interiorul [[Moleculă|moleculei]] de fulerene. Atomii de xenon prinși în interiorul fulerenei pot fi monitorizați prin rezonanța magnetică nucleară (NMR, în engleză) a spectrului izotopului <sup>129</sup>Xe. Utilizând această tehnică, reacțiile chimice ale moleculei de fulerene pot fi analizate, datorită sensibilității schimbării chimice a atomului de xenon din această împrejurare. Totuși, atomul de xenon poate avea o influență electronică asupra reactivității fulerenei.<ref name=frunzi>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1021%2Fja075568n ''Frunzi, Michael; Cross, R. James; Saunders, Martin (2007). "Effect of Xenon on Fullerene Reactions", 3 ianuarie 2012'']</ref>

Din cauza faptului că [[atom]]ii de xenon au cel mai mic status de energie, aceștia se resping unii pe alții și nu pot forma o legătură moleculară, așa cum găsim, de altfel, la [[oxigen]] sau la [[brom]] (O<sub>2</sub> și Br<sub>2</sub>). Totuși, când atomii de xenon devin energizați, ei pot forma excimeri (dimeri excitați) , până când electronii se reîntorc la statutul de energie slab. Această entitate se formează deoarece [[atom]]ii de xenon tind să umple ultimul strat electronic, și pot face acest lucru prin adăugarea unui electron dintr-un atom vecin de xenon. Timpul tipic de viață al unui excimer de xenon este de 1-5 [[Nanosecundă|nanosecunde]], iar dezintegrarea sa eliberează [[foton]]i cu o lungime de undă de aproximativ 150 și 173&nbsp;nm.<ref name=silfvast>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=x3VB2iwSaxsC&pg=RA1-PA152 ''Silfvast, William Thomas (2004), 6 ianuarie 2012'']</ref><ref name=webster>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=b7UuZzf9ivIC&pg=PT2427 ''Webster, John G. (1998), 6 ianuarie 2012'']</ref> Xenonul poate forma, de asemenea, excimeri cu alte [[Element chimic|elemente]], cu [[halogen]]i, de exemplu: [[brom]], [[clor]] și [[flor]].<ref name=mcghee>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=pg0bUc_GcVoC&pg=PA4 ''McGhee, Charles; Taylor, Hugh R.; Gartry, David S.; Trokel, Stephen L. (1997), 6 ianuarie 2012'']</ref>

== Utilizări ==
În ciuda faptelor că este un [[gaz]] rar, greu și scump de extras din [[Atmosferă|atmosfera terestră]], xenonul are un număr larg de aplicații și utilizări în viața omului;

=== Iluminare și optică ===
==== Lămpile de descărcare cu gaz ====
[[Fișier:Xenon short arc 1.jpg|thumb|right|250px|Fotografie reprezentând o lampă de descărcare umplută cu xenon]]
Xenonul este utilizat, în primul rând, la dispozitivele emițătoare de lumină sau lămpi numite lămpi de xenon, ce sunt utilizate în blițurile fotografice și în lămpile stroboscopice.<ref name=burke/>
Primul laser solid, inventat în [[1960]], a fost umplut cu lămpi de xenon.<ref name=toyserkani>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=zfvbyCHzVqMC&pg=PA48 ''Toyserkani, E.; Khajepour, A.; Corbin, S. (2004), 3 ianuarie 2012'']</ref>

În continuare, lămpile cu descărcare electrică umplute cu xenon (short-arc xenon lamps) au culoarea asemănătoare cu cea a [[soare]]lui la amiază, prin urmare, sunt utilizate în simulatoarele solare. Acest lucru înseamnă că, cromaticitatea acestor lămpi aproximează căldura unui radiator ''black body'' (radiator ''corp negru''), ce are o temperatură apropiată cu cea existentă pe [[Soare]]. După ce acest tip de lampă a fost introdus pe piață în anii [[1940]] în proiectoarele filmelor, acestea au început să înlocuiască, ca utilizare în același domeniu, lămpile de descărcare electrică cu [[carbon]], care avea defectul că nu erau de lungă-durată, și trebuiau înlocuite adesea.<ref name=mellor>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=g93XXNA8Wf4C&pg=PA186 ''Mellor, David (2000), 5 ianuarie 2012'']</ref> După cum am zis, aceste lămpi cu xenon sunt folosite la filme tipice de 35mm, în sistemele de proiectare pentru filme ''IMAX'', în farurile auto HID și în alte tipuri de lanterne de specialitate. Aceste lămpi cu descărcare sunt niște surse excelente de [[radiații ultraviolete]] de lungime scurtă, având emisii intense de raze asemănătoare celor infra-roșii, ce sunt utilizate în sistemele ce produc vizibilitate noaptea.

Celulele individuale dintr-un televizor cu plasmă sunt alcătuite dintr-un amestec de [[neon]] și xenon, amestec care este transformat în [[plasmă]] folosind [[Electrod|electrozi]]. Interacțiunea dintre plasma creată și electrozi generează fotoni cu raze ultraviolete, care aprinde stratul de [[fosfor]] din partea din față a ecranului.<ref name=anonim>{{en icon}} [http://www.plasmatvscience.org/theinnerworkings.html ''5 ianuarie 2012''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20071015160452/http://plasmatvscience.org/theinnerworkings.html |date=2007-10-15 }}</ref><ref name=Marin>{{en icon}} [http://www.nytimes.com/2001/03/25/style/plasma-tv-that-new-object-of-desire.html?sec=&spon= ''Marin, Rick (21 martie 2001), 5 ianuarie 2012'']</ref>

Xenonul mai este utilizat ca ''starter de gaz'' în lămpile de mare presiune cu [[sodiu]]. Acesta are cea mai mică conductivitate termală și cel mai mic potențial de ionizare dintre toate [[Gaz nobil|gazele nobile neradioactive]]. Ca gaz nobil, xenonul nu reacționează în timpul iluminării cu substanțele aflate în lampă. Conductivitatea termală mică minimalizează pierderile de [[căldură]] din lampă pe durata stării operaționale, iar potențialul mic de ionizare are drept consecință un nivel scăzut pentru [[Tensiune de străpungere|tensiunea disruptivă]] în starea rece, ceea ce permite lămpii să fie pornită mai ușor.<ref name=waymouth>{{en icon}}{{cite book
|first = John|last = Waymouth|year = 1971
|title = Electric Discharge Lamps|publisher = The M.I.T. Press
|location = Cambridge, MA|isbn = 0-262-23048-8}}</ref>

==== Lasere ====
În [[1962]], un grup de cercetători științifici de la ''Laboratoarele Bell'' au descoperit acțiunea pozitivă a xenonului în [[laser]]e <ref name=patel>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1103%2FPhysRevLett.9.102 ''Patel, C. K. N.; Bennett Jr., W. R.; Faust, W. L.; McFarlane, R. A. (1 august 1962), 5 ianuarie 2012'']</ref>, iar, mai târziu, au descoperit faptul că sporul laserului era îmbunătățit de o mică cantitate de [[heliu]] adăugată amestecului.<ref name=xehe>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1063%2F1.1753707 ''High gain gaseous (Xe-He) optical masers, 5 ianuarie 2012'']</ref><ref name=bennett>{{en icon}} Bennett, Jr., W. R. (1962). "Gaseous optical masers", 5 ianuarie 2012</ref> Primul [[laser cu excimer]] folosea un dimer de xenon (Xe<sub>2</sub>) stimulat de un grupaj de [[electron]]i ce produc o emisie stimulată a unor raze ultraviolete de lungime de undă de 176&nbsp;nm.<ref name=laser/> Clorura de xenon și fluorura de xenon au fost folosite, de asemenea, în lasere cu excimeri (sau, mai actual, în lasere cu ''exciplex'').<ref name=waterloo>{{en icon}} [http://www.safetyoffice.uwaterloo.ca/hse/laser/documents/laser_types.html ''University of Waterloo, 5 ianuarie 2012''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110706212050/http://www.safetyoffice.uwaterloo.ca/hse/laser/documents/laser_types.html |date=2011-07-06 }}</ref> Laserele cu excimeri conținători de clorură de xenon au fost întrebuințați, de exemplu, în dermatologie.<ref name=baltas>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1111%2Fj.1468-3083.2006.01495.x ''Baltás, E.; Csoma, Z.; Bodai, L.; Ignácz, F.; Dobozy, A.; Kemény, L. (2006), 5 ianuarie 2012'']</ref>

=== Utilizări medicale ===
==== Anestezie ====
Xenonul a fost utilizat ca un anestezic general. În ciuda faptelor că sunt scumpe, dispozitivele de anestezie ce utilizează xenon sunt pe cale să apară pe piața [[Europa|europeană]], datorită avantajului său: xenonul din acestea poate fi reciclat și recuperat. Acest fapt face acest aparat economic.<ref name=singh/><ref name=tonner>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1097%2F01.aco.0000236136.85356.13 ''Tonner, P. H. (2006), 5 ianuarie 2012'']</ref>

Două mecanisme fiziologice pentru anestezia cu xenon au fost propuse. Primul dintre aceste mecanisme implică inhibiția [[calciu]]-''ATPazei membranare'' -mecanism utilizat pentru a îndepărta [[calciu]]l din membrana celulară a sinapselor.<ref name=franks>{{en icon}} [http://journals.lww.com/anesthesiology/fulltext/1995/01000/halothane,_isoflurane,_xenon,_and_nitrous_oxide.15.aspx# ''Franks, JJ; Horn JL, Janicki PK, Singh G (1995), 6 ianuarie 2012''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120709011502/http://journals.lww.com/anesthesiology/fulltext/1995/01000/halothane,_isoflurane,_xenon,_and_nitrous_oxide.15.aspx |date=2012-07-09 }}</ref> Al doilea mecanism se bazează pe interacțiunea nespecifică dintre anestezic și membrana [[lipide]]lor.<ref name=heimburg>{{en icon}} [http://www.cell.com/biophysj/retrieve/pii/S0006349507711244 ''Heimburg, T; Jackson AD (2007), 6 ianuarie 2012'']</ref>

Xenonul are o concentrație alveolară minimă de 72% la 40 de ani, fiind cu 44% mai bun decât N<sub>2</sub> ca anestezic.<ref name=nickalls>{{en icon}} [http://bja.oxfordjournals.org/content/91/2/170/T1.expansion.html ''Nickalls, R. W. D; Mapleson, W.W., 6 ianuarie 2012'']</ref> Acesta poate fi folosit în concentrații cu [[oxigen]] pentru a avea un risc redus de [[hipoxie]]. În ciuda oxidului nitros, xenonul nu este un gaz verzui și este văzut de către [[Ecologie|ecologiști]] ca fiind un ''iubitor al naturii'' (adică nu dăunează naturii și nu prezintă un pericol pentru acesta).<ref name=goto>{{en icon}} [http://journals.lww.com/anesthesiology/Fulltext/2003/01000/Will_Xenon_Be_a_Stranger_or_a_Friend___The_Cost,.2.aspx ''Goto, T; Nakata Y, Morita S (2003), 6 ianuarie 2012''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110811182952/http://journals.lww.com/anesthesiology/Fulltext/2003/01000/Will_Xenon_Be_a_Stranger_or_a_Friend___The_Cost,.2.aspx |date=2011-08-11 }}</ref> Odată ajuns în atmosferă, xenonul se întoarce de la sursa sa de pe [[Pământ]], fiind mai greu decât [[aer]]ul, deci nu are niciun impact natural negativ.

==== Protector neurologic ====
Xenonul își găsește aplicații în tratarea leziunilor la [[creier]]. Însă, acest receptor agravează dauna creată de privarea de [[oxigen]] și este folosit mai degrabă ca un protector neurologic, fiind mai bun decât ketamina sau oxidul nitros N<sub>2</sub>, care pot surveni cu efecte secundare nedorite.<ref name=ma>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1093%2Fbja%2Faef258 ''Ma, D.; Wilhelm, S.; Maze, M.; Franks, N.P. (2002), 6 ianuarie 2012'']</ref> Xenonul gazos a fost folosit ca ingredient în amestecul folosit la ventilarea nou-născuților de la Spitalul ''St. Michael'' din [[Bristol]], [[Anglia]], dar experimentul a fost compromis pe moment, urmând să fie finalizat cu succes.<ref name=april>{{en icon}} [http://news.bbc.co.uk/1/hi/england/bristol/8611130.stm ''Staff (9 aprilie 2010), 6 ianuarie 2012'']</ref> Tratamentul se face concomitent cu răcirea temperaturii corpului până la 33,5&nbsp;°C.<ref name=newman>{{en icon}} [http://www.swan.ac.uk/medicine/newsandevents/ilsnewsbulletinhiddenpages/drjohndingley-babyriley/ ''Newman, Sian, 6 ianuarie 2012''] {{Webarchive|url=https://archive.is/20120524185526/http://www.swan.ac.uk/medicine/newsandevents/ilsnewsbulletinhiddenpages/drjohndingley-babyriley/ |date=2012-05-24 }}</ref>

==== Imagistică ====
Emisiile gama ale radioizotopului <sup>133</sup>Xe poate fi utilizat pentru a vedea [[Inimă|inima]], [[plămân]]ii și [[creier]]ul. Totodată, radioizotopul respectiv poate fi folosit pentru a măsura fluxul sanguin.<ref name=vand>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=PypZMUhqnK8C&pg=PA41 ''Van Der Wall, Ernst (1992), 6 ianuarie 2012'']</ref><ref name=frank>{{en icon}} [http://student.bmj.com/issues/04/01/education/8.php ''Frank, John (1999), 6 ianuarie 2012'']</ref><ref name=chandak>{{en icon}} [http://brighamrad.harvard.edu/education/online/BrainSPECT/Theory/Xenon133.html ''Chandak, Puneet K. (20 iulie 1995), 6 ianuarie 2012''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120104015834/http://brighamrad.harvard.edu/education/online/BrainSPECT/Theory/Xenon133.html |date=2012-01-04 }}</ref>

<sup>129</sup>Xe este un agent de contrast folositor pentru ''MRI'' (imagistica cu rezonanță magnetică). În faza gazoasă, acesta poate fi utilizat pentru a vedea spații goale din interiorul unui corp (cum ar fi un eșantion poros sau alveole în plămâni).

==== Rezonanța nucleară magnetică ====
Xenonul hiperbolizat poate fi utilizat de către [[Chist|chimiștii de suprafață]]. În mod normal, este dificil să caracterizezi suprafețe folosind rezonanța nucleară magnetică, deoarece semnalele de la [[Suprafață|suprafața]] unui eșantion pot fi ajunse de către semnalele venite de la [[Nucleu atomic|nucleele]] atâtor [[atom]]i, de pe toată suprafață. Totuși, spinul nuclear de pe suprafața [[solid]]ă poate fi polarizată selectiv, transferând polarizarea spinului la el de la xenonul [[gaz]]os hiperpolarizat. Acest fapt face ca semnalele de suprafață să fie destul de puternice pentru a putea fi măsurate, și le distinge de semnalele de pe suprafață.<ref name=raftery>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1021%2Fja972035d ''Raftery, Daniel; MacNamara, Ernesto; Fisher, Gregory; Rice, Charles V.; Smith, Jay (1997), 6 ianuarie 2012'']</ref><ref name=gaede>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1007%2FBF03162652 ''Gaede, H. C.; Song, Y. -Q.; Taylor, R. E.; Munson, E. J.; Reimer, J. A.; Pines, A. (1995), 6 ianuarie 2012'']</ref>

==== Alte utilizări ====
[[Fișier:Xenon ion engine prototype.png|thumb|left|200px|Un prototip a unui motor cu ioni de xenon testat de [[NASA]]]]
În aplicațiile ce vizează folosirea energiei nucleare, xenonul este utilizat în [[Cameră cu bule|camerele cu bule]],<ref name=galison>{{en icon}} [http://books.google.com/?id=HnRDiDtO5yoC&pg=PA339 ''Galison, Peter Louis (1997), 6 ianuarie 2012'']</ref> probe, precum și în cadrul altor aplicații unde natura inertă și masa moleculară mare este preferată. În urma testelor armelor nucleare, rezultă emisii radioactive de xenon-133 și xenon-135, iar detecția acestor izotopi este aplicată în monitorizarea stabilită de tratatele ce interzic testele nucleare, precum și confirmarea unor teste nucleare (de exemplu, Coreea de Nord).

Xenonul [[lichid]] a început să fie utilizat în [[Calorimetrie|calorimetre]],<ref name=gallucci>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1088%2F1742-6596%2F160%2F1%2F012011 ''Gallucci, G. (2009). "The MEG liquid xenon calorimeter", 6 ianuarie 2012'']</ref> pentru a măsura razele gama precum și ca medium în detectarea interacționării ipotetice slabe între particulele masive.

== Hazard ==
Mulți compuși ce conțin xenon și [[oxigen]] sunt toxici datorită proprietăților oxidante foarte puternice și explozive datorită tendinței lor de a se descompune în xenon gazos și molecula diatomică a oxigenului, O<sub>2</sub>, ce conține legături chimice mult mai puternice decât legăturile moleculare ale compușilor xenonului.<ref name=finkel>{{en icon}} [http://ntrs.nasa.gov/search.jsp?R=306918&id=2&qs=No%3D40%26Ne%3D26%26N%3D297%2B140%26Ns%3DPublicationYear%257C0 ''Finkel, A. J.; Katz, J. J.; Miller, C. E. (1 aprilie 1968), 3 ianuarie 2012'']</ref>

Xenonul gazos poate fi ținut în siguranță în recipiente sigilate de [[sticlă]] sau [[metal]] la temperatura camerei și la presiune standard. Totuși, acesta dizolvă rapid în multe [[Plastic|materiale plastice]] și în [[cauciuc]], și va scăpa cu siguranță din recipiente fabricate din aceste materiale.<ref name=leblanc>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1088%2F0031-9155%2F16%2F1%2F310 ''LeBlanc, Adrian D.; Johnson, Philip C. (1971). "The handling of xenon-133 in clinical studies", 3 ianuarie 2012'']</ref> Xenonul nu este un gaz toxic, dar, ajungând în sângele uman, poate provoca o anestezie; în mari concentrații, inhalarea xenonului poate provoca chiar și o anestezie asemănătoare cu cea creată la operațiile medicale.<ref name=finkel/>

Viteza de propagare a sunetului în xenonul gazos este de 169&nbsp;m/s, adică cu mult mai mică decât cea a [[aer]]ului <ref name=kpa>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1016%2FS0378-3812%2801%2900479-4 ''169.44 m/s in xenon (at 0&nbsp;°C and 107 KPa), compared to 344 m/s in air, 3 ianuarie 2012'']</ref> , datorită vitezei medii mai mică a atomilor de xenon, în timp ce viteza atomilor de [[azot]] sau [[oxigen]] este mai mare. Prin urmare, xenonul scade rezonant frecvența tractului vocal în momentul inhalării. Acest fapt produce un timbru vocal scăzut caracteristic, adică efectul invers provocat în timpul inhalării unei cantități de [[heliu]]. Însă, ca și heliul, xenonul nu satisface nevoia de [[oxigen]] a unei vietăți. Xenonul este atât un asfixiant simplu, cât și un anestezic mai puternic decât oxidul nitros. În concluzie, multe universități nu mai admit ca demonstrație chimică inhalarea unei cantități de xenon, ce produce acest timbru vocal amuzant. În timp ce xenonul rămâne un gaz scump, hexafluorura de sulf, un compus gazos ce este similar ca masă moleculară cu masa xenonului (146 și 131), este utilizată în general în aceste demonstrații.<ref name=spangler>{{en icon}} [http://www.stevespanglerscience.com/experiment/from-donald-duck-to-barry-white-how-gases-change-your-voice ''Spangler, Steve (2007), 3 ianuarie 2012'']</ref>

Acești compuși grei și gazoși pot fi folosiți, însă, ca demonstrații, dar amestecul inhalat trebuie să conțină cel puțin 20% [[oxigen]]. Însă, xenonul 80% combinat cu oxigenul 20% în amestec și inhalat poate produce rapid inconștiența și în general anestezia (despre care s-a discutat mai sus). Și totuși, acest fapt poate fi evitat; prin respirația amestecului de gaze foarte rapid, gazele grele nu rămân în partea inferioară a [[plămân]]ilor, eliminându-se împreună cu oxigenul.<ref name=yamaguchi>{{en icon}} [http://dx.doi.org/10.1378%2Fchest.120.6.1907 ''Yamaguchi, K.; Soejima, K.; Koda, E.; Sugiyama, N (2001), 3 ianuarie 2012'']</ref>

În cazul inhalării cu alt gaz greu a xenonului, apare un alt fenomen foarte periculos:individul ce a respirat amestecul devie inconștient pe loc. În ciuda acestor fapte îngrijorătoare, xenonul este foarte rar utilizat în cantități suficient de mari pentru a fi periculos, deși există riscul ca în orice moment, un recipient sau rezervor plin cu xenon se poate sparge și, dacă este păstrat într-un loc neventilat, poate afecta lumea din jur.<ref name=stanford>{{en icon}} [https://web.archive.org/web/20070609173316/http://www-group.slac.stanford.edu/esh/hazardous_substances/cryogenic/p_hazards.htm ''Stanford Linear Accelerator Center, 3 ianuarie 2012'']</ref>

== Note ==
{{listănote|2}}

== Bibliografie ==
* {{citat carte | last = Beral | first = Edith | last2 = Zapan | first2 = Mihai | editor = | title = Chimie generală | year = 1976 | publisher = Editura Tehnică | location = București | isbn = }}
* {{citat carte | last = Nenițescu | first = Costin D. ||author-link = Costin D. Nenițescu|editor =  | title = Chimie generală | year = 1985 | publisher =Editura Didactică și Pedagogică | location = București | isbn = }}
* {{hu icon}}{{citat carte | last =Bodor | first = Endre ||editor =  | title = Szervetlen kémia I.(Chimie anorganică I.) | year = 1996 | publisher =Nemzeti Tankönyvkiadó| location = Budapesta | isbn =9631874869 }}

{{elemente chimice}}

{{Control de autoritate}}

[[Categorie:Elemente chimice]]
[[Categorie:Gaze nobile]]
[[Categorie:Anestezice generale]]