Vizualizare sursă pentru „Viteza luminii”

[[Fișier:Speed of light from Earth to Moon.gif|thumb|center|720px|Simularea propagării unei raze luminoase de la Pământ la Lună, aflate la aproximativ 384&nbsp;400 km, proces care durează circa 1,282 secunde.]]

'''Viteza [[Lumina|luminii]] în vid''' este o importantă constantă fizică universală; conform cunoștințelor existente, este viteza de propagare a luminii în [[vid]]  - independent de parametrii fizici ai luminii cum sunt: [[culoare]]a, [[Intensitatea luminii|intensitatea]], [[Direcție de propagare|direcția]], [[Lumină polarizată|polarizarea]] sau durata propagării. Această caracteristică este proprie nu numai luminii din spectrul vizibil, ea este valabilă tuturor radiațiilor de natură electromagnetică cum sunt: [[Unde radio|undele radio]], [[Raze infraroșii|lumina infraroșie]] și [[Raze ultraviolete|ultravioletă]], [[Radiație X|radiațiile X]] și [[Radiație gamma|Gamma]]. Viteza luminii în vid, conform [[Teoria relativității restrânse|teoriei relativității restrânse]]<ref name=Einstein>[http://www.physik.uni-augsburg.de/annalen/history/einstein-papers/1905_17_891-921.pdf ''Zur Elektrodynamik bewegter Körper''( ''Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare'')], publicație originală a lui [[Albert Einstein|Einstein]] în limba germană, [[Annalen der Physik]], [[Berna]] 1905</ref> a lui [[Albert Einstein|Einstein]] reprezintă [[valoare (matematică) |valoarea]] limită a vitezei pe care o poate atinge un [[corp (fizică) |corp]], indiferent de mediul în care se propagă<ref>{{citat carte|title=Spacetime Physics: Introduction to Special Relativity|date=1992|publisher=W. H. Freeman|id=ISBN 0-7167-2327-1|author=Edwin F. Taylor and John Archibald Wheeler}}</ref>. Valoarea sa, exprimată în unități din [[Sistemul Internațional]], este de '''299&nbsp;792&nbsp;458&nbsp;m/s''' (metri pe secundă)<ref name=si-meter>{{SIbrochure|page=112}}</ref>. Determinări experimentale de mare precizie au demonstrat stabilitatea foarte mare a valorii vitezei luminii în vid: măsurătorile de laborator au arătat că variația vitezei de propagare pentru raze de lumină de culori ([[Lungime de undă|lungimi de undă]]) diferite se încadrează într-o abatere de valori ce reprezintă unu la a 10<sup>14</sup>-a parte din valoarea determinată.<ref name=Monchalin>
{{cite journal |title=Accurate laser wavelength measurement with a precision two-beam scanning Michelson interferometer 
|author=J.-P. Monchalin ''et al.'' 
|year=1981 
|url=http://www.opticsinfobase.org/abstract.cfm?URI=ao-20-5-736 
|journal=Appl Opt 
|volume=20 
|pages=736-737 }}</ref><ref name=Ye>See Figure 6 in {{cite journal 
|title=Optical frequency combs: from frequency metrology to optical phase control 
|author=J Ye, H Schnatz, LW Hollberg 
|journal=IEEE Journal of Selected Topics in Quantum Electronics 
|url=http://jilawww.colorado.edu/YeLabs/pubs/scienceArticles/2003/sArticle_2003_08_SchnatzHollberg.pdf 
|year=2003 
|volume=9 
|page=1041 
|access-date=2009-03-22 
|archive-date=2009-03-25 
|archive-url=https://web.archive.org/web/20090325204907/http://jilawww.colorado.edu/YeLabs/pubs/scienceArticles/2003/sArticle_2003_08_SchnatzHollberg.pdf 
|dead-url=yes 
}}</ref>
 
Deși simbolul vitezei în fizică este „''v'',” pentru viteza luminii în vid se folosește un simbol consacrat, litera minusculă '''„''c''”''', mai rar '''„''c''<sub>0</sub>”''', de la cuvântul latinesc ''celeritas'' (viteză)<ref name=celeritas>[http://dictionar.us/latin-roman/|Dicționar online-Dictionar Latin-Român-]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref>.

Lumina se propagă cu viteză atât de mare încât nici un fapt empiric comun nu permite evaluarea sa pe cale obișnuită; de-a lungul istoriei au existat polemici științifice și filozofice privind caracterul finit sau infinit al vitezei ei. Viteza de propagare a luminii este de milioane de ori mai mare decât a sunetului, poate înconjura Pământul de aproximativ 7 ori în decursul unei secunde, parcurge distanța de la [[Pământ]] la [[Lună]] în mai puțin de 1,3 secunde. Pentru a fi posibilă măsurarea cu suficientă precizie a valorii vitezei luminii a fost nevoie de tehnici speciale care au evoluat odată cu dezvoltarea diferitelor ramuri ale fizicii. Prima determinare experimentală a valorii vitezei luminii, după nenumărate încercări eșuate a fost făcută de către [[Ole Rømer]] în anul [[1676]]. Începând cu [[secolul al XX-lea]] performanțele determinărilor experimentale s-au îmbunătățit atât de mult încât au permis cunoașterea valorii ei cu o eroare relativă de 3,34&nbsp;x&nbsp;10<sup>–7</sup>&nbsp;%; această precizie, extrem de mare a condus la redefinirea etalonului unității de lungime, metrul, printr-o nouă definiție, bazată pe [[#Valoarea exactă a vitezei luminii|„valoarea exactă”]] a vitezei luminii în vid adoptată prin convenție.

Valoarea vitezei de propagare a luminii în orice mediu material transparent este mai mică decât valoarea vitezei luminii în vid. Ea depinde de caracteristicile electrice și magnetice ale mediului în care se deplasează și  nu se modifică pentru un mediu material transparent, [[Mediu omogen|omogen]] și [[izotropie|izotrop]]. La trecerea luminii dintr-un mediu transparent, omogen și izotrop într-un alt mediu are loc modificarea vitezei, concomitent cu schimbarea direcției de propagare, fenomen cunoscut în optica geometrică sub denumirea de [[Refracția luminii|refracție]].

Conform teoriilor actuale, general acceptate, viteza luminii în vid este cea mai mare viteză posibilă din [[univers]]. Totuși, în alte medii decât în vid lumina are o viteză mai redusă, putând fi depășită, așa cum se întâmplă de exemplu în cadrul [[efectul Cerenkov|efectului Cerenkov]].

== Valoarea exactă a vitezei luminii ==
{| align=right border="1" cellspacing="0" cellpadding="3" style="padding: 1.2em" FRAME= void
!colspan=2|Valoarea vitezei luminii în vid exprimată în diverse unități de măsură
|-
| [[metru pe secundă]]
| 299&nbsp;792&nbsp;458 ''(exactă)''
|-
| [[km/h|kilometru pe oră]]
| 1&nbsp;079&nbsp;252&nbsp;848,8<br />''(exactă)''
|-
| [[milă pe oră]]
| ≈ 670&nbsp;616&nbsp;629,3844
|-
| [[milă pe secundă]]
| ≈ 186&nbsp;282,3970512
|-
!colspan=2|Durata parcurgerii în vid a unor distanțe de către un semnal luminos 
|-
| Un [[metru]]
| 3,30 [[secundă|nanosecunde]]
|-
| Un [[picior (lungime)|picior]]
| 1,00 nanosecunde
|-
| Un [[km]]
| 3,30 [[secundă|microsecunde]]
|-
| O [[milă]]
| 5,4 microsecunde
|-
| Lungimea [[ecuator]]ului [[Pământ]]ului
| 0,13 [[secundă|secunde]]
|-
| De la Pământ la [[Luna|Lună]]
| 1,282 secunde
|-
| De la [[Soare]] la Pământ 
| 8,28 [[minut]]e
|-
| Un [[parsec]]
| 3,26 [[an]]i
|-
| De la [[Alpha Centauri]] la Pământ
| 4,4 ani
|-
| Diametrul [[galaxie]]i noastre
| 100&nbsp;000 de ani
|-
| De la [[galaxia Andromeda]] la Pământ 
|  2,5 milioane de ani
|-
| De la un capăt la celălalt capăt al [[Univers]]ului
|  cel puțin 156 miliarde de ani
|}

Determinările cantitative ale valorii vitezei luminii au devenit de-a lungul timpului din ce în ce mai precise, odată cu perfecționarea metodelor și dispozitivelor experimentale. Începând din anii 1940, toate măsurătorile efectuate au avut o eroare relativă de măsurare sub 0,005&nbsp;%. Rezultatele măsurătorilor ulterioare convergeau spre valoarea de 299&nbsp;792&nbsp;450&nbsp;m/s. Cunoașterea valorii cu o precizie atât de mare a ridicat problema redefinirii etalonului pentru unitatea de lungime. Fizicianul maghiar [[Zoltán Bay]] propune în [[1965]] înlocuirea etalonului unității de lungime cu un etalon bazat pe definiția unității de timp și valoarea vitezei luminii. El a motivat propunerea pe baza studiilor sale legate de stabilitatea și precizia de măsurare a vitezei luminii. În anul 1983, al XVII-lea Congres Internațional pentru Greutăți și Măsuri, ținut la [[Paris]], a adoptat o nouă definiție pentru metru și anume:

''Metrul este lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timp de 1/299&nbsp;792&nbsp;458 dintr-o secundă.<ref>[http://www.bipm.org/fr/CGPM/db/17/1/ 17<sup>-è</sup> Conférence Générale des Poids et Mesures (1983), Résolution 1]</ref><ref name="SI19">SI, op. cit., p.19</ref>

Valoarea utilizată în această definiție pentru durată se baza pe cea mai precisă determinare a valorii vitezei luminii la acea dată, efectuată în cadrul laboratoarelor [[NBS]]. Cu această definiție, valoarea vitezei luminii devenea „exactă”, în sensul că ea rezultă din calculul bazat pe definiția metrului și a secundei.   
<ref>''[http://en.wikipedia.org/wiki/International_Bureau_of_Weights_and_Measures International Bureau of Weights and Measures] (2006), ''[http://www.bipm.org/utils/common/pdf/si_brochure_8_en.pdf The International System of Units (SI)]'' (8th ed.), p. 112, [http://en.wikipedia.org/wiki/Special:BookSources/9282222136 ISBN 92-822-2213-6]''</ref>
:<math> c = 299\,792\,458\ \frac{\text{metru}}{\text{secunda }}= 299\,792,458\ \frac{\text{kilometru}}{\text{secunda }}= 1\,079\,252\,848,8\, \frac{\text{kilometru}}{\text{ora }}\,,</math>

Cu alte cuvinte, valoarea aproximativă a vitezei luminii în vid este de trei sute de mii de kilometri pe secundă sau un miliard de kilometri pe oră.

Viteza luminii în orice alt mediu decât vidul este mai mică decât ''c''. Factorul de micșorare a vitezei luminii este egal cu [[indice de refracție|indicele de refracție]] al mediului respectiv. Anumite experimente au reușit încetinirea vitezei luminii până la 17 m/s<ref>[http://www.nature.com/nature/journal/v397/n6720/abs/397594a0.html Nature, International Weekly Journal of Science - Light speed reduction to 17 metres per second in an ultracold atomic gas]</ref>

Deși considerată a fi viteza limită superioară în acest [[Univers]] în care trăim, conform fizicii pe care o știm, totuși călătoria cu viteze superioare vitezei luminii este o temă preferată în [[literatura științifico-fantastică]] și nu numai în aceasta. Există teorii în fizica modernă care afirmă că viteze superluminice sunt posibile, precum particula ipotetică numită [[tahion]], a cărei existență nu a fost dovedită. Există de asemenea o serie de experimente în care viteza luminii este aparent depășită, dar la o analiză atentă se poate dovedi că în respectivele experimente nici materia nici informația nu s-au deplasat mai repede decât lumina<ref>[http://arxiv.org/abs/1109.4897 Measurement of the neutrino velocity with the OPERA detector in the CNGS beam]</ref><ref>[http://science.hotnews.ro/stiri-stiinte_fundamentale-12467118-abert-einstein-avut-dreptate-recunosc-cercetatorii-care-anuntasera-neutrinii-putea-avea-viteza-mai-mare-decat-lumina.htm HotNews.ro - Albert Einstein a avut dreptate, recunosc cercetătorii care anunțaseră că neutrinii ar putea avea o viteză mai mare decât lumina]</ref>.

== Viteza luminii în teoria electromagnetismului ==

[[Permitivitate (electromagnetism)|Permitivitatea electrică]] a vidului (<math>\varepsilon_0</math>) depinde de ''c'' și este definită în  unități de măsură al  [[Sistemul internațional de unități|SI]] prin:

:<math> \varepsilon_0 = 10^{7}/(4\pi c^2) \quad \mathrm{(~ A^2\, s^4\, kg^{-1}\, m^{-3} = F \, m^{-1})}</math>

[[Permeabilitate magnetică|Permeabilitatea magnetică]] a vidului  (<math>\mu_0</math>) nu depinde de ''c'' și este definită în  unități de măsură al  [[Sistemul internațional de unități|SI]] prin:

:<math> \mu_0 = 4\,\pi\, 10^{-7} \quad \mathrm{(~ kg\, m\, s^{-2}\, A^{-2} = N \, A^{-2})}</math>.

:<math>c= \frac {1} {\sqrt{\varepsilon_0\mu_0}}</math>

Viteza de propagare a luminii într-un mediu material transparent este dată de relația:
:<math>
c_{\text{mediu}} = \frac{1}{\sqrt{\varepsilon_0\cdot\varepsilon_{\rm r}\cdot\mu_0\cdot\mu_{\rm r}}}
= \frac{c}{\sqrt{\varepsilon_{\rm r}\cdot\mu_{\rm r}}}
</math>.
Prin raportarea lui <big><math>c</math></big> la <big><math>c_{\text{mediu}}</math></big>, se găsește relația de dependență a indicelui de refracție al mediului de permitivitatea electrică relativă și permeabilitatea magnetică relativă:
:<math>
n_{\text{mediu}} = \frac{c}{c_{\text{mediu}}} = \sqrt{\varepsilon_{\rm r}\cdot\mu_{\rm r}}
</math>.

== Evoluția istorică a concepției asupra caracterului finit sau infinit al vitezei luminii ==

{| class="wikitable floatright"
|+
|- class="hintergrundfarbe6"
! Anul (epoca) !! Autorul!! Caracterul vitezei luminii
|-
| align="center"|450&nbsp;v.&nbsp;Chr. || [[Empedocle]] || finit
|-
| align="center"|350&nbsp;v.&nbsp;Chr.|| [[Aristotel]] || infinit
|-
| align="center"|100 || [[Heron din Alexandria]] || infinit
|-
| align="center"|1000 || [[Avicenna]]/[[Alhazen]] || finit
|-
| align="center"|1350 || [[Sayana]] || finit
|-
| align="center"|1600 || [[Johannes Kepler]] || infinit
|-
| align="center"|1620 || [[René Descartes]] || infinit
|-
| align="center"|1620 || [[Galileo Galilei]] || finit
|}
{{clear}}

== Măsurători ale vitezei luminii ==
Lumina se propagă cu o viteză atât de mare încât nici o experiență obișnuită din viața de toate zilele nu sugerează ideea că semnalele luminoase nu se propagă cu viteză infinită. Din cele mai vechi timpuri, intuiția oamenilor a condus la ideea că lumina se propagă instantaneu. Totuși, odată cu dezvoltarea metodelor de măsurare și apariția unor noi modele ce descriau natura, în epoca renașterii se punea tot mai frecvent întrebarea: „cât de repede se propagă lumina?”. [[Galileo Galilei]] a fost cel care a ridicat cel mai tranșant această problemă, în prima jumătate a [[Secolul al XVII-lea|secolului al XVII-lea]], a încercat să  determine viteza luminii, mai întâi pe cale experimentală (în jurul anului 1620), apoi a teoretizat problema metodei de determinare. În lucrarea sa fundamentală „Dialogo dei massimi sistemi del mondo” (Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii), apărută pentru prima oară la  [[Florența]] în anul [[1632]], și publicată șase ani mai târziu în [[Olanda]], scrisă sub forma unui dialog imaginar dintre trei persoane fictive care se numesc Sagredo, Salviati și Simplicio, descrie următorul raționament sub forma unei discuții:
: ''Simplicio'': Experiența de toate zilele ne arată că lumina se propagă instantaneu: când vedem o salvă de artilerie, la distanță mare, lumina ajunge la ochii noștri fără a pierde nici un timp; dar sunetul ajunge la urechile noastre cu o întârziere simțitoare.
: ''Sagredo'': Bine, Simplicio, dar unicul lucru care eu pot să-l afirm din această experiență familiară este că sunetul ce ajunge la urechea noastră merge mult mai încet decât lumina; ea nu ne spune în nici un fel dacă lumina se propagă instantaneu sau dacă ea necesită totuși un timp, cu toate că ea se propagă extrem de rapid.....<ref>Galileo Galilei: Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, traducere din limba italiană, Editura Științifică, București, 1962, pag.78</ref>

În fragmentul de mai sus, părerea lui Simplicio întruchipează convingerea multiseculară a oamenilor, bazată pe experiența cotidiană, potrivit căreia lumina se propagă cu viteză infinită, Sagredo, care evident îl reprezintă pe Galilei, apărător al ideii verificării teoriei pe cale experimentală, descrie în continuare o experiență simplă prin care se poate măsura viteza luminii. Experimentul imaginar din cartea lui Galilei a fost efectuată de autor împreună cu un asistent al său cu aproximativ 12 ani în urmă și este cunoscută ca „metoda lanternei și paravanului”.<ref>J. H. Push, ''Viteza luminii'', articol în ''Scientific American'', p.&nbsp;67, august 1955.</ref>

=== Experiența lui Galilei („metoda lanternei și paravanului”) ===

[[Galileo Galilei]] și un asistent al său au efectuat experiența descrisă în „Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii”, după toate probabilitățile în anul 1620, undeva în apropierea [[Florența|Florenței]]. Experimentul a constat în următoarea procedură: el și asistentul său se aflau la o oarecare distantă unul față de celălalt, în noapte. Fiecare avea o lanternă (un „felinar”) în mână care putea fi acoperit cu ajutorul unui paravan acționat manual după voie. Galilei a pornit experiența dezobturând felinarul lui. Când lumina a ajuns la asistentul său, acesta a descoperit felinarul lui, lumina căruia a fost observat de către Galilei. Cunoscând cu precizie distanța dintre cei doi, Galilei a încercat să măsoare timpul scurs între momentul descoperirii primului felinar și momentul în care el a observat lumina celui de-al doilea felinar. Prin raportul dintre dublul distanței dintre cei doi și acest interval de timp ar fi trebuit să găsească valoarea vitezei de propagare a luminii în aer. Rezultatul experienței a fost un eșec, din cauza faptului că Galilei nu a putut pune în evidență o diferență de timp între cele două momente. Se știe astăzi că pentru o distanță de 1&nbsp;km între cei doi, lumina face un parcurs dus-întors într-un interval de timp de circa 3,3&nbsp;x&nbsp;10<sup>–6</sup>&nbsp;s. Acest interval de timp este cu [[ordin de mărime|ordine de mărime]] mai mic decât timpul de reacție uman respectiv precizia ceasurilor obișnuite, motiv pentru care experiența lui Galilei a fost sortită eșecului.

=== Măsurătorile lui Ole Rømer ===
[[Fișier:Illustration from 1676 article on Ole Rømer's measurement of the speed of light.jpg|thumb|right|Observațiile lui Rømer asupra eclipselor satelitului [[Io]] văzute de pe Pământ.]]
Primele rezultate cantitative au fost obținute în [[1676]] de către [[Ole Rømer]] care studia prin [[telescop]] mișcarea satelitului [[Io]] al lui [[Jupiter]]. Perioada de revoluție a lui Io în jurul lui Jupiter era cunoscută din observațiile asupra [[eclipsă|eclipsei]]. Din aceste observații, el a dedus că lumina parcurge o distanță egală cu diametrul orbitei Pământului în 22 de minute. Cu distanțele astronomice cunoscute în acele timpuri, Rømer ar fi ajuns la o viteză a luminii de aproximativ 213&nbsp;000&nbsp;km/s.

=== Experiența lui Fizeau ( metoda roții dințate) ===

În anul [[1849]]  [[Armand Hyppolite Louis Fizeau]] ([[1819]]-[[1896]]), un fizician francez, a măsurat pentru prima dată viteza luminii pe o cale neastronomică, obținând valoarea de 3,15x10<sup>8</sup>&nbsp;m/s. În figura alăturată este prezentat montajul experimental folosit de către Fizeau în experiența sa.
[[Fișier:Zahnradmethode Fizeau.jpg|thumb|350px|'''Schema dispozitivului experimental al lui Fizeau. ''' '''L''': sursa de lumină, '''S1''': oglindă semitransparentă, '''Z''': roata dințată, '''S2''': oglindă reflectătoare și '''B''': observatorul. Prin '''Δs''' este notată distanța dintre planul roții dințate ('''Z''') și planul oglinzii reflectătoare ('''S2''')]]. Cu ajutorul unei [[lentilă convergentă|lentile convergente]] (nefigurat în imagine) lumina provenită de la sursa '''L''' era strânsă și trimisă pe [[oglindă|oglinda]] semitransparentă '''S1''' care o reflecta și care  făcea ca în planul [[roată dințată|roții dințate]] să se formeze o imagine a sursei. Oglinda '''S1''' era o așa-numită oglindă „semiargintată”; stratul reflector al ei era atât de subțire încât numai aproximativ jumătate din lumina incidentă era reflectată, cealaltă jumătate fiind transmisă. În spatele roții dințate se afla o altă lentilă astfel ca imaginea din planul roții dințate să dea un fascicul paralel de lumină; după aceasta fasciculul trecea printr-o lentilă care focaliza lumina pe oglinda '''S2'''. În experiența lui Fizeau distanța '''Δs'''  dintre oglinda '''S2''' și roata dințată '''Z''' era de 8633 m. Când lumina întâlnea din nou oglinda '''S1''', o parte din ea era transmisă observatorului '''B''' printr-o lentilă. Observatorul vedea imaginea sursei '''L''' după ce lumina a parcurs drumul 2Δs, dus și întors. Pentru a determina timpul necesar luminii să parcurgă această distanță era nevoie ca ea să fie marcată într-un fel. Acest lucru sa realizat prin întreruperea fasciculului de lumină cu ajutorul roții dințate '''Z'''. Timpul necesar parcurgerii distanței 2Δs era de 2Δs/c, timp în care roata dințată s-a rotit doar cu atât cât era necesar ca trenul de undă luminoasă care a scăpat printre doi dinți ai roții să ajungă înapoi în planul roții astfel ca să fie obturat de un dinte. Lumina fiind obturată de dintele roții, ea nu mai ajungea la ochiul observatorului. Viteza de rotație a roții dințate era reglabilă, astfel încât pentru o anumită [[turație]] ([[viteză unghiulară]]), observatorul nu mai vedea licăririle luminii întrerupte de roata dințată. Procedeul a constat în mărirea treptată a vitezei unghiulare ω a roții dințate până la dispariția imaginii sursei '''L'''. Dacă se notează cu φ [[unghi la centru|unghiul la centru]] dintre o adâncitură și un dinte al roții, timpul de rotație necesar pentru ca roata să facă unghiul φ este 2Δs/c, sau pus în ecuație:φ/ω=2Δs/c, relație din care rezultă valoarea vitezei luminii: c=2ωΔs/φ.
{{-}}
{| class="wikitable centered"
|+<big>Tabel cronologic al celor mai cunoscute măsurători (Selectiv)</big>
|- class="hintergrundfarbe6"
! Anul !! align="left"|Experimentatorul!! align="left"|Metoda!! align="left"|Țara!! align="left"|viteza luminii exprimat în km/s !! align="left"|Alte constatări
|-
| align="center"|aprox. [[1620]] || [[Galileo Galilei]] || Metoda lanternelor și paravanelor acționate manual|| [[Italia]]||neconcludent ||„Dacă nu este instantanee, este oricum foarte rapidă” 
|-
| align="center"|[[1676]]/[[1678|78]] || [[Ole Rømer]] și [[Christiaan Huygens]] ||Măsurători ale timpului în fenomene astronomice || [[Franța]]|| 213&nbsp;000 || Pentru prima oară se demonstrează caracterul finit a vitezei luminii
|-
| align="center"|[[1728]] || [[James Bradley]] ||Măsurători asupra aberațiilor stelelor  || [[Anglia]] || 301&nbsp;000 || Măsurarea, în premieră a constantei vitezei luminii cu o precizie de sub 1&nbsp;%.
|-
| align="center"|aprox.[[1775]] || [[Charles Messier]] || [[Tranzitul lui Venus|Tranzitul planetei Venus din 1769]]|| Franța|| aprox. 285&nbsp;000 ||Pentru prima oară se stabilește cu precizie valoarea [[Unitatea astronomică|unității astronomice]]
|-
| align="center"|[[1834]] || [[Charles Wheatstone]] || Metoda oglinzii rotitoare aplicat la măsurători ale vitezei [[curent electric|curentului electric]]|| Anglia  || 402&nbsp;336 || determinări ale vitezei de drift
|-
| align="center"|1838 || [[François Arago]] || Încercare de aplicare a [[Metoda oglinzii rotitoare|metodei oglinzii rotitoare]] ||Franța ||neconcludent||
|-
| align="center"|1849 || [[Armand Hippolyte Louis Fizeau|Armand Fizeau]] || [[Metoda roților dințate]] ||Franța || 315&nbsp;000 ||
|-
| align="center"|1851 || [[Léon Foucault]] || Metoda oglinzii rotitoare||Franța || 298&nbsp;000 ± 500 ||
|-
| align="center"|1875 || [[Alfred Cornu]] || Metoda oglinzii rotitoare ||Franța || 299&nbsp;990 ||
|-
| align="center"|1879 || [[Albert Abraham Michelson|Albert Michelson]] || Metoda roților dințate ||[[SUA]]|| 299&nbsp;910 ± 60 ||  
|-
| align="center"|1883 || [[Newcomb]] ||Metoda oglinzii rotitoare ||Anglia|| 299&nbsp;860 ± 30 || 
|-
| align="center"|1883 || Albert Michelson ||Metoda oglinzii rotitoare||SUA|| 299&nbsp;853 ± 60 || 
|-
| align="center"|1888 || [[Heinrich Hertz]] || Măsurători asupra [[frecvență|frecvenței]] și [[amplitudine|amplitudinii]] [[unde radio|undelor radio]]||[[Germania]]|| aprox. 300&nbsp;000 || Dovedirea pe cale experimentală a naturii electromagnetice a luminii
|-
| align="center"|1897 || [[Dragomir Hurmuzescu]] || Măsurarea raportului între unitatea electrostatică și unitatea electromagnetică||[[România]]|| 300&nbsp;190 || Teză de doctorat, [[Sorbona]], laboratorul Prof. Gabriel Lippmann<ref>[http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k3077p/f815.image Dragomir Hurmuzescu, ''Teză de doctorat'', Sorbona, Paris]</ref>
|-
| align="center"|1906 || [[Rosa]] și [[Dorey]] ||Teoria electromagnetică||SUA|| 299&nbsp;781 ± 10 || 
|-
| align="center"|1923 || [[Mercier]] ||[[Unde staționare]] în cabluri ||Franța|| 299&nbsp;782 ± 15 || 
|-
| align="center"|1926 || Albert Michelson||Metoda oglinzii rotitoare ||SUA|| 299&nbsp;796 ± 6 || 
|-
| align="center"|1928 || [[Karolus]] și [[Mitteltaed]] ||[[Celula Kerr]]||Germania|| 299&nbsp;778 ± 10 || 
|-
| align="center"|1932 || [[Albert Abraham Michelson|Michelson]], [[Pease]]  și [[Pearson]] ||Metoda oglinzii rotitoare||SUA|| 299&nbsp;774 ± 11 ||
|-
| align="center"|1940 || [[Huettel]]||Celula Kerr||Germania|| 299&nbsp;768 ± 10 ||
|-
| align="center"|1941 || [[Anderson]]||Celula Kerr||SUA|| 299&nbsp;776 ± 14 || 
|-
| align="center"|1947 || [[Louis Essen]], [[Albert Gordon-Smith]] || Cavitate de microunde||Anglia|| 299&nbsp;792 ± 3 || 
|-
| align="center"|1950 || [[Bergstrand]] || Geodimetru||[[Suedia]]|| 299&nbsp;792,7 ± 0.25 ||
|-
| align="center"|1950 || [[Louis Essen]] || Cavitate de microunde||Anglia|| 299&nbsp;792,5 ± 3 ||
|-
| align="center"|1958 || [[Keith Davy Froome|Keith Froome]] || [[Interferometru]]||SUA || 299&nbsp;792,5 ± 0,1 || 
|-
| align="center"|1973 || [[Grupul Boulder]] de la [[Biroul Național de Standarde din America|NBS]]|| Măsurători laser||SUA || 299&nbsp;792,4574 ± 0,001 || 
|-
| align="center"|1983 ||{{Ill|en|CGPM|General Conference on Weights and Measures}}|| Redefinirea etalonului pentru metru||Conferință internațională|| 299&nbsp;792,458 (valoare exactă) ||Stabilit fără măsurători
|}

== Viteze superluminice ==
{{Articol principal|Viteză superluminică}}

== Referințe ==
<references />

=== Bibliografie istorică ===
* Ole Rømer. "Démonstration touchant le mouvement de la lumière", ''Journal des Sçavans'', 7 Décembre 1676, pp.&nbsp;223–236. Translated as "A Demonstration concerning the Motion of Light", ''Philosophical Transactions of the [[Royal Society]]'' no. 136, pp.&nbsp;893–894; 25 iunie 1677. ''(Rømer's 1676 paper, in English and French, as bitmap images: [http://dbhs.wvusd.k12.ca.us/webdocs/Chem-History/Roemer-1677/Roemer-1677.html], and in French as plain text: [http://astro.campus.ecp.fr/histoire/roemer.html] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20060621175615/http://astro.campus.ecp.fr/histoire/roemer.html |date=2006-06-21 }})''
* Edmund Halley. "Monsieur Cassini, his New and Exact Tables for the Eclipses of the First Satellite of Jupiter, reduced to the Julian Stile and Meridian of London", ''Philosophical Transactions'' XVIII, No. 214, pp 237–256, Nov.–Dec., 1694.
* H.L. Fizeau. "Sur une experience relative a la vitesse de propogation de la lumiere", ''Comptes Rendus'' 29, 90–92, 132, 1849.
* J.L. Foucault. "Determination experimentale de la vitesse de la lumiere: parallaxe du Soleil", ''Comptes Rendus'' 55, 501–503, 792–796, 1862. 
* A.A. Michelson. "Experimental Determination of the Velocity of Light", ''Proceedings of the American Association for the Advancement of Science'' 27, 71–77, 1878. 
* Simon Newcomb. "The Velocity of Light", ''Nature'', pp 29–32, 13 mai 1886.
* Joseph Perrotin. "Sur la vitesse de la lumiere", ''Comptes Rendus'' 131, 731–734, 1900.
* A.A. Michelson, F.G. Pease, and F. Pearson. "Measurement Of The Velocity Of Light In A Partial Vacuum", ''Astrophysical Journal'' 82, 26–61, 1935.

=== Bibliografie modernă ===
* John David Jackson: ''Classical electrodynamics'' („Electrodinamică clasică”), Editura John Wiley & Sons, ediția a doua , 1975; ediția a treia , 1998. ISBN 0-471-30932-X
* R.J. MacKay și R.W. Oldford: ''Scientific Method, Statistical Method and the Speed of Light'' („Metodă științifică, metodă statistică și viteza luminii”) în ''Statistical Science'' 15(3):254–278, 2000 (accesabil online la: [http://www.stats.uwaterloo.ca/~rwoldfor/papers/sci-method/paperrev])
* David Halliday și Robert Resnick: ''Physics - part II'' (Fizică - partea a doua), Editura John Wiley & Sons, ediția 1966.
* G. G. Brătescu: ''Optica'', Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982.

== Legături externe ==
* {{ro icon}} [http://lumina.wikidot.com/viteza-luminii Viteza luminii]
* {{en icon}} [http://physics.nist.gov/cgi-bin/cuu/Value?c Speed of light in vacuum]
* {{en icon}} [http://www.ldolphin.org/chistory.html A Brief History of ''c'']
* {{en icon}} [http://www.itl.nist.gov/div898/bayesian/datagall/michelso.htm Data Gallery: Michelson Speed of Light (Univariate Location Estimation)]
* {{en icon}} [http://physicsweb.org/article/news/7/12/5 Switching light on and off] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20040803203534/http://physicsweb.org/article/news/7/12/5 |date=2004-08-03 }}
* {{en icon}} [http://news.bbc.co.uk/hi/english/sci/tech/newsid_841000/841690.stm Beam smashes light barrier]
* {{en icon}} [http://www.netspace.net.au/~gregegan/APPLETS/20/20.html Subluminal] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20080906224857/http://www.netspace.net.au/~gregegan/APPLETS/20/20.html |date=2008-09-06 }}
* {{en icon}} [http://www.ertin.com/sloan_on_speed_of_light.html Light discussion on adding velocities]
* {{en icon}} [http://bookmarksuri.com/online/ Birth and Early development of Astronomy] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100804044450/http://www.bookmarksuri.com/online/ |date=2010-08-04 }}

== Vezi și ==
* [[Tahion]]
* [[Neutrino#Viteza neutrinilor (experimentul OPERA)]]
* [[Viteză superluminică]]
* [[Mai repede ca lumina]]
{{Portal|Fizică}}
{{Control de autoritate}}

[[Categorie:Constante fizice]]
[[Categorie:Lumină]]
[[Categorie:Viteză|Luminii, Viteza]]