Vizualizare sursă pentru „Uree”

{{Infocaseta Substanță
|imagine=Harnstoff.svg
|imagine2=Urea-3D-balls.png
|imagine3=Urea 3D spacefill.png
}}
'''Ureea''' (denumită și '''carbamidă''', cu denumirea sistematică '''carbonil diamidă'''<ref name=iupac2013>{{cite book | title = Nomenclature of Organic Chemistry : IUPAC Recommendations and Preferred Names 2013 (Blue Book) | publisher = [[Royal Society of Chemistry|The Royal Society of Chemistry]] | date = 2014 | location = Cambridge | pages = 416, 860–861 | doi = 10.1039/9781849733069-FP001 | isbn = 978-0-85404-182-4 | quote = The compound H<sub>2</sub>N-CO-NH<sub>2</sub> has the retained named ‘urea’, which is the preferred IUPAC name, (…). The systematic name is ‘carbonyl diamide’.}}</ref>) este un [[compus organic]] cu [[formula chimică]] CO(NH<sub>2</sub>)<sub>2</sub>.  Ureea este, de fapt, diamida [[acid carbonic|acidului carbonic]], deci o [[amide|amidă]]. Se numește așa deoarece se obține din acidul carbonic (sifon), printr-o dublă [[Reacție chimică|reacție]] a acidului cu [[amoniac]]ul.

În 1828, [[Friedrich Wöhler]] a sintetizat primul compus, ureea, un produs de degradare al metabolismului proteic.<ref>[https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/8546178/ National Library of Medicine (National Center for Biotechnology Information)]; accesat în 270decembrie 2024</ref> 

Ureea prezintă un rol important în [[metabolism]]ul compușilor [[azot]]ați în organismul animalelor, fiind principalul compus azotat din [[urină|urina]] [[mamifer]]elor. Este un solid incolor, cristalin, foarte [[solubil]] în apă și practic lipsit de toxicitate ({{LD50}} este 15 g/kg pentru șobolani).<ref>{{cite web |title=Urea - Registration Dossier - ECHA |url=https://echa.europa.eu/registration-dossier/-/registered-dossier/16152/7/1 |website=echa.europa.eu}}</ref> La nivelul organismului, ureea este utilizată în mai multe procese biochimice, cel mai important fiind excreția azotului. Se formează la nivelul [[ficat]]ului în urma reacției dintre [[amoniac]] (NH<sub>3</sub>) și [[dioxid de carbon]] (CO<sub>2</sub>) ca parte în [[ciclul ureei]].<ref name=":0">{{Cite book|url=https://www.worldcat.org/oclc/901647690|title=Lehninger principles of biochemistry|last=M.|first=Cox, Michael|date=2013-01-01|publisher=Freeman|isbn=9781429234146|oclc=901647690}}</ref> Compusul mai este utilizat ca [[îngrășământ]], ca sursă de azot, și este un precursor foarte important în [[industria chimică]].

== Proprietăți ==
<math>\begin{matrix}HO-&C&-OH\\&||\\&O\end{matrix}\ +\ NH_3 \longrightarrow \begin{matrix}H_2N-&C&-OH\\&||\\&O\end{matrix}\ +\ H_2O</math> , monoamidă a acidului carbonic ([[acid carbamic]]);

Structura rezultată este instabilă, deci reacția se repetă la produs.

<math>\begin{matrix}H_2N-&C&-OH\\&||\\&O\end{matrix}\ +\ NH_3 \longrightarrow \begin{matrix}H_2N-&C&-NH_2\\&||\\&O\end{matrix}\ +\ H_2O</math>

Ureea este prima substanță de tip organic obținută artificial, în laborator, din substanțe anorganice (cianatul de amoniu - '''NH<sub>4</sub>NCO'''), creatorul ei fiind [[Friedrich Wöhler]], în [[1828]]. Ecuația reacției lui Wöhler este:

<math>NH_4NCO \longrightarrow \begin{matrix}H_2N-&C&-NH_2\\&||\\&O\end{matrix}</math>, la temperatură și presiune înalte.

Din punct de vedere industrial, ureea se obține conform următoarei ecuații:

<math>CO_2\ +\ 2\ NH_3 \longrightarrow \begin{matrix}H_2N-&C&-NH_2\\&||\\&O\end{matrix}\ +\ H_2O</math>, la o temperatură de 130&nbsp;°C și presiune 50 bar.

Ureea este o substanță solidă, cristalizată, solubilă în '''[[apă|H<sub>2</sub>O]]'''. Caracterul chimic e similar amidelor.

Se folosește, de obicei, ca îngrășământ agricol, datorită conținutului ridicat de  '''[[azot|N]]''', în industria medicamentelor și la obținerea de produși macromoleculari de [[policondensare]] cu aldehida formică.

==Vezi și==
* [[Biuret]]
* [[Hidroxiuree]]
* [[Tiouree]]

== Note ==
<references/>

{{Minerale organice}}

{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Carbamide| ]]
[[Categorie:Minerale organice]]