Vizualizare sursă pentru „Tethys (satelit)”

{{Infobox planet|name=Tethys|pronounced=/'te.tis/|mpc_name=Saturn III|adjectives=Tethyan<ref>[https://web.archive.org/web/20090327170130/http://saturn.jpl.nasa.gov:80/science/moons/tethys JPL (2009) ''Cassini Equinox Mission: Tethys'']</ref>/te.ti'an/|named_after=[[Tethys (mitologie)|Τηθύς]] ''Tēthys''|image=PIA18317-SaturnMoon-Tethys-Cassini-20150411.jpg|caption=Tethys așa cum a fost fotografiat de ''[[Cassini–Huygens|Cassini]]'' pe 11 aprilie 2015
<!---
| image              = Saturn's Moon Tethys as seen from Voyager 2.jpg
| caption            = Tethys image from ''Voyager 2'' in 1981, with the giant trough [[Ithaca Chasma]] extending diagonally down and left from the prominent [[Telemachus Crater]] at upper right. Smooth plains of the trailing hemisphere, with a reduced crater density, are visible at lower right.--->|discoverer=[[Giovanni Domenico Cassini|G. D. Cassini]]|discovered=11 martie 1684|semimajor={{val|294619|u=km}} <!-- Computed using http://cfa-www.harvard.edu/iau/NatSats/NaturalSatellites.html µ value -->|eccentricity={{val|0.0001}}{{sfn|Jacobson 2010 SAT339}}|period={{val|1.887802|u=[[zi|z]]}}<ref name=saturnian_sat_fact/>|avg_speed=11.35 km/s<!---{{efn|name=calculated}} - undefined note? --->|inclination=1.12° (față de ecuatorul lui Saturn)|satellite_of=[[Saturn]]|dimensions=1076.8&thinsp;×&thinsp;1057.4&thinsp;×&thinsp;1052.6 km{{sfn|Roatsch Jaumann et al.|2009|p=765|loc=Tables 24.1–2}}|mean_diameter={{val|1062.2|1.2|u=km}} (0.083 Pământ){{sfn|Roatsch Jaumann et al.|2009|p=765|loc=Tables 24.1–2}}|mean_radius={{val|531.1|0.6|u=km}}|mass={{val|6.17449|0.00132|e=20|u=kg}}{{sfn|Jacobson Antreasian et al.|2006}} (1.03{{e|-4}} Pământ)|density={{val|0.984|0.003|u=g/cm<sup>3</sup>}} {{sfn|Roatsch Jaumann et al.|2009|p=765|loc=Tables 24.1–2}}|surface_grav=0.146 [[Accelerație|m/s<sup>2</sup>]] {{efn|name=surface gravity}}|escape_velocity=0.394 km/s{{efn|name=escape velocity}}|rotation=[[Rotație sincronă|sincronă]]{{sfn|Jaumann Clark et al.|2009|p=659}}|axial_tilt=zero|albedo={{plainlist |
* {{val|1.229|0.005}} ([[albedo geometric|geometric]]){{sfn|Verbiscer French et al.|2007}}
* {{val|0.80|0.15}} ([[albedo bond|bond]]){{sfn|Jaumann Clark et al.|2009|p=662|loc=Table 20.4}}
* {{val|0.67|0.11}} (bond bolometric){{sfn|Howett Spencer et al.|2010|p=581|loc=Table 7}}
  }}|magnitude=10.2{{sfn|Observatorio ARVAL}}|single_temperature={{val|86|1|u=K}}{{sfn|Stone|Miner|1982}}|note=no}}'''Tethys''' (/'te.tis/), sau '''Saturn III''', este un [[Satelit natural|satelit]] de mărime medie al lui [[Saturn]] de aproximativ {{Conversie|1060|km|mi}}. A fost descoperit de [[Giovanni Domenico Cassini|G. D. Cassini]] în 1684 și poartă numele [[Titan (mitologia greacă)|titanului]] [[Thetys|Tethys]] din [[mitologia greacă]].

Tethys are o densitate scăzută de 0,98 g/cm <sup>3</sup>, cea mai mică dintre toți sateliții majori din Sistemul Solar, ceea ce indică faptul că este format din gheață cu doar o mică parte de rocă. Acest lucru este confirmat de spectroscopia suprafeței sale, care a identificat gheața ca materialul de suprafață dominant. Este prezentă și o cantitate mică de material întunecat neidentificat. Suprafața lui Tethys este foarte strălucitoare, fiind a doua cea mai strălucitoare dintre [[Sateliții naturali ai lui Saturn|sateliții lui Saturn]] după [[Enceladus (satelit)|Enceladus]] și are o culoare neutră.

Tethys este puternic craterizat și tăiat de o serie de falii mari/ [[Graben (geologie)|grabene]]. Cel mai mare crater, [[Odysseus (crater)|Odysseus]], are aproximativ 400 km în diametru, în timp ce cel mai mare graben, [[Ithaca Chasma]], are aproximativ 100 km lățime și peste 2000 km lungime. Aceste cele mai mari două forme de relief pot fi înrudite. O mică parte a suprafeței este acoperită de câmpii netede care pot fi de origine [[Criovulcan|criovulcanică]]. Ca toți ceilalți sateliți obișnuiți ale lui Saturn, Tethys s-a format din sub-nebuloasa Saturniană - un disc de gaz și praf care l-a înconjurat pe Saturn la scurt timp după formarea sa.

Tethys a fost vizitat de mai multe sonde spațiale, inclusiv ''[[Pioneer 11]]'' (1979), ''[[Voyager 1]]'' (1980), ''[[Voyager 2]]'' (1981) și de mai multe ori de către ''[[Cassini-Huygens|Cassini]]'' între 2004 și 2017.

== Descoperire și numire ==
Tethys a fost descoperit de [[Giovanni Domenico Cassini]] în 1684 împreună cu [[Dione (satelit)|Dione]], un alt satelit al lui Saturn. Mai devreme, el a descoperit alți doi sateliți, [[Rhea (satelit)|Rhea]] și [[Iapetus (satelit)|Iapetus]], în 1671–72. {{Sfn|Van Helden|1994}} Cassini a observat toți acești sateliți folosind un [[telescop aerian]] mare pe care l-a instalat pe terenul [[Observatorul din Paris|Observatorului din Paris]].{{Sfn|Price|2000|p=279}}

Cassini a numit cei patru sateliți noi ''[[Sidera Lodoicea]]'' („stelele lui Ludovic”) pentru a-l onora pe regele [[Ludovic al XIV-lea al Franței]]. {{Sfn|Cassini|1686–1692}} Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, astronomii au căzut în obiceiul de a se referi la ei și la [[Titan (satelit)|Titan]] ca ''Saturn I'' până la ''Saturn V'' (Tethys, Dione, Rhea, Titan, Iapetus). {{Sfn|Van Helden|1994}} Odată ce [[Mimas (satelit)|Mimas]] și [[Enceladus (satelit)|Enceladus]] au fost descoperiți în 1789 de către [[William Herschel]], schema de numerotare a fost extinsă la ''Saturn VII'' prin mutarea celor cinci sateliți mai vechi două locuri mai sus. Descoperirea lui [[Hyperion (satelit)|Hyperion]] în 1848 a schimbat numerele pentru ultima oară, ridicându-l pe Iapetus până la ''Saturn VIII''. De atunci înainte, schema de numerotare a rămas fixă.

Numele moderne ale tuturor celor șapte sateliți ai lui Saturn provin de la [[John Herschel]] (fiul lui [[William Herschel]], descoperitorul lui Mimas și Enceladus). {{Sfn|Van Helden|1994}} În publicația sa din 1847, ''[[Results of Astronomical Observations made at the Cape of Good Hope]]'', {{Sfn|Lassell|1848}} el a sugerat să fie folosite numele [[Titan (mitologia greacă)|titanilor]], surorile și frații lui [[Cronos]] (analogul grecesc al lui Saturn). Tethys este numit după titanul [[Thetys|Tethys]]. {{Sfn|Van Helden|1994}} Este denumit și '''Saturn III''' sau '''S III Tethys'''.

Numele ''Tethys'' are o pronunție obișnuită, cu ''e'' „scurt” : /'te.tis/. Forma adjectival convențională a numelui este ''Tethyan''.<ref>{{OED|Tethys}}</ref>

== Orbită ==
Tethys orbitează în jurul lui Saturn la o distanță de aproximativ 295.000 km (aproximativ 4,4 raze ale lui Saturn) de centrul planetei. [[Excentricitate orbitală|Excentricitatea sa orbitală]] este neglijabilă, iar [[Înclinație orbitală|înclinația sa orbitală]] este de aproximativ 1°. Tethys este blocat într-o [[Rezonanță orbitală|rezonanță]] de înclinație cu [[Mimas (satelit)|Mimas]]; cu toate acestea, din cauza gravitației scăzute a corpurilor respective, această interacțiune nu provoacă nicio excentricitate orbitală sau încălzire mareică. {{Sfn|Matson Castillo-Rogez et al.|2009|pp=604–05}}

Orbita Tethyană se află adânc în interiorul [[Magnetosfera lui Saturn|magnetosferei lui Saturn]], astfel încât plasma care se corotește cu planeta lovește emisfera posterioră a satelitului. Tethys este, de asemenea, supus unui bombardament constant de către particulele energetice (electroni și ioni) prezente în magnetosferă. {{Sfn|Khurana Russell et al.|2008|pp=466–67}}

Tethys are doi [[Mișcare coorbitală|sateliți coorbitali]], [[Telesto (satelit)|Telesto]] și [[Calypso (satelit)|Calypso]], care orbitează în apropierea punctelor [[Troian (asteroid)|troiene]] ale lui Tethys [[Punct Lagrange|L<sub>4</sub>]] (60° în față) și, respectiv, [[Punct Lagrange|L<sub>5</sub>]] (60° în spate).

== Caracteristici fizice ==
[[Fișier:Tethys_Earth_Moon_Comparison.png|dreapta|miniatura|200x200px|Comparația mărimior [[Pământ|Pământului]], [[Luna|Lunii]] și a lui Tethys.]]
Tethys este al [[Listă de sateliți naturali|16-lea cel mai mare satelit]] din [[Sistemul solar|Sistemul Solar]], cu o rază de 531 km. {{Sfn|Roatsch Jaumann et al.|2009|p=765|loc=Tables 24.1–2}} Masa sa este de 6.17×10<sup>20</sup> kg (0,000103 Masa Pământului), {{Sfn|Jacobson Antreasian et al.|2006}} care este mai puțin de 1% din cea a [[Luna|Lunii]]. Densitatea lui Tethys este de 0,98 g/ cm<sup>3</sup>, indicând faptul că este compus aproape în întregime din apă-gheață. {{Sfn|Thomas Burns et al.|2007}} Este, de asemenea, al cincilea ca mărime dintre sateliții lui Saturn. Nu se știe dacă Tethys este diferențiat într-un nucleu de rocă și o [[Manta (geologie)|manta]] de gheață. Cu toate acestea, dacă este diferențiat, raza nucleului nu depășește 145 km, iar masa sa este sub 6% din masa totală. Datorită acțiunii forțelor mareice și de rotație, Tethys are forma de [[Elipsoid|elipsoid triaxial]]. Dimensiunile acestui elipsoid sunt în concordanță cu acesta având un interior omogen. {{Sfn|Thomas Burns et al.|2007}} Existența unui ocean subteran – un strat de apă sărată lichidă în interiorul lui Tethysu – este considerată puțin probabilă. {{Sfn|Hussmann Sohl et al.|2006}}

Suprafața lui Tethys este una dintre cele mai reflectorizante (la lungimi de undă vizuale) din Sistemul Solar, cu un albedo vizual de 1,229. Acest albedo foarte mare este rezultatul sablării particulelor din inelul E al lui Saturn, un inel slab compus din particule mici, de gheață, generate de gheizerelea polare de sud ale lui [[Enceladus (satelit)|Enceladus]]. {{Sfn|Verbiscer French et al.|2007}} Albedo-ul radar al suprafeței Tethyane este, de asemenea, foarte ridicat. {{Sfn|Ostro West et al.|2006}} Emisfera anterioară a lui Tethys este mai strălucitoare cu 10-15% decât cea posterioară. {{Sfn|Filacchione Capaccioni et al.|2007}}

Albedo-ul ridicat indică faptul că suprafața lui Tethys este compusă din gheață aproape pură, cu doar o cantitate mică de materiale mai întunecate. Spectrul vizibil al lui Tethys este plat și lipsit de caracteristici, în timp ce în benzile puternice de absorbție a gheții [[Infraroșu|în infraroșu apropiat]] la lungimi de undă de 1,25, 1,5, 2,0 și 3,0 μm sunt vizibile. {{Sfn|Filacchione Capaccioni et al.|2007}} Niciun compus altul decât gheața cristalină nu a fost identificat fără ambiguitate pe Tethys. {{Sfn|Jaumann Clark et al.|2009|pp=651–654}} (Constituenții posibili includ [[Compus organic|substanțe organice]], [[amoniac]] și [[dioxid de carbon]]) Materialul întunecat din gheață are aceleași proprietăți spectrale ca cele văzute pe suprafețele sateliților întunecați ai lui Saturn - [[Iapetus (satelit)|Iapetus]] și [[Hyperion (satelit)|Hyperion]]. Cel mai probabil candidat este fierul [[Nanofază|nanofazic]] sau [[Hematit|hematitul]]. {{Sfn|Jaumann Clark et al.|2009|pp=654–656}} Măsurătorile [[Radiație termică|emisiei termice]], precum și observațiile radar de la sonda Cassini arată că [[Regolit|regolitul]] de gheață de pe suprafața lui Tethys este complex din punct de vedere structural {{Sfn|Ostro West et al.|2006}} și are o [[porozitate]] mare care depășește 95%. {{Sfn|Carvano Migliorini et al.|2007}}
[[Fișier:Color_map_of_Tethys_PIA18439_Nov._2014.jpg|centru|miniatura|600x600px|{{center|Hartă în culoare îmbunătățită (27,2 MB) care arată înroșirea emisferei posterioare (stânga) și banda albăstruie pe emisfera anterioară}}]]
[[Fișier:Color_Tethys_polar_maps_PIA18439_Nov._2014.jpg|centru|miniatura|600x600px|{{center|Hărți în culoare îmbunătățită cu emisfera nordică și sudică}}]]
[[Fișier:PIA18439-SaturnMoon-Tethys-20141104-fig2.jpg|centru|miniatura|600x600px|{{center|Hărți în culoare îmbunătățită cu emisfera posterioară și anterioară}}]]
{{Gallery|File:PIA19638-Tethys-SaturnMoon-TrailingHemisphere-Standard-20150411.jpg|{{small|{{centrat|Tethys—Emisfera Posterioară—Procesare standard <br/>(11 aprilie 2015).}}}}|File:PIA19638-Tethys-SaturnMoon-TrailingHemisphere-Enhanced-20150411.jpg|{{small|{{centrat|Tethys—Emisfera Posterioară—Procesare îmbunătățită<br/>(11 aprilie 2015).}}}}|File:PIA19636-SaturnMoon-Tethys-Cassini-20150411.jpg|{{small|{{centrat|Tethys—Emisfera Posterioară—culoare îmbunătățită<br/>(11 aprilie 2014)}}}}|align=center|width=180}}

== Forme de relief ==
[[Fișier:PIA18317-SaturnMoon-Tethys-Cassini-20150411.jpg|dreapta|miniatura|250x250px|Tethys văzut de ''[[Cassini-Huygens|Cassini]]'' (11 aprilie 2015).]]

=== Modele de culoare ===
[[Fișier:PIA19637-SaturnMoon-Tethys-RedArcs-Cassini-20150411.jpg|stanga|miniatura|200x200px|Tethys – Arce roșii (11 aprilie 2015)]]
Suprafața lui Tethys are o serie de forme de relief la scară mare care se disting prin culoarea lor și, uneori, prin luminozitate. Emisfera posterioară devine din ce în ce mai roșie și mai întunecată pe măsură ce se apropie anti-apexul mișcării. Această întunecare este responsabilă pentru asimetria albedo emisferică menționată mai sus. {{Sfn|Schenk Hamilton et al.|2011|pp=740–44}} Emisfera anterioară se înroșește, de asemenea, ușor pe măsură ce se apropie [[wikt:apex|apexul]] mișcării, deși fără nicio întunecare vizibilă. {{Sfn|Schenk Hamilton et al.|2011|pp=740–44}} Un astfel de model de culoare bifurcat are ca rezultat existența unei benzi albăstrui între emisfere urmând un cerc mare care trece prin poli. Această colorare și întunecare a suprafeței Tethyene este tipică pentru sateliții saturnieni de dimensiuni medii. Originea sa poate fi legată de o depunere a particulelor de gheață strălucitoare din [[Inelele lui Saturn|inelul E]] pe emisferele anterioare și a particulelor întunecate care provin de la sateliții exteriori pe emisferele posterioare. Întunecarea emisferelor posterioare poate fi cauzată și de impactul plasmei din [[magnetosfera lui Saturn]], care se rotește împreună cu planeta. {{Sfn|Schenk Hamilton et al.|2011|pp=750–53}}

Pe emisfera anterioară a lui Tethys, observațiile navelor spațiale au descoperit o bandă albăstruie închisă care se întinde pe 20° la sud și la nord de ecuator. Banda are o formă eliptică care se îngustează pe măsură ce se apropie de emisfera posterioară. O bandă comparabilă există doar pe Mimas. {{Sfn|Schenk Hamilton et al.|2011|pp=745–46}} Banda este aproape sigur cauzată de influența electronilor energetici din magnetosfera Saturniană cu energii mai mari de aproximativ 1 [[Electronvolt|MeV]]. Aceste particule se deplasează în direcția opusă rotației planetei și influențează preferințial zonele emisferei anterioare din apropierea ecuatorului. {{Sfn|Schenk Hamilton et al.|2011|pp=751–53}} Hărțile de temperatură ale lui Tethys obținute de ''Cassini'' au arătat că această regiune albăstruie este mai rece la amiază decât zonele înconjurătoare, dând satelitului un aspect asemănător lui „Pac-man” la lungimile de undă medii de infraroșu. <ref>{{Citat web|url=http://solarsystem.nasa.gov/news/12745/cassini-finds-a-video-gamers-paradise-at-saturn/|titlu=Cassini Finds a Video Gamers' Paradise at Saturn|publisher=NASA|date=26 November 2012|accessdate=26 November 2012}}</ref>

=== Geologie ===
Suprafața lui Tethys constă în cea mai mare parte din terenuri deluroase craterizate dominate de cratere de peste 40 km în diametru. O porțiune mai mică a suprafeței este reprezentată de câmpiile netede de pe emisfera posterioră. Există, de asemenea, o serie de forme de relief tectonice, cum ar fi [[Chasma|chasmata]] și [[Jgheab (geologie)|jgheaburi]].{{Sfn|Moore Schenk et al.|2004|pp=424–30}}
[[Fișier:PIA07738_Tethys_mosaic_contrast-enhanced.jpg|dreapta|miniatura|Vedere ''[[Cassini-Huygens|Cassini]]'' a emisferei lui Tethys orientată spre Saturn, arătând [[Rift|riftul]] gigantic [[Ithaca Chasma]], craterul Telemachus în partea de sus și câmpiei netede în dreapta]]
Partea vestică a emisferei anterioare a lui Tethysului este dominată de un crater mare de impact numit [[Odysseus (crater)|Odysseus]], a cărui diametru de 450 km este de aproape 2/5 din cel al lui Tethys. Craterul este acum destul de plat – mai precis, podeaua lui se conformează cu forma sferică a lui Tethys. Acest lucru se datorează cel mai probabil relaxării vâscoase a scoarței de gheață Tethyană peste timpuri geologice. Cu toate acestea, creasta marginii lui Odysseus este ridicată cu aproximativ 5 km deasupra razei medii ale satelitului. Complexul central al lui Odysseus are o groapă centrală ce are 2–4 km adâncime înconjurat de masive înălțate cu 6–9 km deasupra podelei craterului, care în sine este la aproximativ 3&nbsp;km sub raza medie. {{Sfn|Moore Schenk et al.|2004|pp=424–30}}

A doua formă de relief majoră văzută pe Tethys este o vale imensă numită [[Ithaca Chasma]], cu aproximativ 100 de km lățime și 3 km adâncime. Are mai mult de 2000 km lungime, aproximativ 3/4 din circumferința lui Tethys. {{Sfn|Moore Schenk et al.|2004|pp=424–30}} Ithaca Chasma ocupă aproximativ 10% din suprafața lui Tethys. Este aproximativ concentrică cu Odysseus - un pol al lui Ithaca Chasma se află la numai aproximativ 20° de crater. {{Sfn|Jaumann Clark et al.|2009|pp=645–46, 669}}
[[Fișier:Tethys_near_true.jpg|stanga|miniatura|[[Crater complex|Craterul]] imens și puțin adânc [[Odysseus (crater)|Odysseus]], cu complexul său central ridicat, Scheria Montes, se află în partea de sus a acestei imagini.]]
Se crede că Ithaca Chasma s-a format pe măsură ce apa lichidă internă a lui Tethys s-a solidificat, făcând ca satelitul să se extindă și să spargă suprafața pentru a găzdui volumul suplimentar din interior. Oceanul subteran poate să fi rezultat dintr-o [[rezonanță orbitală]] de 2:3 între Dione și Tethys la începutul istoriei Sistemului Solar, care a dus la [[Excentricitate orbitală|excentricitatea orbitală]] și la încălzirea mareică a interiorului lui Tethys. Oceanul ar fi înghețat după ce sateliții au scăpat din rezonanță. {{Sfn|Chen|Nimmo|2008}} Există o altă teorie despre formarea lui Ithaca Chasma: când a avut loc impactul care a provocat marele crater Odysseus, unda de șoc a călătorit prin Tethys și a fracturat suprafața înghețată și fragilă. În acest caz, Ithaca Chasma ar fi cel mai exterior graben inel al lui Odysseus. {{Sfn|Moore Schenk et al.|2004|pp=424–30}} Cu toate acestea, determinarea vârstei bazată pe numărarea craterelor din imaginile Cassini de înaltă rezoluție a arătat că Ithaca Chasma este mai în vârstă decât Odysseus, ceea ce face ipoteza impactului puțin probabilă. {{Sfn|Jaumann Clark et al.|2009|pp=645–46, 669}}

Câmpiile netede de pe emisfera posterioară sunt aproximativ antipode față de Odysseus, deși se extind la aproximativ 60° spre nord-est de la antipodul exact. Câmpiile au o limită relativ bine defenită cu terenul craterizat din jur. Amplasarea acestei unități lângă antipodul lui Odysseus pledează pentru o legătură între crater și câmpie. Acesta din urmă poate fi rezultatul focalizării [[Undă seismică|undelor seismice]] produse de impactul în centrul emisferei opuse. Cu toate acestea, aspectul neted al câmpiilor împreună cu granițele lor bine definite (scuturarea de la impact ar fi produs o zonă de tranziție largă) indică faptul că acestea s-au format prin intruziune endogenă, posibil de-a lungul liniilor de slăbiciune din litosfera Tethyană create de impactul lui Odysseus. {{Sfn|Moore Schenk et al.|2004|pp=424–30}} {{Sfn|Jaumann Clark et al.|2009|pp=650–51}}

=== Cratere de impact și cronologie ===
Majoritatea craterelor Tethyene sunt de un tip simplu cu vârf central. Cei de peste 150 km în diametru prezintă o morfologie mai complexă cu inel de vârfuri. Doar craterul Odysseus are o depresiune centrală asemănătoare unei gropi centrale. Craterele mai vechi sunt oarecum mai puțin adânci decât cele tinere, ceea ce implică aun grad de relaxare.{{Sfn|Jaumann Clark et al.|2009|p=642}}

Densitatea craterelor variază pe suprafața lui Tethys. Cu cât densitatea craterelo este mai mare, cu atât suprafața este mai veche. Acest lucru le permite oamenilor de știință să stabilească o cronologie relativă pentru Tethys. Terenul craterizat este cea mai veche unitate care datează probabil de la [[Geneza și evoluția Sistemului Solar|formarea Sistemului Solar]] acum 4.56 miliarde de ani. {{Sfn|Dones Chapman et al.|2009|pp=626–30}} Cea mai tânără unitate se află în craterul Odysseus, cu o vârstă estimată între 3,76 și 1,06 miliarde de ani, în funcție de cronologia absolută utilizată. {{Sfn|Dones Chapman et al.|2009|pp=626–30}} Ithaca Chasma este mai veche decât Odysseus. {{Sfn|Giese Wagner et al.|2007}}

== Origine și evoluție ==
[[Fișier:PIA18350-SaturnRingsTethys-20150307.jpg|dreapta|miniatura|Tethys (dreapta jos) lângă [[Saturn]] și [[Inelele lui Saturn|inelele]] sale]]
{{Imagine multiplă
| header = Tethys și<br/>[[Inelele lui Saturn]]
| align = left
| direction = vertical
| image1 = PIA18355-SaturnMoon-Tethys-20151123.jpg
| image2 = PIA18283-SaturnRings-TethysHyperionPrometheus-20140714.jpg
| image3 = PIA18353-SaturnRingsMoons-JanusTethys-20151027.jpg
| footer = (sus) Tethys și inelele lui Saturn; (mijloc) Tethys, [[Hyperion (satelit)|Hyperion]] și [[Prometheus (satelit natural)|Prometheus]]; (jos) Tethys și  [[Janus (satelit)|Janus]]
}}Se crede că Tethys s-a format dintr-un [[disc de acreție]] sau subnebuloasă; un disc de gaz și praf care a existat în jurul lui Saturn pentru ceva timp după formarea sa. {{Sfn|Johnson|Estrada|2009|pp=59–60}} Temperatura scăzută la poziția lui Saturn în nebularul solar înseamnă că gheața a fost solidul primar din care s-au format toți sateliții. Alți compuși mai volatili, cum ar fi [[Amoniac|amoniacul]] și [[Dioxid de carbon|dioxidul de carbon]], au fost probabil prezenți, deși abundența lor nu este bine restrânsă. {{Sfn|Matson Castillo-Rogez et al.|2009|pp=582–83}}

Compoziția extrem de bogată în apă a lui Tethys rămâne neexplicată. Condițiile din sub-nebuloasa saturniană probabil au favorizat conversia [[Azot|azotului]] molecular și a [[Monoxid de carbon|monoxidului de carbon]] în amoniac și, respectiv, [[metan]]. {{Sfn|Johnson|Estrada|2009|pp=65–68}} Acest lucru poate explica parțial de ce sateliții saturnieni, inclusiv Tethys, conțin mai multă gheață decât corpurile exterioare ale Sistemului Solar, cum ar fi [[Pluto]] sau [[Triton (satelit)|Triton]], deoarece oxigenul eliberat de monoxidul de carbon ar reacționa cu hidrogenul formând apă. {{Sfn|Johnson|Estrada|2009|pp=65–68}} Una dintre cele mai interesante explicații propuse este că inelele și sateliții interiori s-au acretat din scoarța bogată în gheață a unui satelit asemănător lui Titan înainte de a fi înghițit de Saturn. {{Sfn|Canup|2010}}

Procesul de acreție a durat probabil câteva mii de ani înainte ca satelitul să se formeze complet. Modelele sugerează că impacturile care însoțesc acreția au cauzat încălzirea stratului exterior al lui Tethys, atingând o temperatură maximă de aproximativ 155&nbsp;K la o adâncime de aproximativ 29 km. {{Sfn|Squyres Reynolds et al.|1988|p=8788|loc=Table 2}} După sfârșitul formării din cauza [[Conducție termică|conducției termice]], stratul subteran s-a răcit și interiorul s-a încălzit. {{Sfn|Squyres Reynolds et al.|1988|pp=8791–92}} Stratul de răcire aproape de suprafață sa contractat, iar interiorul sa expandat. Acest lucru a cauzat tensiuni de extensie puternice în scoarța lui Tethys, ajungând la estimări de 5,7 [[Pascal (unitate de măsură)|MPa]], ceea ce a dus probabil la crăpare. {{Sfn|Hillier|Squyres|1991}}

Deoarece Tethys nu are un conținut substanțial de rocă, este puțin probabil ca încălzirea prin dezintegrarea elementelor radioactive să fi jucat un rol semnificativ în evoluția sa ulterioară. {{Sfn|Matson Castillo-Rogez et al.|2009|p=590}} Acest lucru înseamnă, de asemenea, că Tethys nu a suferit niciodată nicio topire semnificativă decât dacă interiorul său a fost încălzit de maree. Este posibil să fi avut loc, de exemplu, în timpul trecerii lui Tethys printr-o rezonanță orbitală cu Dione sau cu un alt satelit. {{Sfn|Matson Castillo-Rogez et al.|2009|pp=604–05}} Cu toate acestea, cunoștințele actuale despre evoluția lui Tethys sunt foarte limitate.

== Explorare ==
[[Fișier:Tethys.gif|miniatura|Animație a rotației lui Tethys]]
''[[Pioneer 11]]'' a zburat pe lângă Saturn în 1979, iar cea mai mare apropiere de Tethys a fost de 329.197 km pe 1 septembrie 1979. {{Sfn|Muller, Pioneer 11 Full Mission Timeline}}

La un an mai târziu, pe 12 noiembrie 1980, ''Voyager 1'' a zburat la 415.670 km de Tethys. {{Sfn|Stone|Miner|1981}} Sonda sa spațială geamănă, ''Voyager 2'', a trecut la 93.010&nbsp;km de satelit pe 26 august 1981. {{Sfn|Muller, Missions to Tethys}} {{Sfn|Voyager Mission Description}} {{Sfn|Stone|Miner|1982}} Deși ambele sonde spațiale au făcut imagini cu Tethys, rezoluția imaginilor lui ''Voyager 1'' nu a depășit 15 km, iar doar cele obținute de ''Voyager 2'' aveau o rezoluție de până la 2 km. {{Sfn|Stone|Miner|1982}} Prima formăm de relief descoperită în 1980 de ''Voyager 1'' a fost Ithaca Chasma. {{Sfn|Stone|Miner|1981}} Mai târziu, în 1981, ''Voyager 2'' a dezvăluit că aproape înconjoară satelitul, înconjurând 270°. ''Voyager 2'' a descoperit și craterul Odysseus. {{Sfn|Stone|Miner|1982}} Tethys a fost satelitul Saturnian cel mai complet fotografiat de către sondele ''Voyager''. {{Sfn|Moore Schenk et al.|2004|pp=424–30}}
[[Fișier:PIA18318-SaturnMoon-Tethys-20150411.jpg|stanga|miniatura|150x150px|Tethys lângă Saturn (11 aprilie 2015).]]
Sonda spațială ''[[Cassini-Huygens|Cassini]]'' a intrat pe orbită în jurul lui Saturn în 2004. În timpul misiunii sale principale din iunie 2004 până în iunie 2008, a efectuat un zbor țintit foarte aproape al lui Tethys pe 24 septembrie 2005 la distanța de 1503 km. În plus față de acest zbor, nava spațială a efectuat multe zboruri nețintite în timpul misiunilor sale principale și echinocțiale din 2004, la distanțe de zeci de mii de kilometri. {{Sfn|Muller, Missions to Tethys}} {{Sfn|Jaumann Clark et al.|2009|pp=639–40|loc=Table 20.2 at p. 641}} {{Sfn|Seal|Buffington|2009|pp=725–26}}

Un alt zbor al lui Tethys a avut loc pe 14 august 2010 (în timpul misiunii de solstițiu) la o distanță de 38.300&nbsp;km, când al patrulea cel mai mare crater de pe Tethys, [[Penelope (crater)|Penelope]], care are 207 km lățime, a fost fotografiat. {{Sfn|Cook|2010}} Pentru misiunea de solstițiu din 2011–2017 au fost planificate mai multe zboruri nețintite. {{Sfn|Cassini Solstice Mission}}

Observațiile lui ''Cassini'' au permis realizarea de hărți de înaltă rezoluție ale lui Tethys cu rezoluția de 0,29 km. {{Sfn|Roatsch Jaumann et al.|2009|p=768}} Nava spațială a obținut spectre de infraroșu apropiat ale lui Tethys rezolvate spațial, arătând că suprafața sa este formată din gheață amestecată cu un material întunecat, {{Sfn|Filacchione Capaccioni et al.|2007}} în timp ce observațiile în infraroșu îndepărtat au constrâns [[Albedo bond|albedo-ul bond bolometric]]. {{Sfn|Howett Spencer et al.|2010|p=581|loc=Table 7}} Observațiile radar la lungimea de undă de 2,2 cm a arătat că regolitul de gheață are o structură complexă și este foarte poros. {{Sfn|Ostro West et al.|2006}} Observațiile plasmei din vecinătatea lui Tethys au demonstrat că este un corp mort din punct de vedere geologic, care nu produce plasmă nouă în magnetosfera saturniană. {{Sfn|Khurana Russell et al.|2008|pp=472–73}}

Misiunile viitoare către Tethys și sistemul Saturn sunt incerte, dar o posibilitate este [[Titan Saturn System Mission]].

== Quadrunghiuri ==
[[Fișier:Tethys_quadrangles_PIA10357.png|miniatura|Quadrunghiurile lui Tethys]]
Tethys este împărțit în 15 [[Quadrunghi (geografie)|quadrunghiuri]]:{{Div col}}
# North Polar Area
# Anticleia
# Odysseus
# Alcinous
# Telemachus
# Circe
# Polycaste
# Theoclymenus
# Penelope
# Salmoneus
# Ithaca Chasma
# Hermione
# Melanthius
# Antinous
# South Polar Area
{{Div col end}}

== Tethys în ficțiune ==
{{Informații suplimentare|Saturn în ficțiune}}

== Vezi și ==

* [[Planetă|Clasificarea anterioară a planetelor]]
* [[Listă de forme de relief pe Tethys]]

== Note ==
{{Notelist
| notes =

{{efn
| name = surface gravity
| Surface gravity derived from the mass ''m'', the [[gravitational constant]] ''G'' and the radius ''r'' : <math>Gm/r^2</math>.
}}

{{efn
| name = escape velocity
| Escape velocity derived from the mass ''m'', the gravitational constant ''G'' and the radius ''r'' : {{math|{{radical|2''Gm''/''r''}}}}.
}}

<!--  {{efn
| name = dict-def
| {{respell|TEE|thəs}} or {{respell|TETH|əs}}-->
}}

== Citații ==
{{Reflist
| colwidth = 30em
| refs =

<ref name=saturnian_sat_fact>{{cite web
 |url=http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/saturniansatfact.html
 |title=Saturnian Satellite Fact Sheet
 |author=Williams D. R.
 |publisher=NASA
 |date=22 February 2011
 |access-date=16 September 2014
 |archive-url=https://web.archive.org/web/20140712071124/http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/saturniansatfact.html
 |archive-date=12 July 2014
}}</ref>

}}

== Referințe ==
{{Refbegin|30em}}
* {{cite journal|last1=Canup|first1=R. M.|date=12 December 2010|title=Origin of Saturn's rings and inner moons by mass removal from a lost Titan-sized satellite|journal=Nature|volume=468|issue=7326|pages=943–6|pmid=21151108|bibcode=2010Natur.468..943C|doi=10.1038/nature09661|s2cid=4326819}}
* {{cite journal|last1=Carvano|last2=Migliorini|last3=Barucci|last4=Segura|author5=CIRS Team|first1=J. M.|first2=A.|first3=A.|first4=M.|date=April 2007|title=Constraining the surface properties of Saturn's icy moons, using Cassini/CIRS emissivity spectra|journal=Icarus|volume=187|issue=2|pages=574–583|bibcode=2007Icar..187..574C|doi=10.1016/j.icarus.2006.09.008|ref={{sfnRef|Carvano Migliorini et al.|2007}}}}
* {{cite journal|last=Cassini|first=G. D.|author-link=Giovanni Domenico Cassini|year=1686–1692|title=An Extract of the Journal Des Scavans. Of April 22 st. N. 1686. Giving an Account of Two New Satellites of Saturn, Discovered Lately by Mr. Cassini at the Royal Observatory at Paris|journal=Philosophical Transactions of the Royal Society of London|volume=16|issue=179–191|pages=79–85|jstor=101844|bibcode=1686RSPT...16...79C|doi=10.1098/rstl.1686.0013|doi-access=free}}<!-- This journal became the Philosophical Transactions of the Royal Society of London in 1775. Are there any earlier publications? Two years seems a long time... --><!-- This journal became the Philosophical Transactions of the Royal Society of London in 1775. Are there any earlier publications? Two years seems a long time... -->
* {{cite web|url=http://saturn.jpl.nasa.gov/mission/saturntourdates/saturntourdates2011/|title=Cassini Solstice Mission: Saturn Tour Dates: 2011|publisher=JPL/NASA|ref={{sfnRef|Cassini Solstice Mission}}|access-date=18 December 2011|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20110919005309/http://saturn.jpl.nasa.gov/mission/saturntourdates/saturntourdates2011/|archive-date=19 September 2011|df=dmy-all}}
* {{cite conference|last1=Chen|last2=Nimmo|first1=E. M. A.|first2=F.|date=10–14 March 2008|page=1968|title=Thermal and Orbital Evolution of Tethys as Constrained by Surface Observations|url=http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2008/pdf/1968.pdf|location=League City, Texas|id=[[Lunar and Planetary Institute|LPI]] Contribution No. 1391|access-date=12 December 2011|book-title=39th Lunar and Planetary Science Conference, (Lunar and Planetary Science XXXIX)}}
* {{cite web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.cfm?release=2010-270|title=Move Over Caravaggio: Cassini's Light and Dark Moons|publisher=JPL/NASA|date=16 August 2010|last=Cook|first=Jia-Rui C.|access-date=18 December 2011|archive-date=2019-09-18|archive-url=https://web.archive.org/web/20190918212740/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2010-270|dead-url=yes}}
* {{cite book|doi=10.1007/978-1-4020-9217-6_19|last1=Dones|first1=L.|last2=Chapman|first2=C. R.|last3=McKinnon|first3=W. B.|last4=Melosh|first4=H. J.|last5=Kirchoff|first5=M. R.|last6=Neukum|first6=G.|last7=Zahnle|first7=K. J.|year=2009|chapter=Icy Satellites of Saturn: Impact Cratering and Age Determination|title=Saturn from Cassini-Huygens|pages=613–635|isbn=978-1-4020-9216-9|ref={{sfnRef|Dones Chapman et al.|2009}}}}
* {{cite journal|last1=Filacchione|last2=Capaccioni|last3=McCord|last4=Coradini|last5=Cerroni|last6=Bellucci|last7=Tosi|last8=d'Aversa|last9=Formisano|first1=G.|first2=F.|first3=T. B.|first4=A.|first5=P.|first6=G.|first7=F.|first8=E.|first9=V.|date=January 2007|title=Saturn's icy satellites investigated by Cassini-VIMS: I. Full-disk properties: 350–5100 nm reflectance spectra and phase curves|journal=Icarus|volume=186|issue=1|pages=259–290|bibcode=2007Icar..186..259F|doi=10.1016/j.icarus.2006.08.001|ref={{sfnRef|Filacchione Capaccioni et al.|2007}}|last10=Brown|first10=R. H.|last11=Baines|first11=K. H.|last12=Bibring|first12=J. P.|last13=Buratti|first13=B. J.|last14=Clark|first14=R. N.|last15=Combes|first15=M.|last16=Cruikshank|first16=D. P.|last17=Drossart|first17=P.|last18=Jaumann|first18=R.|last19=Langevin|first19=Y.|last20=Matson|first20=D. L.|last21=Mennella|first21=V.|last22=Nelson|first22=R. M.|last23=Nicholson|first23=P. D.|last24=Sicardy|first24=B.|last25=Sotin|first25=C.|last26=Hansen|first26=G.|last27=Hibbitts|first27=K.|last28=Showalter|first28=M.|last29=Newman|first29=S.}}
* {{Cite journal|last1=Giese|last2=Wagner|last3=Neukum|last4=Helfenstein|last5=Thomas|first1=B.|first2=R.|first3=G.|first4=P.|first5=P. C.|year=2007|title=Tethys: Lithospheric thickness and heat flux from flexurally supported topography at Ithaca Chasma|url=http://ciclops.org/media/sp/2007/4702_10268_0.pdf|journal=Geophysical Research Letters|volume=34|issue=21|page=21203|bibcode=2007GeoRL..3421203G|doi=10.1029/2007GL031467|doi-access=free}}
* {{cite journal|last=Van Helden|first=Albert|date=August 1994|title=Naming the satellites of Jupiter and Saturn|url=http://had.aas.org/hadnews/HADN32.pdf|journal=The Newsletter of the Historical Astronomy Division of the American Astronomical Society|issue=32|pages=1–2|access-date=17 December 2011|archive-date=14 March 2012|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20120314073252/http://had.aas.org/hadnews/HADN32.pdf|df=dmy-all}}
* {{cite journal|last1=Hillier|last2=Squyres|first1=John|first2=Steven W.|date=August 1991|title=Thermal stress tectonics on the satellites of Saturn and Uranus|journal=Journal of Geophysical Research|volume=96|issue=E1|pages=15,665–15,674|bibcode=1991JGR....9615665H|doi=10.1029/91JE01401}}
* {{cite journal|last1=Howett|last2=Spencer|last3=Pearl|last4=Segura|first1=C. J. A.|first2=J. R.|first3=J.|first4=M.|date=April 2010|title=Thermal inertia and bolometric Bond albedo values for Mimas, Enceladus, Tethys, Dione, Rhea and Iapetus as derived from Cassini/CIRS measurements|journal=Icarus|volume=206|issue=2|pages=573–593|bibcode=2010Icar..206..573H|doi=10.1016/j.icarus.2009.07.016|ref={{sfnRef|Howett Spencer et al.|2010}}}}
* {{cite journal|last1=Hussmann|last2=Sohl|last3=Spohn|first1=Hauke|first2=Frank|first3=Tilman|date=November 2006|title=Subsurface oceans and deep interiors of medium-sized outer planet satellites and large trans-neptunian objects|url=https://www.researchgate.net/publication/225019299|journal=[[Icarus (journal)|Icarus]]|volume=185|issue=1|pages=258–273|bibcode=2006Icar..185..258H|doi=10.1016/j.icarus.2006.06.005|ref={{sfnRef|Hussmann Sohl et al.|2006}}}}
* {{cite journal|last1=Jacobson|last2=Antreasian|last3=Bordi|last4=Criddle|last5=Ionasescu|last6=Jones|last7=Mackenzie|last8=Meek|last9=Parcher|first1=R. A.|first2=P. G.|first3=J. J.|first4=K. E.|first5=R.|first6=J. B.|first7=R. A.|first8=M. C.|first9=D.|date=December 2006|title=The Gravity Field of the Saturnian System from Satellite Observations and Spacecraft Tracking Data|journal=The Astronomical Journal|volume=132|issue=6|pages=2520–2526|bibcode=2006AJ....132.2520J|doi=10.1086/508812|ref={{sfnRef|Jacobson Antreasian et al.|2006}}|first10=F. J.|last10=Pelletier|first11=W. M.|last11=Owen Jr.|first12=D. C.|last12=Roth|first13=I. M.|last13=Roundhill|first14=J. R.|last14=Stauch|doi-access=free}}
* {{cite web|url=http://ssd.jpl.nasa.gov/?sat_elem#saturn|title=Planetary Satellite Mean Orbital Parameters|publisher=JPL/NASA|year=2010|work=SAT339&nbsp;– JPL satellite ephemeris|ref={{sfnRef|Jacobson 2010 SAT339}}|last=Jacobson|first=R.A.|access-date=17 October 2010}}
* {{cite book|doi=10.1007/978-1-4020-9217-6_20|last1=Jaumann|first1=R.|last2=Clark|first2=R. N.|last3=Nimmo|first3=F.|last4=Hendrix|first4=A. R.|last5=Buratti|first5=B. J.|last6=Denk|first6=T.|last7=Moore|first7=J. M.|last8=Schenk|first8=P. M.|last9=Ostro|first9=S. J.|last10=Srama|first10=Ralf|year=2009|chapter=Icy Satellites: Geological Evolution and Surface Processes|title=Saturn from Cassini-Huygens|pages=637–681|isbn=978-1-4020-9216-9|ref={{sfnRef|Jaumann Clark et al.|2009}}}}
* {{cite book|doi=10.1007/978-1-4020-9217-6_3|last1=Johnson|first1=T. V.|last2=Estrada|first2=P. R.|year=2009|chapter=Origin of the Saturn System|title=Saturn from Cassini-Huygens|pages=55–74|isbn=978-1-4020-9216-9}}
* {{cite journal|last1=Khurana|last2=Russell|last3=Dougherty|first1=K.|first2=C.|first3=M.|date=February 2008|title=Magnetic portraits of Tethys and Rhea|journal=Icarus|volume=193|issue=2|pages=465–474|bibcode=2008Icar..193..465K|doi=10.1016/j.icarus.2007.08.005|ref={{sfnRef|Khurana Russell et al.|2008}}}}
* {{cite journal|last=Lassell|first=W.|author-link=William Lassell|date=14 January 1848|title=Observations of satellites of Saturn|url=http://adsabs.harvard.edu//full/seri/MNRAS/0008//0000042.000.html|journal=[[Monthly Notices of the Royal Astronomical Society]]|volume=8|issue=3|pages=42–43|bibcode=1848MNRAS...8...42L|doi=10.1093/mnras/8.3.42|access-date=18 December 2011|doi-access=free}}
* {{cite book|doi=10.1007/978-1-4020-9217-6_18|last1=Matson|first1=D. L.|last2=Castillo-Rogez|first2=J. C.|last3=Schubert|first3=G.|last4=Sotin|first4=C.|last5=McKinnon|first5=W. B.|year=2009|title=Saturn from Cassini-Huygens|chapter=The Thermal Evolution and Internal Structure of Saturn's Mid-Sized Icy Satellites|pages=577–612|isbn=978-1-4020-9216-9|ref={{sfnRef|Matson Castillo-Rogez et al.|2009}}}}
* {{cite journal|last1=Moore|last2=Schenk|last3=Bruesch|last4=Asphaug|last5=McKinnon|first1=Jeffrey M.|first2=Paul M.|first3=Lindsey S.|first4=Erik|first5=William B.|date=October 2004|title=Large impact features on middle-sized icy satellites|url=http://planets.oma.be/ISY/pdf/article_Icy.pdf|journal=Icarus|volume=171|issue=2|pages=421–443|bibcode=2004Icar..171..421M|doi=10.1016/j.icarus.2004.05.009|ref={{sfnRef|Moore Schenk et al.|2004}}}}
* {{cite web|url=http://www.dmuller.net/spaceflight/mission.php?mission=pioneer11&appear=black&mtype=scet&showimg=yes&dispwide=no|title=Pioneer 11 Full Mission Timeline|ref={{sfnRef|Muller, Pioneer 11 Full Mission Timeline}}|last=Muller|first=Daniel|access-date=18 December 2011}}
* {{cite web|url=http://www.dmuller.net/spaceflight/target.php?target=tethys|title=Missions to Tethys|ref={{sfnRef|Muller, Missions to Tethys}}|last=Muller|first=Daniel|access-date=16 September 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20110303021214/http://www.dmuller.net/spaceflight/target.php?target=tethys|archive-date=3 March 2011}}
* {{cite web|url=http://pds-rings.seti.org/voyager/mission/#v2senc|title=Voyager Mission Description|publisher=The Rings Node of NASA's Planetary Data System|date=1997-02-19|ref={{sfnRef|Voyager Mission Description}}|access-date=16 September 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140428121443/http://pds-rings.seti.org/voyager/mission/#v2senc|archive-date=28 April 2014}}
* {{cite web|url=http://www.oarval.org/ClasSaten.htm|title=Classic Satellites of the Solar System|publisher=Observatorio ARVAL|date=15 April 2007|ref={{sfnRef|Observatorio ARVAL}}|author=Observatorio ARVAL|access-date=17 December 2011|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20110709203915/http://www.oarval.org/ClasSaten.htm|archive-date=9 July 2011|df=dmy-all}}
* {{cite journal|last1=Ostro|last2=West|last3=Janssen|last4=Lorenz|last5=Zebker|last6=Black|last7=Lunine|last8=Wye|last9=Lopes|first1=S.|first2=R.|first3=M.|first4=R.|first5=H.|first6=G.|first7=Jonathan I.|first8=L.|first9=R.|date=August 2006|title=Cassini RADAR observations of Enceladus, Tethys, Dione, Rhea, Iapetus, Hyperion, and Phoebe|url=http://trs-new.jpl.nasa.gov/dspace/bitstream/2014/40235/1/05-3668.pdf|journal=Icarus|volume=183|issue=2|pages=479–490|bibcode=2006Icar..183..479O|doi=10.1016/j.icarus.2006.02.019|archive-date=5 March 2016|ref={{sfnRef|Ostro West et al.|2006}}|last10=Wall|first10=S. D.|last11=Elachi|first11=C.|last12=Roth|first12=L.|last13=Hensley|first13=S.|last14=Kelleher|first14=K.|last15=Hamilton|first15=G. A.|last16=Gim|first16=Y.|last17=Anderson|first17=Y. Z.|last18=Boehmer|first18=R. A.|last19=Johnson|first19=W. T. K.|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20160305020202/http://trs-new.jpl.nasa.gov/dspace/bitstream/2014/40235/1/05-3668.pdf|df=dmy-all}}
* {{cite book|last=Price|first=Fred William|year=2000|title=The Planet Observer's Handbook|publisher=Cambridge University Press|location=Cambridge; New York|isbn=978-0-521-78981-3|url-access=registration|url=https://archive.org/details/planetobserversh00pric}}
* {{cite book|doi=10.1007/978-1-4020-9217-6_24|last1=Roatsch|first1=T.|last2=Jaumann|first2=R.|last3=Stephan|first3=K.|last4=Thomas|first4=P. C.|year=2009|chapter=Cartographic Mapping of the Icy Satellites Using ISS and VIMS Data|title=Saturn from Cassini-Huygens|pages=763–781|isbn=978-1-4020-9216-9|ref={{sfnRef|Roatsch Jaumann et al.|2009}}}}
* {{cite journal|last1=Schenk|last2=Hamilton|last3=Johnson|last4=McKinnon|last5=Paranicas|last6=Schmidt|last7=Showalter|first1=P.|first2=D. P.|first3=R. E.|first4=W. B.|first5=C.|first6=J.|first7=M. R.|date=January 2011|title=Plasma, plumes and rings: Saturn system dynamics as recorded in global color patterns on its midsize icy satellites|journal=Icarus|volume=211|issue=1|pages=740–757|bibcode=2011Icar..211..740S|doi=10.1016/j.icarus.2010.08.016|ref={{sfnRef|Schenk Hamilton et al.|2011}}}}
* {{cite book|doi=10.1007/978-1-4020-9217-6_22|last1=Seal|first1=D. A.|last2=Buffington|first2=B. B.|year=2009|chapter=The Cassini Extended Mission|title=Saturn from Cassini-Huygens|pages=725–744|isbn=978-1-4020-9216-9}}
* {{cite journal|last1=Squyres|last2=Reynolds|last3=Summers|last4=Shung|first1=S. W.|first2=Ray T.|first3=Audrey L.|first4=Felix|year=1988|title=Accretional Heating of the Satellites of Saturn and Uranus|journal=Journal of Geophysical Research|volume=93|issue=B8|pages=8779–8794|bibcode=1988JGR....93.8779S|doi=10.1029/JB093iB08p08779|ref={{sfnRef|Squyres Reynolds et al.|1988}}|hdl=2060/19870013922|hdl-access=free}}
* {{cite journal|last1=Stone|last2=Miner|first1=E. C.|first2=E. D.|date=10 April 1981|title=Voyager 1 Encounter with the Saturnian System|url=http://authors.library.caltech.edu/43660/1/1685660.pdf|journal=Science|volume=212|issue=4491|pages=159–163|pmid=17783826|bibcode=1981Sci...212..159S|doi=10.1126/science.212.4491.159}}
* {{cite journal|last1=Stone|last2=Miner|first1=E. C.|first2=E. D.|date=29 January 1982|title=Voyager 2 Encounter with the Saturnian System|url=http://authors.library.caltech.edu/43660/1/1685660.pdf|journal=Science|volume=215|issue=4532|pages=499–504|pmid=17771272|bibcode=1982Sci...215..499S|doi=10.1126/science.215.4532.499|s2cid=33642529}}
* {{cite journal|last1=Thomas|last2=Burns|last3=Helfenstein|last4=Squyres|last5=Veverka|last6=Porco|last7=Turtle|last8=McEwen|last9=Denk|first1=P. C.|first2=J. A.|first3=P.|first4=S.|first5=J.|first6=C.|first7=E. P.|first8=A.|first9=T.|date=October 2007|title=Shapes of the saturnian icy satellites and their significance|url=http://www.geoinf.fu-berlin.de/publications/denk/2007/ThomasEtAl_SaturnMoonsShapes_Icarus_2007.pdf|journal=Icarus|volume=190|issue=2|pages=573–584|bibcode=2007Icar..190..573T|doi=10.1016/j.icarus.2007.03.012|access-date=15 December 2011|ref={{sfnRef|Thomas Burns et al.|2007}}|first10=B.|last10=Giesef|first11=T.|last11=Roatschf|first12=T. V.|last12=Johnsong|first13=R. A.|last13=Jacobsong}}
* {{cite journal|last1=Verbiscer|last2=French|last3=Showalter|last4=Helfenstein|first1=A.|first2=R.|first3=M.|first4=P.|date=9 February 2007|title=Enceladus: Cosmic Graffiti Artist Caught in the Act|journal=Science|volume=315|issue=5813|page=815|pmid=17289992|bibcode=2007Sci...315..815V|doi=10.1126/science.1134681|ref={{sfnRef|Verbiscer French et al.|2007}}|s2cid=21932253}} (supporting online material, table S1)
{{Refend}}

== Legături externe ==

* [https://web.archive.org/web/20070609142406/http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Sat_Tethys Profilul Tethys] la [http://solarsystem.nasa.gov/ site-ul de explorare al sistemului solar al NASA]
* [http://www.solarviews.com/cap/sat/vtethys1.htm Film cu rotația lui Tethys de Calvin J. Hamilton (pe baza imaginilor ''Voyager'' )]
* [https://web.archive.org/web/20060927044313/http://www.planetary.org/explore/topics/saturn/tethys.html Societatea Planetară: Tethys]
* [http://ciclops.org/search.php?x=20&y=7&search=Tethys Imaginile ''Cassini'' cu Tethys] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110813151249/http://ciclops.org/search.php?x=20&y=7&search=Tethys |date=2011-08-13 }}
* [http://photojournal.jpl.nasa.gov/target/Tethys Imagini cu Tethys la JPL Planetary Photojournal]
* [http://space.frieger.com/asteroids/asteroids.php?id=S3 Model de formă 3D al lui Tethys] (necesită WebGL)
* Film cu [https://web.archive.org/web/20100601190100/http://sos.noaa.gov/videos/Tethys.mov rotația lui Tethys] de la National Oceanic and Atmospheric Administration
* Hărți de bază [http://www.ciclops.org/view/6533/Map_of_Tethys_-_August_2010 globale] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130424042753/http://www.ciclops.org/view/6533/Map_of_Tethys_-_August_2010 |date=2013-04-24 }} și [http://www.ciclops.org/view/6534/Tethys_Polar_Maps_-_August_2010 polare] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130424051858/http://www.ciclops.org/view/6534/Tethys_Polar_Maps_-_August_2010 |date=2013-04-24 }} Tethys (august 2010) din imaginile ''Cassini''
* [http://ciclops.org/view.php?id=5074 Atlas Tethys (august 2008) din imaginile ''Cassini''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120226150137/http://ciclops.org/view.php?id=5074 |date=2012-02-26 }}
* [http://planetarynames.wr.usgs.gov/Page/TETHYS/target Nomenclatura] [http://planetarynames.wr.usgs.gov/images/tethys_comp.pdf Tethys și harta Tethys cu nume de caracteristici] din pagina [http://planetarynames.wr.usgs.gov/ USGS cu nomenclatura planetară]
* [https://www.google.com/maps/space/tethys/@3.3425001,163.2130808,11340642m/data=!3m1!1e3 Google Tethys 3D], harta interactivă a satelitului
{{Sateliții planetei Saturn}}
{{Sateliți solari}}{{Planeta Saturn}}{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Sateliții lui Saturn]]
<references group="lower-alpha" />