Vizualizare sursă pentru „Sulf”

{{Infocaseta Element chimic
| nume = Sulf
| culoare_fond = nemetale
| precedent =[[Fosfor]]
| următor = [[Clor]]
| deasupra = [[Oxigen|O]]
| dedesubt = [[Seleniu|Se]]
| imagine = Sulfur-sample.jpg
| mărime = 250px
| simbol =S
| număr = 16
| hadroni = 
| structură_cristalină=ortorombică
| serie_chimică =[[nemetal]]e
| grupă =16
| perioadă =3 
| bloc = p
| densitate = 2070
| culoare =galben
| CAS = 7704-34-9
| EINECS =231-722-6
| masă_atomică =32,065
| rază_atomică = 100 (88)
| rază_de_covalență =102
| rază_van_der_waals =180
| configurație_electronică = [Ne] 3s<sup>2</sup> 3p<sup>4</sup>
| electroni_pe_nivel = 2, 8, 6
| număr_de_oxidare =±2, 4, 6
| oxid =acid tare
| fază =solid
| punct_de_topire = 112.8 [[°C]] ; 385.95
| punct_de_fierbere = 444,67°C ; 717,82
| energie_de_fuziune =1,7175
| energie_de_evaporare = 45
| temperatură_critică =
| presiune_critică =
| volum_molar = 17,02×10<sup>-6</sup>
| presiune_de_vapori = 2,65×10<sup>-20</sup> Pa
| viteză =?
| electronegativitate = 2,58
| căldură_specifică =710
| conductivitate_electrică =0,5×10<sup>-15</sup>
| conductivitate_termică = 0,269
| potențial_de_ionizare_1 =999,6
| potențial_de_ionizare_2 =2252
| potențial_de_ionizare_3 =3357
| potențial_de_ionizare_4 =4556
| potențial_de_ionizare_5 =7004,3
| potențial_de_ionizare_6 =8495,8
| hadroni_izotop_1 =32
| izomerie_izotop_1 =
| abundență_izotop_1 =95,02 %
| neutroni_izotop_1 = 16
| perioadă_izotop_1 = 
| mod_de_dezintegrare_izotop_1 = 
| energie_izotop_1 =
| produs_izotop_1 = 
| hadroni_izotop_2 =33
| izomerie_izotop_2 =
| abundență_izotop_2 =0,75 %
| neutroni_izotop_2 = 17
| perioadă_izotop_2 = 
| mod_de_dezintegrare_izotop_2 = 
| energie_izotop_2=
| produs_izotop_2 =
| hadroni_izotop_3 =34
| izomerie_izotop_3 =
| abundență_izotop_3 =4,21 %
| neutroni_izotop_3 = 18
| perioadă_izotop_3 = 
| mod_de_dezintegrare_izotop_3 = 
| energie_izotop_3 =
| produs_izotop_3 =
| hadroni_izotop_4 =35
| izomerie_izotop_4 =
| abundență_izotop_4 =[[radioizotop|sintetic]]
| neutroni_izotop_4 = 
| perioadă_izotop_4 = 87,32 zile
| mod_de_dezintegrare_izotop_4 = β-
| energie_izotop_4 =0,167
| produs_izotop_4 =<sup>35</sup>[[Clor|Cl]]
| hadroni_izotop_5 =36
| izomerie_izotop_5 =
| abundență_izotop_5 =0,02 %
| neutroni_izotop_5 = 20
| perioadă_izotop_5 = 
| mod_de_dezintegrare_izotop_5 = 
| energie_izotop_5 =
| produs_izotop_5 = 
}}
[[File:Sulfur - El Desierto mine, San Pablo de Napa, Daniel Campos Province, Potosí, Bolivia.jpg|thumb|Sulf]]
'''Sulful''' (numit și '''pucioasă''') este [[element chimic|elementul chimic]] cu simbolul '''S''' și cu [[număr atomic|numărul atomic]] 16. Este un [[nemetal]] [[valență|polivalent]] abundent în natură. În condiții standard de temperatură și presiune, moleculele de sulf prezintă o aranjare octatomică, având formula S<sub>8</sub>. Sulful elementar este un solid [[cristal]]in, de culoare galbenă. Din punct de vedere chimic, reacționează cu toate elementele, mai puțin cu aurul, platina, iridiul, [[azot]]ul, telurul, [[iod]]ul și [[gaz nobil|gazele nobile]]. Se află în perioada a 3-a, în grupa a VI-a principală, fiind astfel un [[calcogen]].

Sulful este un element esențial în corpul tuturor organismelor vii, dar de cele mai multe ori este întâlnit sub formă de compuși organici cu sulf sau [[sulfură|sulfuri metalice]], și foarte rar sub formă elementară. Trei [[aminoacid|aminoacizi]] ([[cisteină]], [[cistină]] și [[metionină]]) și două vitamine ([[biotină]] și [[tiamină]]) sunt compuși organici cu sulf. De asemenea, mulți cofactori biochimici conțin sulf, precum [[glutation]]ul sau [[tioredoxină|tioredoxina]]. Legăturile disulfurice S-S, numite și „punți de sulf”, au un rol important în unele țesuturi animale, întrucât conferă rezistență mecanică și insolubilitate proteinei numită [[cheratină]] ce se găsește în [[țesut epitelial|epiteliul extern]], păr, unghii, pene, etc.

Majoritatea cantității de sulf obținut la nivel mondial este folosit la nivel industrial pentru producția de [[acid sulfuric]], unul dintre cei mai importanți compuși chimici utilizați. De asemenea, [[oxid|oxizii]] sulfului ([[dioxid de sulf]], [[trioxid de sulf]], etc) sunt componenți ai [[ploaie acidă|ploii acide]]. În cantități mai mici, sulful este folosit în [[chibrit]]uri, [[insecticid]]e și [[fungicid]]e. Mulți compuși derivați ai acestuia sunt urât mirositori; de exemplu, mirosul de [[grepfrut]] sau cel de [[usturoi]] este datorat prezenței de compuși organici cu sulf în compoziția plantei. [[Hidrogen sulfurat|Hidrogenul sulfurat]] este compusul care are mirosul caracteristic de [[ou|ouă]] clocite, dar este prezent și în alte procese biologice. Sulful este, de asemenea, componentul de bază în cadrul procesului de [[vulcanizare]].

==Istoric== 
Sulful este cunoscut din cele mai vechi timpuri. Chinezii și egiptenii (aproximativ 5000 î.Hr.) utilizau sulful ca înălbitor de textile, ca substanță medicamentoasă și ca dezinfectant. Era cunoscut încă din antichitate, fiind amintit în [[Iliada]] ca dezinfectant datorită obținerii de SO<sub>2</sub>. 

===Etimologie===
Originea numelui „sulf” provine de la [[limba latină|latinescul]] ''sulfur'', iar termenul de „pucioasă” își regăsește originea în cuvântul latinesc ''puteosus''.<ref name=dex>{{dexonline|Sulf}} Accesat pe 14 octombrie 2016</ref> Forma ''sulfur'' a fost preluată și în celelalte [[limbi romanice]] și engleză (''sulphur/sulfur'') : ''soufre'' în [[limba franceză|franceză]], ''zolfo'' în [[limba italiană|italiană]] (derivat de la ''solfo''), ''azufre'' în [[limba spaniolă|spaniolă]] (de la ''açufre'', anterior ''çufre''), ''enxofre'' în [[limba portugheză|portugheză]] (de la ''xofre''). Denumirile din spaniolă și portugheză pentru sulf au ca și prefix [[Articol (gramatică)|articol arab]], deși nu sunt cuvinte de origine arabă.<ref name=OED>{{OED|sulphur}}</ref> 

Se consideră că rădăcina cuvântului în [[limba proto-indo-europeană]] este {{PIE|*swépl̥}} (genitiv {{PIE|*sulplós}}), un derivat substantival pentru verbul {{PIE|*swelp}} 'a arde'. Aceasta este originea comună și pentru cuvintele din [[limbi germanice|limbile germanice]] pentru sulf, de la care au evoluat la formele lor moderne: ''Schwefel'' în [[limba germană|germană]], ''zwavel'' în [[limba olandeză|olandeză]] și ''svavel'' în [[limba suedeză|suedeză]].<ref>Mallory & Adams (2006) ''The Oxford introduction to Proto-Indo-European and the Proto-Indo-European world'', Oxford University Press</ref>

==Structură atomică==
Structura atomica a moleculei de sulf este S⁸

== Izotopi ==
Sulfului i se cunosc 25 de izotopi naturali, din care doar 4 sunt stabili: <sup>32</sup>S (95.02%), <sup>33</sup>S (0.75%), <sup>34</sup>S (4.21%), și <sup>36</sup>S (0.02%). Alți izotopi mai sus de <sup>35</sup>S, sunt izotopi radioactivi. <sup>35</sup>S are un timp de înjumătățire de 87 de zile. 

Când mineralele sulfuroase sunt precipitate, [[echilibru chimic|echilibrarea izotopică]] între solid-lichid poate provoca mici diferențe în valorile raportului izotopic δS-34 (al celor doi izotopi stabili ai sulfului) ale mineralelor cogenetice.

==Proprietăți== 
===Proprietăți fizice===
Sulful este o substanță solidă, de culoare galbenă, insolubilă în apă, dar solubilă în sulfura de carbon, benzen, toluen sau petrol; acesta are densitate mai mare decât a apei, este rău conducător termic și electric (adică este un izolator), este [[material casant |casant]], cu duritate mică și se prezintă sub două forme cristaline diferite (rombic, monoclinic). Ambele forme cristaline sunt molecule octoatomice S<sub>8</sub> cu conformație zigzagată. Tranziția între cele forme are loc la 95,5<sup>0</sup>C<ref>Pauling, p. 214</ref><ref>Ripan, Ceteanu, p. 212</ref>

La încălzire, sulful se topește ușor la 112-119<sup>0</sup>C și astfel devine vâscos, iar turnat în apă rece se transformă într-o masă plastică<ref>Ripan, Ceteanu, p. 214</ref>de culoare brună.

Masă atomică : 32,066 uam
1&nbsp;mol= 32, 006 g

===Proprietăți chimice===
[[Fișier:Burning-sulfur.png|miniatura|dreapta|Procesul de [[ardere]] al sulfului, din care se obține dioxid de sulf, cu o flacără albastră (observată mai bine în întuneric).]]

Sulful este un element reactiv și va reacționa la temperatură ridicată cu majoritatea [[metal]]elor pentru a forma [[sulfură|sulfuri]], excepțiile fiind [[platină|platina]], [[iridiu]]l și [[aur]]ul. Cu [[mercur (element)|mercurul]] reacționează la temperatura camerei cu formare de sulfură de mercur. Analog, poate reacționa și cu restul metalelor:

::<math>\mathrm{Hg + S \longrightarrow HgS}</math>
::<math>\mathrm{2\ Al + 3S\longrightarrow Al_2 S_3}</math>

Cu [[metaloid|semimetalele]] și [[nemetal]]ele reacționează doar la temperaturi ridicate, iar singurele elemente din această categorie care nu reacționează cu sulful sunt [[telur]]ul, [[azot]]ul molecular și [[gaz nobil|gazele nobile]].<ref name="WibergWiberg2001">{{cite book|author1=Egon Wiberg|author2=Nils Wiberg|title=Inorganic Chemistry|url=https://books.google.com/books?id=Mtth5g59dEIC&pg=PA513|year=2001|publisher=Academic Press|isbn=978-0-12-352651-9|pages=513–}}</ref>

Prin tratarea sulfului cu [[hidrogen]] se obține [[hidrogen sulfurat]], denumit și [[acid sulfhidric]]. Dizolvat în apă, acesta are o tărie acidă medie:<ref name="Greenwd">Greenwood, N. N.; & Earnshaw, A. (1997). Chemistry of the Elements (2nd ed.), Oxford:Butterworth-Heinemann. ISBN 0-7506-3365-4.</ref>

::<math>\mathrm{H_2 + S \longrightarrow H_2 S}</math>
::<math>\mathrm{H_2 S \longrightarrow HS^{-} + H^{+}}</math>

Prin reducerea sulfului elementar se obțin polisulfuri, care sunt compuse din catene de atomi închise prin centre de S<sup>−</sup>:
::<math>\mathrm{2\ Na + S_8 \longrightarrow Na_2 S_8}</math>
Această reacție pune în vedere o proprietate distinctivă a sulfului, și anume faptul că acesta formează catene (mai mulți atomi se leagă între ei formând lanțuri). Protonarea acestor anioni polisulfuri conduce la formarea de polisulfani, H<sub>2</sub>S<sub>x</sub> unde x = 2, 3 și 4.<ref>Handbook of Preparative Inorganic Chemistry, 2nd ed. Edited by G. Brauer, Academic Press, 1963, NY. Vol. 1. p. 421.</ref> În cele din urmă, reducerea totală conduce la formarea de [[sulfură|sulfuri]]:

::<math>\mathrm{16\ Na + S_8 \longrightarrow 8\ Na_2 S}</math>

Sulful arde cu o flacără albastră, în urma reacției obținându-se [[dioxid de sulf|dioxidul de sulf]] sau anhidrida [[acid sulfuros|acidului sulfuros]], un gaz sufocant cu un miros foarte neplăcut. Dacă se continuă oxidarea, se obține oxidul superior, [[trioxid de sulf|trioxidul de sulf]], care este anhidrida [[acid sulfuric|acidului sulfuric]]:

::<math>\mathrm{S + O_2 \longrightarrow SO_2}</math>
::<math>\mathrm{2\ SO_2 + O_2 \rightleftharpoons 2 \ SO_3 }</math>

==Compuși==
[[Număr de oxidare|Numerele de oxidare]] ale sulfului variază de la -2 la +6. Fiind un element reactiv, acesta are o varietate de [[compus anorganic|compuși anorganici]], cât și câțiva [[compus organic|compuși organici]] cu importanță biologică ridicată.

Compușii cu legături multiple de tipul carbon-sulf sunt rari, excepție făcând [[sulfură de carbon|disulfura de carbon]], un lichid incolor volatil, asemănător din punct de vedere structural cu [[dioxid de carbon|dioxidul de carbon]]. Este folosit ca reactiv pentru fabricarea polimerului numit [[rayon]] și a altor compuși organici cu sulf. Spre deosebire de [[monoxid de carbon|monoxidul de carbon]], monosulfura de carbon este stabilă doar în formă de gaz foarte diluat, fiind răspândit între sisteme solare.<ref>{{cite journal|last=Wilson|first=R. W.|last2=Penzias|first2=A. A.|last3=Wannier|first3=P. G.|last4=Linke|first4=R. A.|authorlink=Robert Woodrow Wilson|authorlink2=Arno Allan Penzias|title=Isotopic abundances in interstellar carbon monosulfide|journal=Astrophysical Journal|date=15 March 1976|volume=204|pages=L135–L137|doi=10.1086/182072|bibcode=1976ApJ...204L.135W}}</ref>

===Radicali===
Cei mai răspândiți radicali ai sulfului sunt sulfiții și sulfații. Prin adăugarea de apă la fiecare, se formează [[acid sulfuric|acidul sulfuric]] H<sub>2</sub>SO<sub>4</sub> (sau vitriol) și [[acid sulfuros|acidul sulfuros]] H<sub>2</sub>SO<sub>3</sub>.

===Săruri===
Principalele [[sare (chimie)|săruri]] ale sulfului sunt [[sulfură|sulfurile]] și [[sulfat|sulfații]].
===Acizi===
Sulful are mulți [[oxoacid|oxoacizi]], printre care cei mai importanți sunt [[acid sulfuric|acidul sulfuric]], [[acid sulfuros|acidul sulfuros]], [[acid tiosulfuric|acidul tiosulfuric]] și [[acid peroxomonosulfuric|acidul peroxomonosulfuric]] (''acidul lui Caro'').

===Compuși organici===
Sulful este întâlnit și în unele clase de [[compus organic|compuși organici]], printre care se numără: [[tiol]]ii (sau mercaptanii), analogii cu sulf ai [[alcool]]ilor, [[tioeter]]ii, [[sulfonă|sulfonele]] și [[acid sulfonic|acizii sulfonici]].<ref name="Cremlyn">Cremlyn R. J.; "An Introduction to Organosulfur Chemistry" John Wiley and Sons: Chichester (1996). ISBN 0-471-95512-4.</ref>


<gallery caption="Compuși organici cu sulf importanți">
Fișier:R-allicin-2D-skeletal.svg|[[Alicină|Alicina]], ingredientul activ din usturoi
Fișier:Cysteine.svg| (''R'')-[[cisteină|cisteina]], un [[aminoacid]] cu o grupă [[tiol]]
Fișier:Methionin - Methionine.svg|[[Metionină|Metionina]], un [[aminoacid]] cu o grupă tioeter
Fișier:Diphenyl disulfide.svg|Disulfura de difenil, o disulfură reprezentativă
Fișier:Triflic-acid Structural Formula V1.svg|[[Acid trifluorometansulfonic|Acidul trifluorometansulfonic]], un [[acid sulfonic]]
Fișier:Dibenzothiophen - Dibenzothiophene.svg|[[Dibenzotiofen]]ul, un component al [[petrol]]ului
Fișier:Penicillin core.svg|[[Penicilină|Penicilina]], un [[antibiotic]] ("R" - grupă variabilă)
</gallery>

==Răspândire==
Este un [[nemetal]] [[valență|multivalent]] răspândit în natură ([[zăcăminte]] sau izvoare sulfuroase). Se găsește și ca element pur, dar mai ales în compuși chimici, de exemplu [[sulfat|sulfați]] și [[sulfură|sulfuri]]. Este un element esențial în fiziologia organismelor vii.

[[Fișier:Cyclooctasulfur-above-3D-balls.png|thumb|left|100px|Structura moleculei de S<sub>8</sub>]]

Intră în componența a numeroase substanțe de interes economic: [[acid sulfuric]], îngrășăminte, [[praf de pușcă]], [[chibrit]]uri, [[insecticid]]e, [[fungicid]]e, baterii, detergenți, [[cauciuc]] vulcanizat, etc. Prezintă o moleculă alcătuită din 8 atomi de sulf, dispuși într-o forma de coroană.
===Alotropie===
Sulful formează mai mult de 30 de alotropi, adică mai mulți decât oricare alt element. În afară de compusul S<small>8</small>, alții mai sunt cât de cât cunoscuți. 
Eliminând un atom de sulf de la acest compus, obținem un altul, S<small>7</small>, care are o culoare galbenă mai închisă. Analiza HPLC a "sulfului elementar", dezvăluie un amestec echilibrat de S<small>8</small>, S<small>7</small> și S<small>6</small>. Compușii S<small>12</small> și S<small>18</small> și mai mari au fost elaborați deja.

==Producere==
[[Fișier:Nearly exhausted sulphur vat from which railroad cars are loaded, Freeport Sulphur Co., Hoskins Mound, Texas, 1a35438v.jpg|miniatura|dreapta|Extracția sulfului (Texas, 1943)]]
Sulful poate fi obținut ori sub formă elementară, dintre care mai mult de 90% este folosit pentru obținerea de [[acid sulfuric]], ori este obținut din [[oxid|oxizii]] de sulf prin prelucrarea [[minereu]]rilor de sulf. O sursă importantă de sulf reprezintă mineralul numit [[pirită]], folosit în acest scop din timpuri străvechi.<ref>{{cite book|last1=Riegel|first1=Emil|last2=Kent|first2=James|title=Kent and Riegel's handbook of industrial chemistry and biotechnology|volume=1|date=2007|publisher=Springer|location=New York|isbn=978-0-387-27842-1|oclc=74650396|page=1171}}</ref> Sulful elementar este extras și comercializat la nivel mondial. Cei mai mari producători de sulf la nivel mondial sunt [[Statele Unite ale Americii]], [[Canada]], fostele state ale [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunii Sovietice]] și [[Asia de Vest]]. [[Republica Populară Chineză]] este cel mai mare importator de sulf, urmată de [[Maroc]] și de [[Statele Unite]]. Canada este cel mai mare exportator, urmată de [[Rusia]] și de [[Arabia Saudită]].<ref>[http://www.sulphurinstitute.org/learnmore/sulphur101.cfm  An Introduction to Sulphur.] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160312131652/http://www.sulphurinstitute.org/learnmore/sulphur101.cfm |date=2016-03-12 }} de la Institutul Sulfului; accesat pe 4 noiembrie 2016</ref>

Producția de sulf la nivel mondial în 2011 era de aproximativ 69 de milioane de tone (Mt), iar în jur de 15 state au contribuit cu mai mult de 1 Mt fiecare. Cele mai mare producții, cu mai mult de 5 milioane de tone pe an, au fost China (9,6), Statele Unite (8,8), Canada (7,1) și Rusia (7,1).<ref>Apodaca, Lori E. (2012) [http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/sulfur/mcs-2012-sulfu.pdf Sulfur]. Mineral Commodity Summaries. USGS</ref> 

===Nivel de laborator===
Se poate obține din [[hidrogen sulfurat]] cu clor, brom, iod sau cu acid azotic sau cu permanganat de potasiu/dicromat de potasiu în mediu acid<ref>Ripan Ceteanu, p. 210-212</ref>.

===Nivel industrial===
În prezent, la nivel industrial, sulful se obține din [[petrol]], [[gaz natural|gaze naturale]] și alți [[combustibil fosil|combustibili fosili]], din care este extras sub formă de [[hidrogen sulfurat]]. Compușii organici cu sulf, care reprezintă impuritățile nedorite în petrol, pot fi prelucrați printr-o reacție de hidrodesulfurare, în urma căreia se scindează legăturile C-S:<ref name="desulf1">{{cite journal|last1 = Eow|first1 = John S.|title = Recovery of sulfur from sour acid gas: A review of the technology|journal = Environmental Progress|volume = 21|issue = 3|pages = 143–162|date = 2002|doi = 10.1002/ep.670210312}}</ref><ref name="desulf2">{{cite journal|last1 = Schreiner|first1 = Bernhard|title = Der Claus-Prozess. Reich an Jahren und bedeutender denn je|journal = Chemie in unserer Zeit|volume = 42|issue = 6|pages = 378–392|date = 2008|doi = 10.1002/ciuz.200800461}}</ref>

:R-S-R + 2 H<sub>2</sub> → 2 RH + H<sub>2</sub>S

Hidrogenul sulfurat obținut, care se găsește, de asemenea, și în gazele naturale, este transformat în sulf elementar prin [[procesul Claus]], un procedeu care implică oxidarea unei părți din hidrogenul sulfurat la [[dioxid de sulf]], urmând ca acesta să reacționeze cu cantitatea rămasă pentru formarea sulfului:<ref name="desulf1"/><ref name="desulf2"/>
:3 O<sub>2</sub> + 2 H<sub>2</sub>S → 2 SO<sub>2</sub> + 2 H<sub>2</sub>O
:SO<sub>2</sub> + 2 H<sub>2</sub>S → 3 S + 2 H<sub>2</sub>O

== Utilizări ==
Sulful este indispensabil în fabricarea a numeroase substanțe și materiale:
* [[cauciuc]] și [[ebonită]], prin [[vulcanizare]]
* [[acid sulfuric]]
* [[praf de pușcă]]
* [[artificii]]
* [[medicament]]e ([[sulfamidă|sulfamide]] etc.)
* [[conservant|conservanți]]
* ingrășăminte si chibrituri

==Rolul elementului pentru organismul uman==
Sulful intră în componența proteinelor, a unor hormoni precum insulina și a vitaminelor. Participă la procesele de oxido-reducere din organism. Contribuie la regenerarea părului și a unghiilor. 

==Măsuri de protecție chimică==

==Vezi și==
* [[Acumulator sodiu-sulf]]

== Legături externe ==
* {{ro icon}} [http://www.sistemul-periodic.go.ro/elemente/s.htm Sulful pe sistemul-periodic.go.ro] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20090208225130/http://sistemul-periodic.go.ro/elemente/s.htm |date=2009-02-08 }}
* {{ro icon}} [http://viataverdeviu.ro/sulful-msm-si-importanta-pentru-sanatate-si-frumusete/ Sulful, MSM si importanța pentru sănătate și frumusețe]
* {{ro icon}} [http://camaraverde.viataverdeviu.ro/shop/metilsulfonilmetan-msm-mobilitate-articulara/ Metilsulfonilmetan – MSM – mobilitate articulara] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130211141532/http://camaraverde.viataverdeviu.ro/shop/metilsulfonilmetan-msm-mobilitate-articulara/ |date=2013-02-11 }}

== Note ==
<references />

== Bibliografie ==
* Edith Beral și Mihai Zapan, ''Chimie anorganică''
* Lucia Pârvan și Constanța Niculescu, ''Sinteze de chimie''
* D. Negoiu, ''Tratat de chimie anorganică'', editura Tehnică, vol.2, București, 1972
* Constantin D. Albu, [[Maria Brezeanu]], Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974
* [[Linus Pauling]], ''Chimie generală'', Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
* [[Raluca Ripan]], I. Ceteanu, ''Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi'', Editura de stat Didactică și Pedagogică, [[București]], 1961

{{Elemente chimice}}
{{Elemente native}}

{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Sulf| ]]