Vizualizare sursă pentru „Sateliții lui Pluto”

{| class="infobox" style="width: 275px;"
|-
|
 {| cellpadding=0 cellspacing=0 align=center style="background-color: black;"
 |-
 |[[File:Styx (moon).jpg|x125px]][[File:Kerberos (moon).jpg|x70px]]
 |-
 |[[File:Nix best view.jpg|x120px]][[File:Hydra reprocessed.png|x133px]]
 |-
 |style="text-align: center; padding-bottom: 8px;" |[[File:Charon in True Color - High-Res.jpg|230x230px]]
 |}
|-
|
* Sus:[[Styx (satelit)|Styx]] ''(stânga),'' [[Kerberos (satelit)|Kerberos]] ''(dreapta)''
* Mijloc: [[Nix (satelit)|Nix]] ''(stânga)'' și [[Hydra (satelit)|Hydra]] ''(dreapta)''
* Jos: Cel mai mare satelit al lui Pluto, [[Charon (satelit)|Charon]], cu întunecata [[Mordor Macula]]
(Imaginile nu sunt la scară)
|}
Planeta pitică [[Pluto]] (sau Pluton) are cinci [[Satelit natural|sateliți naturali]].<ref name="Kenyon2019">{{cite journal|title=A Pluto-Charon Sonata: The Dynamical Architecture of the Circumbinary Satellite System|first1=Scott J.|last1=Kenyon|first2=Benjamin C.|last2=Bromley|journal=The Astrophysical Journal|volume=157|issue=2|pages=79|date=28 January 2019|doi=10.3847/1538-3881/aafa72|bibcode=2019AJ....157...79K|arxiv=1810.01277|s2cid=119091388}}</ref> În ordinea distanței de la Pluto, ei sunt [[Charon (satelit)|Charon]], [[Styx (satelit)|Styx]], [[Nix (satelit)|Nix]], [[Kerberos (satelit)|Kerberos]] și [[Hydra (satelit)|Hydra]].<ref>{{cite web|url=http://www.tweentribune.com/article/tween56/moons-dance-around-pluto/?page=4|title=Moons dance around Pluto|publisher=Smithsonian Institution|language=en|date=9 June 2015|access-date=9 April 2016}}</ref> Charon, cel mai mare, este în [[rotație sincronă]] cu Pluto și este destul de masiv încât sistemul Pluto–Charon este uneori considerat o [[Planetă dublă|planetă pitică dublă]].<ref>{{Cite news|url=https://www.space.com/16535-plutos-moons.html|title=Pluto's Moons {{!}} Five Satellites of Pluto|work=Space.com|access-date=2018-10-27}}</ref>

==Istorie==
Cel mai interior și cel mai mare satelit, [[Charon (satelit)|Charon]], a fost descoperit de către [[James W. Christy|James Christy]] pe 22 iunie 1978, la aproape jumătate de secol după descoperirea lui Pluto. Acesta a dus la o revizuire substanțială a estimărilor mărimii lui Pluto, despre care se presupunea anterior că masa observată și lumina reflectată a sistemului i se atribuiau toate numai lui.

Încă doi sateliți au fost fotografiați de către astronomii de la Pluto Companion Search Team care se pregăteau pentru misiunea ''[[New Horizons]]'' și care lucrau cu [[Telescopul spațial Hubble]] pe 15 mai 2005. Ei au primit denumirile provizorii S/2005 P 1 și S/2005 P 2. [[Uniunea Astronomică Internațională]] a numit în mod oficial acești sateliți [[Nix (satelit)|Nix]] (sau Pluto II, satelitul interior, anterior P 2) și [[Hydra (satelit)|Hydra]] (Pluto III, satelitul exterior, anterior P 1), pe 21 iunie 2006.<ref name="IAUC 8723">
{{cite journal|last=Green|first=Daniel W. E.|date=21 June 2006|title=Satellites of Pluto|url=http://www.cbat.eps.harvard.edu/iauc/08700/08723.html#Item1|journal=IAU Circular|volume=8723|access-date=26 November 2011}}
{{cite web|url=http://www.nasa.gov/mission_pages/hubble/science/pluto-moon.html|title=NASA's Hubble Discovers Another Moon Around Pluto|publisher=NASA|date=20 July 2011|access-date=20 July 2011}}
</ref> [[Kerberos (satelit)|Kerberos]], anunțat pe 20 iulie 2011, a fost descoperit în timpul căutării pentru inele plutoniene. [[Styx (satelit)|Styx]], anunțat pe 7 iulie 2012, a fost descoperit în timp ce se căutau potențiale pericole pentru ''New Horizons''.<ref>{{Cite web|url=http://hubblesite.org/newscenter/archive/releases/2012/32/full/|title=Hubble Discovers a Fifth Moon Orbiting Pluto|date=29 July 2012|website=hubblesite.org|access-date=2015-07-29|archive-url=https://web.archive.org/web/20121117053628/http://hubblesite.org/newscenter/archive/releases/2012/32/full/|archive-date=17 November 2012|url-status=dead}}</ref> [[File:Nh-pluto moons family portrait.png|thumb|450px|center|Sateliții mai mici la scară aproximativă, comparați cu Charon.]]

==Charon==
[[File:PIA19856-PlutoCharon-NewHorizons-Color-20150714.jpg|thumb|upright=2.5|Pluto și Charon, la scară. Poză făcută de ''New Horizons'' în timpul apropierii.]]
{{Main|Charon (satelit)}}

Charon are jumătate din diametrul lui Pluto și este destul de masiv (aproape o optime din masa lui Pluto) încât [[Centru de masă|baricentrul]] sistemului se află între cele două corpuri, la aproximativ 960 de km deasupra suprafeței lui Pluto.<ref>{{cite web |author=Staff |title=Barycenter |url=http://www.education.com/science-fair/article/barycenter-balancing-point/ |date=30 January 2014 |work=Education.com |access-date=4 June 2015 }}</ref><ref group="lower-alpha">{{cite web|url=http://wwwsa.boulder.swri.edu/P1P2_motion.avi|title=P1P2_motion.avi|format=AVI|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20051104094343/http://wwwsa.boulder.swri.edu/P1P2_motion.avi|archive-date=4 November 2005}} and [[Barycentre|barycenter]] for animations</ref> Charon și Pluto sunt de asemenea în [[rotație sincronă]], așa încât își arată reciproc tot timpul aceeași față. La [[Uniunea Astronomică Internațională|Adunarea Generală IAU]] din August 2006 era luată în considerare propunerea ca Pluto și Charon să fie reclasificați ca o [[planetă dublă]], dar propunerea a fost abandonată.<ref name="Draft Resolution 5">{{cite web|title=The IAU draft definition of "planet" and "plutons"|url=http://www.iau.org/public_press/news/release/iau0601/|publisher=International Astronomical Union|date=16 August 2006|access-date=4 June 2015 }}</ref>Nu este clar dacă Charon este în [[echilibru hidrostatic]], de care definiția de "planetă pitică" ar avea nevoie, deși este o sferă perfectă potrivit măsurătorilor curente.<ref name="Nimmo2017">
{{cite journal |last1=Nimmo |first1=Francis |display-authors=etal |title=Mean radius and shape of Pluto and Charon from New Horizons images|journal=Icarus |date=2017 |volume=287  |pages=12–29 |doi=10.1016/j.icarus.2016.06.027|bibcode=2017Icar..287...12N |arxiv=1603.00821|s2cid=44935431 }}</ref>

== Sateliți mici ==
{{Main|Styx (satelit)|Nix (satelit)|Kerberos (satelit)|Hydra (satelit)}}
{{multiple image
| align = right
| direction = horizontal
| width = 
| header = Animație a sateliților lui Pluto în jurul [[centru de masă|baricentrului]]  - Planul [[ecliptică|ecliptic]]
| image1 = Animation of moons of Pluto - Front view.gif
| caption1 = Vedere frontală
| image2 = Animation of moons of Pluto - Side view.gif
| caption2 = Vedere laterală
| footer = {{legend2|khaki| Pluto}}{{·}}{{legend2|RoyalBlue| Charon}}{{·}}{{legend2|Lime| Styx}}{{·}}{{legend2|Magenta| Nix}}{{·}}{{legend2|Cyan| Kerberos}}{{·}}{{legend2|Orangered| Hydra}}
}}

[[File:Pluto system 2006.jpg|thumb|Imaginea de descoperire ''Hubble'' a lui Nix și Hydra]]
[[File:Pluto moon P5 discovery with moons'  orbits.jpg|thumb|left|Imaginea de descoperire a lui Styx, suprapuse cu orbitele sateliților]]
Cei patru sateliți mici circumbinari îl orbitează pe Pluto la distanțe de la doi la patru ori mai mari decât orbita lui Charon, variind de la Styx la 42,700 kilometri până la Hydra la 64,800 de kilometri de la baricentrul sistemului. Toți au orbite aprope circulare, [[Mișcare progradă și mișcare retrogradă|prograde]] în același plan orbital cu Charon.

Toți sunt mult mai mici decât Charon. Axele mai lungi ale lui Nix și Hydra, cei mai mari, au aproximativ 42 și respectiv 55 de kilometri,<ref name=":0">{{Cite web|title = New Horizons 'Captures' Two of Pluto's Smaller Moons|url = http://pluto.jhuapl.edu/News-Center/News-Article.php?page=20150721|website = New Horizons|access-date = 2015-07-29}}</ref> iar Styx și Kerberos au 7 și respectiv 12 de kilometri.<ref name="styx">[https://web.archive.org/web/20151010222508/http://www.nasa.gov/nh/new-horizons-picks-up-styx/ New Horizons Picks Up Styx]</ref><ref name="kerberos">{{Citat web |url=http://www.nasa.gov/feature/last-of-pluto-s-moons-mysterious-kerberos-revealed-by-new-horizons |accessdate=2022-05-20 |titlu=Last of Pluto's Moons – Mysterious Kerberos – Revealed by New Horizons |archive-date=2015-10-23 |archive-url=https://web.archive.org/web/20151023183655/http://www.nasa.gov/feature/last-of-pluto-s-moons-mysterious-kerberos-revealed-by-new-horizons |dead-url=yes }}</ref> Toți patru au forme neregulate.

== Caracteristici ==
[[File:Masses of Plutonian moons.png|thumb|left|250px|Masele relative ale sateliților lui Pluto. Charon dominează sistemul. Nix și Hydra sunt abea vizibili, iar Styx și Kerberos sunt invizibili la această scară.]]
[[File:Pluto-Charon system-new.gif|thumb|250px|O vedere schematică oblică a sistemului Pluto–Charon care arată că Pluto orbitează un punct în exteriorul său. Se poate observa și [[Rotație sincronă|rotația sincronă]] reciprocă dintre cele două corpuri.]]
Sistemul lui Pluto este foarte compact și în mare parte gol:Sateliți [[Mișcare progradă și mișcare retrogradă|prograzi]] ar putea avea orbite stabile în jurul lui Pluto până la 53% din raza [[Sfera lui Hill|Hill]] (zona de influență gravitațională a lui Pluto) de 6 milioane de km, sau până la 69% pentru sateliți retrograzi.<ref name="Steffl_2006">
{{cite journal
| first1=A. J. |last1=Steffll
| first2=M. J. |last2=Mutchler
| first3=A. H. |last3=Weaver
| display-authors=3
| first4=S. A. |last4=Stern
| first5=D. D. |last5=Durda
| first6=D. |last6=Terrell
| first7=W. J. |last7=Merline
| first8=L. A |last8=Young
| first9=E. F. |last9=Young
| first10=M. W.|last10=Buie
| first11=J. R. |last11=Spencer
| date = 2006
| title = New Constraints on Additional Satellites of the Pluto System
| journal = The Astronomical Journal
| volume = 132
| issue = 2
| page = 614-619
| bibcode = 2006AJ....132..614S
}}
</ref> Însă, numai cei mai interiori 3% din regiunea unde sateliți prograzi ar putea avea orbite stabile este ocupată<ref name="Sternetal 2005">{{cite arXiv | first1=S. Alan |last1=Stern| first2=Harold A. Jr. |last2=Weaver| first3=Andrew J. |last3=Steffl | display-authors=3| first4=Max J. |last4=Mutchler| first5=William J. |last5=Merline| first6=Marc W. |last6=Buie| first7=Eliot F. |last7=Young| first8=Leslie A. |last8=Young| first9=John R. |last9=Spencer| title = Characteristics and Origin of the Quadruple System at Pluto | date = 2005| eprint = astro-ph/0512599}}</ref> și regiunea de la Styx la Hydra este atât de aglomerată încât nu mai este spațiu pentru alți sateliți în această regiune.<ref name="Kenyon2015">{{cite journal|last1=Kenyon|first1=S. J.|title=Astronomy: Pluto leads the way in planet formation|journal= Nature|volume= 522|issue= 7554|date= 2015-06-03|pages= 40–41|doi= 10.1038/522040a|bibcode = 2015Natur.522...40K|pmid=26040888|s2cid=205085254|doi-access= free}}</ref>
O căutare intensă condusă de ''New Horizons'' a confirmat că niciun satelit mai mare de 4.5 km nu există la distanțe până la 180,000 de km de la Pluto (6% din regiunea stabilă pentru sateliți progarzi), presupunând albedouri similare cu al lui Charon de 0.38 (pentru distanțe mai mici, acest prag este mai mic).<ref name="Stern_2015">
{{cite journal
| first1=S. A. |last1=Stern
| first2=F. |last2=Bagenal
| first3=K. |last3=Ennico
| display-authors=3
| date = 2015
| title = The Pluto system: Initial results from its exploration by New Horizons
| journal = Science
| volume = 350
| issue = 6258
| page = aad1815
| bibcode = 2015Sci...350.1815S
}}
</ref>

Orbitele sateliților sunt confirmate ca fiind circulare și coplanare,cu înclinații mai mici decât 0,4° și cu excentricități mai mici decât 0,005.<ref>{{cite web |url=http://hubblesite.org/newscenter/newsdesk/archive/releases/2005/19/image/h |title=Orbits of 4 Bodies in Pluto System about Barycenter as Seen from Earth |publisher=Hubblesite |access-date=21 June 2006}}</ref>

Descoperirea lui Nix și Hydra a sugerat că Pluto ar putea avea [[Inel planetar|inele]]. Impacturi cu obiecte mici pot crea resturi care să formeze [[Inel planetar|inele]]. Însă, date de la un studiu optic adânc de la Advanced Camera for Surveys de pe [[Hubble Space Telescope|Telescopul Spațial Hubble]], de la studii de ocultare<ref name="Pasachoff 2006">
{{cite journal
| first1=Jay M. |last1=Pasachoff
| first2=Bryce A. |last2=Babcock
| first3=Steven P. |last3=Souza
| display-authors=3
| first4=Joseph W. |last4=Gangestad
| first5=Anne E. |last5=Jaskot
| first6=James L. |last6=Elliot
| first7=Amanda A. S. |last7=Gulbis
| first8=Michael J. |last8=Person
| first9=E. A. |last9=Kramer
| first10=Elisabeth R. |last10=Adams
| first11=Carlos A. |last11=Zuluaga
| first12=Rosemary E. |last12=Pike
| first13=Paul J. |last13=Francis
| first14=R. |last14=Lucas
| first15=Amanda S. |last15=Bosh
| first16=David J. |last16=Ramm
| first17=John G. |last17=Greenhill
| first18=A. Barry |last18=Giles
| first19=Stefan W. |last19=Dieters
| date = 2006
| title = A Search for Rings, Moons, or Debris in the Pluto System during the 2006 July 12 Occultation
| journal = Bulletin of the American Astronomical Society
| volume = 38
| issue = 3
| page = 523
| bibcode = 2006DPS....38.2502P
}}
</ref> și mai târziu de ''New Horizons'', sugerează că nu există inele.

===Rezonanțe===
Se crede că Styx, Nix și Hydra sunt într-o [[rezonanță orbitală]] de 3 corpuri cu perioade orbitale într-un raport de 18:22:33; și un raport al orbitelor de respectiv 11:9:6.<ref name="ShowalterHamilton2015"/><ref name="Regius">{{cite book| title=Pluto & Charon| author=Codex Regius| url=https://books.google.com/books?id=dTs2DQAAQBAJ&pg=PT197| page=197| year=2016| publisher=XinXii| isbn= 9781534633520| access-date=13 March 2018}}</ref> Raporturile ar trebui să fie exacte când precesia orbitală este luată în calcul. Hydra și Nix sunt într-o rezonanță simplă de 2:3.<ref group=lower-alpha name=resonance1>The ratio of 18:'''22:33''' in the 3-body resonance corresponds to a 2-body resonance with ratio ''2:3'' between Hydra and Nix.</ref><ref name="ShowalterHamilton2015">{{cite journal|last1=Showalter|first1=M. R.|author1-link=Mark R. Showalter|last2=Hamilton|first2=D. P.|title=Resonant interactions and chaotic rotation of Pluto's small moons|journal=Nature|volume=522|issue=7554|date=3 June 2015|pages=45–49|doi=10.1038/nature14469|pmid=26040889|bibcode = 2015Natur.522...45S |s2cid=205243819}}</ref><ref name="Witze2015">{{cite journal|last1=Witze|first1=Alexandra|title=Pluto's moons move in synchrony|journal=Nature|year=2015|doi=10.1038/nature.2015.17681|s2cid=134519717}}</ref> Styx și Nix sunt într-o rezonanță de 11:9, în timp ce rezonanța dintre Styx și Hydra are un raport de 11:6.<ref group=lower-alpha name=resonance2>The ratio of '''18:22''':33 in the 3-body resonance corresponds to a 2-body resonance with ratio ''9:11'' between Nix and Styx. In analogy, the ratio of '''18:'''22:'''33''' in the 3-body resonance corresponds to a 2-body resonance with ratio ''6:11'' between Hydra and Styx.</ref> Asta înseamnă că într-un ciclu periodic sunt 11 orbite ale lui Styx pentru fiecare 9 ale lui Nix și pentru fiecare 6 ale lui Hydra. Raporturile [[Perioadă sinodică|perioadelor sinodice]] sunt așa încât sunt 5 conjuncții Styx–Hydra și 3 conjuncții Nix–Hydra pentru fiecare 2 conjuncții ale lui Styx și Nix.<ref group="lower-alpha" name="resonance3">This is calculated as follows: for every <math>1</math> orbit of Hydra there are <math>\frac{33}{22}=\frac 32</math> orbits of Nix and <math>\frac{33}{18}=\frac{11}{6}</math> orbits of Styx. The conjunctions then occur at a relative rate of <math>\frac{11}{6}-1=\frac{5}{6}</math> for Styx-Hydra, <math>\frac{3}{2}-1=\frac 12</math> for Nix-Hydra and <math>\frac{11}{6}-\frac{3}{2}=\frac 13</math> for Styx-Nix. Multiplying all three rates by <math>6</math> (to make them integers) yields that there are <math>5</math> Styx-Hydra conjunctions and <math>3</math> Nix-Hydra conjunctions for every <math>2</math> Styx-Nix conjunctions.</ref><ref name="ShowalterHamilton2015"/> dacă <math>\lambda</math> denotă longitudinea medie iar <math>\Phi</math> denotă unghiul de [[librație]], atunci rezonanța poate fi formulată ca <math>\Phi=3\lambda_{\rm Styx} - 5\lambda_{\rm Nix} + 2\lambda_{\rm Hydra}=180^\circ</math>. La fel ca și cu [[Rezonanță orbitală|rezonanța Laplace]] a [[Sateliții galileeni|sateliților Galileeni]] ai lui Jupiter, nu apar conjuncții triple. <math>\Phi</math> librează aproximativ 180° cu o amplitudine de cel puțin 10°.<ref name="ShowalterHamilton2015"/>

Toți sateliții circumbinari exteriori sunt aproape de rezonanța cu perioada orbitală Charon–Pluto. Styx, Nix, Kerberos și Hydra sunt aproape într-o secvență de 1:3:4:5:6 a [[Rezonanță orbitală|rezonanțelor]], cu Styx la aproximativ 5.4% de rezonanța coincidentală, Nix la aproximativ 2.7%, Kerberos la aproximativ 0.6% și Hydra la aproximativ 0.3%.<ref name="Matson">{{cite web
| last = Matson | first = J. | date = 11 July 2012 | title = New Moon for Pluto: Hubble Telescope Spots a 5th Plutonian Satellite
| work = [[Scientific American]] web site | url = http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=pluto-moon-p5
| access-date = 12 July 2012}}</ref> Se poate ca aceste orbite să fi originat ca rezonanțe forțate când Charon a ajuns în orbita sa sincronă de acum, iar mai apoi să iasă din rezonanță când excentricitatea orbitei lui Charon a fost amortizată. Perechea Pluto–Charon creează forțe mareice puternice, cu câmpul gravitațional variind la sateliții exteriori cu până la 15%.{{Citation needed|date=June 2015}}

Însă, a fost calculat că o rezonanță cu Charon l-ar fi putut împinge pe Nix sau Hydra în orbita sa curentă, dar nu pe amândoi: împingerea lui Hydra ar fi avut nevoie de excentricitate mică de 0.024, în timp ce împingerea lui Nix ar fi avut nevoie de o excentricitate de cel puțin 0.05. Aceasta sugerează că Nix și Hydra sunt în schimb obiecte capturate, formate în jurul lui Pluto–Charon, care au migrat în interior până când au fost prinse în rezonanță cu Charon.<ref>{{cite arXiv|eprint=0802.2951|class=astro-ph|last=Lithwick|first=Y.|author2=Y. Wu|title=On the Origin of Pluto's Minor Moons, Nix and Hydra|year=2008}}</ref> Existența lui Kerberos și Styx ar putea susține această idee.{{centrat|[[Fișier:Hydra,_Nix,_Styx_orbital_resonance_cycle.png|stanga|miniatura|220x220px|Hydra, Nix și Styx pe parcursul ciclului lor de rezonanțe]]}}

===Rotație===
[[File:PIA20052-SmallMoonsOfPluto-Animation-20151110.webm|thumb|right|300px|{{center|Rotațiile sateliților mici ai lui Pluto<br />(animație; 01:00; scoasă 10 Noiembrie 2015)}}]]
Înainte de misiunea New Horizons se credea că [[Nix (satelit)|Nix]], [[Hydra (satelit)|Hydra]], [[Styx (satelit)|Styx]] și [[Kerberos (satelit)|Kerberos]] se roteau [[Teoria haosului|haotic]].<ref name="ShowalterHamilton2015"/> <ref name="Correia2015">{{cite journal
| last1 = Correia | first1 = A. C. M.| last2 = Leleu | first2 = A. | last3 = Rambaux | first3 = N.| last4 = Robutel | first4 = P.| title = Spin-orbit coupling and chaotic rotation for circumbinary bodies. Application to the small satellites of the Pluto-Charon system | journal=Astronomy and Astrophysics | volume = 580 | pages = L7| doi = 10.1051/0004-6361/201526800 |bibcode = 2015A&A...580L..14C| year = 2015| arxiv = 1506.06733| s2cid = 119098216}}</ref>

Însă, imagini de la New Horizons au arătat că ei nu au fost decelerați destul de forțele mareice încât să aibă rotații haotice.<ref name="Weaver2016">{{ cite journal | last1 = Weaver | first1 = H. A. | title = The Small Satellites of Pluto as Observed by New Horizons | journal=Science | volume = 351 | issue = 6279 | pages = 1281 | doi= 10.1126/science.aae0030| year = 2016 | bibcode = 2016Sci...351.0030W | arxiv = 1604.05366 | pmid = 26989256 | s2cid = 206646188 }}</ref>
<ref name="Quillen2017">{{ cite journal | last1 = Quillen |first1 = A. C. | last2 =  Nichols-Fleming | first2 = F. | last3= Chen | first3=Y.-Y.| last4  = Noyelles| first4 = B.| title=Obliquity evolution of the minor satellites of Pluto and Charon | journal=Icarus | volume=293 | pages= 94–113 |doi = 10.1016/j.icarus.2017.04.012 |bibcode = 2017Icar..293...94Q |year = 2017 |arxiv = 1701.05594 |s2cid = 119408999 }}</ref> Imagini de la New Horizons au arătat că toți cei 4 sateliți au oblicități mari.<ref name="Weaver2016"/>Fie, 
ei sau format astfel, fie au fost răsturnați de o rezonanță. 
<ref name="Quillen2017"/> Este posibil ca [[Styx (satelit)|Styx]] să aibă variații intermitente și haotice de oblicitate.

Mark R. Showalter a speculat că, "Nix își poate rotii întregul pol. Ar putea fi posibil să petreci o zi pe Nix în care soarele răsare în est și apune în nord. Modul în care se rotește este aproape la întâmplare."<ref name="NYT-20150603">{{cite news |last=Chang |first=Kenneth |title=Astronomers Describe the Chaotic Dance of Pluto's Moons |url=https://www.nytimes.com/2015/06/04/science/space/pluto-moons-orbits-described-in-nature-article.html |date=3 June 2015 |work=[[New York Times]] |access-date=4 June 2015 }}</ref> 
Se mai cunoaște despre un alt satelit natural că are o rotație haotică, satelitul lui [[Saturn]], [[Hyperion (satelit)|Hyperion]],<ref name="Wisdom1984">{{cite journal| last1 = Wisdom | first1 = J.| last2 = Peale | first2 = S. J. | last3 = Mignard | first3 = F. | title = The chaotic rotation of Hyperion | journal= Icarus | volume = 58 | issue = 2| pages = 137–152| doi = 10.1016/0019-1035(84)90032-0 |bibcode = 1984Icar...58..137W| year = 1984| citeseerx = 10.1.1.394.2728}}</ref> deși cel mai probabil și sateliții lui [[Haumea (planetă pitică)|Haumea]] au rotații haotice.<ref name="RapidlyRotating">{{Cite web|title = Rapidly Rotating Regular Satellites and Tides |url = http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/2016/1017-rapidly-rotating-regular-satellites-and-tides.html |website = Planetary Society |date=17 October 2016|access-date = 12 September 2017 |first = Darin|last = Ragozzine}}</ref>

==Origine==
[[File:Creation of the moons of Pluto.jpg|thumb|200px|right|Formarea sateliților lui Pluto. 1: un obiect din [[Centura Kuiper]] se apropie de [[Pluto]]; 2: se ciocnește cu Pluto; 3: un [[Inel planetar|inel de praf]] se formează în jurul lui Pluto; 4: resturile se adună ca să-l formeze pe Charon; 5: Pluto și [[Charon (satelit)|Charon]] se relaxează în corpuri sferice.]]
Este suspectat că sistemul de sateliți ai lui Pluto a fost creat de o coliziune masivă, similară cu [[Ipoteza impactului gigantic|Impactul Theia]] despre care se crede că a creat [[Luna]].<ref name="Canup">{{cite journal
| last = Canup | first = R. M. | title = A Giant Impact Origin of Pluto-Charon
| journal = [[Science (journal)|Science]] | volume = 307 | issue = 5709 | pages = 546–550
| date = 8 January 2005 
| doi = 10.1126/science.1106818 |bibcode = 2005Sci...307..546C | pmid=15681378| s2cid = 19558835 | url = https://authors.library.caltech.edu/51983/7/Canup.SOM.pdf }}</ref><ref name="Stern">{{cite journal |last=Stern |first=S. A. |author-link=Alan Stern |author2=Weaver, H. A. |author3=Steff, A. J. |author4=Mutchler, M. J. |author5=Merline, W. J. |author6=Buie, M. W. |author7=Young, E. F. |author8=Young, L. A. |author9=Spencer, J. R. |title=A giant impact origin for Pluto's small moons and satellite multiplicity in the Kuiper belt |journal=[[Nature (journal)|Nature]] |volume=439 |issue=7079 |pages=946–948 |date=23 February 2006 |url=http://ns1.plutoportal.net/~layoung/eprint/Stern2006plutosat.pdf |doi=10.1038/nature04548 |access-date=2011-07-20 |bibcode=2006Natur.439..946S |pmid=16495992 |s2cid=4400037 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20120119001455/http://ns1.plutoportal.net/~layoung/eprint/Stern2006plutosat.pdf |archive-date=19 January 2012  }}</ref> În ambele cazuri [[Moment cinetic|momentele cinetice]] mari al sateliților poate fi explicat de acest scenariu. Orbitele aproape circulare ale sateliților mai mici sugerează că și ei au fost mai degrabă formați în acestă coliziune, decât să fie obiecte capturate din Centura Kuiper. Aceasta și aproape [[Rezonanță orbitală|rezonanțele lor orbitale]] cu Charon (vezi mai jos) sugerează că s-au format mai aproape de Pluto decât sunt acum, iar mai apoi au migrat în exterior în timp ce Charon a ajuns pe orbita sa de acum. Culoarea lor gri este diferită de cea a lui Pluto, unul dintre cele mai roșii obiecte din [[Sistemul solar|Sistemul Solar]]. Se crede că aceasta s-a întâmplat din cauza pierderii de compuși volatili în timpul impactului sau în timpul coalescenței care a urmat, lăsând suprafețele sateliților dominate de gheață. Însă, un astfel de impact ar fi trebuit să creeze mai multe resturi (mai mulți sateliți), totuși alți sateliți sau inele nu au fost descoperite de ''New Horizons'', excluzând posibilitatea ca orice alți sateliți de mărimi semnificative să-l orbiteze pe Pluto.<ref name="Kenyon2019"/>

== Listă ==
Sateliții lui Pluto sunt listați aici după perioada orbitală, de la mică la mare. Charon, care este destul de masiv încât să se fi [[Echilibru hidrostatic|prăbușit]] într-un sferoid la un moment dat, este evidențiat în albastru deschis. Pluto a fost adăugat pentru comparație.<ref name="ShowalterHamilton2015"/><ref>Orbital elements of small satellites from Showalter and Hamilton, 2015; mass and magnitude from [https://arxiv.org/abs/astro-ph?papernum=0511837 Buie & Grundy, 2006]</ref> Toate elementele sunt față de [[Centru de masă|baricentrul]] Pluto-Charon.<ref name="ShowalterHamilton2015"/> Distanța medie dintre centrele lui Pluto și Charon este de 19,596 de km.<ref name="factsheet"/>

{| class="wikitable sortable"
|- style="background: #efefef;"
! class="unsortable" colspan="3" | Nume<br /> (pronunție)
! class="unsortable"| Imagine 
! Diametru<br />(km)
! Masă
(×10<sup>19</sup> kg)<ref name=":1">{{Cite web|url=http://www.johnstonsarchive.net/astro/astmoons/am-pluto.html|title=(134340) Pluto, Charon, Nix, Hydra, Kerberos, and Styx|website=www.johnstonsarchive.net|access-date=2018-06-22}}</ref>
! Semiaxă
mare<br />(km)
! Perioadă
orbitală <br />(zile)
! Rezonanță
orbitală<br />{{small|(față de Charon)}}
! Excentri-
citate
! Înclinație (°)<br />{{small|(față de ecuatorul lui Pluto)}}
! Magnitudine
vizuală (medie)
! Anul
Descoperirii
|- style="text-align: center; background: #ccf;"
| colspan=2 | '''[[Pluto]]''' || /'plu.to/ || style="background:black" |[[File:Pluto_in_True_Color_-_High-Res_(cropped).jpg|centre|50x50px]]|| {{val|2376.6|3.2|fmt=commas}} || {{val|1305|7}} || {{val|2,035|fmt=commas}}<ref name="factsheet">Pluto data from {{cite web| author = D. R. Williams| title = Pluto Fact Sheet| publisher = NASA| date = 7 September 2006| url = http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/plutofact.html| access-date =24 March 2007 }}.</ref> || 6.38723 ||1:1|| 0.0022<ref group=lower-alpha name=eccentricity>Orbital eccentricity and inclination of Pluto and Charon are equal because they refer to the same two-body problem (the gravitational influence of the smaller satellites is neglected here).</ref> || 0.001 || 15.1 || 1930
|- style="text-align: center; background: #eef;"
| Pluto I || '''[[Charon (satelit)|Charon]]''' || /'ʃa.ron/ || style="background: black;" | [[File:Charon_in_True_Color_-_High-Res.jpg|50px|center]] || {{val|1212|1|fmt=commas}} || {{val|158.7|1.5}} || {{val|17536|3|fmt=commas}} || 6.38723 ||1:1|| 0.0022<ref  group=lower-alpha name=eccentricity /> || 0.001 || 16.8 || 1978
|- style="text-align: center; background: #fff;"
| Pluto V || [[Styx (satelit)|Styx]]|| /'stiks/ ||style="background: black;" |  [[File:Styx (moon).jpg|50px]]  || {{val|16|x|9|x|8}}<ref name=LPSC>{{cite web|url=https://www.youtube.com/watch?v=ZtoLw0KWzsU?t=7470 |archive-url=https://ghostarchive.org/varchive/youtube/20211221/ZtoLw0KWzsU |archive-date=2021-12-21 |url-status=live|title=Special Session: Planet 9 from Outer Space - Pluto Geology and Geochemistry|publisher=[[Lunar and Planetary Institute]]|website=[[YouTube]]|date=25 March 2016|access-date=27 May 2019}}{{cbignore}}</ref> || 0.00075||{{val|42656|78|fmt=commas}} || 20.16155 || 1:3.16 || 0.00579 || {{val|0.81|0.16}} || 27 || 2012
|- style="text-align: center; background: #fff;"
| Pluto II || [[Nix (satelit)|Nix]]|| /'niks/ ||style="background: black;" | [[File:Nix best view.jpg|50px]]  || {{val|49.8|x|33.2|x|31.1}} <ref name="phasecurves">{{cite journal |last1=Verbiscer |first1=A. J. |last2=Porter |first2=S. B. |last3=Buratti |first3=B. J. |last4=Weaver |first4=H. A. |last5=Spencer |first5=J. R. |last6=Showalter |first6=M. R. |last7=Buie |first7=M. W. |last8=Hofgartner |first8=J. D. |last9=Hicks |first9=M. D. |last10=Ennico-Smith |first10=K. |last11=Olkin |first11=C. B. |last12=Stern |first12=S. A. |last13=Young |first13=L. A. |last14=Cheng |first14=A. |title=Phase Curves of Nix and Hydra from the ''New Horizons'' Imaging Cameras |journal=The Astrophysical Journal |date=2018 |volume=852 |issue=2 |pages=L35 |doi=10.3847/2041-8213/aaa486|bibcode=2018ApJ...852L..35V |doi-access=free }}</ref> || {{val|0.005|0.004}} || {{val|48694|3|fmt=commas}} || 24.85463 || 1:3.89|| 0.00204|| {{val|0.133|0.008}} || 23.7 || 2005
|- style="text-align: center; background: #fff;"
| Pluto IV || [[Kerberos (satelit)|Kerberos]]|| /'ker.be.ros/ || style="background: black;" | [[File:Kerberos (moon).jpg|50px]] || {{val|19|x|10|x|9}}<ref name=LPSC/> || {{val|0.0016|0.0009}}||{{val|57783|19|fmt=commas}} || 32.16756 || 1:5.04|| 0.00328 || {{val|0.389|0.037}} || 26 || 2011
|- style="text-align: center; background: #fff;"
| Pluto III || [[Hydra (satelit)|Hydra]]|| /'hi.dra/ || style="background: black;" | [[File:Hydra_Enhanced_Color.jpg|50px|center]] || {{val|50.9|x|36.1|x|30.9}} <ref name="phasecurves"/> || {{val|0.005|0.004}} || {{val|64738|3|fmt=commas}} || 38.20177 ||1:5.98|| 0.00586 || {{val|0.242|0.005}} || 23.3 || 2005
|}

=== Model la scară al sistemului Pluto ===
<gallery class="center" mode="packed" heights="150">
Fișier:Pluto and Charon system new.png|Pluto și cei cinci sateliți ai săi și locația [[Centru de masă|baricentrului]] sistemului. Mărimile și distanțele corpurilor sunt la scară ''(apasă pe imagine pentru detalii)''.
</gallery>
{{Clear}}

==Evenimente reciproce==
[[File:Charon Eclipses Pluto on 25 February 1989.jpg|200px|thumb|Vedere simulată cu Charon tranzitându-l pe Pluto pe 25 Februarie 1989.]]

[[Tranzit astronomic|Tranzitele]] se întâmplă când unul dintre sateliții lul Pluto trece printre Pluto și [[Soare]]. Aceasta se întâmplă când unul dintre [[Nod (astronomie)|nodurile orbitale]] ale sateliților (punctele unde orbitele lor se intersectează cu [[Ecliptică|ecliptica]] lui Pluto) se aliniază cu Pluto și cu Soarele. Aceasta se poate întâmpla doar la două puncte pe orbita lu Pluto; întâmplător, aceste puncte sunt aproape de periheliul și afeliul lui Pluto. [[Ocultație|Ocultații]] apar când Pluto trece în fața unui satelit și îl blochează.

Charon are un diametru unghiular de 4 [[Grad sexagesimal|grade de arc]] văzut de pe suprafața lui Pluto; Soarele pare mult mai mic, doar 39 până la 65 de secunde de arc.Prin comparație, [[Luna]], așa cum este văzută de pe [[Pământ]], are un diametru unghiular de doar 31 de minute de arc, sau puțin peste jumătate de grad de arc. Prin urmare, Charon pare să aibă de opt ori diametrul sau de 25 de ori suprafața Lunii; acest lucru se datorează apropierii lui Charon de Pluto mai degrabă decât dimensiunii, deoarece, în ciuda faptului că are puțin peste o treime din raza Lunii, Luna Pământului este de 20 de ori mai îndepărtată de suprafața Pământului decât Charon este de cea a lui Pluto. Această proximitate asigură în continuare că o mare parte a suprafeței lui Pluto poate experimenta o eclipsă. Deoarece Pluto prezintă întotdeauna aceeași față lui de Charon din cauza mișcării sincrone, doar emisfera orientată spre Charon experimentează eclipse solare din cauza lui Charon.

Sateliții mai mici fac umbre în alte locuri. Diametrele unghiulare ale sateliților mai mici (văzuți de pe Pluto) sunt incerte. Al lui Nix este de 3–9 arcminute iar al lui Hydra este de 2–7 arcminute. Diametrele lor unghiulare sunt mult mai mari decât cel al soarelui, așa că acești sateliți pot creea eclipse solare totale.

Eclipse create de Styx și de Kerberos sunt mai dificil de estimat, pentru că amândoi sunt foarte neregulați, cu dimensiuni unghiulare de 76.9 x 38.5 la 77.8 x 38.9 de arcsecunde pentru Styx, și de 67.6 x 32.0 to 68.0 x 32.2 pentru Kerberos. Prin urmare, Styx nu creează eclipse anulare, axa sa cea mai lungă fiind cu 10 arcsecunde mai mare decât cel al Soarelui. Însă, Kerberos, deși puțin mai mare, nu poate crea eclipse totale pentru că cea mai mare axă a saare doar 32 de arcsecunde. Eclipse create de Kerberos și de Styx vor consta în mare parte din eclipse parțiale și hibride, cu eclipse totale fiind extrem de rare.

Următoarea perioadă de evenimente reciproce din cauza lui Charon va începe în Octombrie 2103, cu vârful activității în 2110, și cu sfârșitul în January 2117. În timpul acestei perioade, vor fi eclipse solare în fiecare zi plutoniană, cu o durată maximă de 90 de minute.<ref>{{cite web
 |date = 12 December 1987 <!-- 11:28 UTC -->
 |title = Start of Eclipse
 |publisher = JPL Solar System Simulator
 |url = http://space.jpl.nasa.gov/cgi-bin/wspace?tbody=901&vbody=999&month=12&day=12&year=1987&hour=11&minute=28&fovmul=1&rfov=5&bfov=30&porbs=1&brite=1
 |archive-url = https://web.archive.org/web/20170324031702/http://space.jpl.nasa.gov/cgi-bin/wspace?tbody=901&vbody=999&month=12&day=12&year=1987&hour=11&minute=28&fovmul=1&rfov=5&bfov=30&porbs=1&brite=1
 |url-status = dead
 |archive-date = 24 March 2017
 |access-date = 2014-07-29}} [https://web.archive.org/web/20170324034439/http://space.jpl.nasa.gov/cgi-bin/wspace?tbody=999&vbody=10&month=12&day=12&year=1987&hour=12&minute=12&rfov=20&fovmul=-1&bfov=50&porbs=1&brite=1 (Pluto as seen from the Sun during mid-eclipse)]</ref><ref>{{cite web
  |date = 12 December 1987 <!-- 12:57 UTC -->
  |title = End of Eclipse
  |publisher = JPL Solar System Simulator
  |url = http://space.jpl.nasa.gov/cgi-bin/wspace?tbody=901&vbody=999&month=12&day=12&year=1987&hour=12&minute=57&fovmul=1&rfov=5&bfov=30&porbs=1&brite=1
  |archive-url = https://web.archive.org/web/20170324062349/http://space.jpl.nasa.gov/cgi-bin/wspace?tbody=901&vbody=999&month=12&day=12&year=1987&hour=12&minute=57&fovmul=1&rfov=5&bfov=30&porbs=1&brite=1
  |url-status = dead
  |archive-date = 24 March 2017
  |access-date = 2014-07-29}}</ref>

==Explorare==
Sistemul Pluto a fost vizitat de sonda spațială ''[[New Horizons]]'' în Iulie 2015. Au fost făcute imagini cu Nix cu rezoluții de până la 330 de metri per pixel și cu pănă la 1.1 kilometri per pixel cu Hydra. Imagini cu rezoluție scăzută au fost făcute cu Styx și Kerberos.<ref>{{Cite web |url=http://pluto.jhuapl.edu/Mission/The-Flyby.php |title=New Horizons flyby timeline |access-date=25 July 2015 |archive-url=https://web.archive.org/web/20150715172512/http://pluto.jhuapl.edu/Mission/The-Flyby.php |archive-date=15 July 2015 |url-status=dead }}</ref>

==Note==
{{Notelist}}

==Referințe==
<references />

==Surse==
* {{cite arXiv |eprint=astro-ph/0512599|last1=Stern|first1=S. A.|last2=Weaver|first2=H. A.|last3=Steffl|first3=A. J.|last4=Mutchler|first4=M. J.|last5=Merline|first5=W. J.|last6=Buie|first6=M. W.|last7=Young|first7=E. F.|last8=Young|first8=L. A.|last9=Spencer|first9=J. R.|title=Characteristics and Origin of the Quadruple System at Pluto|year=2005}}
* {{cite journal
 |title  =New Constraints on Additional Satellites of the Pluto System
 |author1=Steffl, A. J. |author2=Mutchler, M. J. |author3=Weaver, H. A. |author4=Stern, S. A. |author5=Durda, D. D. |author6=Terrell, D. |author7=Merline, W. J. |author8=Young, L. A. |author9=Young, E. F. |author10=Buie, M. W. |author11=Spencer, J. R. |date   =2006
 |journal=The Astronomical Journal
 |volume =132
 |issue  =2
 |pages  =614–619
 |doi    =10.1086/505424
 |bibcode=2006AJ....132..614S
 |arxiv  =astro-ph/0511837
 |s2cid=10547358 }}
* {{cite journal |arxiv=astro-ph/0512491|doi=10.1086/504422|bibcode=2006AJ....132..290B|title=Orbits and Photometry of Pluto's Satellites: Charon, S/2005 P1, and S/2005 P2|year=2006|last1=Buie|first1=Marc W.|last2=Grundy|first2=William M.|last3=Young|first3=Eliot F.|last4=Young|first4=Leslie A.|last5=Stern|first5=S. Alan|journal=The Astronomical Journal|volume=132|issue=1|pages=290–298|s2cid=119386667}}
* {{cite journal |doi=10.1016/j.icarus.2014.03.015|bibcode=2015Icar..246..317B|title=The orbits and masses of satellites of Pluto|year=2015|last1=Brozović|first1=Marina|last2=Showalter|first2=Mark R.|last3=Jacobson|first3=Robert A.|last4=Buie|first4=Marc W.|journal=Icarus|volume=246|pages=317–329}}
* Codex Regius (2016), ''Pluto & Charon'', CreateSpace Independent Publishing Platform {{ISBN|978-1534960749}}
* [http://www.cbat.eps.harvard.edu/iauc/08600/08625.html IAU Circular No. 8625], describing the discovery of 2005 P1 and P2
* [http://www.cbat.eps.harvard.edu/iauc/08600/08686.html IAU Circular No. 8686], reporting a more neutral color for 2005 P2
* [http://www.cbat.eps.harvard.edu/iauc/08700/08723.html IAU Circular No. 8723] announcing the names of Nix and Hydra
* [https://web.archive.org/web/20060626220516/http://www.boulder.swri.edu/plutonews/ Background Information Regarding Our Two Newly Discovered Satellites of Pluto] – The website of the discoverers of Nix and Hydra

==Legături externe==
{{Commons category}}
*[[Scott S. Sheppard]]: [https://sites.google.com/carnegiescience.edu/sheppard/moons/plutomoons Pluto Moons]
*[https://thehappykoala.github.io/Harmony-of-the-Spheres/#/scenario/The%20Sun%20and%20the%20Plutonian%20System Interactive 3D visualisation of the Plutonian system]
*[https://web.archive.org/web/20051104094343/http://wwwsa.boulder.swri.edu/P1P2_motion.avi Animation of the Plutonian system]
*[http://www.nasa.gov/vision/universe/solarsystem/hubble_pluto.html Hubble Spots Possible New Moons Around Pluto] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170511052806/http://www.nasa.gov/vision/universe/solarsystem/hubble_pluto.html |date=2017-05-11 }} ([[NASA]])
*[http://www.space.com/scienceastronomy/051031_pluto_moons.html Two More Moons Discovered Orbiting Pluto] (SPACE.com)
*[http://www.pluto.jhuapl.edu New Horizons Mission Site]
{{Pluto}}{{Sateliți solari}}
{{Sistemul solar}}{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Sateliți naturali|Pluto]]