Vizualizare sursă pentru „Samariu”

{{Infocaseta Element chimic
| nume = Samariu
| imagine = Samarium-2.jpg
| culoare_fond = lantanide
| precedent =[[Promețiu]]
| următor = [[Europiu]]
| deasupra = -
| dedesubt = [[Plutoniu|Pu]]
| simbol = Sm
| număr = 62
| hadroni = 
| structură_cristalină= [[romb]]oedrică
| serie_chimică = [[lantanide]]
| grupă = 8
| perioadă = 6
| bloc = f
| densitate = 7,52 g/cm<sup>−3</sup>
| culoare = [[argint]]iu
| CAS = 7440-19-9
| EINECS =
| masă_atomică = 150,36
| rază_atomică = 180
| rază_de_covalență = 198±8
| rază_van_der_waals = 
| configurație_electronică = [Xe] 6s<sup>2</sup>4f<sup>6</sup>
| electroni_pe_nivel = [Xe] 2, 6
| număr_de_oxidare = ±2, ±3 <ref name=estiinta />
| oxid = [[Bază (chimie)|bazic]]
| fază = [[solid]]
| punct_de_topire = 1072°C ; 1345.15
| punct_de_fierbere = 1794°C ; 2067.15
| energie_de_fuziune = 8,62 KJ/mol<sup>-1</sup>
| energie_de_evaporare = 165 KJ/mol<sup>-1</sup>
| temperatură_critică = 
| presiune_critică =
| volum_molar = 
| presiune_de_vapori = 
| viteză =
| electronegativitate = 1,17 <ref name=estiinta />
| magnet = paramagnetic <ref name=magnet>[http://www-d0.fnal.gov/hardware/cal/lvps_info/engineering/elementmagn.pdf Susceptibilitatea magnetică a a elementelor chimice și a compușilor anorganici], în ''Handbook of Chemistry and Physics'' ediția 81, CRC press.</ref>
| căldură_specifică = 
| conductivitate_electrică = ?
| conductivitate_termică = 16.2 W·m−1·K−1
| potențial_de_ionizare_1 = 581 kJ/mol
| potențial_de_ionizare_2 = 1140 kJ/mol
| potențial_de_ionizare_3 = 2204 kJ/mol
| potențial_de_ionizare_4 = - kJ/mol
| hadroni_izotop_1 =144
| izomerie_izotop_1 =
| abundență_izotop_1 =3,07%
| neutroni_izotop_1 = 82
| perioadă_izotop_1 = 
| mod_de_dezintegrare_izotop_1 = 
| energie_izotop_1 =
| produs_izotop_1 = 
| hadroni_izotop_2 =146
| izomerie_izotop_2 =
| abundență_izotop_2 =[[radioizotop|sin]]
| neutroni_izotop_2 = 
| perioadă_izotop_2 = 1,03×10<sup>8</sup>[[An|a]]
| mod_de_dezintegrare_izotop_2 = α
| energie_izotop_2 =2,529
| produs_izotop_2 = <sup>142</sup>[[Neodim|Nd]]
| hadroni_izotop_3 =147
| izomerie_izotop_3 =
| abundență_izotop_3 =14.99%
| neutroni_izotop_3 = 
| perioadă_izotop_3 = 1,06×10<sup>11</sup>a
| mod_de_dezintegrare_izotop_3 = α
| energie_izotop_3 = 2,310
| produs_izotop_3 = <sup>143</sup>[[Neodim|Nd]]
| hadroni_izotop_4 =148
| izomerie_izotop_4 =
| abundență_izotop_4 =11,24%
| neutroni_izotop_4 = 
| perioadă_izotop_4 = 7×10<sup>15</sup>a
| mod_de_dezintegrare_izotop_4 = α
| energie_izotop_4 =1,986
| produs_izotop_4 = <sup>144</sup>[[Neodim|Nd]]
| hadroni_izotop_5 =149
| izomerie_izotop_5 =
| abundență_izotop_5 =13,82%
| neutroni_izotop_5 = 87
| perioadă_izotop_5 = 
| mod_de_dezintegrare_izotop_5 =
| energie_izotop_5 =
| produs_izotop_5 = 
| hadroni_izotop_6 =150
| izomerie_izotop_6 =
| abundență_izotop_6 =7,38%
| neutroni_izotop_6 = 88
| perioadă_izotop_6 = 
| mod_de_dezintegrare_izotop_6 =
| energie_izotop_6 =
| produs_izotop_6 = 
| hadroni_izotop_7 =152
| izomerie_izotop_7 =
| abundență_izotop_7 =26,75%
| neutroni_izotop_7 = 90
| perioadă_izotop_7 = 
| mod_de_dezintegrare_izotop_7 =
| energie_izotop_7 =
| produs_izotop_7 = 
| hadroni_izotop_8 =154
| izomerie_izotop_8 =
| abundență_izotop_8 =22,75%
| neutroni_izotop_8 = 92
| perioadă_izotop_8 = 
| mod_de_dezintegrare_izotop_8 =
| energie_izotop_8 =
| produs_izotop_8 = 
}}
'''Samariu''' (simbol Sm) este [[element chimic|elementul chimic]] cu [[număr atomic|numărul atomic]] 62. Este un [[metal]] destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în [[aer]]. Fiind un membru obișnuit al seriei [[lantanide]]lor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și [[Iodură de samariu (II)|iodura de samariu (II)]]. Cel din urmă este un [[agent reducător]] în [[Sinteză chimică|sinteza chimică]]. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar [[Toxicitate|puțin toxic]].

Samariul a fost descoperit de către [[chimist]]ul [[Francezi|francez]] [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran]] în [[1879]] și denumit după [[mineral]]ul [[samarskit]], din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul [[Vasili Samarsky-Bykhovets]], care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca [[Pământuri rare|pământ rar]], samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta [[Pământ]]ului și este mult mai comun ca alte metale ca [[staniu]]l. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca [[cerit]]ul, [[gadolinit]]ul, [[samarskit]]ul, [[monazit]]ul și [[bastnäsit]]ul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în [[China]], [[Statele Unite ale Americii]], [[Brazilia]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]]; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.

Cea mai mare aplicație comercială a samariului este în [[magnet]]ul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu [[neodim]]; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700&nbsp;°C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. [[Izotop]]ul radioactiv [[samariu-153]] este componentul activ al [[Compus radiofarmaceutic|compusului radiofarmaceutic]] [[samariu (153Sm) lexidronam|samariu (<sup>153</sup>Sm) lexidronam]] (numit și ''Quadramet'')<ref name=quadramet />, care ucide celulele canceroase în cazul [[Cancer pulmonar|cancerului pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerului de prostată]], [[Cancer mamar|cancerului mamar]] și în cazul [[osteosarcom]]ului. Alt izotop, [[samariu-149]], este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a [[neutron|neutronilor,]] motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale [[Reactor nuclear|reactorilor nucleari]]. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ [[Cataliză|cataliza]] [[Reacții chimice|reacțiilor chimice]], datarea radioactivă și laserele cu [[raze X]].

==Istorie==
Descoperirea samariului și a altor elemente chimice a fost anunțată de unii savanți în cea de-a doua jumătate a [[secolul al IX-lea|secolului al IX-lea]]; totuși, cele mai multe surse îi dau prioritate [[chimist]]ului [[Francezi|francez]] [[Paul Émile Lecoq de Boisbaudran]].<ref>Greenwood, p. 1229</ref><ref name=brit>[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/520309/samarium Samariul], Encyclopædia Britannica on-line</ref> Boisbaudran a izolat oxidul și/sau hidroxidul de samariu în [[Paris]] în [[1879]] din mineralul numit [[samarskit]] ((Y,Ce,U,Fe)<sub>3</sub>(Nb,Ta,Ti)<sub>5</sub>O<sub>16</sub>) și a identificat un nou element în acesta cu ajutorul liniilor de absorbție optică.<ref name=CRC>{{cite book| author = C. R. Hammond |title = Elementele, din ''Handbook of Chemistry and Physics'', ediția 81| publisher =CRC press| isbn = 0-8493-0485-7}}</ref> Chimistul elvețian [[Marc Delafontaine]] a anunțat descoperirea unui nou element, ''[[decipiu]]'' (din [[Latină|latinescul]] ''decipiens'' ce înseamnă "înșelător, inducător în eroare") în [[1878]],<ref>{{cite journal|title = Sur le décepium, métal nouveau de la samarskite|first = Marc|last = Delafontaine
|journal = Journal de pharmacie et de chimie
|volume = 28|pages = 540|year = 1878|url = http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k78100m.image.r=Decipium.f548.langEN}}</ref><ref>{{cite journal| title = Sur le décepium, métal nouveau de la samarskite
| first = Marc| last = Delafontaine| journal = Comptes rendus hebdomadaires
| volume = 87| pages = 632| year = 1878| url = http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k3044x.image.r=Decipium.f694.langEN}}</ref> dar mai târziu, între 1880 și 1881 a demonstrat că așa-zisul nou element era un amestec de elemente, dintre care unul era samariu.<ref name=iupac>{{cite journal|last1=De Laeter|first1=J. R.|last2=Böhlke|first2=J. K.|last3=De Bièvre|first3=P.|last4=Hidaka|first4=H.|last5=Peiser|first5=H. S.|last6=Rosman|first6=K. J. R.|last7=Taylor|first7=P. D. P.|title=Atomic weights of the elements. Review 2000 (IUPAC Technical Report)|doi=10.1351/pac200375060683|journal=Pure and Applied Chemistry|year=2003 |volume=75|pages= 683–800|publisher=IUPAC|issue=6}}
</ref><ref>
{{cite journal| title = Sur le décipium et le samarium
| first = Marc| last = Delafontaine
| journal = Comptes rendus hebdomadaires
| volume = 93| pages = 63
| year = 1881| url = http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k3049g.image.r=Decipium.f63.langEN}}</ref> În ciuda faptului că samarskitul a fost descoperit în regiunile îndepărtate ale [[Rusia|Rusiei]] din [[Munții Urali]], spre sfârșitul anilor 1870, alte depozite din acest mineral au fost localizate și în multe alte locuri, făcând astfel mineralul disponibil pentru mulți cercetători. În special, a fost descoperit că samariul izolat de Boisbaudran a fost impur și conținea, de asemenea, cantități comparabile de [[europiu]]. Elementul pur a fost produs doar în [[1901]] de către [[Eugène-Anatole Demarçay]].<ref name=van/>

Boisbaudran și-a denumit elementul ''samaria'', după numele mineralului samarskit, care i-a adus onoarea lui [[Vasili Samarsky-Bykhovets]] ([[1803]]–[[1870]]). Samarsky-Bykhovets, ca Șef al Statului Major al Corpului de Inginerie Minieră din Rusia, avea acces acordat la doi mineralogi [[germani]], anume la frații [[Gustav Rose]] și [[Heinrich Rose]], pentru a studia eșantioane din acest mineral direct în [[Munții Urali]].<ref name=bse>[http://bse.sci-lib.com/article099149.html Samarskite], [[Marea Enciclopedie Sovietică]] (în rusă)</ref><ref>{{cite journal|url = http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k3046j/f214.pagination|first = Lecoq de|last = Boisbaudran| title = Recherches sur le samarium, radical d'une terre nouvelle extraite de la samarskite|journal = Comptes rendus hebdomadaires des séances de l'Académie des sciences|volume = 89|year = 1879|pages = 212–214}}</ref><ref>Shipley, Joseph Twadell. [http://books.google.com/books?id=m1UKpE4YEkEC&pg=PA90 ''The Origins of English Words: A Discursive Dictionary of Indo-European Roots''], JHU Press, 2001, p.90. ISBN 0-8018-6784-3</ref> În acest sens, samariul a fost primul element chimic denumit după numele unei persoane.<ref name=van/><ref name=RSC/> Mai târziu, denumirea de ''samaria'' utilizată de Boisbaudran a fost transformată în ''samarium'', pentru a fi conform restului elementelor; în plus, astăzi ''samaria'' desemnează oxidul de samariu, prin analogie cu [[yttria]], [[zirconia]], [[alumină|alumina]], [[Oxid de ceriu (IV)|ceria]], [[holmia]], etc. Simbolul sugerat pentru samariu a fost ''Sm''; totuși un simbol alternativ, ''Sa'' a fost folosit frecvent până în anii 1920.<ref name=van>[http://elements.vanderkrogt.net/element.php?sym=Sm Samariu: Istorie și etimologie]</ref><ref>{{cite journal|last1=Coplen|first1=T. B.|last2=Peiser|first2=H. S.|title=History of the recommended atomic-weight values from 1882 to 1997: A comparison of differences from current values to the estimated uncertainties of earlier values (Technical Report)|journal=Pure and Applied Chemistry |volume=70|pages=237|year=1998|doi=10.1351/pac199870010237}}</ref>

Precedent descoperirii tehnologiei de separare a schimbului de ioni din anii [[1950]], samariul nu avea nicio utilizare comercială în formă pură. Totuși, un rest din urma purificării cristalizării fracționale a [[neodim]]ului conținea un amestec de samariu și [[gadoliniu]] care a primit numele de "Amestecul Lindsay" după denumirea companiei care îl fabrica. Se crede că acest material a fost folosit în tijele de protecție din cele mai timpurii reactori nucleari. În prezent, același produs este cunoscut sub denumirea de "samariu-[[europiu]]-[[gadoliniu]]" (SEG) concentrat.<ref name=RSC>[http://www.rsc.org/chemistryworld/podcast/Interactive_Periodic_Table_Transcripts/Samarium.asp Chemistry in Its Element – Samarium], Royal Society of Chemistry</ref> Acesta este preparat prin extracția solventului dintr-un amestec de [[lantanide]] izolate din bastnäsit (sau din monazit). Din moment ce lantanidele mai grele au o mai mare afinitate pentru solventul folosit, ele sunt ușor de extras din grămadă folosind proporții relativ mici de solvent.

Nu toți producătorii de pământuri rare care procesează bastnäsite fabrică la dimensiuni destul de mari pentru a putea continua mai departe cu separarea componentelor produsului SEG, care reprezintă de fapt doar unul sau două procente din zăcământul original. De aceea, asemenea producători vor face SEG-ul cu scopul de a-l putea comercializa unor procesatori specializați. În acest mod, conținutul valoros de europiu din zăcământ este salvat pentru a fi folosit în fabricarea [[fosfor]]ului. Purificarea samariului constă în îndepărtarea europiului. Din [[2012]], fiind la supraofertă, oxidul de samariul este mult mai ieftin pe scara comercială decât cum ar trebui să sugereze abundența sa naturală din zăcământ.<ref name=price/>
[[File:Lecoq de Boisbaudran.jpg|thumb|right|[[Paul Émile Lecoq de Boisbaudran]], descoperitorul samariului]]

==Proprietăți fizice==
[[File:Samarium-2.jpg|thumb|left|200px|Samariul metalic are un aspect alb-argintiu]]

Samariul este un [[Pământuri rare|pământ rar]], având [[duritate]]a și [[densitate]]a asemănătoare cu cea a [[zinc]]ului. Cu punctul de topire de 1794&nbsp;°C, samariul este al treilea cel mai volatil lantanid după [[yterbiu]] și [[europiu]]; această proprietate facilitează separarea samariului din minereu. În condiții normale, samariul are în mod normal structura trigonală (forma α). Supus încălzirii la 731&nbsp;°C, simetria [[cristal]]elor de samariu se schimbă în hexagonală compactă; totuși, temperatura de tranziție depinde de puritatea metalului. Încălzirea la 922&nbsp;°C duce metalul într-o formă cristalină cubică cu fețe centrate. Încălzirea la 300&nbsp;°C combinată cu comprimarea la 40 de [[bar|kbari]] rezultă într-o structură hexagonală compactă cu două fețe. Aplicând o presiune mai mare de ordinul a sute sau mii de kilobari apare o serie de transformări ale fazelor cristalelor, mai ales faza tetragonală, ce apare la aproximativ 900 kbari.<ref name=sm/> Într-un studiu a rezultat că faza hexagonală compactă cu două fețe poate fi produsă fără compresie, folosind un regim de coacere neechilibrată cu schimb de temperatură rapid între limita de 400&nbsp;°C și 700&nbsp;°C. Astfel se poate confirma caracterul tranzitiv acestei faze a samariului. De asemenea, pojghițele subțiri de samariu obținute prin depunerea de vapori ar putea conține fazele hexagonale compacte și hexagonale compacte cu două fețe în condiții ambiante.<ref name=sm/>

Samariul (și sescvioxidul său) <ref name=sescvioxid>{{ro icon}} [http://hallo.ro/search.do?l=ro&d=en&query=sescvioxid În limba română, traducerea corectă a ''sesquioxid'' din engleză este ''sescvioxid'']</ref> sunt [[Paramagnetism|paramagnetici]] la temperatura camerei. Momentele magnetice efective corespunzătoare acestora, mai mici de 2 [[Magnetonul Bohr-Procopiu|µ<sub>B</sub>]], sunt pe locul al treilea printre lantanide (și oxizii lor), după [[lantan]] și [[lutețiu]]. Metalul devine antiferomagnetic supus încălzirii la 14,8 K.<ref>{{cite journal|last1= Lock|first1= J M|title= The Magnetic Susceptibilities of Lanthanum, Cerium, Praseodymium, Neodymium and Samarium, from 1.5 K to 300 K|journal= Proceedings of the Physical Society. Section B|volume= 70|pages= 566|year= 1957|doi= 10.1088/0370-1301/70/6/304|issue= 6|bibcode = 1957PPSB...70..566L }}</ref><ref>{{cite journal|last1=Huray|first1=P|last2=Nave|first2=S|last3=Haire|first3=R|title=Magnetism of the heavy 5f elements|journal=Journal of the Less Common Metals|volume=93|pages=293|year=1983|doi=10.1016/0022-5088(83)90175-3|issue=2}}</ref> Atomii individuali de samariu pot fi izolați prin încapsularea lor printre molecule de [[fulerenă]].<ref>{{cite journal|doi = 10.1016/S0921-4526(02)00991-2|title= Electronic and geometric structures of metallofullerene peapods| year = 2002| author = Okazaki, T| journal = Physica B|volume = 323|page=97|bibcode = 2002PhyB..323...97O }}</ref> De asemenea, atomii pot fi dopați între moleculele de C<sub>60</sub> din fulerenele solid, făcându-l [[Superconductivitate|superconductiv]] la temperaturi mai joase de 8 K.<ref>{{cite journal|last1=Chen|first1=X.|last2=Roth|first2=G.|title=Superconductivity at 8 K in samarium-doped C60|journal=Physical Review B|volume=52|pages=15534|year=1995|doi=10.1103/PhysRevB.52.15534|issue=21|bibcode = 1995PhRvB..5215534C }}</ref> Doparea samariului cu superconductori pe bază de fier -care constituie cea mai recentă clasă de supercondutori de temperatură înaltă descoperiți- permite sporirea temperaturii lor de tranziție la 56 K, care este cea mai mare valoare atinsă până acum în această serie.<ref name=Wu2008>{{cite journal|arxiv = 0811.0761|title = Superconductivity at 56 K in Samarium-doped SrFeAsF|author = Wu, G. et al.|year = 2008|doi=10.1088/0953-8984/21/14/142203|journal = Journal of Physics: Condensed Matter|volume = 21|issue = 14|pages = 142203|bibcode = 2009JPCM...21n2203W }}</ref>
[[Fișier:Sm,62.jpg|thumb|right|200px|Eșantion de samariu; se poate observa culoarea și luciul metalic al acestuia.]]

==Proprietăți chimice==
Samariul are valența +2 și +3, iar electronegativitatea sa este de 1,17.<ref name=estiinta>[http://www.estiinta.ro/glossar/s/62/samariu.php Proprietăți samariu] Accesat la 5 octombrie 2012</ref> Samariul proaspăt preparat are un luciu argintiu. În aer, samariul se oxidează lent la temperatura camerei și se aprinde în mod spontan la 150&nbsp;[[Celsius|°C]].<ref name=CRC/><ref name=emsley/> Chiar și păstrat sub [[ulei mineral]], samariul se oxidează progresiv și prinde la suprafață o pojghiță de culoare gri-gălbuie datorată formării amestecului de oxid-hidroxid. Aspectul metalic al unei probe poate fi conservat prin sigilarea sa sub un gaz inert ca [[argon]]ul.

Samariul este complet electropozitiv și reacționează lent cu apa rece și foarte repede cu cea fierbinte pentru a forma hidroxidul de samariu:<ref name=we/>

:<math>\mathrm{2Sm + 6H_2 O \longrightarrow 2Sm(OH)_3 + 3 H_2}</math>

Samariul se dizolvă repede în [[acid sulfuric]] diluat pentru a forma o soluție ce conține [[ioni]] de samariu (III) de culoare galbenă-vernil <ref name=g1243>Greenwood, p. 1243</ref>, care există sub formă de complecși [Sm(OH<sub>2</sub>)<sub>9</sub>]<sup>3+</sup>:<ref name=we>{{cite web| url =https://www.webelements.com/samarium/chemistry.html| title =Reacțiile chimice ale samariului| publisher=Webelements| accessdate = 2012-09-17}}</ref>

: <math>\mathrm{2 Sm + 3 H_2 SO_4 \longrightarrow 2 Sm^{3+} + 3 SO_4 ^{2-} + 3 H_2 } </math>

Samariul este unul dintre singurele lantanide care prezintă starea de oxidare +2. Ionii Sm <sup>2+</sup> sunt roșii-sângerii în soluție.<ref name=g1248>Greenwood, p.1248</ref>
[[Fișier:Electron shell 062 Samarium.svg|thumb|right|200px|Straturile electronice ale atomului de samariu]]
==Compuși==
{| Class = "wikitable collapsible collapsed" style = "text-align: center"
! Formulă
! Culoare
! Simetrie
! Grup spațial
! Nr.
! Simbol Pearson
! ''a'' (pm)
! ''b'' (pm)
! ''c'' (pm)
! ''Z''
! Densitate, <br/>g/cm<sup>3</sup>
|-
| Sm
| argintie
| trigonal<ref name=sm>{{cite journal|doi=10.1016/0022-5088(85)90294-2|last1=Shi|first1=N|year=1985|pages=21|volume=113|journal=Journal of the Less Common Metals|last2=Fort|first2=D|title=Preparation of samarium in the double hexagonal close packed form|issue=2}}</ref>
| R{{overline|3}}m
| 166
| hR9
| 362.9
| 362.9
| 2621.3
| 9
| 7.52
|-
| Sm
| argintie
| hexagonal<ref name="sm"/>
| P6<sub>3</sub>/mmc
| 194
| hP4
| 362
| 362
| 1168
| 4
| 7.54
|-
| Sm
| argintie
| tetragonal<ref name=sm2>{{cite journal|doi=10.1016/0375-9601(91)90346-A|last1=Vohra|year=1991|first1=Y|pages=89|volume=158|journal=Physics Letters A |title=A new ultra-high pressure phase in samarium|bibcode = 1991PhLA..158...89V }}</ref>
| I4/mmm
| 139
| tI2
| 240.2
| 240.2
| 423.1
| 2
| 20.46
|-
| SmO
| aurie
| cubic<ref name=smox>{{cite journal|last1=Leger|first1=J|last2=Yacoubi|first2=N|last3=Loriers|first3=J|title=Synthesis of rare earth monoxides|journal=Journal of Solid State Chemistry|volume=36|pages=261|year=1981 |doi=10.1016/0022-4596(81)90436-9|issue=3|bibcode = 1981JSSCh..36..261L }}</ref>
| Fm{{overline|3}}m
| 225
| cF8
| 494.3
| 494.3
| 494.3
| 4
| 9.15
|-
| Sm<sub>2</sub>O<sub>3</sub>
|
| trigonal<ref name=smo>{{cite journal|doi=10.1016/0022-4596(81)90058-X|last1=Gouteron|year=1981|first1=J|pages=288|volume=38|journal=Journal of Solid State Chemistry|title=Raman spectra of lanthanide sesquioxide single crystals: Correlation between A and B-type structures|issue=3|bibcode = 1981JSSCh..38..288G }}</ref>
| P{{overline|3}}m1
| 164
| hP5
| 377.8
| 377.8
| 594
| 1
| 7.89
|-
| Sm<sub>2</sub>O<sub>3</sub>
|
| monoclinic<ref name="smo"/>
| C2/m
| 12
| mS30
| 1418
| 362.4
| 885.5
| 6
| 7.76
|-
| Sm<sub>2</sub>O<sub>3</sub>
|
| cubic<ref name=smo2>{{cite journal|journal=Br. Ceram. Trans. J.|year=1984|volume=83|pages=92–98|author=Taylor D.}}</ref>
| Ia{{overline|3}}
| 206
| cI80
| 1093
| 1093
| 1093
| 16
| 7.1
|-
| SmH<sub>2</sub>
|
| cubic<ref name=smh2>{{cite journal|last1=Daou|first1=J|last2=Vajda|first2=P|last3=Burger|first3=J|title=Low temperature thermal expansion in SmH2+x|journal=Solid State Communications|volume=71|pages=1145|year=1989|doi=10.1016/0038-1098(89)90728-X|issue=12|bibcode = 1989SSCom..71.1145D }}</ref>
| Fm{{overline|3}}m
| 225
| cF12
| 537.73
| 537.73
| 537.73
| 4
| 6.51
|-
| SmH<sub>3</sub>
|
| hexagonal<ref name=smh3>{{cite journal|doi=10.1016/S0925-8388(96)03071-X|last1=Dolukhanyan|year=1997|first1=S|pages=10|volume=253–254|journal=Journal of Alloys and Compounds|title=Synthesis of novel compounds by hydrogen combustion}}</ref>
| P{{overline|3}}c1
| 165
| hP24
| 377.1
| 377.1
| 667.2
| 6
|
|-
| Sm<sub>2</sub>B<sub>5</sub>
| gri
| monoclinic<ref>{{cite journal|doi=10.1007/BF00795346|last1=Zavalii|year=1990|first1=L. V.|pages=471|volume=29|journal=Soviet Powder Metallurgy and Metal Ceramics|last2=Kuz'ma|first2=Yu. B.|last3=Mikhalenko|first3=S. I.|title=Sm2B5 boride and its structure|issue=6}}</ref>
| P2<sub>1</sub>/c
| 14
| mP28
| 717.9
| 718
| 720.5
| 4
| 6.49
|-
| SmB<sub>2</sub>
|
| hexagonal<ref name=smb2>{{cite journal|doi=10.1016/0022-5088(77)90221-1|last1=Cannon|year=1977|first1=J|pages=83|volume=56|journal=Journal of the Less Common Metals|last2=Cannon|first2=D|last3=Tracyhall|first3=H|title=High pressure syntheses of SmB2 and GdB12}}</ref>
| P6/mmm
| 191
| hP3
| 331
| 331
| 401.9
| 1
| 7.49
|-
| SmB<sub>4</sub>
|
| tetragonal<ref>{{cite journal|last1=Etourneau|doi=10.1016/0022-5088(79)90038-9|first1=J|year=1979|pages=531|volume=67|last2=Mercurio|journal=Journal of the Less Common Metals|first2=J|last3=Berrada|first3=A|last4=Hagenmuller|first4=P|last5=Georges|first5=R|last6=Bourezg|first6=R|last7=Gianduzzo|first7=J|title=The magnetic and electrical properties of some rare earth tetraborides|issue=2}}</ref>
| P4/mbm
| 127
| tP20
| 717.9
| 717.9
| 406.7
| 4
| 6.14
|-
| SmB<sub>6</sub>
|
| cubic<ref name=smb6>{{cite journal|doi=10.1111/j.1151-2916.1972.tb11344.x|last1=Solovyev|first1=G. I.|year=1972|pages=475|volume=55|journal=Journal of the American Ceramic Society|last2=Spear|first2=K. E.|title=Phase Behavior in the Sm-B System|issue=9}}</ref>
| Pm{{overline|3}}m
| 221
| cP7
| 413.4
| 413.4
| 413.4
| 1
| 5.06
|-
| SmB<sub>66</sub>
|
| cubic<ref>{{cite journal|last1=Schwetz|first1=K|last2=Ettmayer|first2=P|last3=Kieffer|first3=R|last4=Lipp|first4=A|title=Über die Hektoboridphasen der Lanthaniden und Aktiniden|journal=Journal of the Less Common Metals|volume=26|pages=99|year=1972|doi=10.1016/0022-5088(72)90012-4}}</ref>
| Fm{{overline|3}}c
| 226
| cF1936
| 2348.7
| 2348.7
| 2348.7
| 24
| 2.66
|-
| Sm<sub>2</sub>C<sub>3</sub>
|
| cubic<ref name=smc/>
| I{{overline|4}}3d
| 220
| cI40
| 839.89
| 839.89
| 839.89
| 8
| 7.55
|-
| SmC<sub>2</sub>
|
| tetragonal<ref name=smc>{{cite journal|doi=10.1021/ja01550a017|last1=Spedding|year=1958|first1=F. H.|pages=4499|volume=80|journal=Journal of the American Chemical Society|last2=Gschneidner|first2=K.|last3=Daane|first3=A. H.|title=The Crystal Structures of Some of the Rare Earth Carbides|issue=17}}</ref>
| I4/mmm
| 139
| tI6
| 377
| 377
| 633.1
| 2
| 6.44
|-
| SmF<sub>2</sub>
| violet<ref name=g1241/>
| cubic<ref name=smf2>{{cite journal|last1=Greis|first1=O|title=Über neue Verbindungen im system SmF2_SmF3|journal=Journal of Solid State Chemistry|volume=24|pages=227|year=1978|doi=10.1016/0022-4596(78)90013-0|issue=2|bibcode = 1978JSSCh..24..227G }}</ref>
| Fm{{overline|3}}m
| 225
| cF12
| 587.1
| 587.1
| 587.1
| 4
| 6.18
|-
| SmF<sub>3</sub>
| albă<ref name=g1241/>
| ortorombic<ref name=smf2/>
| Pnma
| 62
| oP16
| 667.22
| 705.85
| 440.43
| 4
| 6.64
|-
| SmCl<sub>2</sub>
| maro<ref name=g1241/>
| ortorombic<ref name=smcl2>{{cite journal|doi=10.1016/0022-5088(86)90228-6|last1=Meyer|first1=G|year=1986|pages=187|volume=116|journal=Journal of the Less Common Metals|last2=Schleid|first2=T|title=The metallothermic reduction of several rare-earth trichlorides with lithium and sodium}}</ref>
| Pnma
| 62
| oP12
| 756.28
| 450.77
| 901.09
| 4
| 4.79
|-
| SmCl<sub>3</sub>
| galbenă<ref name=g1241/>
| hexagonal<ref name=smf2/>
| P6<sub>3</sub>/m
| 176
| hP8
| 737.33
| 737.33
| 416.84
| 2
| 4.35
|-
| SmBr<sub>2</sub>
| maro<ref name=g1241/>
| ortorombic<ref name=smbr2>{{cite journal|journal=Rev. Chim. Miner.|year=1973|volume=10|pages=77–92|author=Bärnighausen, H.}}</ref>
| Pnma
| 62
| oP12
| 797.7
| 475.4
| 950.6
| 4
| 5.72
|-
| SmBr<sub>3</sub>
| galbenă<ref name=g1241/>
| ortorombic<ref name=smbr3>{{cite journal|last1=Zachariasen|first1=W. H.|title=Crystal chemical studies of the 5f-series of elements. I. New structure types|journal=Acta Crystallographica|volume=1|pages=265|year=1948|doi=10.1107/S0365110X48000703|issue=5}}</ref>
| Cmcm
| 63
| oS16
| 404
| 1265
| 908
| 2
| 5.58
|-
| SmI<sub>2</sub>
| verde<ref name=g1241>Greenwood, p. 1241</ref>
| monoclinic
| P2<sub>1</sub>/c
| 14
| mP12
|
|
|
|
|
|-
| SmI<sub>3</sub>
| portocalie<ref name=g1241/>
| trigonal<ref name=smI3>{{cite journal|last1=Asprey|first1=L. B.|last2=Keenan|first2=T. K.|last3=Kruse|first3=F. H.|journal=Inorganic Chemistry|volume=3|pages=1137|year=1964|doi=10.1021/ic50018a015|issue=8}}</ref>
| R{{overline|3}}
| 63
| hR24
| 749
| 749
| 2080
| 6
| 5.24
|-
| SmN
|
| cubic<ref name=smn>{{cite journal|last1=Brown|first1=R|title=Composition limits and vaporization behaviour of rare earth nitrides|journal=Journal of Inorganic and Nuclear Chemistry|volume=36|pages=2507|year=1974 |doi=10.1016/0022-1902(74)80462-8|issue=11}}</ref>
| Fm{{overline|3}}m
| 225
| cF8
| 357
| 357
| 357
| 4
| 8.48
|-
| SmP
|
| cubic<ref name=smp>{{cite journal|last1=Meng|first1=J|title=Studies on the electrical properties of rare earth monophosphides|journal=Journal of Solid State Chemistry|volume=95|pages=346|year=1991 |doi=10.1016/0022-4596(91)90115-X|issue=2|bibcode = 1991JSSCh..95..346M }}</ref>
| Fm{{overline|3}}m
| 225
| cF8
| 576
| 576
| 576
| 4
| 6.3
|-
| SmAs
|
| cubic<ref name=smas>{{cite journal|last1=Beeken|first1=R.|last2=Schweitzer|first2=J.|title=Intermediate valence in alloys of SmSe with SmAs|journal=Physical Review B|volume=23|pages=3620|year=1981|doi=10.1103/PhysRevB.23.3620|issue=8|bibcode = 1981PhRvB..23.3620B }}</ref>
| Fm{{overline|3}}m
| 225
| cF8
| 591.5
| 591.5
| 591.5
| 4
| 7.23
|}

===Oxizi===
Cel mai stabil oxid al samariului este sescvioxidul <ref name=sescvioxid/> Sm<sub>2</sub>O<sub>3</sub>. Ca mulți alți compuși ai samariului, oxidul se poate afla în câteva faze cristaline. Forma trigonală este obținută prin răcirea lentă după topire. [[Punct de topire|Punctul de topire]] al Sm<sub>2</sub>O<sub>3</sub> este oarecum ridicat și adesea nu poate fi atins doar prin încălzire directă, dar acest lucru este posibil cu ajutorul încălzirii prin inducție, printr-o bobină de radio-frecvență. Monocristalele monoclinice de Sm<sub>2</sub>O<sub>3</sub> pot fi obținute din pulbere policristalină tratată în arc electric ([[Procedeul Verneuil]]), care produce semifabricate [[Cilindru|cilindrice]] de câțiva centimetri lungime și de aproximativ un centimetru în [[diametru]]. Semifabricatele sunt transparente doar în absența impurităților și a defectelor cristaline, altfel fiind portocalii. Prin încălzire la 1900&nbsp;°C, Sm<sub>2</sub>O<sub>3</sub> metastabil (trigonală) se transformă într-o fază monoclinică.<ref name=smo/> De asemenea,  a mai fost descrisă și o fază a Sm<sub>2</sub>O<sub>3</sub> cubică.<ref name=smo2/>

Samariul este unul dintre cele câteva lantanide care formează un monoxid, SmO. Acest compus lucios galben-auriu a fost obținut prin reducerea Sm<sub>2</sub>O<sub>3</sub> cu samariul metalic la temperaturi ridicate de 1000&nbsp;°C și presiune mai mari de 50 kbari; micșorarea presiunii rezultă într-o reacție incompletă. SmO are structura cristalină cubică.<ref name=smox/><ref name=g1239>Greenwood, p. 1239</ref>

===Calcogenuri===
Samariul formează sulfura, seleniura și telurura trivalentă, însă și calcogenurile divalente SmS, SmSe și SmTe cu sistemul cristalin cubic sunt cunoscute. Aceștia sunt remarcabili prin abilitatea de a-și schimba starea de semiconductor în cea metalică atunci când se aplică presiune asupra lor. Întrucât tranziția este continuă și apare la limita dintre 20 și 30 de kbari în cazul SmSe ȘI SmTe, ea este bruscă pentru SmS și apare doar la 6,5 kbari. Acest efect rezultă într-un schimb coloristic spectaculos pentru SmS de la negru la galben auriu dacă cristalele sau pojghița făcută este zgâriată sau lustruită. Tranziția nu modifică  simetria rețelei cristaline, chiar dacă are loc o descreștere (de aproximativ 15%) a [[volum|volumului]] cristalului.<ref name="b1">Beaurepaire, Eric (Ed.) [http://books.google.com/books?id=rGDCn4lqmdsC&pg=PA393 Magnetism: o abordare a radiației sincrotrone], Springer, 2006 ISBN 3-540-33241-3 p. 393</ref> SmS prezintă histerezis, adică atunci când presiunea este eliberată până la 0,4 kbari, compusul revine la starea de semiconductor.<ref name=emsley/><ref name="ReferenceA">{{cite journal|last1=Jayaraman|first1=A.|last2=Narayanamurti|first2=V.|last3=Bucher|first3=E.|last4=Maines|first4=R.|title=Continuous and Discontinuous Semiconductor-Metal Transition in Samarium Monochalcogenides Under Pressure|journal=Physical Review Letters|volume=25|pages=1430|year=1970|doi=10.1103/PhysRevLett.25.1430|bibcode=1970PhRvL..25.1430J|issue=20}}</ref>

===Halogenuri===
[[Fișier:Samarium(III) chloride hexahydrate.jpg|thumb|right|200px|Clorură de samariu (III) pe o [[sticlă de ceas]].]]
Samariul metalic reacționează cu [[halogen]]ii ([[fluor]], [[clor]], [[brom]] și [[iod]]) pentru a forma halogenuri trivalente:<ref name=g1236>Greenwood, pp. 1236, 1241</ref>

:<math>\mathrm{2Sm + 3X_2 \longrightarrow 2SmX_3 } </math><br>, unde '''X''' poate fi orice halogen menționat.

Reducerea acestora cu samariu, [[litiu]] sau [[sodiu]] metalic la temperaturi ridicate (de aproximativ 700-900&nbsp;°C) produce halogenuri divalente.<ref name=smcl2/> Diiodura de samariu poate fi preparată prin încălzirea triiodurii, SmI<sub>3</sub>, sau prin reacționarea samariului cu 1,2-diiodoetan în [[tetrahidrofuran]] anhidru la temperatura camerei:<ref name=g1240>Greenwood, p. 1240</ref>

:<math>\mathrm{Sm + ICH_2 -CH_2 I \longrightarrow SmI_2 + CH_2 =CH_2 }</math>

De asemenea, reducerea produce numeroase halogenuri nestoichiometrice ale samariului cu o structură cristalină bine definită, cum ar fi Sm<sub>3</sub>F<sub>7</sub>, Sm<sub>14</sub>F<sub>33</sub>, Sm<sub>27</sub>F<sub>64</sub>,<ref name=smf2/> Sm<sub>11</sub>Br<sub>24</sub>, Sm<sub>5</sub>Br<sub>11</sub> și Sm<sub>6</sub>Br<sub>13</sub><ref>{{cite journal|last1=Baernighausen|first1=H.|last2=Haschke|first2=John M.|title=Compositions and crystal structures of the intermediate phases in the samarium-bromine system|journal=Inorganic Chemistry|volume=17|pages=18|year=1978|doi=10.1021/ic50179a005}}</ref>

Cum se poate observa și în tabelul de mai sus, halogenurile samariului își schimbă structura cristalină când [[atom]]ul unui tip de halogen este substituit de către altul; acesta este un comportament mai puțin compun pentru multe elemente, printre care se numără și actinidele. Majoritatea halogenurilor au două stări cristaline majore pentru o singură compoziție, una dintre ele fiind semnificativ mai stabilă, iar cea de a doua fiind metastabilă. Ultima fază este formată prin comprimare sau încălzire, urmată de schimbarea condițiilor ambientale. De exemplu, comprimând obișnuita diiodură de samariu monoclinică și eliberând presiunea, se obține o structură ortorombică (cu densitatea de 5,90 g/cm<sup>3</sup>) asemănătoare cu cea a [[Clorură de plumb|clorurii de plumb]] PbCl<sub>2</sub>.<ref>{{cite journal|last1=Beck|first1=H. P.|title=Hochdruckmodifikationen der Diiodide von Sr, Sm und Eu. Eine neue PbCl2-Variante?|journal=Zeitschrift für anorganische und allgemeine Chemie|volume=459|pages=81|year=1979|doi=10.1002/zaac.19794590108}}</ref> Aceleași rezultate se obțin și în cazul triiodurii de samariu (cu densitatea de 5,97 g/cm<sup>3</sup>).<ref>{{cite journal|last1=Beck|first1=H. P.|last2=Gladrow|first2=E.|title=Zur Hochdruckpolymorphie der Seltenerd-Trihalogenide|journal=Zeitschrift für anorganische und allgemeine Chemie|volume=453|pages=79|year=1979|doi=10.1002/zaac.19794530610}}</ref>

===Boruri===
Pudrele de sintetizare din oxid de samariu și [[bor]], în [[vid]], produc o nouă pudră ce conține câteva boruri de samariu al căror raport de volum poate fi controlat prin intermediul proporțiilor din amestec.<ref name=smb6b/> Pudra poate fi convertită în cristale mai mare al unei boruri de samariu folosindu-se metoda topirii cu arc sau metoda zonei de topire, bazându-se pe temperaturile de cristalizare diferite ale SmB<sub>6</sub> (2580&nbsp;°C), SmB<sub>4</sub> (cam 2300&nbsp;°C) și SmB<sub>66</sub> (2150&nbsp;°C). Toate aceste materiale sunt dure, sfărâmicioase, solide, de culoare negre-gri și cu duritatea crescând odată cu conținutul de bor din compus.<ref name=smb6/> Diborura de samariu este prea volatilă pentru a fi produsă prin aceste metode și are nevoie de presiune mare, de aproximativ 65 kbari, și temperaturi între 1140 și 1240&nbsp;°C pentru ca creșterea să-i fie stabilizată. Creșterea temperaturii rezultă cu formarea preferențială a SmB<sub>6</sub>.<ref name=smb2/> Hexaborura de samariu este un compus tipic cu valență intermediară; în acesta, samariul este prezent sub două forme ionice: Sm<sup>2+</sup> și Sm<sup>3+</sup> în raportul 3:7.<ref name=smb6b>{{cite journal|last1=Nickerson|first1=J.|last2=White|first2=R.|last3=Lee|first3=K.|last4=Bachmann|first4=R.|last5=Geballe|first5=T.|last6=Hull|first6=G.|title=Physical Properties of SmB6|journal=Physical Review B|volume=3|pages=2030|year=1971|doi=10.1103/PhysRevB.3.2030|issue=6|bibcode = 1971PhRvB...3.2030N }}</ref>

===Alți compuși anorganici===
[[File:Samarium-sulfate.jpg|thumb|upright|Sulfat de samariu, Sm<sub>2</sub>(SO<sub>4</sub>)<sub>3</sub>]]
[[Carbură|Carburile]] de samariu sunt preparate prin topirea unui amestec de grafit-metal într-o atmosferă inertă. După sinteză, acestea sunt instabile în [[aer]] și așadar sunt studiate doar sub atmosfere inerte.<ref name=smc/> Monofosfura de samariu SmP este un semiconductor asemănător [[siliciu]]lui cu conductivitate electrică mare de tipul n. Aceasta poate fi preparată prin coacerea la 1100&nbsp;°C a unei capsule de [[cuarț]] ce conține un amestec de pudre de [[fosfor]] și samariu. Fosforul este foarte volatil la temperaturi mari și poate exploda, astfel rata de creștere a temperaturii trebuie să fie mai mică de 1&nbsp;°C/minut.<ref name=smp/> Aceeași procedură este folosită pentru monoarseniura SmAs, dar temperatura de sinteză este mai mare de 1800&nbsp;°C.<ref name=smas/>

Un număr mare de compuși binari ai samariului cu [[siliciu]]l, [[germaniu]]l, [[staniu]]l, [[plumb]]ul, [[stibiu]]l sau [[telur]]ul sunt cunoscuți, iar altă grupă formează aliajele metalice. Toți aceștia sunt preparați prin coacerea amestecurilor de pudre ale diferitelor elemente în parte, iar mulți compuși rezultați sunt non-stoichiometrici și au compoziția nominală Sm<sub>a</sub>X<sub>b</sub>, unde raportul b/a variază între 0,5 și 3.<ref>{{cite journal|last1=Gladyshevskii|first1=E. I.|last2=Kripyakevich|first2=P. I.|title=Monosilicides of rare earth metals and their crystal structures|journal=Journal of Structural Chemistry|volume=5|pages=789|year=1965|doi=10.1007/BF00744231|issue=6}}</ref><ref>{{cite journal|last1=Smith|first1=G. S.|last2=Tharp|first2=A. G.|last3=Johnson|first3=W.|title=Rare earth–germanium and –silicon compounds at 5:4 and 5:3 compositions|journal=Acta Crystallographica|volume=22|pages=940|year=1967|doi=10.1107/S0365110X67001902|issue=6}}</ref><ref>{{cite journal|journal=Inorg. Mater.|year=1971|volume=7|pages=661–665|author=Yarembash E.I., Tyurin E.G., Reshchikova A.A., Karabekov A., Klinaeva N.N.}}</ref>

Se cunoaște că acetilacetonatul de samariu (III) reacționează cu unul dintre acizii organofosfinici (acid difenilfosfinic, acid difeniltiofosfinic sau acid difenilditiofosfinic), iar reacția are loc pe o perioadă de timp de 2 ore.<ref name=brevet1>{{ro icon}} [http://www.breveteonline.ro/brevet/pdf/9600055-compusi-ai-samariului-iii-si-procedeu-de-obtinere-a-acestora-63123141.pdf Compuși ai samariului și procedee de obținere]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }} Accesat la 5 octombrie 2012</ref> Se obțin în urma reacției următorii compuși ai samariului, difenilfosfinatul, difeniltiofosfinatul și difenilditiofosfinatul de samariu (III), care sunt substanțe solide, de culoare galbenă, greu solubili în solvenți organici și insolubili în [[apă]]. Temperaturile de descompunere ale acestor compuși sunt în ordine 486, 403 și 385&nbsp;°C.<ref name=brevet1 />

===Compuși organometalici===
Samariul formează o ciclipentadienă, Sm(C<sub>5</sub>H<sub>5</sub>)<sub>3</sub>, și cloroderivații acesteia: Sm(C<sub>5</sub>H<sub>5</sub>)<sub>2</sub>Cl și Sm(C<sub>5</sub>H<sub>5</sub>)Cl<sub>2</sub>. Aceștia pot fi preparați prin reacționarea triclorurii de samariu cu NaC<sub>5</sub>H<sub>5</sub> în [[tetrahidrofuran]]. Cloroderivatul Sm(C<sub>5</sub>H<sub>5</sub>)<sub>2</sub>Cl are o structură de dimer, care este mai clar exprimată astfel: (η<sup>5</sup>-C<sub>5</sub>H<sub>5</sub>)<sub>2</sub>Sm(µ-Cl)<sub>2</sub>(η<sup>5</sup>-C<sub>5</sub>H<sub>5</sub>)<sub>2</sub>. Aici, legăturile de [[clor]] pot di înlocuite, de exemplu, de [[atom]]i de [[iod]], [[hidrogen]] sau [[azot]] ori de către grupe [[Cianură|CN]].<ref name=g1249>Greenwood, p. 1249</ref>

Ionul (C<sub>5</sub>H<sub>5</sub>)<sup>–</sup> din ciclopentadienidele de samariu poate fi înlocuit de inele de (C<sub>9</sub>H<sub>7</sub>)<sup>–</sup> sau de (C<sub>8</sub>H<sub>8</sub>)<sup>2–</sup>, rezultatul fiind Sm(C<sub>9</sub>H<sub>7</sub>)<sub>3</sub> sau KSm(η<sup>8</sup>-C<sub>8</sub>H<sub>8</sub>)<sub>2</sub>. Cel din urmă are o structură similară cu cea a [[uranocen]]ului. Există și o ciclopentadienidă a samariului divalent, Sm(C<sub>5</sub>H<sub>5</sub>)<sub>2</sub> – un solid ce sublimă la aproximativ 85&nbsp;°C. Contrar [[ferocen]]ului, inelele de C<sub>5</sub>H<sub>5</sub> din Sm(C<sub>5</sub>H<sub>5</sub>)<sub>2</sub> nu sunt paralele înclinate la 40°.<ref name=g1249/><ref>{{cite journal|last1=Evans|first1=William J.|last2=Hughes|first2=Laura A.|last3=Hanusa|first3=Timothy P.|title=Sinteza și structura cristalină cu raze X a complecșilor bis(pentametilciclopentadienil) de samariu și [[europiu]]: (C5Me5)2Sm și (C5Me5)2Eu|journal=Organometallics|volume=5|pages=1285|year=1986|doi=10.1021/om00138a001|issue=7}}</ref>

Alchilii și arilii de samariu sunt obținuți cu ajutorul [[Metateză|metatezei]] în tetrahidrofuran sau [[eter]]:<ref name=g1249/>

:<math>\mathrm{SmCl_3 + 3LiR \longrightarrow SmR_3 + 3LiCl} </math>
:<math>\mathrm{Sm(OR)_3 + 3LiCH(SiMe_3 )_2 \longrightarrow Sm{CH(SiMe_3 )_2 }_3 + 3LiOR} </math>

Aici este o grupă de hidrocarbură, iar Me stă pentru [[metil]].

==Izotopi==
Samariul din natură are o [[radioactivitate]] de 128 [[becquerel|Bq]]/[[gram|g]]. Acesta este răspândit în natură sub forma a patru [[Izotop stabil|izotopi stabili]]: <sup>144</sup>Sm, <sup>150</sup>Sm, <sup>152</sup>Sm și <sup>154</sup>Sm, și a trei radioizotopi de viață lungă: <sup>147</sup>Sm (timpul de înjumătățire t<sub>½</sub> = 1.06{{e|11}} ani), <sup>148</sup>Sm (7{{e|15}} ani) și <sup>149</sup>Sm (>2{{e|15}} ani); dintre aceștia, <sup>152</sup>Sm este cel mai [[Abundență naturală|abundent]] izotop (cu abundența naturală de 26,75%).<ref name="nubase"/> <sup>149</sup>Sm este listat de multe surse fie ca stabil,<ref name="nubase"/><ref>[http://www.nndc.bnl.gov/chart/reCenter.jsp?z=62&n=87 Chart of the nuclides] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170729181515/http://www.nndc.bnl.gov/chart/reCenter.jsp?z=62&n=87 |date=2017-07-29 }}, Brookhaven National Laboratory</ref> fie ca radioactiv.<ref>Holden, Norman E. "Table of the isotopes" în {{RubberBible86th}}</ref>

Izotopii cu viață lungă, <sup>146</sup>Sm, <sup>147</sup>Sm și <sup>148</sup>Sm, se descompun în mare prin [[dezintegrare alfa]], iar [[Produs de dezintegrare|produsul de dezintegrare]] este un izotop de [[neodim]], în fiecare caz. Alți izotopi mai puțin instabili ai samariului se dezintegrează prin captură de electroni în izotopi ai [[promețiu]]lui, în timp ce aceia mai instabili se dezintegrează în izotopi ai [[europiu]]lui cu emisii de particule beta.<ref name="nubase"/>

[[Dezintegrare alfa|Dezintegrarea alfa]] a <sup>147</sup>Sm și produsul de dezintegrare <sup>143</sup>Nd cu un timp de înjumătățire de of 1.06{{e|11}} ani este folosită pentru datatrea cu samariu-neodim.

Timpii de înjumătățire ai [[Samarium-151|<sup>151</sup>Sm]] și <sup>145</sup>Sm sunt de 90 de ani și respectiv 340 de zile. Ceilalți radioizotopi au perioadele de înjumătățire mai mici de două zile, iar majoritatea dintre perioade pentru unii izotopi nu este mai mare de 48 de secunde. De asemenea, samariul are și cinci [[izomer]]i nucleari, cei mai stabili fiind <sup>141m</sup>Sm (cu t<sub>½</sub> de 22,6 minute), <sup>143m1</sup>Sm (cu t<sub>½</sub> de 66 secunde) și <sup>139m</sup>Sm (cu t<sub>½</sub> de 10,7 secunde).<ref name="nubase">{{cite journal|last1=Audi|first1=G|doi=10.1016/j.nuclphysa.2003.11.001|title=The NUBASE evaluation of nuclear and decay properties|year=2003|pages=3|volume=729|journal=Nuclear Physics A|url=http://www.nndc.bnl.gov/amdc/nubase/Nubase2003.pdf|bibcode=2003NuPhA.729....3A|access-date=2012-09-22|archive-date=2013-07-24|archive-url=https://web.archive.org/web/20130724211828/http://www.nndc.bnl.gov/amdc/nubase/Nubase2003.pdf|dead-url=yes}}</ref>

==Răspândire și producție==
[[File:Samarskite-fresh.jpg|thumb|left|Samarskit, mineralul din care este extras samariul]]
Cu concentrația medie de aproximativ 8 părți pe milion (~8 ppm), samariul este al 40-lea element ca abundență din crusta [[Pământ]]ului. Este al cincilea lantanid ca abundență și este mult mai comun chiar decât [[staniu]]l. Concentrația samariului în soluri variază între 2 și 23 de ppm, iar oceanele conțin aproximativ 0,5-0,8 părți pe trilion.<ref name=emsley/> Distribuția samariului în sol depinde foarte mult de starea chimică a acestuia și este foarte neomogenă: în solurile nisipoase, concentrația de samariu este de aproape 200 de ori mai mare la suprafață decât din [[Apă|apa]] prinsă în sol, iar acest raport poate depăși 1000 în solurile argiloase.<ref name=LA2/>

Samariul nu se găsește liber în natură, dar, ca și alte pământuri rare, este conținut de multe minerale, printre care se numără [[monazit]]ul, [[bastnäsit]]ul, [[cerit]]ul, [[gadolinit]]ul și [[samarskit]]ul; monazitul (în care samariul apare în concentrații de 2,8% sau mai mari) <ref name=CRC/> și bastnäsitul sunt utilizate pe larg ca surse comerciale. Resursele mondiale de samariul sunt estimate la două milioane de [[Tonă|tone]]. Acestea sunt localizate în mare parte în [[China]], [[Statele Unite]], [[India]], [[Sri Lanka]] și [[Australia]], iar producția anuală este de 700 de tone.<ref name=emsley/> Raportul de producție al fiecărui stat este de obicei dat pentru toate pământurile rare combinate. De departe, China are cea mai mare producție cu 120 000 de tone exploatate pe an; după China urmează Statele Unite, cu aproximativ 5 000 de tone pe an,<ref name=LA2/> și India , cu 2 700 de tone pe an. 
<ref>{{cite web|url = http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/rare_earths/mcs-2010-raree.pdf|title = Rare Earths|publisher = United States Geological Surves|date = 2010-01|accessdate = 2010-12-10|archive-date = 2019-01-11|archive-url = https://web.archive.org/web/20190111143450/https://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/rare_earths/mcs-2010-raree.pdf|dead-url = yes}}</ref> De obicei, samariul este vândut sub formă de oxid, care la prețul de piață de aproximativ 30 dolari per kilogram este cel mai ieftin pentru toți oxizii de lantanide.<ref name=price>[http://www.lynascorp.com/page.asp?category_id=1&page_id=25 What are their prices?] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20070911225551/http://www.lynascorp.com/page.asp?category_id=1&page_id=25 |date=2007-09-11 }}, Lynas corp.</ref> Întrucât mischmetalul -un amestec de pământuri rare ce conține aproximativ 1% samariu - a fost mult timp folosit, samariul relativ pur a fost izolat doar recent, cu ajutorul procedeelor schimbării de ioni, tehnicilor extracției de solvent și depunerii electrochimice. Metalul este adesea preparat prin electroliza unei topituri de [[clorură de samariu (III)]] și [[clorură de sodiu]] sau [[clorură de calciu]]. De asemenea, metalul poate fi obținut prin reducerea oxidului său cu [[lantan]]. Apoi, produsul este distilat pentru separarea samariului (cu [[punct de fierbere|punctul de fierbere]] de 1794&nbsp;°C) și lantanului (cu punctul de fierbere de 3464&nbsp;°C).<ref name=brit/>

Samariul-151 este produs prin [[fisiune nucleară|fisiunea nucleară]] a [[uraniu]]lui, ceea ce reprezintă 0,4% din numărul total de fisiuni nucleare. De asemenea, el mai este sintetizat prin capturarea neutronilor de către izotopul samariu-149, care este adăugat barelor de protecție din reactorii nucleari. În consecință, samariul-151 este prezent în combustibil nuclear uzat și în deșeurile radioactive.<ref name=LA2/>

==Aplicații==
[[File:Samariumiodide.jpg|thumb|[[Reacţia Barbier|Reacția Barbier]] utilizând SmI<sub>2</sub>]]
Una dintre cele mai importante utilizări ale samariului este [[Magnet din samariu-cobalt|magnetul din samariu-cobalt]], care are compoziția nominală SmCo<sub>5</sub> or Sm<sub>2</sub>Co<sub>17</sub>. Acest magnet are o magnetizare permanentă ridicată, care reprezintă de aproximativ 10 000 de ori valoarea [[fier]]ului, fiind inferior doar [[Magnet din neodim|magnetului din neodim]]. Totuși, magneții din samariu au rezistență mai mare la demagnetizare, din moment ce sunt stabili la temperaturi mai mari de 700 %C (față de cei din neodim ce rezistă doar până la 300-400&nbsp;°C). Acești magneți sunt utilizați în motoarele electromagnetice mici, în căștile de telefon, în instrumente medicale detectoare și în diferite instrumente muzicale.<ref name=emsley/> Există și alte domenii de utilizare a acestor magneți, cum ar fi: [[microelectronică|microelectronica]], industria de armament, [[Generator electric|generatoare]] (și [[Energie eoliană|generatoare eoliene]]) și în [[radar]]e.<ref name=euromagnet>{{ro icon}} [http://www.euromagnet.ro/produse/magneti-din-samariu/ Magneții din samariu] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120908044505/http://www.euromagnet.ro/produse/magneti-din-samariu/ |date=2012-09-08 }} Accesat la 2 octombrie 2012</ref>

De asemenea, samariul are și alte utilizări; elementul, împreună cu compușii său, sunt folosiți ca și [[catalizator]]i și ca [[Substanță|reactivi chimici]]. Acești reactivi pe bază de samariu ajută la descompunerea [[Material plastic|materialelor plastice]], la decloruarea poluanților ca bifenilii policlorurați și la deshidratarea și deshidrogenarea [[etanol]]ului.<ref name=CRC/> Triflatul de samariu (III) (Sm(OTf)<sub>3</sub>, care înseamnă Sm(CF<sub>3</sub>SO<sub>3</sub>)<sub>3</sub>) este unul dintre cei mai eficienți acizi Lewis pentru o reacție Friedel–Crafts a halogenilor cu [[Alchenă|alchenele]].<ref>{{cite journal|author = S. Hajra, B. Maji and S. Bar|title = Samarium Triflate-Catalyzed Halogen-Promoted Friedel-Crafts Alkylation with Alkenes|year = 2007|journal = [[Org. Lett.]]|volume = 9|issue = 15|pages = 2783–2786|doi = 10.1021/ol070813t}}</ref> Iodura de samariu (II) este un agent reducător destul de utilizat în [[Sinteză organică|sinteza organică]], ca și în cazul [[Reacția Barbier|reacției Barbier]].<ref>{{cite book| page=1128| url=http://books.google.com/?id=U3MWRONWAmMC&pg=PA1128| title =Advanced inorganic chemistry, 6th ed|author= Cotton|publisher= Wiley-India|year = 2007|isbn =81-265-1338-1}}</ref>

În obișnuita forma sa oxidată, samariul este adăugat în [[Ceramică|materiale ceramice]] și în [[sticlă]] unde ajută la absorbția [[Infraroșu|luminii infraroșii]]. Ca parte minoră a [[mischmetal]]ului, samariul este găsit în dispozitivele de aprindere ale unor brichete și ale unor torțe.<ref name=CRC/><ref name=emsley/>

Samariul-153 radioactiv emite radiații beta și are un timp de înjumătățire de 46,3 ore. Acesta este folosit pentru distrugerea celulelor canceroase în tratamentul de [[Cancer pulmonar|cancerul pulmonar]], [[Cancer de prostată|cancerul de prostată]], [[cancer la sân|cancerul la sân]] și în [[osteosarcomă]]. De aceea, samariul-153 este [[Chelare|chelat]] cu etilen diamin tetrametilen fosfonat (EDTMP) sau cu alți compuși fosfonați similari<ref name=quadramet>{{ro icon}} [http://www.ema.europa.eu/docs/ro_RO/document_library/EPAR_-_Product_Information/human/000150/WC500041751.pdf Despre Quadramet, medicament din samariu-153] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120515083334/http://www.ema.europa.eu/docs/ro_RO/document_library/EPAR_-_Product_Information/human/000150/WC500041751.pdf |date=2012-05-15 }} Accesat la 4 octombrie 2012</ref> și apoi injectat intravenos. Chelarea previne acumularea de samariu radioactiv în corp, care ar rezulta în iradierea excesivă a acestuia și în generarea unor noi celule canceroase.<ref name=emsley/> Compusul radiofarmaceutic respectiv mai are câteva denumiri, printre care samariu (<sup>153</sup>Sm) lexidronam și numele de ''Quadramet''.<ref name=quadramet /><ref>{{cite web|accessdate=4 octombrie 2012|url=http://www.centerwatch.com/patient/drugs/dru267.html|title=Cercetare despre medicamentul Quadramet|archive-date=2008-10-09|archive-url=https://web.archive.org/web/20081009094258/http://www.centerwatch.com/patient/drugs/dru267.html|dead-url=yes}}</ref><ref>{{cite journal|last1=Pattison|first1=JE|title=Finger doses received during 153Sm injections|journal=Health physics|volume=77|issue=5|pages=530–5|year=1999|pmid=10524506|doi=10.1097/00004032-199911000-00006}}</ref><ref>{{cite journal|last1=Finlay|first1=IG|last2=Mason|first2=MD|last3=Shelley|first3=M|title=Radioisotopes for the palliation of metastatic bone cancer: a systematic review|journal=The lancet oncology|volume=6|issue=6|pages=392–400|year=2005|pmid=15925817|doi=10.1016/S1470-2045(05)70206-0}}</ref>

Samariul-149 este utilizat ca otravă neutronică în barele de siguranță și control din reactorii nucleari. Față de alte metale folosite în acest proces, ca [[bor]]ul și [[cadmiu]]l,  samariul-149 are un avantaj, anume stabilitatea absorbției. De asemenea, majoritatea produșilor de dezintegrare al acestui izotop sunt tot izotopi de samariu, care au aceleași proprietăți de absorbție a neutronilor.<ref name=CRC/><ref name=LA2/><ref>{{Citat web |url=http://www-nds.ipen.br/sgnucdat/b3.pdf |accessdate=2012-10-05 |titlu=Accesat la 5 octombrie 2012 |archive-date=2011-07-06 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110706160607/http://www-nds.ipen.br/sgnucdat/b3.pdf |dead-url=yes }}</ref>
[[Fișier:153Sm-lexidronam structure.svg|thumb|right|Structura chimică a [[Samariu (153Sm) lexidronam|Sm-EDTMP]]]]
O utilizare a samariului mai modernă este în datarea samariu-[[neodim]]. Dintre cei izotopi radioactivi ai samariului, <sup>148</sup>Sm și <sup>149</sup>Sm au un timp de înjumătățire prea mare pentru această utilizare, așa că izotopul folosit este <sup>147</sup>Sm.<ref>[http://www.scribd.com/doc/95446777/Datarea-Cu-Carbon Datarea cu carbon; subsecțiune:Datarea samariu-neodim] Accesat la 5 octombrie 2012</ref> Timpul de înjumătățire al celui din urmă (106 miliarde de ani) este suficient de scurt pentru a produce schimbări în nivelurile elementului produs prin dezintegrare (<sup>143</sup>[[Neodim|Nd]]) în câteva milioane de ani.<ref name=datare>[https://alexthyme.wordpress.com/2011/05/08/metode-de-datare/ Metode de datare:samariu-neodim] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20111020012226/http://alexthyme.wordpress.com/2011/05/08/metode-de-datare/ |date=2011-10-20 }} Accesat la 5 octombrie 2012</ref>

==Metabolism și toxicologie==
Samariul metalic nu are niciun rol biologic în corpul uman. Sărurile sale stimulează metabolismul, dar nu este clar dacă acest efect este cauza samariului sau a altor lantanide care sunt prezente cu acest element. Cantitatea totală de samariu într-un adult este de aproximativ 50 de micrograme, cele mai mari cantități aflându-se în [[ficat]] și în [[rinichi]], iar în [[sânge]] există dizolvate cam 8 micrograme de samariu pe [[litru]]. Samariul nu este absorbit de către plante într-o concentrație măsurabilă așa că nu face parte din dieta umană în mod normal. Totuși, unele plante și [[Legumă|legume]] pot conține mai mult de o parte pe milion de samariu. Sărurile insolubile de samariu sunt non-toxice și doar cele solubile sunt ușor toxice.<ref name=emsley>{{cite book|title = Nature's Building Blocks: An A-Z Guide to the Elements|last = Emsley|first = John|publisher = Oxford University Press|year = 2001|location = Oxford, England, UK|isbn = 0-19-850340-7|chapter = Samarium|pages = 371–374|url = http://books.google.com/?id=j-Xu07p3cKwC&pg=PA371}}</ref>

Când sunt ingerate, doar 0,05% din sărurile de samariu ajung în [[Flux sanguin|fluxul sanguin]] iar restul sunt eliminate prin [[excreție]]. Din sânge, cam 45% ajung în [[ficat]] și 45% sunt depozitate la suprafața [[Sistemul osos|oaselor]], unde rămâne în jur de 10 ani; restul de 10% este eliminat prin excreție.<ref name=LA2>[http://www.ead.anl.gov/pub/doc/samarium.pdf Human Health Fact Sheet on Samarium], Los Alamos National Laboratory</ref>

==Referințe==
{{listănote|2}}

== Bibliografie ==
* Alexandru Berinde – ''Elemente de fizica și calculul reactorilor nucleari'', Editura Tehnică, 1977
* {{Greenwood&Earnshaw2nd}}
* David J. Procter, ''Organic Synthesis using samarium diiodide'' (Sinteza organică folosind diiodură de samariu), [[2010]], ISBN 978-1-84755-110-8 [http://books.google.ro/books?id=QUfQamGsEgwC&pg=PA5&lpg=PA5&dq=samarium+metal&source=bl&ots=3owlBF9469&sig=fdJx220Y4_pwl0dcu94F5kAtmA8&hl=en&sa=X&ei=icJtUM_oCcvCtAbtgIH4DA&ved=0CDQQ6AEwAQ Online]

== Legături externe ==
{{Commons|Samariu}}

* {{ro icon}} [http://www.sistemul-periodic.go.ro/elemente/sm.htm Samariul pe sistemul-periodic.go.ro]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}
* {{en icon}} [http://www.webelements.com/webelements/elements/text/Sm/index.html WebElements.com – Samariu]
* {{en icon}} [http://education.jlab.org/itselemental/ele062.html It's Elemental – Samariu]
* {{en icon}} [http://www.organic-chemistry.org/chemicals/reductions/samariumlowvalent.shtm Agenți reducători > Samariul]

{{Compușii samariului}}
{{Elemente chimice}}

{{articol bun}}

{{Control de autoritate}}

[[Categorie:Elemente chimice]]
[[Categorie:Lantanide]]
[[Categorie:Pământuri rare]]
[[Categorie:Agenți reducători]]