Vizualizare sursă pentru „Pluto”

{{despre|o planetă pitică}}
{{Infobox
| bodystyle   = border-collapse:collapse
| title     = <big>'''Pluto'''</big> [[File:Pluto symbol (large orb, bold).svg|24px|⯓]] ([[File:Pluto monogram (bold).svg|24px|♇]])
| image = [[File:Pluto in True Color - High-Res.jpg|260px]]
| caption = Emisfera nordică a lui Pluto în culori reale, fotografie realizată de ''[[New Horizons]]'' în 2015.{{efn|name = caption|Această fotografie a fost făcută de telescopul Ralph la bordul ''[[New Horizons]]'' la 14 iulie 2015 de la o distanță de 35.445 km. Cea mai proeminentă trăsătură din imagine, câmpiile luminoase și tinere Tombaugh Regio și Sputnik Planitia, pot fi văzute în dreapta. Acesta contrastează cu terenul mai întunecat și cu cratere al Cthulhu Macula din stânga jos. Din cauza înclinării de 119,591° a axei sale, emisfera sudică este abia vizibilă în această imagine; ecuatorul trece prin Cthulhu Macula și părțile sudice ale Sputnik Planitia.}}
| headerstyle = background:	#ffefd5
|  labelstyle = padding:2px
|   datastyle = padding:2px
| header3  = '''Descoperire'''
|  label4  = Descoperit de
|   data4  = [[Clyde Tombaugh]]
|  label5  = Loc descoperire
|   data5  = Observatorul Lowell 
|  label6  = Descoperit la
|   data6  = 18 februarie 1930
| header7  = '''Caracteristicile orbitei'''
|  label8  = Afeliu
|   data8  = 7,37593 miliarde km<br>februarie 2114
|  label9  = Periheliu
|   data9  = 4,43682 miliarde km <ref name="Pluto Fact Sheet" /><br>5 septembrie 1989 <ref name="jpl-ssd-horizons" />
|  label10  = Axa semimajoră
|   data10 = 5,90638 miliarde km
|  label11  = [[Excentricitate orbitală|Excentricitate]]
|   data11  = 0,2488
|  label12  = [[Perioadă sinodică|Per.orbitală]]
|   data12  = 247,94 ani <ref name="Pluto Fact Sheet" /><br>90.560 zile <ref name="Pluto Fact Sheet" />
|  label13  = [[Perioadă sinodică|Per.sinodică]]
|   data13  = 366,73 zile <ref name="Pluto Fact Sheet" />
|  label14  = [[Viteză orbitală|Viteză orbitală]] medie
|   data14  = 4,743 km/s <ref name="Pluto Fact Sheet" />
|  label15  = [[Anomalie medie]]
|   data15  = 14,53°
|  label16  = [[Înclinație orbitală]]
|   data16  = 17,16°° față de [[Ecliptică|planul eliptic]]<br>11,88° față de ecuatorul Soarelui
|  label17  = [[Longitudinea nodului ascendent]]
|   data17  = 110,299°
|  label18  = [[Argumentul periastrului]]
|   data18  = 113,834°
|  label19  = [[Satelit natural|Sateliți]]
|   data19  = [[Sateliții lui Pluto|5]]
| header20  = '''Caracteristici fizice'''
|  label21  = Raza medie
|   data21  = 1.188.3±0,8 km <ref name = "Pluto System after New Horizons">{{Cite journal|last1=Stern |first1=S. A. |last2=Grundy |first2=W. |last3=McKinnon |first3=W. B. |last4=Weaver |first4=H. A. |last5=Young |first5=L. A.|title=The Pluto System After New Horizons|journal=Annual Review of Astronomy and Astrophysics |volume=2018 |pages=357–392 |arxiv=1712.05669 |year=2017 |doi=10.1146/annurev-astro-081817-051935 |bibcode=2018ARA&A..56..357S |s2cid=119072504 |issn = 0066-4146}}</ref><ref name="Nimmo2017">{{cite journal |last1=Nimmo |first1=Francis |display-authors=etal |title=Mean radius and shape of Pluto and Charon from New Horizons images|journal=Icarus |date=2017 |volume=287  |pages=12–29 |doi=10.1016/j.icarus.2016.06.027|bibcode=2017Icar..287...12N |arxiv=1603.00821|s2cid=44935431 }}</ref>
|  label22  = [[Aplatizare]]
|   data22  = <1%
|  label23  = Suprafață
|   data23  = 1,664794×10<sup>7</sup> km <ref name="by-the-numbers">{{cite web |title=By the Numbers {{!}} Pluto |url=https://solarsystem.nasa.gov/planets/dwarf-planets/pluto/by-the-numbers/ |website=NASA Solar System Exploration |access-date=6 April 2022}}</ref>{{efn|name=Surface area}}
|  label24  = Volum
|   data24  = 7,057±0,004×10<sup>9</sup> km<sup>3</sup>{{efn|name=Volume}}
|  label25  = Masă
|   data25  = 1,303±0,003)×10<sup>22</sup> kg <ref name="Stern2015">{{cite journal |last1=Stern |first1=S. A. |display-authors=etal |title=The Pluto system: Initial results from its exploration by New Horizons |journal=[[Science (journal)|Science]] |date=2015 |volume=350 |issue=6258 |pages=249–352 |doi=10.1126/science.aad1815 |bibcode=2015Sci...350.1815S |pmid=26472913 |arxiv=1510.07704|s2cid=1220226 }}</ref>
|  label26  = Densitatea medie
|   data26  = 1,854±0,006 g/cm<sup>3 <ref name = "Pluto System after New Horizons" /><ref name="Stern2015" />
|  label27  = Gravitația de suprafață
|   data27  = 0,620 m/s<sup>2</sup> {{efn|name = Surface gravity}}
|  label28  = [[Viteza de eliberare]]
|   data28  = 1,212 km/s {{efn|name = Escape velocity}}
|  label29  = [[Perioadă de rotație|Per.de rotație]] siderală
|   data29  = −6 d, 9 h, 17 m, 36 s <ref name="planet_years">{{cite web |url=http://cseligman.com/text/sky/rotationvsday.htm |title=Rotation Period and Day Length |last=Seligman |first=Courtney |access-date=June 12, 2021}}</ref>
|  label30  = Viteză de rotație ecuatorială
|   data30  =47,18 km/h
|  label31  = [[Înclinare axială]]
|   data31  =122,53° <small>(față de orbită)</small>
|  label32  = [[Ascensie dreaptă]] pol nord
|   data32  = 132,993° <ref name="Archinal" />
|  label33  = [[Declinație]] pol nord
|   data33  =−6,163° <ref name="Archinal" />
|  label34  = [[Albedo]]
|   data34  = 0,49 la 0,66
|  label35  = Temperatură medie
|   data35  = 44 K (−229 °C)
|  label36  = [[Magnitudine aparentă]]
|   data36  = 13,65 la 16,3
| header38  = '''Atmosferă'''
|  label39  = [[Presiune atmosferică|Presiunea la supraf.]]
|   data39  = 1,0 Pa (2015) <ref name=Stern2015 /><ref>{{cite news |last=Amos |first=Jonathan |url=https://www.bbc.com/news/science-environment-33657447 |title=New Horizons: Pluto may have 'nitrogen glaciers' |work=BBC News |date=July 23, 2015 |access-date=July 26, 2015 |quote=It could tell from the passage of sunlight and radiowaves through the Plutonian "air" that the pressure was only about 10 microbars at the surface }}</ref>
|  label40  = [[Chimie atmosferică|Compoziție atmoferică]]
|   data40  = [[Azot]], [[metan]], [[monoxid de carbon]]<ref name="Physorg April 19, 2011" />
}}
'''Pluto''' ([[Denumirea planetelor minore|nume de planetă minoră]]: '''134340 Pluto''') este o [[planetă pitică]] din [[centura Kuiper]], un inel de corpuri situate dincolo de orbita lui [[Planeta Neptun|Neptun]]. A fost primul obiect descoperit în centura Kuiper și rămâne cel mai mare corp cunoscut din acea zonă. După ce Pluto a fost descoperită în 1930, a fost declarată a noua planetă de la Soare. Cu toate acestea, începând cu anii 1990, statutul său de [[planetă]] a fost pus la îndoială în urma descoperirii mai multor obiecte de dimensiuni similare în centura Kuiper și discul împrăștiat, inclusiv planeta pitică [[Eris]], care a determinat Uniunea Astronomică Internațională (IAU) în 2006 să definească în mod oficial termenul ''planetă'' — excluzându-l pe Pluto și reclasificându-l ca planetă pitică.

Pluto este al nouălea obiect ca mărime și al zecelea după greutate care orbitează direct în jurul [[Soare]]lui. Este cel mai mare obiect trans-neptunian ca volum, dar este mai puțin masiv decât Eris. Ca și alte obiecte din centura Kuiper, Pluto este făcut în principal din gheață și rocă și este relativ mic — o șesime din masa [[Lună|Lunii]] și o treime din volumul acesteia. Are o orbită moderat excentrică și înclinată, variind de la 30 până la 49 de unități astronomice (4,5 până la 7,3  miliarde de kilometri) de Soare. Prin urmare, Pluto se apropie periodic mai mult de Soare decât [[Planeta Neptun|Neptun]]. Lumina de la Soare ajunge în 5,5 ore la Pluto la distanța sa medie (39,5 UA; 5,91 miliarde km).

Pluto are [[Sateliții lui Pluto|cinci luni cunoscute]]: [[Charon (satelit)|Charon]]  (cel mai mare, al cărui diametru este puțin peste jumătate din cel al lui Pluto),  [[Styx (satelit)|Styx]], [[Nix (satelit)|Nix]], [[Kerberos (satelit)|Kerberos]] și [[Hydra (satelit)|Hydra]]. Pluto și Charon sunt uneori considerate un sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor lor nu se află în niciunul dintre corpuri.

Sonda spațială ''[[New Horizons]]'' a efectuat un survol al lui Pluto la 14 iulie 2015, devenind prima și, până în prezent, singura navă spațială care a făcut acest lucru. În timpul scurtului său zbor, ''New Horizons'' a făcut măsurători și observații detaliate despre Pluto și lunile sale. În septembrie 2016, astronomii au anunțat că regiunea maro-roșcat al polului nord al lui Charon este compus din toline, macromolecule organice care pot fi ingrediente pentru [[abiogeneză|apariția vieții]] și produse din metan, azot și alte gaze eliberate din atmosfera lui Pluto și transferate la  19.000 km pe luna care o orbitează.

==Istoric==
=== Descoperire ===
[[File:Clyde W. Tombaugh.jpeg|left|thumb|upright|Clyde Tombaugh, descoperitorul lui Pluto]]
În anii 1840, [[Urbain Le Verrier]] a folosit mecanica newtoniană pentru a prezice poziția planetei Neptun, nedescoperită atunci, după ce a analizat perturbațiile de pe orbita lui [[Planeta Uranus|Uranus]]. Observațiile ulterioare ale lui Neptun la sfârșitul secolului al XIX-lea i-au determinat pe astronomi să speculeze că orbita lui Uranus a fost perturbată de o altă planetă în afară de Neptun.<ref>{{cite book |title=Planet Quest: The Epic Discovery of Alien Solar Systems |first=Ken |last=Croswell |location=New York |publisher=The Free Press |year=1997 |isbn=978-0-684-83252-4 |page=43 |url=https://books.google.by/books?id=60sPD6yjbVAC}}</ref>

În 1906, [[Percival Lowell]], un astronom american și un om de afaceri bogat care a fondat Observatorul Lowell din Flagstaff, Arizona, în 1894, a început un proiect amplu în căutarea unei posibile a noua planete, pe care a numit-o „Planeta X”.<ref name="Tombaugh1946" /> Până în 1909, Lowell și alt astronom, [[William H. Pickering]] selectaseră câteva coordonate cerești posibile pentru o astfel de planetă.<ref name="Hoyt" /> Lowell a căutat planeta până la moartea sa în 1916, dar fără rezultat. Lowell n-a știut, dar observatorul său a surprins două imagini slabe ale lui Pluto la 19 martie și 7 aprilie 1915, însă nu a fost recunoascută.<ref name="Hoyt" /><ref name="Littman1990" /> Mai mult, Lowell nu a fost singurul care a reușit fără să știe. Sunt cunoscute un total de 14 fotografii pre-descoperire ale lui Pluto, dintre care cea mai veche a fost făcută la Observatorul Yerkes din Wisconsin, la 20 august 1909.<ref name="BuchwaldDimarioWild2000" />

Văduva lui Percival, Constance Lowell, a intrat într-o luptă juridică de zece ani cu Observatorul Lowell, contestând testamentul prin care acesta a lăsat moștenire 1 milion de dolari observatorului. Căutarea Planetei X nu a fost reluată decât în 1929.{{sfn|Croswell|1997|p=50}} Vesto Melvin Slipher, directorul observatorului, a dat sarcina de a localiza Planeta X lui Clyde Tombaugh, un tânăr în vârstă de 23 de ani, care tocmai sosise la observator după ce Slipher fusese impresionat de o mostră din desenele sale astronomice.{{sfn|Croswell|1997|p=50}}

Sarcina lui Tombaugh era să fotografieze în mod sistematic cerul nopții. Fotografia aceeași zonă de două ori într-un anumit interval de timp și ulterior compara imaginile pentru a determina dacă vreun obiect și-a schimbat poziția. Datorită unui dispozitiv numit comparator de clipire, a putut să se miște rapid înainte și înapoi atunci când vizualiza plăci fotografice, pentru a crea iluzia de mișcare a oricăror obiecte care și-au schimbat poziția sau aspectul între fotografii. La 18 februarie 1930, după aproape un an de căutări, Tombaugh a descoperit un posibil obiect în mișcare pe plăci fotografice făcute pe 23 și 29 ianuarie. O fotografie de calitate mai mică făcută pe 21 ianuarie a ajutat la confirmarea mișcării.{{sfn|Croswell|1997|p=52}} După ce observatorul a obținut alte fotografii de confirmare, vestea descoperirii a fost telegrafată Observatorului Colegiului Harvard la 13 martie 1930.<ref name="Hoyt" />

Pluto nu a finalizat încă o orbită completă a Soarelui de la descoperirea sa, deoarece un an plutonian are o lungime de 247,68 ani.<ref>{{Cite web|url=https://www.geek.com/feature/11-awesome-facts-about-the-lovable-dwarf-planet-pluto-1629287/|title=11 awesome facts about Pluto that you probably don't know|date=2015-07-24|website=Geek.com|language=en-US|access-date=2019-02-06|archive-date=October 27, 2019|archive-url=https://web.archive.org/web/20191027030531/https://www.geek.com/feature/11-awesome-facts-about-the-lovable-dwarf-planet-pluto-1629287/|url-status=dead}}</ref>

=== Nume===
[[File:NH-Pluto-Day1-TenImages-20150714-20151120.jpg|thumb|Mozaic de imagini cu cea mai bună rezoluție ale lui Pluto din diferite unghiuri]]
Descoperirea a avut un impact uriaș în întreaga lume.<ref>For example: "Ninth Planet Discovered on Edge of Solar System: First Found in 84 Years". ''Associated Press''. The New York Times. March 14, 1930. p. 1.</ref> Observatorul Lowell, care avea dreptul de a denumi noul obiect, a primit peste 1.000 de sugestii din întreaga lume, de la Atlas la Zymal.<ref name="pluto guide" /> Tombaugh l-a îndemnat pe Slipher să sugereze rapid un nume pentru noul obiect înainte ca altcineva să o facă.<ref name="pluto guide" /> Constance Lowell a propus ''Zeus'', apoi ''Percival'' și în cele din urmă ''Constance''. Aceste sugestii au fost ignorate.<ref name="Mager" />

Numele Pluto, după [[Pluton (mitologie)|zeul grec/roman al lumii subterane]], a fost propus de Venetia Burney (1918–2009), o elevă de unsprezece ani din Oxford, Anglia, care era interesată de mitologia clasică.<ref name="Venetia" /> Ea a sugerat denumirea într-o conversație cu bunicul ei Falconer Madan, un fost bibliotecar la Biblioteca Bodleian a Universității din Oxford, care a spus apoi numele profesorului de astronomie Herbert Hall Turner, care la rândul săi l-a transmis prin cablu colegilor din Statele Unite.<ref name="Venetia" /> 

Fiecărui membru al Observatorului Lowell i sa permis să voteze pe o listă scurtă de trei nume potențiale: Minerva (care era deja numele unui asteroid), Cronus (care și-a pierdut reputația fiind propusă de nepopularul astronom Thomas Jefferson Jackson See) și Pluto. Pluto a primit un vot unanim.{{sfn|Croswell|1997|pp=54–55}} Numele a fost publicat la 1 mai 1930.<ref name="Venetia" /><ref>{{cite web |title=Pluto Research at Lowell |url=https://lowell.edu/in-depth/pluto/pluto-research-at-lowell/ |website=Lowell Observatory |access-date=March 22, 2017 |quote=In a Lowell Observatory Circular dated May 1, 1930, the Observatory designated Pluto as the name for the new planet, based on the suggestion of 11-year-old Venetia Burney of England. |archive-url=https://web.archive.org/web/20160418140312/http://lowell.edu/in-depth/pluto/pluto-research-at-lowell/ |archive-date=April 18, 2016 |url-status=dead |df=mdy-all }}</ref> După anunț, Venetia a primit 5 lire sterline (echivalentula 300 [[Liră sterlină|lire sterline]] sau 450 dolari în 2014){{Inflation-fn|UK}} drept recompensă.<ref name="Venetia" />

Alegerea finală a numelui a fost ajutată în parte de faptul că primele două litere ale lui Pluto sunt inițialele lui Percival Lowell. Simbolul planetar al lui Pluto ([[File:Pluto monogram (fixed width).svg|20px]] [[Unicode]] U+2647: ♇) a fost creat apoi ca monogramă a literelor „PL”,<ref name="JPL/NASA Pluto's Symbol" /> deși este rar folosit în [[astronomie]] astăzi. De exemplu, ⟨♇⟩ apare într-un tabel al planetelor identificate prin simbolurile lor într-un articol din 2004 scris înainte de definiția IAU din 2006,<ref>{{cite book |editor=John Lewis |date=2004 |title=Physics and chemistry of the solar system |edition= 2 |page=64 |publisher=Elsevier}}</ref> dar nu într-un grafic al planetelor, planetelor pitice și lunilor din 2016, unde doar cele opt Planetele IAU sunt identificate prin simbolurile lor.<ref>{{cite journal |url= https://iopscience.iop.org/article/10.3847/1538-4357/834/1/17/meta |author1= Jingjing Chen |author2= David Kipping |year=2017 |title= Probabilistic Forecasting of the Masses and Radii of Other Worlds |journal= The Astrophysical Journal |volume= 834 |issue= 17 |page= 8 |publisher= The American Astronomical Society|doi= 10.3847/1538-4357/834/1/17 |arxiv= 1603.08614 |bibcode= 2017ApJ...834...17C |s2cid= 119114880 }}</ref> (Simbolurile planetare în general sunt mai puțin frecvente în astronomie și sunt descurajate de IAU.)<ref name="iau_1989">{{cite book|date=1989|language=en|page=27|title=The IAU Style Manual|url=http://www.iau.org/static/publications/stylemanual1989.pdf}}</ref> Monograma ♇ este folosită și în astrologie, dar cel mai comun simbol astrologic pentru Pluto, cel puțin în sursele în limba engleză, este un glob peste bidentul lui Pluto ([[File:Pluto symbol (large orb, fixed width).svg|20px]], Unicode U+2BD3: ⯓). Simbolul bident a cunoscut o anumită utilizare astronomică, de asemenea, de la decizia IAU privind planetele pitice, de exemplu într-un afiș de educație publică despre planetele pitice publicat de misiunea NASA/JPL ''Dawn'' în 2015, în care fiecare dintre cele cinci planete pitice anunțate de IAU primește un simbol.<ref>NASA/JPL, [https://www.jpl.nasa.gov/infographics/what-is-a-dwarf-planet What is a Dwarf Planet?] 2015 Apr 22</ref> În plus, există câteva alte simboluri pentru Pluto găsite în sursele astrologice europene, inclusiv trei acceptate de Unicode:  [[File:Pluto symbol (southern Europe).svg|20px]], U+2BD4 ⯔; [[File:Charon symbol (fixed width).svg|20px]], U+2BD5 ⯕, folosit în astrologia uraniană și, de asemenea, pentru luna lui Pluto Charon; și [[File:Pluto symbol (northern Europe).svg|20px]]/[[File:Pluto symbol (northern Europe, variant).svg|20px]], U+2BD6 ⯖, găsit în diverse orientări, arătând orbita lui Pluto care o întretaie pe cea a lui Neptun.<ref>{{cite web |last1=Faulks |first1=David |title=Astrological Plutos |url=https://www.unicode.org/L2/L2016/16067r-astrological-plutos.pdf |website=www.unicode.org |publisher=Unicode |access-date=1 October 2021}}</ref>

Numele „Pluto” a devenit curând popular. În 1930, [[Walt Disney]] l-a denumit Pluto pe prietenul canin al lui [[Mickey Mouse]].<ref name="Heinrichs2006" /> În 1941, Glenn T. Seaborg a numit elementul nou creat [[plutoniu]] după Pluto, în conformitate cu tradiția de a numi elemente după planetele nou descoperite, după [[uraniu]], care a fost numit după [[Planeta Uranus|Uranus]], și [[neptuniu]], care a fost numit după [[Planeta Neptun|Neptun]].<ref name="ClarkHobart2000" />

== Orbită ==
{{wide image|Pluto skypath 1900-2050.png|900px|Pluto a fost descoperit în 1930 în apropierea stelei δ Geminorum și a traversat întâmplător [[Ecliptică|ecliptica]] în acel moment al descoperirii. Pluto se mișcă cu aproximativ 7 grade spre est pe deceniu cu o mică mișcare aparent retrogradă văzută de pe Pământ. Între anii 1979 și 1999, Pluto a fost mai aproape de [[Soare]] decât [[Planeta Neptun|Neptun]].}}
[[File:Animation of Pluto orbit.gif|thumb|225px|Animație a orbitei lui Pluto din 1900 până în 2100<br />{{legend2|Yellow| Soarele}}{{·}}{{legend2|Gold | Saturn}}{{·}}{{legend2|Cyan | Uranus}}{{·}}{{legend2| RoyalBlue | Neptun}}{{·}}{{legend2|Magenta| Pluto}}]]
Perioada orbitală a lui Pluto este de aproximativ 248 de ani. Caracteristicile sale orbitale sunt substanțial diferite de cele ale planetelor care urmează orbite aproape circulare în jurul Soarelui, aproape de un plan de referință plat numit [[ecliptică]]. În schimb, orbita lui Pluto este moderat înclinată față de ecliptică (peste 17°) și moderat excentrică (eliptică). Această excentricitate înseamnă că o mică regiune a orbitei lui Pluto se află mai aproape de [[Soare]] decât cea a lui [[Planeta Neptun|Neptun]]. Baricentrul Pluto-Charon a ajuns la periheliu la 5 septembrie 1989 <ref name="jpl-ssd-horizons" />{{efn|name = Perihelion}} și a fost ultima dată mai aproape de Soare decât Neptun între 7 februarie 1979 și 11 februarie 1999.<ref name="pluto990209" />

Deși rezonanța 3:2 cu Neptun (vezi mai jos) este menținută, înclinația și excentricitatea lui Pluto se comportă într-o manieră haotică. Simulările computerizate pot fi folosite pentru a prezice poziția sa timp de câteva milioane de ani (atât înainte, cât și înapoi în timp), dar după intervale mult mai lungi decât [[durata lui Liapunov]] de 10-20 de milioane de ani, calculele devin nesigure: Pluto este sensibil la detalii nemăsurat de mici ale Sistemul Solar, factori greu de prezis care vor schimba treptat poziția lui Pluto pe orbita sa.<ref name="sussman88" /><ref name="wisdom91" />

Axa semimajoră a orbitei lui Pluto variază între aproximativ 39,3 și 39,6 [[unitate astronomică|AU]] cu o perioadă de aproximativ 19.951 de ani, corespunzând unei perioade orbitale variind între 246 și 249 de ani. 

{{multiple image
 | direction = vertical
 | align = right
 | width = 225
 | image1 = Plutoorbit1.5sideview.gif
 | image2 = TheKuiperBelt Orbits Pluto Polar.svg
 | caption1 = Orbita lui Pluto&nbsp;– vedere ecliptică. Această „vedere laterală” a orbitei lui Pluto (în roșu) arată marea sa înclinație față de [[ecliptică]].
  | caption2 = Orbita lui Pluto&nbsp;– vedere polară. Această „vedere de sus” arată cum orbita lui Pluto (în roșu) este mai puțin circulară decât cea a lui Neptun (în albastru) și cum Pluto este uneori mai aproape de Soare decât Neptun. Secțiunile mai întunecate ale ambelor orbite arată unde trec sub planul eclipticii.
}}

=== Relația cu Neptun ===
În ciuda faptului că orbita lui Pluto pare să o traverseze pe cea a lui Neptun când este privită direct de sus, orbitele celor două obiecte nu se intersectează. Când Pluto este cel mai aproape de Soare și aproape de orbita lui Neptun, văzută de sus, este și cel mai îndepărtat deasupra orbitei lui Neptun. Orbita lui Pluto trece cu aproximativ 8 [[unitate astronomică|AU]] (~1,2 miliarde km) peste cea a lui Neptun, prevenind o coliziune.<ref name="huainn01" /><ref name="Hunter2004" /><ref name="malhotra-9planets" />{{efn|Din cauza excentricității orbitei lui Pluto, unii au teoretizat că acesta a fost cândva un satelit al lui Neptun.<ref>{{cite book|last1=Sagan|first1=Carl|url=https://books.google.com/books?id=LhkoowKFaTsC|title=Comet|last2=Druyan|first2=Ann|publisher=Random House|year=1997|isbn=978-0-3078-0105-0|location=New York|page=223|author-link1=Carl Sagan|name-list-style=amp}}</ref>}}

Numai acest lucru nu este suficient pentru a-l proteja pe Pluto; [[perturbație (astronomie)|perturbațiile]] planetelor (în special Neptun) ar putea modifica orbita lui Pluto (cum ar fi [[Precesie apsidală|precesia sa orbitală]]) de-a lungul a milioane de ani, astfel încât o coliziune ar putea fi posibilă. Cu toate acestea, Pluto este protejat și de rezonanța sa orbitală 2:3 cu Neptun: la fiecare două orbite pe care Pluto le face în jurul Soarelui, Neptun face trei. Fiecare ciclu durează aproximativ 495 de ani. Acest tipar este de așa natură încât, în fiecare ciclu de 495 de ani, prima dată când Pluto este aproape de periheliu, Neptun este la peste 50° în spatele lui Pluto. Până la al doilea periheliu al lui Pluto, Neptun va fi finalizat încă o orbită și jumătate din propriile sale orbite și, astfel, va fi cu aproape 130° în fața lui Pluto. Separarea minimă a lui Pluto și Neptun este de peste 17 AU, ceea ce este mai mare decât separarea minimă a lui Pluto de Uranus (11 AU).<ref name="malhotra-9planets" /> Separarea minimă dintre Pluto și Neptun are loc de fapt aproape de momentul afeliului lui Pluto.<ref name=williams71 />

Rezonanța 2:3 dintre cele două corpuri este foarte stabilă și a fost păstrată de milioane de ani.<ref name="sp-345" /> Acest lucru împiedică schimbarea orbitelor una față de alta, astfel încât cele două corpuri nu pot trece niciodată unul lângă celălalt. Chiar dacă orbita lui Pluto nu ar fi înclinată, cele două corpuri nu s-ar putea ciocni niciodată.<ref name="malhotra-9planets" /> Stabilitatea pe termen lung a rezonanței mișcării medii se datorează protecției de fază. Când perioada lui Pluto este puțin mai scurtă decât 3/2 din cea a lui Neptun, orbita sa în raport cu Neptun se va deplasa, făcându-l să se apropie în spatele orbitei lui Neptun. Atracția gravitațională dintre cele două cauzează apoi un [[moment cinetic]] pentru a fi transferat la Pluto, pe cheltuiala lui Neptun. Acest lucru îl mută pe Pluto pe o orbită puțin mai mare, unde se deplasează puțin mai încet, conform celei de-a treia legi a lui Kepler. După multe astfel de repetiții, Pluto este suficient de încetinit încât orbita sa în raport cu Neptun se deplasează în direcția opusă până când procesul este inversat. Întregul proces durează aproximativ 20.000 de ani.<ref name="malhotra-9planets" /><ref name="sp-345" /><ref name="Cohen_Hubbard_1965">{{cite journal|last1=Cohen|first1=C. J.|last2=Hubbard|first2=E. C.|title=Libration of the close approaches of Pluto to Neptune|journal=Astronomical Journal|date=1965|volume=70|page=10|doi=10.1086/109674|bibcode=1965AJ.....70...10C}}</ref>

=== Cvasisatelit===
În 2012 s-a emis ipoteza că [[15810 Arawn]] ar putea fi un [[cvasisatelit]] al lui Pluto, un tip specific de configurație co-orbitală.<ref name="quasi" /> Conform ipotezei, obiectul ar fi un cvasatelit al lui Pluto pentru aproximativ 350.000 de ani din fiecare perioadă de două milioane de ani.<ref name="quasi" /><ref name="S&T" /> Măsurătorile făcute de sonda spațială ''New Horizons'' în 2015 au făcut posibilă calcularea mai precisă a orbitei lui Arawn.<ref name="2016maynasa">{{cite web|title=New Horizons Collects First Science on a Post-Pluto Object|url=http://www.nasa.gov/feature/new-horizons-collects-first-science-on-a-post-pluto-object|publisher=NASA|date=2016-05-13|accessdate=2022-04-23|archive-date=2016-06-07|archive-url=https://web.archive.org/web/20160607150433/http://www.nasa.gov/feature/new-horizons-collects-first-science-on-a-post-pluto-object/|dead-url=yes}}</ref> Aceste calcule confirmă dinamica generală descrisă în ipoteză.<ref name="analemma">{{cite journal |title=The analemma criterion: accidental quasi-satellites are indeed true quasi-satellites |first1=Carlos |last1=de la Fuente Marcos |last2=de la Fuente Marcos |first2=Raúl |journal=Monthly Notices of the Royal Astronomical Society |date=2016 |volume=462 |issue=3 |pages=3344–3349 |arxiv=1607.06686 |doi=10.1093/mnras/stw1833 |bibcode=2016MNRAS.462.3344D|s2cid=119284843 }}</ref> Cu toate acestea, nu există un acord între astronomi dacă Arawn ar trebui să fie clasificat ca un cvasatelit al lui Pluto pe baza acestei mișcări, deoarece orbita sa este controlată în primul rând de Neptun, cu perturbări ocazionale mai mici cauzate de Pluto.<ref name="porter_et_al_2016">{{cite journal |title=The First High-phase Observations of a KBO: New Horizons Imaging of (15810) 1994 JR1 from the Kuiper Belt |first=Simon B. |last=Porter |display-authors=etal |journal=The Astrophysical Journal Letters |volume=828 |issue=2 |pages=L15 |date=2016 |arxiv=1605.05376 |bibcode=2016ApJ...828L..15P |doi=10.3847/2041-8205/828/2/L15|s2cid=54507506 }}</ref><ref name="2016maynasa" /><ref name=analemma />

== Perioada de rotație ==
[[Perioadă de rotație|Perioada de rotație]] a lui Pluto, ziua sa, este egală cu 6,387 zile terestre.<ref name="Pluto Fact Sheet" /><ref name="axis" /> La fel ca [[Planeta Uranus|Uranus]], Pluto se rotește „în lateral” față de planul său orbital, cu o înclinare axială de 120°, deci variația dintre anotimpurile sale este extremă; la solstițiile sale, un sfert din suprafața sa este în lumină continuă, în timp ce o altă pătrime este în întuneric continuu.<ref name="Oregon" /> 

Motivul acestei orientări neobișnuite a fost dezbătut. Universitatea din Arizona a sugerat că se poate datora modului în care rotirea unui corp se va ajusta întotdeauna pentru a minimiza energia. Potrivit unei lucrări publicate de Universitatea din Arizona, acest lucru ar putea fi cauzat de acumularea de mase de azot înghețat în zonele umbrite ale planetei pitice. Aceste mase ar determina corpul să se reorienteze, ducând la o înclinare axială neobișnuită de 120°. Acumularea de azot se datorează distanței mari a lui Pluto față de Soare. La ecuator, temperaturile pot scădea la -240 °C, determinând azotul să înghețe, așa cum apa ar îngheța pe Pământ. Același efect observat pe Pluto ar fi observat și pe Pământ dacă calota de gheață antarctică ar fi de câteva ori mai mare.<ref>{{Cite journal|last1=Keane|first1=James T.|last2=Matsuyama|first2=Isamu|last3=Kamata|first3=Shunichi|last4=Steckloff|first4=Jordan K.|title=Reorientation and faulting of Pluto due to volatile loading within Sputnik Planitia|journal=Nature|volume=540|issue=7631|pages=90–93|doi=10.1038/nature20120|pmid=27851731|bibcode = 2016Natur.540...90K |year=2016|s2cid=4468636}}</ref>

== Geologie ==

=== Suprafață ===
[[File:Pluto-01 Stern 03 Pluto Color TXT.jpg|thumb|Imagine de înaltă rezoluție făcută de ''New Horizons'' în culori îmbunătățite pentru a scoate în evidență diferențele în compoziția suprafeței]]
[[File:NH-Pluto-WaterIceDetected-BlueRegions-Released-20151008.jpg|thumb|Regiunile în care a fost detectată gheață de apă (regiuni albastre)]]

Câmpiile de pe suprafața lui Pluto sunt formate din peste 98% gheață cu azot și urme de metan și [[monoxid de carbon]].<ref name="tobias" /> Azotul și monoxidul de carbon sunt mai abundente în emisfera opusă celei spre Charon, în jurul Sputnik Planitia, în Tombaugh Regio, în timp ce metanul este mai concentrat în apropiere de longitudinea 300° E.<ref name=Grundy_2013 /> Munții, în schimb, sunt formați din apă înghețată.<ref name="drake-natgeo">{{cite magazine | url = http://news.nationalgeographic.com/2015/11/151109-astronomy-pluto-nasa-new-horizons-volcano-moons-science/| title = Floating Mountains on Pluto – You Can't Make This Stuff Up| last = Drake| first = Nadia| date = November 9, 2015| magazine = [[National Geographic (magazine)|National Geographic]]| access-date = December 23, 2016}}</ref>

Imaginile ''New Horizons'' au confirmat că suprafața lui Pluto este foarte diversă și are zone cu diferențe mari de luminozitate și culoare,<ref name="Buie_2010 light curve" /> un contrast care o face similară cu luna [[Iapetus (satelit)|Iapetus]] a lui Saturn.<ref name="Buie_web_map" /> Culoarea suprafeței variază de la [[negru]] cărbune la [[portocaliu]] închis și [[alb]].<ref name="Hubble2010" /> Culoarea lui Pluto este mai asemănătoare cu cea a lui [[Io (satelit)|Io]], cu puțin mai mult portocaliu și semnificativ mai puțin [[roșu]] decât [[Planeta Marte|Marte]].<ref name="Buie_2010 surface-maps" /> Caracteristicile geografice notabile ale suprafeței sunt Tombaugh Regio sau „Inima” (o zonă mare luminoasă pe partea opusă lui Charon), Cthulhu Macula sau „Balena” (o zonă mare întunecată)<ref name = "Pluto System after New Horizons"/> și Brass Knuckles (o serie de zone întunecate între  „inima” și coada „balenei”).

Sputnik Planitia, situat în lobul vestic al „Inimii”, este un bazin de 1.000 km lățime compus din azot și monoxid de carbon înghețat, împărțit în celule poligonale prezentând semne evidente a fluxurilor glaciare atât în interiorul cât și în exteriorul bazinului.<ref name="Pluto updates">{{cite web
| url = http://www.planetary.org/blogs/emily-lakdawalla/2015/12211538-pluto-updates-from-agu.html
| title = Pluto updates from AGU and DPS: Pretty pictures from a confusing world
| last = Lakdawalla| first = Emily| date =December 21, 2015
| publisher =[The Planetary Society| access-date = January 24, 2016}}</ref><ref name="Umurhan2016-01-08">{{cite web
| url = https://blogs.nasa.gov/pluto/2016/01/08/probing-the-mysterious-glacial-flow-on-plutos-frozen-heart/
| title = Probing the Mysterious Glacial Flow on Pluto's Frozen 'Heart'
| last = Umurhan| first = O.| date = January 8, 2016
| website =blogs.nasa.gov| publisher =NASA| access-date = January 24, 2016}}</ref> Nu are cratere care să fi fost vizibile pentru ''New Horizons'', ceea ce indică faptul că suprafața sa are mai puțin de 10 milioane de ani.<ref name="Marchis2016">{{cite journal|last1=Marchis|first1=F.|last2=Trilling|first2=D. E.|title=The Surface Age of Sputnik Planum, Pluto, Must Be Less than 10 Million Years|journal=PLOS ONE|volume= 11|issue=1|date= January 20, 2016|pages= e0147386|doi= 10.1371/journal.pone.0147386|arxiv = 1601.02833 |bibcode = 2016PLoSO..1147386T|pmid=26790001|pmc=4720356|doi-access=free}}</ref> Ultimele studii au arătat că suprafața are o vârstă de {{val|180000|-90000|+40000}} ani.<ref name="LPSC2017Buhler">{{cite conference|last1=Buhler|first1=P. B.|last2=Ingersoll|first2=A. P.|url=https://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2017/pdf/1746.pdf|title=Sublimation pit distribution indicates convection cell surface velocity of ~10 centimeters per year in Sputnik Planitia, Pluto|date= March 23, 2017}}</ref> Echipa științifică ''New Horizons'' a declarat că „Pluto prezintă o varietate surprinzător de mare de forme de relief geologice, inclusiv cele rezultate din fenomene glaciologice, tectonice, interacțiuni suprafață-atmosferă, impacturi, posibile procese criovulcanice și mișcări de masă”.<ref name="Stern2015" />

În partea de vest a Sputnik Planitia există zone de dune transversale formate de vânturile care bat din centrul bazinului spre munții din jur. Lungimea dunelor este cuprinsă între 0,4-1 km și probabil sunt formate din particule de metan de dimensiunea de 200-300 μm.<ref name="Brown2018">{{cite journal|doi=10.1126/science.aao2975|pmid=29853681|title=Dunes on Pluto|journal=Science|volume=360|issue=6392|pages=992–997|year=2018|last1=Telfer|first1=Matt W|last2=Parteli|first2=Eric J. R|last3=Radebaugh|first3=Jani|last4=Beyer|first4=Ross A|last5=Bertrand|first5=Tanguy|last6=Forget|first6=François|last7=Nimmo|first7=Francis|last8=Grundy|first8=Will M|last9=Moore|first9=Jeffrey M|last10=Stern|first10=S. Alan|last11=Spencer|first11=John|last12=Lauer|first12=Tod R|last13=Earle|first13=Alissa M|last14=Binzel|first14=Richard P|last15=Weaver|first15=Hal A|last16=Olkin|first16=Cathy B|last17=Young|first17=Leslie A|last18=Ennico|first18=Kimberly|last19=Runyon|first19=Kirby|bibcode=2018Sci...360..992T|s2cid=44159592|url=https://pearl.plymouth.ac.uk/bitstream/handle/10026.1/11613/UoP_Deposit_Agreement%20v1.1%2020160217.pdf?sequence=2&isAllowed=y|doi-access=free|access-date=2022-04-23|archive-date=2020-10-23|archive-url=https://web.archive.org/web/20201023114119/https://pearl.plymouth.ac.uk/bitstream/handle/10026.1/11613/UoP_Deposit_Agreement%20v1.1%2020160217.pdf?sequence=2&isAllowed=y|dead-url=yes}}</ref>

{{multiple image |caption_align=center |align=center |total_width=1000|direction=horizontal
|header=
|image1=PIA20154-Pluto-MapOfOver1000Craters-20151110.jpg
|caption1=Distribuția a peste 1000 de cratere de toate vârstele în cadranul nordic anti-Charon al lui Pluto. Variația în densitate indică o istorie lungă de activitate geologică variată.
|image2=Pluto's Sputnik Planum geologic map (cropped).jpg
|caption2=Harta geologică a Sputnik Planitia și a împrejurimilor, cu marginile celulelor de convecție conturate cu negru
|image3=Pluto’s Heart - Like a Cosmic Lava Lamp.jpg
|caption3=Sputnik Planitia este acoperită cu „celule” de gheață cu azot care sunt tinere din punct de vedere geologic.
}}

=== Structura internă ===
[[File:Pluto's internal structure2.jpg|thumb|Modelul structurii interne a lui Pluto<ref name="Hussmann2006" />{{Bulleted list|Crustă din gheață de apă|ocean de apă lichidă|nucleu de silicați}}]]

Observațiile efectuate prin [[telescopul spațial Hubble]] au estimat că densitatea lui Pluto este între 1,8 și 2,1 g/cm³, în timp ce cu datele de la ''[[New Horizons]]'' au oferit o estimare mai precisă de 1,860 ± 0,013 g/cm³.<ref name="Stern2015" /> Deoarece dezintegrarea elementelor radioactive ar încălzi în cele din urmă gheața suficient pentru ca roca să se separe de ele, oamenii de știință se așteaptă ca structura internă a lui Pluto să fie diferențiată, cu material stâncos adunat într-un nucleu dens înconjurat de o manta de gheață de apă. Estimarea pre–''New Horizons'' pentru diametrul nucleului este de 1700 km, 70% din diametrul lui Pluto.<ref name="Hussmann2006" /> Pluto nu are câmp magnetic.<ref>{{cite web|author=NASA|date=September 14, 2016|title=X-ray Detection Sheds New Light on Pluto|url=https://www.nasa.gov/mission_pages/chandra/x-ray-detection-sheds-new-light-on-pluto.html|access-date=December 3, 2016|work=nasa.gov}}</ref>

Unii cercetători de la Universitatea din California susțin că Pluto ar putea găzdui un ocean lichid de 100–180 km grosime sub calota de gheață.<ref name="Hussmann2006" /><ref name="pluto.jhuapl Inside Story" /><ref name="Sci Am 2017">[https://www.scientificamerican.com/article/overlooked-ocean-worlds-fill-the-outer-solar-system/ Overlooked Ocean Worlds Fill the Outer Solar System].  John Wenz, ''Scientific American''. October 4, 2017.</ref> În septembrie 2016, oamenii de știință de la Universitatea Brown au simulat impactul despre care se crede că ar fi format Sputnik Planitia și au arătat că ar fi putut fi rezultatul unei revărsări de apă lichidă de dedesubt după ciocnire, ceea ce implică existența un ocean subteran de cel puțin 100 km adâncime.<ref>{{cite magazine|title=An Incredibly Deep Ocean Could Be Hiding Beneath Pluto's Icy Heart|author=Samantha Cole|url=http://www.popsci.com/an-incredibly-deep-ocean-could-be-hiding-beneath-plutos-icy-heart|magazine=Popular Science|access-date=September 24, 2016|archive-date=2016-09-27|archive-url=https://web.archive.org/web/20160927112125/http://www.popsci.com/an-incredibly-deep-ocean-could-be-hiding-beneath-plutos-icy-heart|dead-url=yes}}</ref> În iunie 2020, astronomii au raportat dovezi că Pluto ar fi putut avea un ocean subteran și, în consecință, ar fi putut fi locuit, atunci când s-a format pentru prima dată.<ref name="INV-20200622">{{cite news |last=Rabie |first=Passant |title=New Evidence Suggests Something Strange and Surprising about Pluto - The findings will make scientists rethink the habitability of Kuiper Belt objects. |url=https://www.inverse.com/science/pluto-hot-star |date=22 June 2020 |work=Inverse |access-date=23 June 2020 }}</ref><ref name="NGS-20200622">{{cite journal |author=Bierson, Carver |display-authors=et al. |title=Evidence for a hot start and early ocean formation on Pluto |url=https://www.nature.com/articles/s41561-020-0595-0 |date=22 June 2020 |journal=Nature Geoscience |volume=769 |issue=7 |pages=468–472 |doi=10.1038/s41561-020-0595-0 |bibcode=2020NatGe..13..468B |s2cid=219976751 |access-date=23 June 2020 }}</ref> În martie 2022 au ajuns la concluzia că vârfurile de pe Pluto sunt de fapt o fuziune a „vulcanilor de gheață”, sugerând o sursă de căldură la niveluri care nu se credeau anterior posibile.<ref>[https://gizmodo.com/plutos-huge-ice-volcanoes-are-stranger-than-we-realized-1848719131 Pluto's Huge Ice Volcanoes Are Stranger Than We Realized] George Dvorsky, Gizmodo. March 29, 2022</ref>

== Masă și dimensiune ==
[[Image:Pluto_compared2.jpg|thumb|upright=1.5|Pluto (dreapta jos) în comparație cu cei mai mari sateliți din Sistemul Solar (de la stânga la dreapta și de sus în jos): Ganimede, Titan, Callisto, Io, Luna, Europa și Triton]]
Diametrul lui Pluto este de {{val|2376.6|3.2|u=km}}<ref name="Nimmo2017" /> iar masa sa este {{val|1.303|0.003|e=22|u=kg}}, 17,7% din cea a [[Lună|Lunii]] (0,22% din cea a Pământului).<ref name="Davies2001" /> Suprafața sa este de {{val|1.664794|e=7|u=km2}},<ref name="by-the-numbers"/> sau aproximativ aceeași suprafață ca Rusia. Gravitația la suprafață este de 0,063 ''g'' (comparativ cu 1 ''g'' pentru Pământ și 0,17 ''g'' pentru Lună).<ref name="Pluto Fact Sheet"/>

Descoperirea satelitului [[Charon (satelit)|Charon]] al lui Pluto în 1978 a permis determinarea masei sistemului Pluto-Charon prin aplicarea formulării lui Newton a celei de-a treia legi a lui Kepler. Observațiile lui Pluto în ocultație cu Charon le-au permis oamenilor de știință să stabilească diametrul lui Pluto cu mai multă precizie, în timp ce invenția opticii adaptive le-a permis să-i determine forma cu mai multă acuratețe.<ref name="Close_2000" />

Cu mai puțin de 0,2 mase lunare, Pluto este mult mai puțin masiv decât planetele terestre și, de asemenea, mai puțin masiv decât șapte sateliți naturali:  [[Ganymede (satelit)|Ganymede]], [[Titan (satelit)|Titan]], [[Callisto (satelit)|Callisto]], [[Io (satelit)|Io]], [[Luna]], [[Europa (satelit)|Europa]] și [[Triton (satelit)|Triton]]. Masa este mult mai mică decât se credea înainte de descoperirea lui Charon.<ref>{{cite web |title=Pluto and Charon {{!}} Astronomy |url=https://courses.lumenlearning.com/astronomy/chapter/pluto-and-charon/ |website=courses.lumenlearning.com |access-date=6 April 2022 |quote=For a long time, it was thought that the mass of Pluto was similar to that of Earth, so that it was classed as a fifth terrestrial planet, somehow misplaced in the far outer reaches of the solar system. There were other anomalies, however, as Pluto’s orbit was more eccentric and inclined to the plane of our solar system than that of any other planet. Only after the discovery of its moon Charon in 1978 could the mass of Pluto be measured, and it turned out to be far less than the mass of Earth.}}</ref>

Pluto are un diametru de peste două ori mai mare decât planeta pitică [[Ceres]], cel mai mare asteroid din centura de asteroizi și de douăsprezece ori masa sa. Este mai puțin masivă decât planeta pitică [[Eris]], un obiect trans-neptunian descoperit în 2005, deși Pluto are un diametru mai mare de 2376,6 km <ref name="Nimmo2017" /> în comparație cu diametrul aproximativ al lui Eris de 2326 km.<ref name="NewHorizons_PlutoSize">{{cite web |url=http://www.nasa.gov/feature/how-big-is-pluto-new-horizons-settles-decades-long-debate |title=How Big Is Pluto? New Horizons Settles Decades-Long Debate |publisher=NASA |date=July 13, 2015 |access-date=July 13, 2015 |archive-date=2017-07-01 |archive-url=https://web.archive.org/web/20170701005734/https://www.nasa.gov/feature/how-big-is-pluto-new-horizons-settles-decades-long-debate/ |dead-url=yes }}</ref>

Determinările dimensiunii lui Pluto au fost complicate de atmosfera sa și de ceața hidrocarburilor.<ref name="Young2007" /><ref name="Plutosize" /> În martie 2014, Lellouch, de Bergh și alții, au publicat descoperiri cu privire la rapoartele de amestecare a metanului în atmosfera lui Pluto, în concordanță cu un diametru plutonian mai mare de 2360 km, cu „cea mai bună estimare” de 2368 km.<ref name=Lellouch_2015 /> La 13 iulie 2015, imaginile din misiunea ''New Horizons'' a [[NASA]] împreună cu datele de la celelalte instrumente, au determinat diametrul lui Pluto la 2.370 km,<ref name = NewHorizons_PlutoSize /><ref name="emily">{{cite web |last1=Lakdawalla |first1=Emily |title=Pluto minus one day: Very first New Horizons Pluto encounter science results |url=http://www.planetary.org/blogs/emily-lakdawalla/2015/07131311-pluto-first-science.html |publisher=The Planetary Society |date=July 13, 2015 |access-date=July 13, 2015}}</ref> care a fost revizuit ulterior la 2.372 km și mai târziu la 2.374 ± 8 km.<ref name="Stern2015" /> Folosind datele de ocultare radio de la instrumentul Radio Science Experiment (REX) de pe ''New Horizons'', diametrul s-a dovedit a fi 2.376,6 ± 3,2 km.<ref name="Nimmo2017" />

{{Side box |metadata=No
 | above = '''Masa lui Pluto comparată'''
 | abovestyle = text-align:center
 | position = right
 | text = {{Graph:Chart
   | width=100
   | height=100
   | type=pie
   | legend=
   | x=Pluto,Eris,Haumea,Makemake,Gonggong,Charon,Quaoar,Orcus,Ceres
   | y1=13.03,16.6,4.01,3.1,1.75,1.59,1.4,0.61,0.94
   | showValues=angle:0,format:.1f
          }}
 | below = Masa lui Pluto în comparație cu alte planete pitice (Eris, Haumea, Makemake, Gonggong, Quaoar, Orcus, Ceres) și Charon. Unitatea de masă este {{e|21}} kg.
 }}

{| class="wikitable floatleft" style="margin-left: 12px; text-align: center;"
|+ Estimări ale diametrului lui Pluto
! scope="col" | An
! scope="col" | Rază
! scope="col" | Note
|-
! scope="row" | 1993
| 1195&nbsp;km
| Millis, et al.<ref name="Millis 10.1006/icar.1993.1126" /> (dacă nu există ceață)<ref name="Plutosize" />
|-
! scope="row" | 1993
| 1180&nbsp;km
| Millis, et al. (suprafață și ceață)<ref name="Plutosize" />
|-
! scope="row" | 1994
| 1164&nbsp;km
| Young & Binzel<ref name="YoungBinzel 10.1006/icar.1994.1056" />
|-
! scope="row" | 2006
| 1153&nbsp;km
| Buie, et al.<ref name="BuieGrundyYoung_2006" />
|-
! scope="row" | 2007
| 1161&nbsp;km
| Young, Young, & Buie<ref name="Young2007" />
|-
! scope="row" | 2011
| 1180&nbsp;km
| Zalucha, et al.<ref name="Zalucha2011" />
|-
! scope="row" | 2014
| 1184&nbsp;km
| Lellouch, et al.<ref name=Lellouch_2015 />
|-
! scope="row" | 2015
| 1187&nbsp;km
| Măsurătoare ''New Horizons'' (din date optice)<ref name="NHPC_20150724">{{cite AV media |date=July 24, 2015 |title=NASA's New Horizons Team Reveals New Scientific Findings on Pluto |url=https://www.youtube.com/watch?v=dWr29KIs2Ns | archive-url=https://ghostarchive.org/varchive/youtube/20211028/dWr29KIs2Ns| archive-date=2021-10-28|access-date=July 30, 2015 |time=52:30 |publisher=NASA |quote=We had an uncertainty that ranged over maybe 70 kilometers, we've collapsed that to plus and minus two, and it's centered around 1186}}{{cbignore}}</ref>
|-
! scope="row" | 2017
| 1188.3&nbsp;km
| Măsurătoare ''New Horizons'' (din date de ocultare radio)<ref name="Nimmo2017" /><ref name = "Pluto System after New Horizons" />
|}
{{-}}

== Atmosferă ==
[[File:PIA21590 – Blue Rays, New Horizons' High-Res Farewell to Pluto.jpg|thumb|upright=1.28|O imagine aproape de culoare reală realizată de soda spațială ''New Horizons''. Numeroase straturi de ceață albastră plutesc în atmosfera lui Pluto.]]
[[File:MVIC sunset scan of Pluto.jpg|thumb|upright=1.28|Imagine făcută de ''New Horizons'' de la 18.000 km distanță: sunt vizibile câteva straturi de ceață în atmosferă.]]

Pluto are o atmosferă slabă constând din [[azot]] (N<sub>2</sub>), [[metan]] (CH<sub>4</sub>) și [[monoxid de carbon]] (CO), care sunt derivate din gheața acestor substanțe de la suprafață.<ref name="NYT-20150724-ap">{{cite news |title=Conditions on Pluto: Incredibly Hazy With Flowing Ice |url=https://www.nytimes.com/aponline/2015/07/24/science/ap-us-sci-pluto.html |date=July 24, 2015 |work=[[New York Times]] |access-date=July 24, 2015}}</ref><ref name="Croswell1992" /> Conform măsurătorilor făcute de ''New Horizons'', presiunea la suprafață este de aproximativ 1 [[Pascal (unitate de măsură)|Pa]] (10 [[bar|μbar]]),<ref name=Stern2015 /> de aproximativ un milion până la 100.000 de ori mai mică decât presiunea atmosferică a Pământului. Inițial s-a crezut că, pe măsură ce Pluto se îndepărtează de Soare, atmosfera sa ar trebui să înghețe treptat la suprafață; studii ale datelor ''New Horizons'' și ocultările de la sol arată că densitatea atmosferică a lui Pluto crește și că probabil rămâne gazoasă pe toată orbita lui Pluto.<ref name=Olkin_2015 /><ref name="skyandtel">{{cite web|title=Pluto's Atmosphere Confounds Researchers|author=Kelly Beatty|publisher=Sky & Telescope|year=2016|url=http://www.skyandtelescope.com/astronomy-news/plutos-atmosphere-confounds-researchers-032520166/|access-date=April 2, 2016}}</ref> 

Observațiile ''New Horizons'' au arătat că evadarea atmosferică a azotului este de 10.000 de ori mai mică decât se aștepta.<ref name=skyandtel /> S-a susținut că chiar în condițiile unei mici creșteri a temperaturii suprafeței lui Pluto poate duce la creșteri exponențiale ale densității atmosferice a planetei, de la 18 hPa până la 280 hPa (de trei ori mai mare decât pe Marte până la un sfert față de cea de pe Pământul). La astfel de densități, azotul ar putea curge pe suprafață ca lichid.<ref name=skyandtel /> La fel cum transpirația răcește corpul pe măsură ce se evaporă de pe piele, [[sublimare]]a atmosferei lui Pluto îi răcește suprafața.<ref name="KerThan2006-CNN" /> Pluto nu are troposferă sau nu are aproape deloc; observațiile efectuate de ''New Horizons'' sugerează doar un strat limită troposferic subțire. Grosimea sa la locul măsurării a fost de 4 km, iar temperatura a fost de 37±3 K. Stratul nu este continuu.<ref name=Gladstone_2016>{{cite journal |title=The atmosphere of Pluto as observed by New Horizons |last1=Gladstone |first1=G. R. |last2=Stern |first2=S. A. |last3=Ennico |first3=K. |display-authors=etal |date=March 2016 |journal=Science |volume=351 |issue=6279 |doi=10.1126/science.aad8866 |bibcode=2016Sci...351.8866G |arxiv=1604.05356 |url=https://www.astro.umd.edu/~dphamil/research/reprints/GlaSteEnn16.pdf |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20160521090831/https://www.astro.umd.edu/~dphamil/research/reprints/GlaSteEnn16.pdf |archive-date=21 May 2016 |pages=aad8866 |pmid=26989258 |s2cid=32043359 |access-date=12 June 2016}} ([https://web.archive.org/web/20160521191420/http://authors.library.caltech.edu/65692/2/Gladstone-SM.pdf Supplementary Material])</ref>

În iulie 2019, o ocultare a lui Pluto a arătat că presiunea sa atmosferică, împotriva așteptărilor, a scăzut cu 20% din 2016.<ref>{{cite web|title=What is happening to Pluto's Atmosphere|url=https://astronomy.com/news/2020/05/plutos-strange-atmosphere-just-collapsed|date=May 22, 2020|access-date=2021-10-07}}</ref> În 2021, astronomii de la Southwest Research Institute au confirmat rezultatul folosind date dintr-o ocultație din 2018, care a arătat că lumină apărea mai puțin treptat din spatele discului lui Pluto, indicând o atmosferă subțire.<ref>{{cite web|title=SwRI Scientists Confirm Decrease In Pluto's Atmospheric Density|url=https://www.swri.org/press-release/scientists-confirm-decrease-plutos-atmospheric-density|date=October 4, 2021|work=Southwest Research Institute|access-date=2021-10-07}}</ref>

Prezența metanului, un gaz cu efect de seră puternic, în atmosfera lui Pluto creează o inversare a temperaturii, cu temperatura medie a atmosferei sale cu zeci de grade mai caldă decât suprafața sa,<ref name=Lellouch_2009 /> deși observațiile efectuate de ''New Horizons'' au arătat că atmosfera superioară a lui Pluto este mult mai rece decât era de așteptat (70 K, spre deosebire de aproximativ 100 K).<ref name=skyandtel /> Atmosfera lui Pluto este împărțită în aproximativ 20 de straturi de ceață, distanțate în mod regulat, de până la 150 km înălțime,<ref name=Stern2015 /> considerat a fi rezultatul undelor de presiune create de fluxul de aer peste munții lui Pluto.<ref name=skyandtel />

== Sateliți ==
[[File:Pluto-Charon system-new.gif|alt=|thumb|upright=1.28|O vedere oblică a sistemului Pluto-Charon care arată că Pluto orbitează un punct în afara lui. Cele două corpuri sunt blocate reciproc.]]
{{Main|Sateliții lui Pluto}}

Pluto are cinci sateliți naturali cunoscuți. Cel mai apropiat de Pluto este [[Charon (satelit)|Charon]]. Identificat pentru prima dată în 1978 de astronomul James Christy, Charon este singura lună a lui Pluto care ar putea fi în echilibru hidrostatic. Masa lui Charon este suficientă pentru ca baricentrul sistemului Pluto-Charon să fie în afara lui Pluto. Dincolo de Charon există patru luni circumbinare mult mai mici. În ordinea distanței față de Pluto, acestea sunt: Styx, Nix, Kerberos și Hydra. Nix și Hydra au fost descoperite în 2005,<ref name="Gugliotta2005" /> Kerberos a fost descoperit în 2011,<ref name="P4" /> și Styx a fost descoperit în 2012.<ref>{{cite news |url=http://www.space.com/16531-pluto-fifth-moon-hubble-discovery.html |title=Pluto Has a Fifth Moon, Hubble Telescope Reveals |last=Wall |first=Mike |date=July 11, 2012 |work=Space.com |access-date=July 11, 2012}}</ref> Orbitele sateliților sunt circulare (excentricitate < 0,006) și coplanare cu ecuatorul lui Pluto (înclinație < 1°),<ref name="Buie2012">{{cite journal |journal=The Astronomical Journal |last1=Buie |first1=M. |last2=Tholen |first2=D. |last3=Grundy |first3=W. |title=The Orbit of Charon is Circular |year=2012 |volume=144 |issue=1 |pages=15 |doi=10.1088/0004-6256/144/1/15 |bibcode=2012AJ....144...15B|s2cid=15009477 |url=http://pdfs.semanticscholar.org/bfb8/1eb1887c28df5f5348a491cff7d4870e8c77.pdf |archive-url=https://web.archive.org/web/20200412141438/http://pdfs.semanticscholar.org/bfb8/1eb1887c28df5f5348a491cff7d4870e8c77.pdf |url-status=dead |archive-date=2020-04-12 }}</ref><ref name="ShowalterHamilton2015" /> și, prin urmare, sunt înclinate cu aproximativ 120° față de orbita lui Pluto. Sistemul plutonian este foarte compact: cei cinci sateliți cunoscuți orbitează în interiorul a 3% din regiunea în care [[Mișcare progradă și mișcare retrogradă|orbitele prograde]] ar fi stabile.<ref name="Sternetal 2005" />

Perioadele orbitale ale tuturor lunilor lui Pluto sunt legate într-un sistem de rezonanțe orbitale și rezonanțe apropiate.<ref name="ShowalterHamilton2015">{{cite journal |last1=Showalter |first1=M. R. |last2=Hamilton |first2=D. P. |title=Resonant interactions and chaotic rotation of Pluto's small moons |journal=Nature |volume=522 |issue=7554 |date=June 3, 2015 |pages=45–49 |doi=10.1038/nature14469 |bibcode=2015Natur.522...45S |pmid=26040889|s2cid=205243819 }}</ref><ref name="Witze2015">{{cite journal |last1=Witze |first1=Alexandra |title=Pluto's moons move in synchrony |journal=Nature |year=2015 |doi=10.1038/nature.2015.17681|s2cid=134519717 }}</ref> Când se ia în considerare precesia, perioadele orbitale ale Styx, Nix și Hydra sunt într-un raport exact de 18:22:33.<ref name="ShowalterHamilton2015" /> Există o succesiune de rapoarte aproximative, 3:4:5:6, între perioadele Styx, Nix, Kerberos și Hydra cu cea a lui Charon; rapoartele devin mai aproape de a fi exacte cu cât sunt mai departe lunile.<ref name="ShowalterHamilton2015" /><ref name="Matson">{{cite web |last=Matson |first=J. |date=July 11, 2012 |title=New Moon for Pluto: Hubble Telescope Spots a 5th Plutonian Satellite |work=Scientific American web site |url=http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=pluto-moon-p5 |access-date=July 12, 2012}}</ref>

Sistemul Pluto-Charon este unul dintre puținele din Sistemul Solar al cărui baricentru se află în afara corpului primar; sistemul Patroclus–Menoetius este un exemplu mai mic, iar sistemul Soare–Jupiter este singurul mai mare.<ref name="RichardsonWalsh2005" /> Asemănarea în dimensiune a lui Charon și Pluto i-a determinat pe unii astronomi să o numească o planetă pitică dublă.<ref name="Sicardyetal2006nature" /> Sistemul este, de asemenea, neobișnuit între sistemele planetare, prin aceea că Pluto și Charon au întotdeauna aceeași emisferă față în față. Perioada de rotație a fiecărui corp este egală cu timpul necesar întregului sistem să se rotească în jurul baricentrului său.<ref name="axis" />

În 2007, observațiile Observatorului Gemeni privind pete de hidrați de amoniac și cristale de apă de pe suprafața lui Charon au sugerat prezența crio-geizerelor active.<ref name="spaceflightnow2007 Ice machine" />

Se presupune că lunile lui Pluto s-au format dintr-o coliziune între Pluto și un corp de dimensiuni similare, la începutul istoriei Sistemului Solar. Ciocnirea a eliberat material care s-a consolidat în lunile din jurul lui Pluto.<ref name="nasa.gov">{{cite web |title=NASA's Hubble Finds Pluto's Moons Tumbling in Absolute Chaos |url=http://www.nasa.gov/press-release/nasa-s-hubble-finds-pluto-s-moons-tumbling-in-absolute-chaos |access-date=June 3, 2015|date=2015-06-03 }}</ref>

<gallery mode=packed heights=200px>
Pluto moon P5 discovery with moons' orbits.jpg|Sistemul Pluto: Pluto, Charon, Styx, Nix, Kerberos și Hydra, fotografiat de Telescopul Spațial Hubble în iulie 2012.
Pluto charon 150709 color final.png|Pluto și Charon, la scară. Imagine făcută de ''New Horizons'' la 8 iulie 2015.
Nh-pluto moons family portrait.png|Portret de familie al celor cinci luni ale lui Pluto, la scară.<ref name="hubblesite.org">{{cite web |publisher=HubbleSite – NewsCenter  |title=Hubble Finds Two Chaotically Tumbling Pluto Moons |date=June 3, 2015 |website=hubblesite.org |url=http://hubblesite.org/newscenter/archive/releases/2015/24 |access-date=June 3, 2015}}</ref>
Charon in True Color - High-Res.jpg|Luna lui Pluto, Charon, văzută de ''New Horizons'' la 13 iulie 2015
</gallery>
{{clear}}

== Teoria originii lui Pluto ==
{{Further|[[Centura Kuiper]]|[[Modelul de la Nisa]]}}
[[File:Outersolarsystem objectpositions labels comp.png|thumb|upright=1.2|Obiecte cunoscute în partea exterioară a [[Sistemului Solar]]. Corpurile proprii ale [[Centura Kuiper|centurii Kuiper]] sunt prezentate în [[verde]], obiectele împrăștiate în [[portocaliu]], cele patru planete exterioare în [[albastru]], câțiva troieni celebri ai lui Neptun în [[galben]] și troienii lui Jupiter în [[roz]].]]
Originea lui Pluto îi nedumerește de mult timp pe [[astronomie|astronomi]]. Conform unei ipoteze timpurii Pluto era o lună scăpată a lui Neptun care a fost scoasă de pe orbită de cea mai mare lună actuală a lui Neptun, Triton.<ref>{{Cite book|last=Kuiper|first=Gerard|title=Planets and Satellites|publisher=University of Chicago Press|year=1961|location=Chicago|pages=576}}</ref> Această idee a fost în cele din urmă respinsă după ce studiile dinamice au arătat că este imposibil, deoarece Pluto nu se apropie niciodată de Neptun pe orbita sa.<ref>{{cite book|title=Pluto and Charon|first1=S. Alan |last1=Stern|first2= David J. |last2=Tholen|publisher=University of Arizona Press|year=1997|page=623 |url=https://books.google.com/books?id=VcY7iYJwJZoC&pg=PA623|isbn= 978-0-8165-1840-1}}</ref>

Adevăratul loc a lui Pluto între corpurile Sistemului Solar a devenit mai clar după 1992, când astronomii au găsit treptat și alte corpuri transneptuniene mici care semănau cu Pluto nu numai pe orbită, ci și ca dimensiune și [[compoziție chimică |compoziție]]. Prin urmare, astronomii au ajuns la concluzia că Pluto este doar cel mai mare membru al așa-numitei  [[Centura Kuiper|Centuri Kuiper]],{{efn|name = wiki-kbo}} un inel relativ stabil format din corpuri care orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 30 până la 50 de [[unități astronomice]]. În 2011, studiile centurii Kuiper până la magnitudinea 21 au fost aproape finalizate și este de așteaptat ca orice obiect de dimensiunea Pluto să se găsească dincolo de 100 AU  de Soare (15 miliarde km).<ref name="Sheppard2011" /> Ca și alte corpuri din Centura Kuiper, Pluto are caracteristici comune cu [[comete]]le; de exemplu, [[vântul solar]] suflă treptat suprafața lui Pluto în spațiu.<ref name="pluto.jhuapl cousin" /> S-a susținut că, dacă Pluto ar fi plasat la fel de aproape de Soare ca Pământul, ar dezvolta o coadă, așa cum fac cometele.<ref name="Tyson1999" /> Această afirmație a fost contestată cu argumentul că viteza de evacuare a lui Pluto este prea mare pentru ca acest lucru să se întâmple.<ref>{{cite web |date=April 13, 2015 |url=http://www.philipmetzger.com/blog/nine-reasons-why-pluto-is-a-planet/ |title=Nine Reasons Why Pluto Is a Planet |archive-url=https://web.archive.org/web/20150415183323/http://www.philipmetzger.com/blog/nine-reasons-why-pluto-is-a-planet/ |archive-date=April 15, 2015 |url-status=live |author=Philip Metzger |website=Philip Metzger}}</ref> O altă teorie este că Pluto s-ar fi putut forma ca urmare a aglomerării a numeroase comete și obiecte din centura Kuiper.<ref name="SP-20180524">{{cite web |last=Wall |first=Mike |title=Pluto May Have Formed from 1 Billion Comets |url=https://www.space.com/40687-pluto-formation-1-billion-comets.html |date=May 24, 2018 |work=Space.com |access-date=May 24, 2018 }}</ref><ref name="ARX-20180524">{{Cite journal|last1=Glein |first1=Christopher R. |last2=Waite Jr |first2=J. Hunter |title=Primordial N2 provides a cosmochemical explanation for the existence of Sputnik Planitia, Pluto |journal=Icarus |volume=313 |issue=2018 |pages=79–92 |date=May 24, 2018 |arxiv=1805.09285|doi=10.1016/j.icarus.2018.05.007 |bibcode=2018Icar..313...79G |s2cid=102343522 }}</ref>

Deși Pluto este cel mai mare obiect descoperit din centura Kuiper,<ref name="Plutosize" /> luna lui Neptun, [[Triton (satelit)|Triton]], care este puțin mai mare decât Pluto, este similară cu acesta atât din punct de vedere geologic, cât și din punct de vedere atmosferic și se crede că este un obiect capturat din centura Kuiper.<ref name="PlanetaryOrg Triton" />Planeta pitică [[Eris]] are aproximativ aceeași dimensiune cu Pluto (deși mai masivă), dar nu este considerată strict membru al populației centurii Kuiper. Mai degrabă, este considerată un membru al unei populații conectate numită [[discul împrăștiat]].<ref name="GallardoBrunini">
{{cite journal
| title = On the origin of the High-Perihelion Scattered Disk: the role of the Kozai mechanism and mean motion resonances
|author1=Gomes R. S. |author2=Gallardo T. |author3=Fernández J. A. |author4=Brunini A. |s2cid=18066500 | journal = Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy
| date = 2005
| volume = 91
| issue = 1–2
| pages = 109–129
| doi = 10.1007/s10569-004-4623-y
| bibcode = 2005CeMDA..91..109G
}}
</ref>

Un număr mare de obiecte din centura Kuiper, cum ar fi Pluto, sunt într-o rezonanță orbitală 2:3 cu Neptun. Obiectele din centura Kuiper cu această rezonanță orbitală sunt numite „[[plutino]]”, după Pluto.<ref name="Jewitt2004" />

Ca și alți membri ai centurii Kuiper, se crede că Pluto este un [[planetezimal]] rezidual; o componentă a [[disc protoplanetar|discului protoplanetar]] original din jurul [[Soare]]lui care nu a reușit să se unească pe deplin într-o [[planetă]]. Majoritatea astronomilor sunt de acord că Pluto își datorează poziția actuală unei migrații bruște suferite de Neptun la începutul formării Sistemului Solar.  Pe măsură ce Neptun a migrat în exterior, s-a apropiat de obiectele din centura proto-Kuiper, punând unul pe orbită în jurul său (Triton), blocând pe alții în rezonanțe și împingând pe alții în orbite haotice. Se crede că obiectele din discul împrăștiat, o regiune instabilă dinamic care se suprapune centurii Kuiper, au fost plasate în pozițiile lor actuale prin interacțiunile cu rezonanțe migratoare ale lui Neptun.<ref name="Hahn2005" />

Un model computerizat creat în 2004 de Alessandro Morbidelli de la Observatoire de la Côte d'Azur din Nisa a sugerat că migrarea lui Neptun în centura Kuiper ar fi putut fi declanșată de formarea unei rezonanțe 1:2 între Jupiter și Saturn, care a creat o împingere gravitațională care a propulsat atât Uranus, cât și Neptun pe orbite mai înalte și le-a determinat să schimbe locurile, dublând în cele din urmă distanța lui Neptun față de Soare. Expulzarea rezultată a obiectelor din centura proto-Kuiper ar putea explica, de asemenea, [[Marele bombardament târziu]], la 600 de milioane de ani de la formarea Sistemului Solar și de la originea [[Asteroid troian al lui Jupiter|troienilor lui Jupiter]].<ref name="Levison2007" /> Este posibil ca Pluto să fi avut o orbită aproape circulară la aproximativ 33 AU de Soare înainte ca migrația lui Neptun să-l perturbe într-o captură rezonantă.<ref name="Malhotra1995" /> [[Modelul de la Nisa]] necesită ca în discul planetezimal original să existe aproximativ o mie de corpuri de mărimea lui Pluto, care includeau pe Triton și Eris.<ref name="Levison2007" />

== Observare și explorare ==
Distanța mare a lui Pluto de Pământ face dificilă studiul și explorarea sa aprofundată. La 14 iulie 2015, sonda spațială ''[[New Horizons]]'' a [[NASA]] a zburat prin sistemul plutonian, oferind multe informații despre acesta.<ref name="NASA-20160317-sci">{{cite web |last=Talbert |first=Tricia |title=Top New Horizons Findings Reported in Science |url=http://www.nasa.gov/feature/top-new-horizons-findings-reported-in-science |date=March 17, 2016 |work=NASA |access-date=March 18, 2016 |archive-date=2016-03-20 |archive-url=https://web.archive.org/web/20160320174836/http://www.nasa.gov/feature/top-new-horizons-findings-reported-in-science/ |dead-url=yes }}</ref>

=== Observare ===
[[File:Wright Mons on Pluto - context.jpg|thumb|upright=1.4|Muntele Wright]]
[[Magnitudine aparentă|Magnitudinea aparentă]] a lui Pluto este în medie de 15,1, luminând la 13,65 la periheliu.<ref name="Pluto Fact Sheet" /> Pentru a-l vedea, este necesar un telescop, cu o apertură de aproximativ 30 cm.<ref name="SSC2002" /> Arată ca o stea și fără disc vizibil chiar și la telescoapele mari,<ref>{{cite web |title=How to Scope Out Pluto in the Night Sky Friday |url=https://www.space.com/26426-pluto-telescope-skywatching-friday.html |website=Space.com |access-date=6 April 2022 |language=en |date=3 July 2014}}</ref> deoarece diametrul său unghiular este de maxim 0,11".<ref name="Pluto Fact Sheet" />

Cele mai vechi hărți ale lui Pluto, realizate la sfârșitul anilor 1980, au fost create din observarea atentă a eclipselor satelitului său cel mai mare, Charon. S-au făcut observații cu privire la modificarea luminozității medii totale a sistemului Pluto-Charon în timpul eclipselor. De exemplu, eclipsarea unui punct luminos pe Pluto face o schimbare totală mai mare a luminozității decât eclipsarea unui punct întunecat. Procesarea computerizată a multor astfel de observații poate fi utilizată pentru a crea o hartă a luminozității. Această metodă poate urmări, de asemenea, modificările luminozității în timp.<ref name="YoungBinzelCrane2001" /><ref name="BuieTholenHorne1992" />

Au fost produse hărți mai bune din imaginile realizate de [[Telescopul Spațial Hubble]] (HST), care a oferit o rezoluție mai mare și a arătat mult mai multe detalii,<ref name="Buie_web_map" /> rezolvând variații de câteva sute de kilometri, inclusiv regiuni polare și puncte mari luminoase.<ref name="Buie_2010 surface-maps" /> Aceste hărți au fost produse prin procesare computerizată complexă, care găsește cele mai potrivite hărți proiectate pentru câțiva pixeli ai imaginilor Hubble.<ref name="Buie_mapmaking" /> Acestea au rămas cele mai detaliate hărți ale lui Pluto până la zborul lui ''New Horizons'' în iulie 2015, deoarece cele două camere de pe HST utilizate pentru aceste hărți nu mai erau în funcțiune.<ref name="Buie_mapmaking" />

=== Explorare ===
{{AP|New Horizons|}}
[[File:Snakeskin terrain on Pluto (PIA19957).png|thumb|upright=1.28|Modele de creste albastru-cenusii si material rosiatic observate în regiunea Tartarus Dorsa la 14 iulie 2015]]
[[File:PIA19947-NH-Pluto-Norgay-Hillary-Mountains-20150714.jpg|thumb|upright=1.3|Apus de soare pe Pluto, fotografie realizată de ''New Horizons'' de la o distanță de 18.000 km.]]
Sonda spațială ''New Horizons'', care a zburat pe lângă Pluto în iulie 2015, este prima și până acum singura încercare de a explora direct Pluto. Lansată în 2006, a captat primele imagini (la distanță) ale lui Pluto la sfârșitul lui septembrie 2006, în timpul unui test al instrumentului Long Range Reconnaissance Imager.<ref name="pluto.jhuapl First Pluto Sighting" /> Imaginile, luate de la o distanță de aproximativ 4,2 miliarde de kilometri, au confirmat capacitatea navei spațiale de a urmări ținte îndepărtate, esențiale pentru manevrarea către Pluto și alte obiecte din centura Kuiper. La începutul anului 2007, sonda a folosit [[asistență gravitațională]] de la [[Planeta Jupiter|Jupiter]].

''New Horizons'' s-a apropiat cel mai mult de Pluto la 14 iulie 2015, după o călătorie de 3.462 de zile prin Sistemul Solar. Observațiile științifice ale lui Pluto au început cu cinci luni înainte de această apropiere maximă și au continuat cel puțin o lună după întâlnire. Obiectivele științifice ale lui ''New Horizons'' au fost să caracterizeze geologia și morfologia globală a lui Pluto și a lunii sale Charon, să cartografieze compoziția suprafeței lor și să analizeze atmosfera neutră a lui Pluto și [[Viteză cosmică|viteza de eliberare]] a acesteia. La 25 octombrie 2016, la ora 17:48 ET, ultimul bit de date (dintr-un total de 50 de miliarde de biți de date; sau 6,25 gigabytes) a fost primit de la ''New Horizons'' de la întâlnirea sa apropiată cu Pluto.<ref name="NYT-20161028">{{cite news |last=Chang |first=Kenneth |title=No More Data From Pluto |url=https://www.nytimes.com/2016/10/29/science/pluto-nasa-new-horizons.html |date=October 28, 2016 |work=[[New York Times]] |access-date=October 28, 2016 }}</ref><ref>{{cite web
 | url=http://pluto.jhuapl.edu/News-Center/News-Article.php?page=20161027
 | title=Pluto Exploration Complete: New Horizons Returns Last Bits of 2015 Flyby Data to Earth
 | date=October 27, 2016
 | publisher=Johns Hopkins Applied Research Laboratory
 | access-date=October 28, 2016
}}</ref><ref name="NASA-20150115(b)">{{cite web |last1=Brown |first1=Dwayne |last2=Buckley |first2=Michael |last3=Stothoff |first3=Maria |title= Release 15-011 – NASA's New Horizons Spacecraft Begins First Stages of Pluto Encounter |url=http://www.nasa.gov/press/2015/january/nasa-s-new-horizons-spacecraft-begins-first-stages-of-pluto-encounter |date=January 15, 2015 |work=NASA |access-date=January 15, 2015}}</ref><ref>{{Cite web|url=http://pluto.jhuapl.edu/Mission/Spacecraft/Data-Collection.php|title=New Horizons|website=pluto.jhuapl.edu|access-date=May 15, 2016}}</ref>

De la zborul lui ''New Horizons'', oamenii de știință au pledat pentru o misiune orbitală care să se întoarcă pe Pluto pentru a îndeplini noi obiective științifice.<ref>{{Cite news|url=https://www.theverge.com/2017/4/26/15424770/nasa-spacecraft-new-horizons-flyby-pluto-moons-orbiter-mission|title=Why a group of scientists think we need another mission to Pluto|work=The Verge|access-date=July 14, 2018}}</ref><ref>{{Cite web|url=https://www.technologyreview.com/2021/07/19/1029680/nasa-pluto-mission-persephone/|title=Why NASA should visit Pluto again|website=MIT Technology Review}}</ref><ref>{{Cite web|url = https://www.spaceflightinsider.com/missions/solar-system/videos-simulate-pluto-charon-flyby-follow-up-mission-proposed|title = New videos simulate Pluto and Charon flyby; return mission to Pluto proposed|date = August 2021|accessdate = 2022-04-25|archive-date = 2021-09-04|archive-url = https://web.archive.org/web/20210904132010/https://www.spaceflightinsider.com/missions/solar-system/videos-simulate-pluto-charon-flyby-follow-up-mission-proposed/|dead-url = yes}}</ref> Printre acestea se numără cartografierea suprafeței la 9,1 m per pixel, observații ale sateliților mai mici ai lui Pluto, observații despre cum se schimbă Pluto pe măsură ce se rotește pe axa sa, cercetări ale unui posibil ocean subteran și cartografierea topografică a regiunilor lui Pluto care sunt acoperite în întuneric pe termen lung datorită înclinării sale axiale. Ultimul obiectiv ar putea fi realizat folosind impulsuri laser pentru a genera o hartă topografică completă a lui Pluto. Investigatorul principal al New Horizons, Alan Stern, a pledat pentru un orbitator în stilul [[Cassini–Huygens|''Cassini'']] care să se lanseze în jurul anului 2030 (la 100 de ani de la descoperirea lui Pluto) și să folosească gravitația lui Charon pentru a-și ajusta orbita după cum este necesar pentru a îndeplini obiectivele științifice după sosirea în sistemul plutonian.<ref>{{Cite news|url=https://www.space.com/36697-pluto-orbiter-mission-after-new-horizons.html|title=Going Back to Pluto? Scientists to Push for Orbiter Mission|work=Space.com|access-date=July 14, 2018}}</ref> Orbiterul ar putea apoi folosi gravitația lui Charon pentru a părăsi sistemul Pluto și să studieze mai multe obiecte din Centura Kuiper  după ce toate obiectivele științifice Pluto sunt finalizate.<ref>{{Cite news|url=https://www.nasa.gov/directorates/spacetech/niac/2017_Phase_I_Phase_II/Fusion_Enabled_Pluto_Orbiter_and_Lander|title=Fusion-Enabled Pluto Orbiter and Lander|last=Hall|first=Loura|date=April 5, 2017|work=NASA|access-date=July 14, 2018|language=en}}</ref><ref name='PSS'>[https://ntrs.nasa.gov/archive/nasa/casi.ntrs.nasa.gov/20170003126.pdf Fusion-Enabled Pluto Orbiter and Lander - Phase I Final Report]. (PDF) Stephanie Thomas, Princeton Satellite Systems. 2017.</ref>
{{Clear}}

=== Emisfera sub-Charon  ===
Regiunea ecuatorială a emisferei sub-Charon a lui Pluto a fost fotografiată doar la rezoluție scăzută, deoarece ''New Horizons'' a făcut cea mai mare apropiere de emisfera anti-Charon.<ref>{{cite journal |last1=Rothery |first1=David A |title=Pluto and Charon from New Horizons |journal=Astronomy & Geophysics |date=October 2015 |volume=56 |issue=5 |pages=5.19–5.22 |doi=10.1093/astrogeo/atv168}}</ref>
<gallery mode="packed" widths="640" heights="360">
Pluto-Map-Annotated.jpg|Porțiuni ale suprafeței lui Pluto cartografiate de New Horizons (adnotate)
</gallery>
{{Clear}}

=== Emisfera sudică ===

''New Horizons'' a fotografiat toată emisfera nordică a lui Pluto și regiunile ecuatoriale până la aproximativ 30° Sud. Latitudinile sudice mai înalte au fost doar observate, la rezoluție foarte scăzută, de pe [[Pământ]].<ref>{{cite web |access-date=19 August 2021 |title=5 Amazing Things We've Learned a Year After Visiting Pluto |work=[[National Geographic]] |author=Nadia Drake |date=July 14, 2016 |url=https://www.nationalgeographic.com/science/article/pluto-planets-new-horizons-one-year-anniversary-nasa-space-science}}</ref> Imaginile [[Telescopul Spațial Hubble|telescopului spațial Hubble]] din 1996 acoperă 85% din Pluto și arată caracteristici mari de [[albedo]] până la aproximativ 75° Sud.<ref>{{cite web |url=https://hubblesite.org/contents/news-releases/1996/news-1996-09.html |title=HUBBLE REVEALS SURFACE OF PLUTO FOR FIRST TIME |date=7 March 1996 |work=HubbleSite.org |publisher=Space Telescope Science Institute}}</ref><ref>{{cite web |url=https://hubblesite.org/contents/media/images/1996/09/401-Image.html?news=true |title=MAP OF PLUTO'S SURFACE |date=7 March 1996 |work=HubbleSite.org |publisher=Space Telescope Science Institute}}</ref> Imaginile ulterioare au avut o rezoluție puțin mai bună, datorită îmbunătățirilor minore ale instrumentelor de pe Hubble.<ref name="theh_Seei">{{Cite news |title=Seeing Pluto like never before |author=A.S.Ganesh |work=The Hindu |date=7 March 2021 |access-date=19 August 2021 |url= https://www.thehindu.com/children/seeing-pluto-like-never-before/article33941881.ece }}</ref>

Unele variații de albedo la latitudinile sudice superioare ar putea fi detectate de  ''New Horizons''  folosind lumina reflectată de Charon. Regiunea polară sudică pare să fie mai întunecată decât regiunea polară nordică, dar există o regiune cu albedo ridicat în emisfera sudică care poate fi un depozit regional de gheață de azot sau metan.<ref name=Charonshine>{{cite journal |last1=Lauer |first1=Todd R. |last2=Spencer |first2=John R. |first3=Tanguy |last3=Bertrand |first4=Ross A. |last4=Beyer |first5=Kirby D. |last5=Runyon |first6=Oliver L. |last6=White |first7=Leslie A. |last7=Young |first8=Kimberly |last8=Ennico |first9=William B. |last9=MacKinnon |first10=Jeffrey M. |last10=Moore |first11=Catherine B. |last11=Olkin |first12=S. Alan |last12=Stern |first13=Harold A. |last13=Weaver |date=20 October 2021 |title=The Dark Side of Pluto |url=https://iopscience.iop.org/article/10.3847/PSJ/ac2743 |journal=The Planetary Science Journal |volume=2 |issue=214 |page=214 |doi=10.3847/PSJ/ac2743 |bibcode=2021PSJ.....2..214L |s2cid=239047659 |access-date=5 February 2022}}</ref>

==Statutul de planetă==
Începând cu anul 1992 au fost descoperite multe corpuri care orbitează de același volum cu Pluto, arătând că Pluto face parte dintr-o populație de obiecte numită [[centura Kuiper]]. Acest lucru a făcut ca statutul său oficial de [[planetă]] să fie controversat, mulți întrebându-se dacă Pluto ar trebui luat în considerare împreună cu sau separat de populația din jur. Directorii muzeelor și planetariului au creat ocazional controverse omițând Pluto din modelele planetare ale Sistemului Solar. În februarie 2000, Planetariul Hayden din New York City a afișat un model al Sistemului Solar de doar opt planete, care a făcut titluri de ziare aproape un an mai târziu.<ref name="Tyson2001" />

[[Ceres (planetă pitică)|Ceres]], [[2 Pallas|Pallas]], [[3 Juno|Juno]] și [[4 Vesta|Vesta]] și-au pierdut statutul de planetă după descoperirea multor alți [[asteroizi]]. În mod similar, în regiunea centurii Kuiper au fost descoperite obiecte din ce în ce mai apropiate ca dimensiune de Pluto. La 29 iulie 2005, astronomii de la Caltech au anunțat descoperirea unui nou obiect trans-neptunian, [[Eris (planetă pitică)|Eris]], care era substanțial mai masiv decât Pluto și cel mai masiv obiect descoperit în Sistemul Solar de la [[Triton (satelit)|Triton]] în 1846. Descoperitorii lui și presa inițial au numit-o a zecea planetă, deși nu exista un consens oficial la acea vreme cu privire la numirea acesteia ca o planetă.<ref name="NASA-JPL press release 07-29-2005" /> Alții din comunitatea astronomică au considerat descoperirea cel mai puternic argument pentru reclasificarea lui Pluto ca planetă minoră.<ref>{{cite journal |title=What Is a Planet? |journal=The Astronomical Journal |volume=132 |issue=6 |pages=2513–2519 |date=November 2, 2006 |doi=10.1086/508861 |last1 = Soter|first1 = Steven|bibcode=2006AJ....132.2513S |arxiv=astro-ph/0608359 |s2cid=14676169 }}</ref>

==Note==
{{notelist| notes =
{{efn| name = Surface area| Suprafața derivată din raza ''r'': <math>4\pi r^2</math>'''.}}
{{efn| name = Volume| Volumul ''v'' derivat din raza ''r'': <math>4\pi r^3/3</math>'''.}}
{{efn| name = Surface gravity|Gravitația la suprafață derivată din masa ''M'', constanta gravitațională ''G'' și raza ''r'':
<math>GM/r^2</math>.}}
{{efn| name = Escape velocity| Viteza de eliberare derivată din masa ''M'', constanta gravitațională ''G'' și raza ''r'': <math>\sqrt{2GM/r}</math>.}}
{{efn| name = Perihelion| 1 = Descoperirea lui Charon în 1978 a permis astronomilor să calculeze cu precizie masa sistemului plutonian. Dar nu a indicat masele individuale ale celor două corpuri, care au putut fi estimate doar după ce alte luni ale lui Pluto au fost descoperite la sfârșitul anului 2005. Ca urmare, deoarece Pluto a ajuns la periheliu în 1989, majoritatea estimărilor datei periheliului lui Pluto se bazează pe baricentrul Pluto-Charon. Charon a ajuns la periheliu la 4 septembrie 1989. Baricentrul Pluto-Charon a ajuns la periheliu la 5 septembrie 1989. Pluto a ajuns la periheliu la 8 septembrie 1989.}}
{{efn| name = wiki-kbo|Planeta pitică Eris are aproximativ aceeași dimensiune cu Pluto, aproximativ 2330&nbsp;km; Eris este cu 28% mai masiv decât Pluto. Eris este un obiect cu disc împrăștiat, adesea considerat o populație distinctă de obiectele din centura Kuiper precum Pluto; Pluto este cel mai mare corp din centura Kuiper propriu-zisă, care exclude obiectele cu disc împrăștiat.}}

}}

==Referințe==
{{Reflist
| refs =
<ref name="jpl-ssd-horizons">{{cite web
| title = Horizon Online Ephemeris System for Pluto Barycenter
| publisher = JPL Horizons On-Line Ephemeris System @ Solar System Dynamics Group
| url = http://ssd.jpl.nasa.gov/horizons.cgi?find_body=1&body_group=mb&sstr=9
| access-date = January 16, 2011
}} (Observer Location @sun with the observer at the center of the Sun)</ref>

<ref name="Pluto Fact Sheet">{{cite web
| first = David R.
| last = Williams
| title = Pluto Fact Sheet
| publisher = NASA
| date = July 24, 2015
| url = http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/plutofact.html
| access-date = August 6, 2015
}}</ref>
<ref name="Archinal">{{Cite journal
 |doi             = 10.1007/s10569-010-9320-4
 |title           = Report of the IAU Working Group on Cartographic Coordinates and Rotational Elements: 2009
 |url             = http://astropedia.astrogeology.usgs.gov/alfresco/d/d/workspace/SpacesStore/28fd9e81-1964-44d6-a58b-fbbf61e64e15/WGCCRE2009reprint.pdf
 |journal         = Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy
 |volume          = 109
 |issue           = 2
 |pages           = 101–135
 |year            = 2010
 |last1           = Archinal
 |first1          = Brent A.
 |last2           = A'Hearn
 |first2          = Michael F.
 |last3           = Bowell
 |first3          = Edward G.
 |last4           = Conrad
 |first4          = Albert R.
 |last5           = Consolmagno
 |first5          = Guy J.
 |display-authors = 5
 |last6           = Courtin
 |first6          = Régis
 |last7           = Fukushima
 |first7          = Toshio
 |last8           = Hestroffer
 |first8          = Daniel
 |last9           = Hilton
 |first9          = James L.
 |last10          = Krasinsky
 |first10         = George A.
 |last11          = Neumann
 |first11         = Gregory A.
 |last12          = Oberst
 |first12         = Jürgen
 |last13          = Seidelmann
 |first13         = P. Kenneth
 |last14          = Stooke
 |first14         = Philip J.
 |last15          = Tholen
 |first15         = David J.
 |last16          = Thomas
 |first16         = Paul C.
 |last17          = Williams
 |first17         = Iwan P.
 |bibcode         = 2011CeMDA.109..101A
 |s2cid = 189842666
 |access-date     = September 26, 2018
 |archive-url     = https://web.archive.org/web/20160304065344/http://astropedia.astrogeology.usgs.gov/alfresco/d/d/workspace/SpacesStore/28fd9e81-1964-44d6-a58b-fbbf61e64e15/WGCCRE2009reprint.pdf
 |archive-date    = March 4, 2016
 |url-status        = dead
 |df              = mdy-all
}}</ref>

<ref name="Physorg April 19, 2011">{{cite web
| title = Pluto has carbon monoxide in its atmosphere
| publisher = Physorg.com
| date = April 19, 2011
| url = http://www.physorg.com/news/2011-04-pluto-carbon-monoxide-atmosphere.html
| access-date = November 22, 2011
}}</ref>
<ref name="Tombaugh1946">{{cite journal
| last = Tombaugh
| first = Clyde W.
| author-link = Clyde Tombaugh
| date = 1946
| title = The Search for the Ninth Planet, Pluto
| journal = Astronomical Society of the Pacific Leaflets
| volume = 5
| issue = 209
| pages = 73–80
| bibcode = 1946ASPL....5...73T
}}</ref>

<ref name="Hoyt">{{cite journal
| title = W. H. Pickering's Planetary Predictions and the Discovery of Pluto
| first = William G.<!-- Graves -->
| last = Hoyt
| journal = Isis
| volume = 67
| issue = 4
| date = 1976
| pages = 551–564
| doi = 10.1086/351668
| jstor = 230561
| pmid = 794024
| s2cid = 26512655
}}</ref>

<ref name="Littman1990">{{cite book
| title = Planets Beyond: Discovering the Outer Solar System
| first = Mark
| last = Littman
| date = 1990
| page = 70
| isbn = 978-0-471-51053-6
| publisher = Wiley
}}</ref>

<ref name="BuchwaldDimarioWild2000">{{Cite book
| last1 = Buchwald
| first1 = Greg
| last2 = Dimario
| first2 = Michael
| last3 = Wild
| first3 = Walter
| date = 2000
| title = Pluto is Discovered Back in Time
| journal = Amateur–Professional Partnerships in Astronomy
| location = San Francisco
| volume = 220
| page = 335
| isbn = 978-1-58381-052-1
| bibcode = 2000ASPC..220..355B
}}</ref>

<ref name="Mager">{{cite web
| title = The Search Continues
| first = Brad
| last = Mager
| work = Pluto: The Discovery of Planet X
| url = http://www.discoveryofpluto.com/pluto05.html
| access-date = November 29, 2011
}}</ref>

<ref name="Venetia">{{cite news
| title = The girl who named a planet
| work = BBC News
| first = Paul
| last = Rincon
| url = http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/4596246.stm
| date = January 13, 2006
| access-date = April 12, 2007
}}</ref>
<ref name="pluto guide">{{cite web
| url = http://www.space.com/spacewatch/050311_pluto_guide.html
| title = Finding Pluto: Tough Task, Even 75 Years Later
| first = Joe
| last = Rao
| publisher = Space.com
| date = March 11, 2005
| access-date = September 8, 2006
}}</ref>
<ref name="JPL/NASA Pluto's Symbol">
{{cite web
 |title=NASA's Solar System Exploration: Multimedia: Gallery: Pluto's Symbol
 |url=http://sse.jpl.nasa.gov/multimedia/display.cfm?IM_ID=263
 |publisher=NASA
 |access-date=November 29, 2011
 |url-status=dead
 |archive-url=https://web.archive.org/web/20061001015053/http://sse.jpl.nasa.gov/multimedia/display.cfm?IM_ID=263
 |archive-date=October 1, 2006
}}</ref>

<ref name="Heinrichs2006">{{cite web
 |title       = Dwarfed by comparison
 |first       = Allison M.
 |last        = Heinrichs
 |work        = Pittsburgh Tribune-Review
 |url         = http://www.pittsburghlive.com/x/pittsburghtrib/news/cityregion/s_467650.html
 |date        = 2006
 |access-date  = March 26, 2007
 |url-status     = dead
 |archive-url  = https://web.archive.org/web/20071114081539/http://www.pittsburghlive.com/x/pittsburghtrib/news/cityregion/s_467650.html
 |archive-date = November 14, 2007
 |df          = mdy-all
}}</ref>
<ref name="ClarkHobart2000">{{cite web
| first1 = David L.
| last1 = Clark
| first2 = David E.
| last2 = Hobart
| date = 2000
| title = Reflections on the Legacy of a Legend
| url = https://fas.org/sgp/othergov/doe/lanl/pubs/00818011.pdf
| access-date = November 29, 2011
}}</ref>
<ref name="pluto990209">{{cite web
| date = January 28, 1999
| title = Pluto to become most distant planet
| publisher = JPL/NASA
| url = http://www.jpl.nasa.gov/releases/99/pluto990209.html
| access-date = January 16, 2011
| archive-url = https://web.archive.org/web/20100902073240/http://www.jpl.nasa.gov/releases/99/pluto990209.html
| archive-date = September 2, 2010
| url-status = dead
}}</ref>

<ref name="sussman88">{{cite journal
| title = Numerical evidence that the motion of Pluto is chaotic
| first1 = Gerald Jay
| last1 = Sussman
| first2 = Jack
| last2 = Wisdom
| journal = Science
| volume = 241
| pages = 433–437
| date = 1988
| bibcode = 1988Sci...241..433S
| doi = 10.1126/science.241.4864.433
| pmid = 17792606
| issue = 4864
| url = http://www.dtic.mil/get-tr-doc/pdf?AD=ADA195920
| archive-url = https://web.archive.org/web/20170924164847/http://www.dtic.mil/get-tr-doc/pdf?AD=ADA195920
| url-status = dead
| archive-date = September 24, 2017
| s2cid = 1398095
| access-date = May 16, 2018
}}</ref>

<ref name="wisdom91">{{cite journal
| title = Symplectic maps for the n-body problem
| first1 = Jack
| last1 = Wisdom
| first2 = Matthew
| last2 = Holman
| journal = Astronomical Journal
| volume = 102
| pages = 1528–1538
| date = 1991
| bibcode = 1991AJ....102.1528W
| doi = 10.1086/115978
| url =http://cdsads.u-strasbg.fr/pdf/1991AJ....102.1528W
}}</ref>
<ref name="huainn01">{{cite journal
| title = The 1:1 Superresonance in Pluto's Motion
| first1 = Xiao-Sheng
| last1 = Wan
| first2 = Tian-Yi
| last2 = Huang
| first3 = Kim A.
| last3 = Innanen
| journal = The Astronomical Journal
| volume = 121
| issue = 2
| pages = 1155–1162
| doi = 10.1086/318733
| date = 2001
| bibcode = 2001AJ....121.1155W
| doi-access = free
}}</ref>

<ref name="Hunter2004">{{cite journal
| doi = 10.1007/BF00168793
| first = Maxwell W.
| last = Hunter
| date = 2004
| title = Unmanned scientific exploration throughout the Solar System
| journal = Space Science Reviews
| volume = 6
| issue = 5
| page = 501
| bibcode = 1967SSRv....6..601H
| s2cid = 125982610
}}</ref>

<ref name="malhotra-9planets">{{cite web
| title = Pluto's Orbit
| first = Renu
| last = Malhotra
| url = http://www.nineplanets.org/plutodyn.html
| date = 1997
| access-date = March 26, 2007
}}</ref>

<ref name="sp-345">{{cite web
| first1 = Hannes
| last1 = Alfvén
| first2 = Gustaf
| last2 = Arrhenius
| url = https://history.nasa.gov/SP-345/ch8.htm
| title = SP-345 Evolution of the Solar System
| date = 1976
| access-date = March 28, 2007
}}</ref>

<ref name="williams71">{{cite journal
| title = Resonances in the Neptune-Pluto System
| first1 = James G.
| last1 = Williams
| first2 = G. S.
| last2 = Benson
| journal = Astronomical Journal
| volume = 76
| page = 167
| date = 1971
| bibcode = 1971AJ.....76..167W
| doi = 10.1086/111100
}}</ref>

<ref name="quasi">{{cite journal
| last1=de la Fuente Marcos|first1 = Carlos
| last2 = de la Fuente Marcos|first2 = Raúl
| title = Plutino 15810 ({{mp|1994 JR|1}}), an accidental quasi-satellite of Pluto
| journal=Monthly Notices of the Royal Astronomical Society Letters
| volume = 427
|issue = 1
| pages=L85
| date = 2012
| doi=10.1111/j.1745-3933.2012.01350.x
| arxiv=1209.3116
| bibcode = 2012MNRAS.427L..85D
|s2cid = 118570875
}}</ref>

<ref name="S&T">{{cite web
| url = http://www.skyandtelescope.com/astronomy-news/plutos-fake-moon/
| title = Pluto's fake moon
| access-date = September 24, 2012
| date = 2012-09-24
}}</ref>

<ref name="axis">{{cite book
| title = Pluto and Charon: The Odd Couple
| first1 = Gunter
| last1 = Faure
| first2 = Teresa M.
| last2 = Mensing
| pages = 401–408
| date = 2007
| publisher = Springer
| isbn = 978-1-4020-5544-7
| doi = 10.1007/978-1-4020-5544-7
| work = Introduction to Planetary Science
}}</ref>

<ref name="Oregon">Schombert, Jim; [http://abyss.uoregon.edu/~js/ast121/lectures/lec21.html University of Oregon Astronomy 121 Lecture notes] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110723232221/http://abyss.uoregon.edu/~js/ast121/lectures/lec21.html |date=2011-07-23 }}, [http://abyss.uoregon.edu/~js/images/pluto_orient.jpg Pluto Orientation diagram] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20090325165856/http://abyss.uoregon.edu/~js/images/pluto_orient.jpg |date=2009-03-25 }}</ref>
<ref name="tobias">{{cite journal
| title = Surface Ices and the Atmospheric Composition of Pluto
| first1 = Tobias C. | last1 = Owen
| first2 = Ted L. | last2 = Roush
| first3 = Dale P. | last3 = Cruikshank
| display-authors = 3
| first4 = James L. | last4 = Elliot
| first5 = Leslie A. | last5 = Young
| first6 = Catherine | last6 = de Bergh
| first7 = Bernard | last7 = Schmitt
| first8 = Thomas R. | last8 = Geballe
| first9 = Robert H. | last9 = Brown
| first10 = Mary Jane | last10 = Bartholomew
| journal = Science
| date = 1993
| volume = 261
| issue = 5122
| pages = 745–748
| doi = 10.1126/science.261.5122.745
| pmid = 17757212
| bibcode = 1993Sci...261..745O
| jstor = 2882241
| s2cid = 6039266 | url = https://semanticscholar.org/paper/bf9796ebcb8fd07633e0af0f3cd8a0814e8475da }}</ref>
<ref name=Grundy_2013>{{cite journal|title=Near-infrared spectral monitoring of Pluto's ices: Spatial distribution and secular evolution |author1=Grundy, W. M. |author2=Olkin, C. B. |author3=Young, L. A. |author4=Buie, M. W. |author5=Young, E. F. |year=2013 |journal=Icarus |volume=223 |issue=2 |pages=710–721 |doi=10.1016/j.icarus.2013.01.019 |bibcode=2013Icar..223..710G |arxiv=1301.6284 |s2cid=26293543 |url=http://www2.lowell.edu/~grundy/abstracts/preprints/2013.Pluto_SpeX.pdf |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20151108210124/http://www2.lowell.edu/~grundy/abstracts/preprints/2013.Pluto_SpeX.pdf |archive-date=November 8, 2015 }}</ref>

<ref name="Buie_2010 light curve">{{cite journal
| doi = 10.1088/0004-6256/139/3/1117
| first1 = Marc W. | last1 = Buie
| first2 = William M. | last2 = Grundy
| first3 = Eliot F. | last3 = Young
| display-authors = 3
| first4 = Leslie A. | last4 = Young
| first5 = S. Alan | last5 = Stern
| date = 2010
| title = Pluto and Charon with the Hubble Space Telescope: I. Monitoring global change and improved surface properties from light curves
| journal = Astronomical Journal
| volume = 139
| issue = 3
| pages = 1117–1127
| url = http://www.boulder.swri.edu/~buie/biblio/pub072.html
| bibcode = 2010AJ....139.1117B
| citeseerx = 10.1.1.625.7795
}}</ref>

<ref name="Hubble2010">{{cite web
| url = http://hubblesite.org/newscenter/archive/releases/2010/06/full/
| title = New Hubble Maps of Pluto Show Surface Changes
| first1 = Ray
| last1 = Villard
| first2 = Marc W.
| last2 = Buie
| date = February 4, 2010<!-- 01:00&nbsp;pm (EST)-->
| publisher = News Release Number: STScI-2010-06
| access-date = February 10, 2010
}}</ref>

<ref name="Buie_web_map">{{cite web
 |url         = http://www.boulder.swri.edu/~buie/pluto/hrcmap.html
 |title       = Pluto map information
 |first       = Marc W.
 |last        = Buie
 |access-date  = February 10, 2010
 |url-status     = dead
 |archive-url  = https://web.archive.org/web/20110629005310/http://www.boulder.swri.edu/~buie/pluto/hrcmap.html
 |archive-date = June 29, 2011
 |df          = mdy-all
}}</ref>

<ref name="Buie_2010 surface-maps">{{cite journal
| doi = 10.1088/0004-6256/139/3/1128
| first1 = Marc W. | last1 = Buie
| first2 = William M. | last2 = Grundy
| first3 = Eliot F. | last3 = Young
| display-authors = 3
| first4 = Leslie A. | last4 = Young
| first5 = S. Alan | last5 = Stern
| date = 2010
| title = Pluto and Charon with the Hubble Space Telescope: II. Resolving changes on Pluto's surface and a map for Charon
| journal = Astronomical Journal
| volume = 139
| issue = 3
| pages = 1128–1143
| url = http://www.boulder.swri.edu/~buie/biblio/pub073.html
| bibcode = 2010AJ....139.1128B
| citeseerx = 10.1.1.625.7795
}}</ref>
<ref name="Hussmann2006">{{cite journal| doi = 10.1016/j.icarus.2006.06.005| last1 = Hussmann| first1 = Hauke| last2 = Sohl| first2 = Frank| last3 = Spohn| first3 = Tilman| date = November 2006| title = Subsurface oceans and deep interiors of medium-sized outer planet satellites and large trans-neptunian objects| journal = Icarus| volume = 185| issue = 1| pages = 258–273| url = https://www.researchgate.net/publication/225019299| bibcode = 2006Icar..185..258H| ref = {{sfnRef|Hussmann Sohl et al.|2006}}}}</ref>

<ref name="pluto.jhuapl Inside Story">{{cite web
 |title        = The Inside Story
 |publisher    = Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory
 |work         = pluto.jhuapl.edu&nbsp;– NASA New Horizons mission site
 |url          = http://pluto.jhuapl.edu/Participate/learn/What-We-Know.php?link=The-Inside-Story
 |date         = 2007
 |access-date   = February 15, 2014
 |archive-url  = https://web.archive.org/web/20080516222133/http://pluto.jhuapl.edu/science/everything_pluto/9_insideStory.html
 |archive-date = May 16, 2008
 |url-status     = dead
 |df           = mdy-all
}}</ref>
<ref name="Davies2001">{{cite web
| title = Beyond Pluto (extract)
| first = John
| last = Davies
| work = Royal Observatory, Edinburgh
| url = http://assets.cambridge.org/052180/0196/excerpt/0521800196_excerpt.pdf
| date = 2001
| access-date = March 26, 2007
| archive-url = https://web.archive.org/web/20110715233608/http://assets.cambridge.org/052180/0196/excerpt/0521800196_excerpt.pdf
| archive-date = July 15, 2011
| url-status=dead
}}</ref>
<ref name="Close_2000">{{cite journal
| title = Adaptive optics imaging of Pluto–Charon and the discovery of a moon around the Asteroid 45 Eugenia: the potential of adaptive optics in planetary astronomy
| first1 = Laird M. | last1 = Close
| first2 = William J. | last2 = Merline
| first3 = David J. | last3 = Tholen
| display-authors = 3
| first4 = Tobias C. | last4 = Owen
| first5 = François J. | last5 = Roddier
| first6 = Christophe | last6 = Dumas
| journal = Proceedings of the International Society for Optical Engineering
| volume = 4007
| pages = 787–795
| date = 2000
| bibcode = 2000SPIE.4007..787C
| doi=10.1117/12.390379
| series = Adaptive Optical Systems Technology | s2cid = 122678656 }}</ref>

<ref name="Young2007">{{cite journal
| bibcode = 2007DPS....39.6205Y
| title = Pluto's Radius
| last1 = Young
| first1 = Eliot F.
| last2 = Young
| first2 = Leslie A.
| last3 = Buie
| first3 = Marc W.
| journal = American Astronomical Society, DPS Meeting No. 39, #62.05; Bulletin of the American Astronomical Society
| volume = 39
| page = 541
| date = 2007
}}</ref>
<ref name="Plutosize">{{cite web
| date = November 22, 2010
| title = How big is Pluto, anyway?
| website = Mike Brown's Planets
| first = Michael E.
| last = Brown
| url = http://www.mikebrownsplanets.com/2010/11/how-big-is-pluto-anyway.html
| access-date = June 9, 2015}} [http://tech.groups.yahoo.com/group/mpml/message/24568 (Franck Marchis on 8 November 2010)]</ref>

<ref name=Lellouch_2015>{{cite journal
| last1 = Lellouch|first1 = Emmanuel
| first2 = Catherine|last2 = de Bergh
| first3 = Bruno|last3 = Sicardy
| display-authors = 3
| first4 = François|last4 = Forget
| first5 = Mélanie|last5 = Vangvichith
| first6 = Hans U.<!-- Ullrich -->|last6 = Käufl
| title = Exploring the spatial, temporal, and vertical distribution of methane in Pluto's atmosphere
| journal = Icarus
| date = January 15, 2015
| doi = 10.1016/j.icarus.2014.03.027
| arxiv = 1403.3208
| bibcode = 2015Icar..246..268L| volume=246| pages=268–278
|s2cid = 119194193
}}</ref>

<ref name="Millis 10.1006/icar.1993.1126">
{{cite journal
| doi = 10.1006/icar.1993.1126
| first1 = Robert L. | last1 = Millis
| first2 = Lawrence H. | last2 = Wasserman
| first3 = Otto G. | last3 = Franz
| display-authors = 3
| first4 = Ralph A. | last4 = Nye
| first5 = James L. | last5 = Elliot
| first6 = Edward W. | last6 = Dunham
| first7 = Amanda S. | last7 = Bosh
| first8 = Leslie A. | last8 = Young
| first9 = Stephen M. | last9 = Slivan
| first10 = Alan C. | last10 = Gilmore <!--
Pamela M. Kilmartin; W. H. Allen; R. D. Watson; Stefan W. Dieters; K. M. Hill; A. Barry Giles; G. Blow; J. Priestley; W. M. Kissling; W. S. G. Walker; B. F. Marino; D. G. Dix; A. A. Page; J. E. Ross; H. P. Avey; D. Hickey; H. D. Kennedy; K. A. Mottram; G. Moyland; T. Murphy; C. C. Dahn; Arnold R. Klemola
-->
| date = 1993
| title = Pluto's radius and atmosphere&nbsp;– Results from the entire 9 June 1988 occultation data set
| journal = Icarus
| volume = 105
| issue = 2
| pages = 282–297
| bibcode = 1993Icar..105..282M
}}</ref>

<ref name="YoungBinzel 10.1006/icar.1994.1056">
{{cite journal
| doi = 10.1006/icar.1994.1056
| first1 = Eliot F.
| last1 = Young
| first2 = Richard P.
| last2 = Binzel
| date = 1994
| title = A new determination of radii and limb parameters for Pluto and Charon from mutual event lightcurves
| journal = Icarus
| volume = 108
| issue = 2
| pages = 219–224
| bibcode = 1994Icar..108..219Y
}}</ref>
<ref name="BuieGrundyYoung_2006">{{cite journal
| first1 = Marc W. | last1 = Buie
| first2 = William M. | last2 = Grundy
| first3 = Eliot F. | last3 = Young
| display-authors = 3
| first4 = Leslie A. | last4 = Young
| first5 = S. Alan | last5 = Stern
| title = Orbits and photometry of Pluto's satellites: Charon, S/2005 P1, and S/2005 P2
| journal=Astronomical Journal
| date = 2006
| volume = 132 | issue = 1 | pages = 290–298
| bibcode = 2006AJ....132..290B | doi=10.1086/504422 | arxiv=astro-ph/0512491 | s2cid = 119386667
}}</ref>
<ref name = Zalucha2011>{{cite journal
| first1 = Angela M. | last1 = Zalucha
| first2 = Amanda A. S. | last2 = Gulbis
| first3 = Xun | last3 = Zhu
| display-authors = 3
| first4 = Darrell F. | last4 = Strobel
| first5 = James L. | last5 = Elliot
| title = An analysis of Pluto occultation light curves using an atmospheric radiative-conductive model
| journal=Icarus
| volume = 211 | issue = 1 | date = 2011
| doi=10.1016/j.icarus.2010.08.018
| bibcode = 2011Icar..211..804Z | pages=804–818}}</ref>
<ref name="Croswell1992">{{cite web
| title = Nitrogen in Pluto's Atmosphere
| first = Ken
| last = Croswell
| url = http://www.kencroswell.com/NitrogenInPlutosAtmosphere.html
| website = KenCroswell.com
| publisher = New Scientist
| date = 1992
| access-date = April 27, 2007
}}</ref>
<ref name=Olkin_2015>{{cite journal
 |title =Evidence that Pluto's atmosphere does not collapse from occultations including the 2013 May 04 event
 |author1=Olkin, C. B. |author2=Young, L. A. |author3=Borncamp, D. |date  =January 2015
 |journal=Icarus
 |volume =246
 |pages=220–225
 |bibcode=2015Icar..246..220O
 |doi=10.1016/j.icarus.2014.03.026
 |url =https://www.researchgate.net/publication/262937542
|display-authors=etal|doi-access=free
 }}</ref>
<ref name="KerThan2006-CNN">{{cite news
| url = http://www.cnn.com/2006/TECH/space/01/03/pluto.temp/index.html
| title = Astronomers: Pluto colder than expected
| first = Ker
| last = Than
| publisher = Space.com (via CNN.com)
| date = 2006
| access-date = November 30, 2011
}}</ref>
<ref name=Lellouch_2009>{{cite journal
| title = Pluto's lower atmosphere structure and methane abundance from high-resolution spectroscopy and stellar occultations
| date = 2009
| first1 = Emmanuel | last1 = Lellouch
| first2 = Bruno | last2 = Sicardy
| first3 = Catherine | last3 = de Bergh
| display-authors = 3
| first4 = Hans U.<!-- Ullrich --> | last4 = Käufl
| first5 = Samir | last5 = Kassi
| first6 = Alain | last6 = Campargue
| doi = 10.1051/0004-6361/200911633
| journal = Astronomy and Astrophysics
| volume = 495
| issue = 3
| pages = L17–L21
| arxiv = 0901.4882
| bibcode = 2009A&A...495L..17L
| s2cid = 17779043
}}</ref>
<ref name="Gugliotta2005">{{Cite news
| first = Guy
| last = Gugliotta
| url = https://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2005/10/31/AR2005103101426.html
| title = Possible New Moons for Pluto
| newspaper = [[The Washington Post]]
| date = November 1, 2005
| access-date = October 10, 2006 }}</ref>
<ref name="P4">{{cite web
| url = http://www.nasa.gov/mission_pages/hubble/science/pluto-moon.html
| title = NASA's Hubble Discovers Another Moon Around Pluto
| publisher = NASA
| date = July 20, 2011
| access-date = July 20, 2011
}}</ref>

<ref name="Sternetal 2005">{{cite arXiv
| first1 = S. Alan | last1 = Stern
| first2 = Harold A. Jr. | last2 = Weaver
| first3 = Andrew J. | last3 = Steffl
| display-authors = 3
| first4 = Max J. | last4 = Mutchler
| first5 = William J. | last5 = Merline
| first6 = Marc W. | last6 = Buie
| first7 = Eliot F. | last7 = Young
| first8 = Leslie A. | last8 = Young
| first9 = John R. | last9 = Spencer
| title = Characteristics and Origin of the Quadruple System at Pluto
| date = 2005
| eprint = astro-ph/0512599
}}</ref>

<ref name="RichardsonWalsh2005">{{cite journal
| title = Binary Minor Planets
| first1 = Derek C.
| last1 = Richardson
| first2 = Kevin J.
| last2 = Walsh
| doi = 10.1146/annurev.earth.32.101802.120208
| date = 2005
| journal=Annual Review of Earth and Planetary Sciences
| volume = 34
| issue = 1
| pages = 47–81
| bibcode = 2006AREPS..34...47R
| s2cid = 1692921
| url = https://semanticscholar.org/paper/9e841edbd41a8560f8f21d283d0931cda02651e1
}}</ref>

<ref name="Sicardyetal2006nature">{{cite journal
| title = Charon's size and an upper limit on its atmosphere from a stellar occultation
| doi = 10.1038/nature04351
| pmid = 16397493
| date = 2006
| volume = 439
| issue = 7072
| journal = Nature
| bibcode = 2006Natur.439...52S
| first1 = Bruno | last1 = Sicardy
| first2 = Aurélie | last2 = Bellucci
| first3 = Éric | last3 = Gendron
| display-authors = 3
| first4 = François | last4 = Lacombe
| first5 = Sylvestre | last5 = Lacour
| first6 = Jean | last6 = Lecacheux
| first7 = Emmanuel | last7 = Lellouch
| first8 = Stefan | last8 = Renner
| first9 = Sylvain | last9 = Pau
| first10 = Françoise | last10 = Roques
| first11 = Thomas | last11 = Widemann
| first12 = François | last12 = Colas
| first13 = Frédéric | last13 = Vachier
| first14 = Roberto | last14 = Vieira-Martins
| first15 = Nancy | last15 = Ageorges
| first16 = Olivier R. | last16 = Hainaut
| first17 = Orsola | last17 = De Marco
| first18 = Wolfgang | last18 = Beisker
| first19 = Evi | last19 = Hummel
| first20 = Carlos | last20 = Feinstein
| first21 = Hugo | last21 = Levato
| first22 = Alain | last22 = Maury
| first23 = Éric | last23 = Frappa
| first24 = Boris | last24 = Gaillard
| first25 = Maylis | last25 = Lavayssière
| first26 = Mario | last26 = Di Sora
| first27 = Franco | last27 = Mallia
| first28 = Gianluca | last28 = Masi
| first29 = Raoul | last29 = Behrend
| first30 = Fabien | last30 = Carrier <!--
Olivier Mousis; Philippe Rousselot; Alvaro Alvarez-Candal; D. Lazzaro; C. Veiga; A. H. Andrei; M. Assafin; D. N. da Silva Neto; Cristóvão Jacques; E. Pimentel; D. Weaver; J.-F. Lecampion; F. Doncel; T. Momiyama; Gonzalo Tancredi
-->
| pages = 52–54
| s2cid = 4411478
}}</ref>
<ref name="spaceflightnow2007 Ice machine">{{cite web
| title = Charon: An ice machine in the ultimate deep freeze
| work = Gemini Observatory News Release
| date = 2007
| url = http://www.spaceflightnow.com/news/n0707/17charon/
| access-date = July 18, 2007
}}</ref>
<ref name="SSC2002">{{cite web
| url = http://www.science.edu.sg/ssc/detailed.jsp?artid=1950&type=6&root=6&parent=6&cat=66
| title = This month Pluto's apparent magnitude is m=14.1. Could we see it with an 11" reflector of focal length 3400&nbsp;mm?
| date = 2002
| publisher = Singapore Science Centre
| access-date = November 29, 2011
| archive-url = https://web.archive.org/web/20051111151435/http://www.science.edu.sg/ssc/detailed.jsp?artid=1950&type=6&root=6&parent=6&cat=66
| archive-date = November 11, 2005
}}</ref>
<ref name="YoungBinzelCrane2001">{{cite journal
| title = A Two-Color Map of Pluto's Sub-Charon Hemisphere
| first1 = Eliot F.
| last1 = Young
| first2 = Richard P.
| last2 = Binzel
| first3 = Keenan
| last3 = Crane
| journal = The Astronomical Journal
| date = 2001
| volume = 121
| issue = 1
| pages = 552–561
| bibcode = 2001AJ....121..552Y
| doi = 10.1086/318008
| doi-access = free
}}</ref>

<ref name="BuieTholenHorne1992">{{cite journal
| doi = 10.1016/0019-1035(92)90129-U
| first1 = Marc W.
| last1 = Buie
| first2 = David J.
| last2 = Tholen
| first3 = Keith
| last3 = Horne
| date = 1992
| title = Albedo maps of Pluto and Charon: Initial mutual event results
| journal = Icarus
| volume = 97
| issue = 2
| pages = 221–227
| bibcode = 1992Icar...97..211B
| url = http://www.boulder.swri.edu/~buie/biblio/pub015.html
}}</ref>

<ref name="Buie_web_map"/>
<ref name="Buie_mapmaking">{{cite web
 |url         = http://www.boulder.swri.edu/~buie/pluto/mapstory.html
 |title       = How the Pluto maps were made
 |first1      = Marc W.
 |last1       = Buie
 |access-date  = February 10, 2010
 |url-status     = dead
 |archive-url  = https://web.archive.org/web/20100209202908/http://www.boulder.swri.edu/~buie/pluto/mapstory.html
 |archive-date = February 9, 2010
 |df          = mdy-all
}}</ref>
<ref name = Sheppard2011>{{cite journal
| first1 = Scott S. | last1 = Sheppard 
| first2 = Chadwick A. | last2 = Trujillo
| first3 = Andrzej | last3 = Udalski
| display-authors = 3
| first4 = Marcin | last4 = Kubiak 
| first5 = Grzegorz | last5 = Pietrzynski
| first6 = Radoslaw | last6 = Poleski
| first7 = Igor | last7 = Soszynski
| first8 = Michal | last8 = Szyma
| first9 = Krzysztof | last9 = Ulaczyk
| title = A Southern Sky and Galactic Plane Survey for Bright Kuiper Belt Objects
| journal=Astronomical Journal
| volume = 142 | issue = 4 | date = 2011
| doi=10.1088/0004-6256/142/4/98
| arxiv=1107.5309
| bibcode = 2011AJ....142...98S | pages=98| s2cid = 53552519 }}</ref>
<ref name="pluto.jhuapl cousin">{{cite web
| title = Colossal Cousin to a Comet?
| publisher = Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory
| work = pluto.jhuapl.edu&nbsp;– NASA New Horizons mission site
| url = http://pluto.jhuapl.edu/science/everything_pluto/8_cousin.php
| access-date = February 15, 2014
| archive-url = https://web.archive.org/web/20141113225441/http://pluto.jhuapl.edu/science/everything_pluto/8_cousin.php
| archive-date =  November 13, 2014
}}</ref>
<ref name="Tyson1999">{{cite web
| first = Neil deGrasse
| last = Tyson
| author-link = Neil deGrasse Tyson
| date = 1999
| title = Pluto Is Not a Planet
| work = The Planetary Society
| url = http://www.planetary.org/explore/topics/topten/tyson_pluto_is_not.html
| archive-url = https://web.archive.org/web/20110927042714/http://www.planetary.org/explore/topics/topten/tyson_pluto_is_not.html
| archive-date = September 27, 2011
| access-date = November 30, 2011
}}</ref>

<ref name="PlanetaryOrg Triton">{{cite web
| title = Neptune's Moon Triton
| work = The Planetary Society
| url = http://www.planetary.org/explore/topics/neptune/triton.html
| archive-url = https://web.archive.org/web/20111210143839/http://www.planetary.org/explore/topics/neptune/triton.html
| archive-date = December 10, 2011
| access-date = November 30, 2011
}}</ref>
<ref name="Jewitt2004">{{cite web
| title = The Plutinos
| first = David C.
| last = Jewitt
| work = University of Hawaii
| url = http://www2.ess.ucla.edu/~jewitt/kb/plutino.html
| date = 2004
| access-date = March 26, 2007
| archive-url = https://web.archive.org/web/20070419234021/http://www.ifa.hawaii.edu/~jewitt/kb/plutino.html
| archive-date = April 19, 2007
}}</ref>

<ref name="Hahn2005">{{cite journal
| title = Neptune's Migration into a Stirred-up Kuiper Belt: A Detailed Comparison of Simulations to Observations
| journal = The Astronomical Journal
| volume = 130
| issue = 5
| pages = 2392–2414
| first = Joseph M.
| last = Hahn
| date = 2005
| url = http://gemelli.colorado.edu/~hahnjm/pubs/migrate.pdf
| access-date = March 5, 2008
| bibcode = 2005AJ....130.2392H
| arxiv = astro-ph/0507319
| doi = 10.1086/452638
| s2cid = 14153557
| archive-date = 2011-07-23
| archive-url = https://web.archive.org/web/20110723170440/http://gemelli.colorado.edu/~hahnjm/pubs/migrate.pdf
| dead-url = yes
}}</ref>

<ref name="Levison2007">{{cite journal
| first1 = Harold F. | last1 = Levison
| first2 = Alessandro | last2 = Morbidelli
| first3 = Christa | last3 = Van Laerhoven
| display-authors = 3
| first4 = Rodney | last4 = Gomes
| first5 = Kleomenis | last5 = Tsiganis
| title = Origin of the Structure of the Kuiper Belt during a Dynamical Instability in the Orbits of Uranus and Neptune
| date = 2007
| bibcode = 2008Icar..196..258L
| doi = 10.1016/j.icarus.2007.11.035
| journal = Icarus
| volume = 196
| issue = 1
| pages = 258–273
| arxiv = 0712.0553
| s2cid = 7035885
}}</ref>

<ref name="Malhotra1995">{{cite journal
| first = Renu
| last = Malhotra
| title = The Origin of Pluto's Orbit: Implications for the Solar System Beyond Neptune
| journal = Astronomical Journal
| date = 1995
| volume = 110
| page = 420
| doi = 10.1086/117532
| bibcode = 1995AJ....110..420M
| arxiv=astro-ph/9504036
| s2cid = 10622344
}}</ref>
<ref name="pluto.jhuapl First Pluto Sighting">{{cite web
 |url = http://pluto.jhuapl.edu/news_center/news/112806.php
 |title = New Horizons, Not Quite to Jupiter, Makes First Pluto Sighting
 |publisher = Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory
 |work= pluto.jhuapl.edu&nbsp;– NASA New Horizons mission site
 |date = November 28, 2006
 |access-date = November 29, 2011
 |url-status = dead
 |archive-url = https://web.archive.org/web/20141113224846/http://pluto.jhuapl.edu/news_center/news/112806.php
 |archive-date = November 13, 2014
 |df = mdy-all
}}</ref>
<ref name="Tyson2001">{{cite web
| first = Neil deGrasse
| last = Tyson
| author-link = Neil deGrasse Tyson
| title = Astronomer Responds to Pluto-Not-a-Planet Claim
| date = February 2, 2001
| publisher = Space.com
| url = http://www.space.com/1925-astronomer-responds-pluto-planet-claim.html
| access-date = November 30, 2011
}}</ref>

<ref name="NASA-JPL press release 07-29-2005">{{cite web
| title = NASA-Funded Scientists Discover Tenth Planet
| work = NASA press releases
| url = http://www.nasa.gov/home/hqnews/2005/jul/HQ_05209_10th_Planet.html
| date = July 29, 2005
| access-date = February 22, 2007
}}</ref>


}}

== Vezi și ==
* [[Plutino]]
* [[Charon (satelit)|Charon]]
* [[Orcus]] (denumit și „anti-Plutonul”)
* [[Centura Kuiper]]
* [[Sistem binar (astronomie)]]
* [[Sistem (dezambiguizare)]]
* [[Pluton (mitologie)|Zeul Pluton]]

== Legături externe ==
{{Sisterlinks|Pluto}}
{{Refbegin}}
* [http://www.nasa.gov/mission_pages/newhorizons/main/index.html ''New Horizons'' homepage] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150726155211/http://www.nasa.gov/mission_pages/newhorizons/main/index.html |date=2015-07-26 }}
* [https://web.archive.org/web/20120729075223/http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Pluto Pluto Profile] at [http://solarsystem.nasa.gov/ NASA's Solar System Exploration site]
* [http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/plutofact.html NASA Pluto factsheet]
* [http://www.lowell.edu/ Website of the observatory that discovered Pluto]
* [http://www.astrobio.net/pressrelease/5055/sharpest-ever-views-of-pluto-and-charon Earth telescope image of Pluto system]
* [http://www.ifa.hawaii.edu/info/press-releases/PlutoPictures/Pluto-Tholen-10-07.html Keck infrared with AO of Pluto system]
* {{cite web | first = Meghan | last = Gray | title = Pluto | url = http://www.sixtysymbols.com/videos/pluto.htm | work = Sixty Symbols | publisher = [[Brady Haran]] for the [[University of Nottingham]] | date = 2009 }}
* [http://www.nasa.gov/image-feature/goddard/views-of-pluto-through-the-years Video – Pluto – viewed through the years (GIF)] (NASA; animation; July 15, 2015).
* [http://photojournal.jpl.nasa.gov/archive/PIA19873_FLYTHROUGH_ANIMATION_V5.mp4 Video – Pluto – "FlyThrough" (00:22; MP4)] [https://www.youtube.com/watch?v=ds_OlZnV9qk (YouTube)] (NASA; animation; August 31, 2015).
* [http://www.scientificamerican.com/video/a-day-on-pluto-reconstructed-from-new-horizons-images/ "A Day on Pluto Video made from July 2015 New Horizon Images"] [[Scientific American]]
* NASA CGI [http://pluto.jhuapl.edu/News-Center/News-Article.php?page=20170714-2 video] of Pluto flyover (July 14, 2017)
* [https://www.flickr.com/photos/136797589@N04/35260746413/in/photostream/ CGI video] simulation of rotating Pluto by Seán Doran (see [https://www.flickr.com/photos/136797589@N04/albums/72157686474817595 album] for more)
* [https://www.google.com/maps/space/pluto/@26.4828801,-19.6602925,11338964m/data=!3m1!1e3 Google Pluto 3D], interactive map of the dwarf planet
{{Planeta Pluto}}
{{Sistemul solar}}

{{Control de autoritate}}

[[Categorie:Obiecte transneptuniene]]
[[Categorie:Sistemul solar]]
[[Categorie:Planete pitice]]
[[Categorie:Obiecte astronomice descoperite în 1930]]
[[Categorie:Plutino]]
[[Categorie:Eponime ale elementelor chimice]]
[[Categorie:Obiecte transneptuniene explorate de o sondă]]