Vizualizare sursă pentru „Planetă super-locuibilă”

[[Fișier:PlanetaSH(3).jpg|miniatura|Reprezentare artistică a unei planete super-locuibile.]]
O '''planetă super-locuibilă''' sau '''superlocuibilă''' sau, mai general, o '''lume super-locuibilă''' este o [[planetă]] sau o [[Satelit natural|lună]] care prezintă mai multe condiții adecvate pentru apariția și [[Evoluție|evoluția]] [[viață|vieții]] decât [[Pământ|Pământul]]. Această clasă de obiecte în prezent rămâne ipotetică.

În ultimii ani, mulți experți au criticat [[antropocentrism|antropocentrismul]] în căutarea [[Viață extraterestră|vieții extraterestre]]. În conformitate cu aceste critici, Pământul nu este un optim de [[locuibilitatea planetară|locuibilitate planetară]] în funcție de diferite aspecte, cum ar fi tipul de [[stea]] în jurul căruia se învârte, suprafața totală, proporția acoperită de [[Ocean|oceane]] și adâncimea medie a acestora, intensitatea [[Câmp magnetic|câmpului]] [[Câmp magnetic|magnetic]], [[Tectonica plăcilor|activitatea geologică]], [[Temperatura de echilibru la suprafața unei planete|temperatura de suprafață]], etc. S-ar putea să existe în [[univers]] planete sau sateliți cu condiții mai bune, permițând vieții să ia naștere mai devreme și să dureze mai mult decât pe Pământ. Din toate exoplanetele descoperite până acum, 24 ar putea să fie mai locuibile decât Pământul, deci planeta noastră ar veni pe al 25-lea loc în clasament printre planetele cele mai locuibile cunoscute.<ref>{{Citat web|url=https://www.ulyces.co/news/des-astronomes-decouvrent-24-planetes-ou-la-vie-serait-plus-douce-que-sur-terre/|nume=Ulyces.co|titlu=Des astronomes découvrent 24 planètes où la vie serait plus douce que sur Terre|publisher=Ulyces|accessdate=2024-11-29|limbă=fr-FR}}</ref>

Un raport detaliat ''Superhabitable Worlds'', publicat în ianuarie [[2014]] de René Heller și John Armstrong în revista ''[[:en:Astrobiology_(journal)|Astrobiology (en)]]'', colectează și analizează numeroase studii realizate în anii anteriori cu privire la criteriile de stabilire a profilului unei planete superlocuibile.<ref>{{Citat web|url=https://doi.org/10.1089%2Fast.2013.1088|accessdate=|autor=Heller, René; Armstrong, John (2014).|titlu="Superhabitable Worlds". Astrobiology. 14 (1)}}</ref> Acesta ia în considerare parametri, cum ar fi tipul de stea, masa și locația în [[Sistem planetar|sistemul planetar]], iar autorii ajung la concluzia că astfel de planete ar putea fi mult mai frecvente decât [[Analogul Pământului|gemenele Pământului]]. Până la începutul anului [[2016]], nici o planetă nu a fost încă identificată ca fiind superlocuibilă. Cu toate acestea, compoziția atmosferei și masa [[Kepler-442b|Kepler-442 b]] sugerează că ar putea fi una. Planetele KOI-5715.01, KOI-3010.01, [[Kepler-186f|Kepler-186 f]], Kepler-62 e și Kepler-62 f ar putea să fie locuibile cu o probabilitate de 84 %<ref>{{Citation|last=SYMPA|title=Cette planète est habitable avec une probabilité de 84 %|date=2022-10-22|url=https://www.youtube.com/watch?v=LQpL09iFMKw&t=20s|access-date=2024-12-08}}</ref>.

<gallery>
|
Fișier:SHplanet.jpg|
Fișier:Planeta superhabitable.png|
Fișier:Planet Terrestrial Earth Animated.gif|
Fișier:Kepler-22b, Kepler-69c, Kepler-62e, Kepler-62f and Earth.jpg|
File:Gliese 667.jpg|
File:Kepler186f-ArtistConcept-20140417.jpg|
</gallery>

== Zona locuibilă a unui sistem planetar ==
[[Fișier:Habitable zone - HZ.png|miniatura|Zona locuibilă circumstelară în funcție de luminozitatea stelară.]]
[[Zonă locuibilă circumstelară|Zona locuibilă]] este o zonă în jurul unei stele în care toate planetele prezente au apă lichidă pe suprafața lor. [[Apă|Apa lichidă]] este considerată cel mai important element pentru [[viață]], în mare parte din cauza rolului de solvent pe care îl joacă pe [[Pământ]]. Ca o planetă să aibă apă lichidă la suprafață, distanța de la [[stea]] trebuie să îi permită să aibă o [[temperatură]] cuprinsă între 0 și 100 [[Celsius|°C]] și să aibă o masă suficientă pentru a reține o atmosferă și apa. Această zonă locuibilă depinde de tipul de stea (este mai «fierbinte» și zona locuibilă este eliminată); mai multe stele devin mai strălucitoare cu vârsta, împingând tot mai mult zona. In [[sistemul nostru solar]], [[Zonă locuibilă circumstelară|zona locuibilă]] este estimată între 0,95 și 1,5 UA (o [[unitate astronomică]] (UA) = distanța [[Pământ]] / [[Soare]] = 150 de milioane de km).

=== Locuibilitatea planetară ===

În prezent avem un singur exemplu de locuibilitate planetară, Pământul nostru, deci o [[planetă]] unde există [[viață]], aproape de marginea interioară a zonei sale locuibile în jurul unei [[Stea|stele]] de [[Tip spectral|tip]] G (galben). Propria noastră planetă în cursul milioanelor de ani de schimbări [[Geologie|geologice]] și [[Atmosferă|atmosferice]] a avut perioade în care a fost mai favorabilă sau mai puțin favorabilă vieții. Dimensiunea [[Continent|continentelor]], [[Ocean|oceanelor]], elementele din atmosferă pot varia locuibilitatea unei planete și forma ființelor vii care o populează. Există speculații că planetele sau exolunile cu oceane puțin adânci au o [[biodiversitate]] mai mare decât planete cu oceane foarte adânci; planetele cu continente mici și numeroase pot fi mai locuibile și umede, în timp ce planetele cu continente foarte mari, ar avea [[Deșert|deșerturi]] imense inospitaliere în zonele interioare; planetele sau exolunile cu prea mulți vapori de apă în atmosferă s-ar putea, totuși, să fie prea fierbinți pentru viață, fiindcă vaporii de apă sunt un [[gaz cu efect de seră]] care captează căldura (a se vedea [[Venus]]).

Planetele sau exolunile puțin mai calde ca Pământul ar avea zone vaste tropicale foarte favorabile pentru viață și biodiversitate, dar aceleași planete pot avea oceane prea fierbinți și săraci în [[oxigen]]. Mai mult decât atât, pe aceste planete creșterile bruște de temperatură de asemenea ar putea duce la numeroase [[Extincție în masă|extincții în masă]] în decursul a milioane de ani. Pe planetele cu o mulțime de oxigen în schimb ar crește dimensiunile [[Organism|organismelor]], și ar putea prospera ființe gigantice. Planetele cu o greutate ridicată ar putea găzdui forme de viață mai degrabă masive si îndesate. Pe planetele cu gravitație redusă ar fi forme de viață mai lungi și mai subțiri. Oamenii de știință dispun de doi parametri pentru a vedea dacă și cum o planetă poate susține viața: [[Index similaritatea cu Pământul|ESI]] și [[Indicele de locuibilitatea planetară|PHI]].<ref>{{Citat web|url=http://www.mondialieni.altervista.org/|accessdate=|autor=Daniele Bianchino|limbă=italiană|titlu=VISIONI EXTRASOLARI - EXTRASOLAR VISIONS Noi ci guardiamo, il cielo ed io...   senza stancarci..}}</ref>

=== Exoplanetă ===

O planetă extrasolară, sau o [[exoplanetă]] este o planetă care orbitează o altă [[stea]] decât soarele.<ref>{{Citat web|url=https://books.google.com/books?id=xekY6FuKuAcC|accessdate=|autor=Perryman, Michael (2011).|titlu=The Exoplanet Handbook. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-76559-6.}}</ref> Cele mai multe exoplanete au fost descoperite până în prezent până la distanța de 400 de [[An-lumină|ani-lumină]] de la [[Sistemul solar|Sistemul Solar]] (un an-lumină = [[Lumină|lumina]] călătorește într-un an la distanța = {{unitate|9460000000000|km}}). La data de 23 noiembrie 2010, 504 de exoplanete au fost descoperite, aproape toate cu o masă mai mare decât masa Pământului. Un studiu recent anunță chiar probabilitatea de 9 miliarde de planete locuibile în [[Calea Lactee]]. Există un "Al doilea Pământ “ în sistemul [[Gliese 581]]? Aflată la 20,5 ani-lumină de Pământ, steaua-"pitic roșu" Gliese 581 este înconjurată de cel puțin patru exoplanete numite [[Gliese 581 b]], [[Gliese 581 c|c]], [[Gliese 581 d|d]], și [[Gliese 581 e|e]].

=== Exoplanete mai locuibile decât Pământul ===
Niște [[Exoplanetă|exoplanete]] de două până la trei ori mai mari decât Pământul ar putea fi mai potrivite pentru apariția [[Viață|vieții]] decât planeta noastră. În spiritul acestei ipoteze, doi [[Astronom|astronomi]] propun să se studieze cu cea mai mare atenție [[Sistem planetar|sistemul planetar]], care pare să înconjoare una dintre cele mai apropiate stele de [[Soare]], [[Alpha Centauri B]], în căutare de «lumi super-locuibile».<ref>{{Citat web|url=http://autourduciel.blog.lemonde.fr/2014/02/20/des-exoplanetes-plus-habitables-que-la-terre/|accessdate=|autor=Guillaume Cannat|limbă=franceză|titlu=Des exoplanètes plus habitables que la Terre}}</ref> Recent s-a descoperit un sistem solar de 7 planete de mărimea Pământului din care 3 sunt situate în zona locuibilă lângă steaua care se numește [[TRAPPIST-1]] la 40 de [[An-lumină|ani-lumină]] distanță.

== Caracteristici ==
Din criteriile multiple analizate în cercetarea Heller și Armstrong rezultă o serie de caracteristici de bază necesare planetelor superlocuibile ipotetice.<ref>Choi, Charles Q. (14 March 2014). "Super-Habitable World May Exist Near Earth". ''Astrobiology Magazine''. Retrieved 1 April 2016. http://www.astrobio.net/news-exclusive/super-habitable-world-may-exist-near-earth/</ref><ref>Williams, D.M.; Kasting, J.F. (September 1997). "Habitable Planets with High Obliquities". ''Icarus''. '''129''' (1): 254–267. https://ui.adsabs.harvard.edu/abs/1997Icar..129..254W https://doi.org/10.1006%2Ficar.1997.5759</ref><ref>Rushby, A.J.; Claire, M.W.; Osborn, H.; Watson, A.J. (18 September 2013). "Habitable Zone Lifetimes of Exoplanets around Main Sequence". ''Astrobiology'' (13). pp. 833–849. https://doi.org/10.1089%2Fast.2012.0938</ref> Din studiile lor s-au dedus planete de circa 2 [[Masă terestră|mase terestre]] și 1.3 [[Raza Pământului|raze Pământului]], dimensiune optimă pentru [[tectonica plăcilor]]. În plus, masa medie mai mare presupune o [[Gravitație|atracție gravitațională]] sporită și o captare sporită a gazelor în timpul formării planetei. Prin urmare, ar putea avea [[Atmosferă|atmosfere]] mai dense, care, la rândul lor, ridică temperatura medie la un nivel optim pentru viața plantelor. Poate influența, de asemenea, relieful obiectului planetar, făcându-l mai regulat și micșorând dimensiunile [[Bazin oceanic|bazinelor oceanice]], ceea ce va îmbunătăți diversitatea vieții acvatice, cea mai abundentă în apă puțin adâncă.

=== Suprafață, mărime și compoziție ===
[[Fișier:Kepler442b(comp).jpg|240px|thumb|right|Comparație între mărimea la [[Kepler-442b]] (1,34 R<sub>⊕</sub>) și cea a [[Pământ|Pământului]].]]
O planetă având un volum superior volumului Pământului, sau cu relief oferind o mai mare suprafață acoperită de apă lichidă, poate să fie mai locuibilă decât Pământul.<ref>Pierrehumbert, Raymond T. (2 December 2010). ''Principles of Planetary Climate''. Cambridge University Press. [[International Standard Book Number|ISBN]] [[Special:BookSources/9780521865562|<bdi>9780521865562</bdi>]]. http://www.cambridge.org/gb/academic/subjects/earth-and-environmental-science/climatology-and-climate-change/principles-planetary-climate?format=HB<br /></ref> Cu cât un corp celest este mai masiv, cu atât atracția gravitațională este mai tare, ceea ce ar putea conduce la o atmosferă mai densă.

Niște studii indică că există o limită naturală de {{unité|1.6|[[Raza Pământului|<math>R_\oplus</math>]]}}, sub care aproape toate planetele sânt [[Planetă telurică|telurice]], compuse în principiu din [[piatră]]-[[fier]]-[[apă]]. În general, obiectele având o masă sub {{unité|6|[[Masă terestră|<math>M_\oplus</math>]]}} au, foarte probabil, o compoziție similară cu cea a Pământului. Peste această limită, densitatea planetelor scade, planeta devine o [[planetă ocean]], și un [[gigant gazos]]. Masa considerabilă a unui [[super-pământ]] ar împiedica tectonica plăcilor. Așadar, orice planetă de densitate similară cu densitatea Pământului cu o rază sub {{unité|1.6|[[Raza Pământului|<math>R_\oplus</math>]]}} poate poseda viață. Totuși, alte studii indică că niște lumi acvatice reprezintă o tranziție între [[Mini-Neptun|mini-Neptuni]] și planetele terestre, în particular dacă orbitează în jurul unor [[Pitică roșie|pitice roșii]] sau [[Pitică portocalie|pitice portocalii]]. Heller și Armstrong afirmă că totuși niște planete acoperite în întregime cu apă ar putea să fie locuibile. Din punct de vedere geologic, masa optimă a unei planete este de aproximativ {{unité|2|[[Raza Pământului|<math>R_\oplus</math>]]}}.

Adâncimea medie al oceanelor afectează de asemenea locuibilitatea unei planete. Ținând cont de cantitatea de lumină și căldură pe care o primesc, zonele maritime mai puțin adânci sunt, în general, mai propice speciilor acvatice; este deci probabil că exoplanetele cu adâncime medie mică sunt mai prielnice pentru viață. Cu cât o planetă este mai masivă, cu atâta gravitația este mai puternică și apele mai puțin adânci; sunt deci mai favorabile vieții.

=== Geologie ===
[[Tectonica plăcilor]], precum și prezența unor bazine mari de apă pe o planetă, trebuie să mențină un nivel constant de [[dioxid de carbon]] (CO<sub>2</sub>) în atmosferă.<ref>Van Der Meer, Douwe G.; Zeebe, Richard E.; van Hinsbergen, Douwe J. J.; Sluijs, Appy; Spakman, Wim; Torsvik, Trond H. (25 March 2014). "Plate tectonic controls on atmospheric CO2 levels since the Triassic". ''PNAS''. '''111''' (12): 4380–4385. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3970481<nowiki/>https://doi.org/10.1073%2Fpnas.1315657111</ref> Acest proces pare să fie frecvent pe planete active geologic de tip terestru având viteză de rotație suficientă.<ref>Riguzzi, F.; Panza, G.; Varga, P.; Doglioni, C. (19 March 2010). "Can Earth's rotation and tidal despinning drive plate tectonics?". ''Tectonophysics''. '''484''' (1): 60–73. https://doi.org/10.1016%2Fj.tecto.2009.06.012</ref> Corpurile planetare mai masive au nevoie de mai mult timp ca să genereze căldură internă, factor esențial pentru tectonica plăcilor. Însă o masă excesivă poate să încetinească tectonica plăcilor din cauza creșterii de presiune și viscozitate a mantiei, care împiedică alunecarea [[litosferă|litosferei]]. Studile sugerează că tectonica plăcilor poate să aibă loc pe corpurile având o masă cuprinsă între 1 și {{unité|5|[[Masă terestră|<math>M_\oplus</math>]]}}, cu o masă optimă de circa {{unité|2|[[Masă terestră|<math>M_\oplus</math>]]}}.

=== Magnetosferă ===
Prezența unei [[magnetosferă|magnetosfere]] destul de puternice în jurul unei luni sau unei planete evită ca suprafața să fie expusă [[Vânt solar|vântului solar]] și [[Radiație cosmică|radiațiilor cosmice]] puternice, care sunt periculoase pentru dezvoltarea vieții.

=== Temperatură și climă ===
Temperatura optimă pentru viața pe Pământ este necunoscută, dar s-ar putea ca biodiversitatea era mai bogată în perioadele cele mai calde. Este deci posibil ca niște exoplanete cu temperaturi medii un pic mai ridicate decât cele ale Pământului ar fi mai potrivite pentru viață.

=== Stea ===

[[Clasificarea stelelor#Clasificarea după spectrul stelar|Tipul de stea]] determină în mare parte caracteristicile sistemului stelar.<ref>Schirber, Michael (9 April 2009). "Can Life Thrive Around a Red Dwarf Star?". Space.com. http://www.space.com/6560-life-thrive-red-dwarf-star.html</ref> Stelele cele mai masive, O, B și A, au un ciclu de viață foarte scurt și părăsesc repede [[secvența principală]].<ref>Naftilan, S. A.; Stetson, P. B. (13 July 2006). "How do scientists determine the ages of stars? Is the technique really accurate enough to use it to verify the age of the universe?". Scientific American. http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=how-do-scientists-determi</ref> Mai multe stele de tip O și B produc efectul de [[Photo-évaporation|foto-evaporare]] prevenind [[Acreție (astronomie)|acumularea]] de planete.

În schimb, stelele mai puțin masive, de tip M și K, de departe cele mai comune în univers, sunt de asemenea și cele care durează cel mai mult; potențialul lor de a susține viața este încă în studiu. Lumina lor scăzută reduce dimensiunile [[Zonă locuibilă circumstelară|zonei locuibile]], care este expusă emisiunii de [[radiații ultraviolete]] care au loc frecvent, în special în primul lor miliard de ani de existență. Dacă planeta este prea aproape, acest lucru poate provoca [[rotație sincronă|rotația sincronă]] a acestora, planeta având mereu aceeași emisferă întoarsă către stea. Chiar dacă existența vieții a fost posibilă într-un sistem planetar de acest tip, este puțin probabil ca o astfel de planetă să fie considerată superlocuibilă.

Dincolo de aceste două extreme, sisteme cu o stea de tip K ar oferi cele mai bune condiții pentru viață. Piticele portocalii sau stelele de tip K, ar trebui să permită formarea de planete în jurul lor; ele durează o perioadă mare de timp și pot oferi o zonă locuibilă stabilă, destul de departe pentru a nu suporta efectele negative ale apropierii excesive de stea. În plus, radiația produsă de o stea de tip K este suficient de mare pentru a permite forme de viață complexe fără a fi nevoie de o atmosferă și protecția [[Stratul de ozon|stratului de ozon]]. Acestea sunt cele mai stabile și zona locuibilă nu variază mult în cursul evoluției lor. Prin urmare, o planetă asemănătoare cu cea de tip terestru, situată în apropierea unei stele de tip K, poate oferi o zonă locuibilă în aproape toate cazurile.

== Note ==
<references />

== Vezi și ==

[[Exoplanetă]]

[[Analogul Pământului]]

* {{Wikționar}}

{{exoplanete}}

[[Categorie:Tipuri de planete]]
[[Categorie:Planete ipotetice]]
[[Categorie:Exoplanete]]