Vizualizare sursă pentru „Metoda D'Hondt”

'''Metoda D'Hondt'''<ref>{{Citation|last=Bröger|first=Achim|title=Meyers Großes Kinderlexikon|date=1981|url=http://dx.doi.org/10.1007/978-1-4684-0602-3_1|work=Meyers Großes Kinderlexikon|pages=1–309|publisher=Birkhäuser Boston|isbn=978-1-4684-0604-7|access-date=2024-10-11}}</ref> este o metodă de {{ill-wd|Q2286103|3=repartizare}} în reprezentarea proporțională a [[Partid politic|partidelor politice]] a locurilor sau în [[parlament|parlamente]] între [[stat federal|statele federale]].

Metoda celui mai mare [[divizor]] a fost descrisă pentru prima dată în 1792 de către părintele fondator american [[Thomas Jefferson]] (metoda Jefferson). A fost reinventată independent în 1878 de [[matematician]]ul [[belgia]]n {{ill-wd|Q313248|3=Victor D'Hondt}}, de unde provine și denumirea sa dublă.

==Motivația== 
Sistemele de reprezentare proporțională își propun să aloce locuri partidelor aproximativ proporțional cu numărul de [[vot]]uri primite. De exemplu, dacă un partid câștigă o treime din voturi, atunci ar trebui să obțină aproximativ o treime din locuri.<ref>{{Citation|last=Balinski|first=M. L.|title=The Jefferson Method of Apportionment|date=1978-04|url=http://epubs.siam.org/doi/10.1137/1020040|work=SIAM Review|volume=20|issue=2|pages=278–284|language=en|doi=10.1137/1020040|issn=0036-1445|access-date=2024-10-11|last2=Young|first2=H. P.}}</ref>

În general, proporționalitatea exactă nu este posibilă, deoarece aceste împărțiri produc numere fracționare de locuri. Drept urmare, au fost concepute mai multe metode, dintre care metoda D'Hondt este una, care asigură că alocarea locurilor partidelor, care sunt numere întregi, este cât mai proporțională posibil.

Metoda favorizează partidele și coalițiile mari față de partidele mici datorită votului strategic. În comparație, [[metoda Sainte-Laguë]] reduce tendința disproporționată către partidele mari și în general oferă un raport mai egal între locuri și voturi mai egal pentru partidele de diferite dimensiuni.<ref>{{Citation|last=Gallagher|first=Michael|title=Proportionality, disproportionality and electoral systems|date=1991-03|url=https://linkinghub.elsevier.com/retrieve/pii/026137949190004C|work=Electoral Studies|volume=10|issue=1|pages=33–51|language=en|doi=10.1016/0261-3794(91)90004-C|access-date=2024-10-11}}</ref>

==Procedură==
După ce toate voturile au fost numărate, cotele succesive sunt calculate pentru fiecare partid. Partidul cu cea mai mare cotă câștigă un loc, iar cota sa este recalculată. Acest lucru se repetă până când numărul necesar de locuri este ocupat. Formula pentru cotă este:
<math display="block">\text{cotă} = \frac{V}{l+1}</math>
unde:
* {{mvar|V}} este numărul total de voturi primite de acel partid și
* {{mvar|l}} este numărul de locuri care i-au fost alocate partidului până acum, inițial 0 pentru toate partidele.

==Exemple==
În acest exemplu, 230.000 de alegători decid alocarea a 8 locuri între 4 partide. Fiecare partid își împarte totalul voturilor la 1, 2, 3 și 4 (sau mai mult, după caz). Locul este obținut de partidul cu cea mai mare valoare.

În scop de comparație, coloana "Proporție reală" arată numerele fractionare exacte ale locurilor datorate, calculate în proporție cu numărul de voturi primite(De exemplu, 100.000/230.000 × 8 = 3.48). Favorizarea ușoară a celui mai mare partid față de cel mai mic este evidentă.
{| class="wikitable"
!Rundă
(1 loc pe rundă)
!1
!2
!3
!4
!5
!6
!7
!8
!Locuri
câștigate
!Proporție
reală
|-
|Partidul A
|'''100,000
|50,000
|'''50,000
|33,333
|'''33,333'''
|25,000
|25,000
|'''25,000'''
|'''4'''
|3.5
|-
|Partidul B
|80,000
|'''80,000
|40,000
|'''40,000
|26,667
|26,667
|'''26,667'''
|20,000
|'''3'''
|2.8
|-
|Partidul C
|30,000
|30,000
|30,000
|30,000
|30,000
|'''30,000
|15,000
|15,000
|'''1'''
|1.0
|-
|Partidul D
|20,000
|20,000
|20,000
|20,000
|20,000
|20,000
|20,000
|20,000
|'''0'''
|0.7
|}

În acest exemplu, partidele B, C și D au format o alianță împotriva Partidului A. Se poate observa că Partidul A a primit 3 locuri în loc de 4 din cauza alianței care a avut 30.000 de voturi mai mult decât Partidul A.

{| class="wikitable"
!Rundă
(1 loc pe rundă)
!1
!2
!3
!4
!5
!6
!7
!8
!Locuri
câștigate
|-
|Partidul A
|100,000
|'''100,000'''
|50,000
|'''50,000'''
|33,333
|'''33,333'''
|25,000
|25,000
|'''3'''
|-
|Alianța B-C-D
|'''130,000'''
|65,000
|'''65,000'''
|43,333
|'''43,333'''
|32,500
|'''32,500'''
|'''26,000'''
|'''5'''
|}
Tabelul de mai jos arată o modalitate simplă de a efectua calculul. Votul fiecărui partid este împărțit la 1, 2, 3 sau 4 în coloane consecutive, apoi se selectează cele 8 valori cele mai mari rezultate. Cantitatea celor mai mari valori din fiecare rând este numărul de locuri câștigate.<ref>{{Cite revistă|nume=European Union|an=2019|titlu=Understanding the d'Hondt method|language=engleză}}</ref>
{| class="wikitable"
!Numitor
!/1
!/2
!/3
!/4
!Locuri
câștigate
|-
|Partidul A
|'''100,000'''
|'''50,000'''
|'''33,333'''
|'''25,000'''
| align="center" |'''4'''
|-
|Partidul B
|'''80,000'''
|'''40,000'''
|'''26,667'''
|20,000
| align="center" |'''3'''
|-
|Partidul C
|'''30,000'''
|15,000
|10,000
|7,500
| align="center" |'''1'''
|-
|Partidul D
|20,000
|10,000
|6,667
|5,000
| align="center" |'''0'''
|}

==Prag electoral==
O abordare alternativă de reducere a fragmentării politice sunt pragurile electorale, în care oricărei liste care nu atinge acel prag nu i se va aloca niciun loc, chiar dacă a primit suficiente voturi pentru a fi altfel recompensată cu un loc.

Exemple de țări care folosesc metoda D'Hondt cu un prag sunt [[Albania]] (3% pentru partidele individuale, 5% pentru coaliții de două sau mai multe partide, 1% pentru persoanele independente); [[Danemarca]] (2%); [[Timorul de Est]], [[Spania]], [[Serbia]] și [[Muntenegru]] (3%); [[Israel]] (3,25%); [[Slovenia]] și [[Bulgaria]] (4%); [[Croația]], [[Fiji]], [[România]]<ref>{{Citat web|url=https://results.elections.europa.eu/assets/factsheets/factsheets_Romania_ro.pdf|titlu=NORMELE ELECTORALE NAȚIONALE PENTRU ALEGERILE EUROPENE|publisher=Uniunea Europeană|an=2024}}</ref>, [[Rusia]] și [[Tanzania]] (5%); [[Turcia]] (7%); [[Polonia]] (5%, sau 8% pentru coaliții; dar nu se aplică partidelor minoritare etnice), [[Ungaria]] (5% pentru partidul individual, 10% pentru coalițiile de două partide, 15% pentru coalițiile de 3 sau mai multe partide) și [[Belgia]] (5%, pe baza regională).

Pragul de vot simplifică procesul de alocare a locurilor și descurajează partidele marginale (cele care probabil obțin foarte puține voturi) să concureze la alegeri. Evident, cu cât pragul de vot este mai mare, cu atât mai puține sunt partidele care vor fi reprezentate în parlament.

==Utilizare pe țară==
Metoda D'Hondt este utilizată pentru a alege membrii legislativelor în [[Albania]], [[Angola]], [[Argentina]], [[Armenia]], [[Aruba]], [[Austria]], [[Belgia]], [[Bolivia]], [[Brazilia]], [[Burundi]], [[Cambodgia]], [[Capul Verde]], [[Chile]], [[Columbia]], [[Croația]], [[Republica Dominicană]], [[Timorul de Est]], [[Estonia]], [[Fiji]], [[Finlanda]], [[Groenlanda]], [[Guatemala]], Ungaria (într-un sistem mixt), [[Islanda]], [[Israel]], [[Italia]] (într-un sistem mixt), [[Japonia]], [[Luxemburg]], [[Moldova]], [[Monaco]], [[Muntenegru]], [[Mozambic]], [[Țările de Jos]], [[Nicaragua]], [[Macedonia de Nord]], [[Paraguay]], [[Peru]], [[Polonia]], [[Portugalia]], [[România]], [[San Marino]], [[Serbia]], [[Slovenia]], [[Spania]], [[Elveția]], [[Turcia]], [[Uruguay]] și [[Venezuela]].

==Legături externe==
* [http://icon.cat/util/elections Simulator de calcul electoral bazat pe sistemul D'Hondt modificat]
* [https://sourceforge.net/projects/seatscalculator/ Calculatorul Java D'Hondt, Saint-Lague și Hare-Niemeyer]

== Note ==
[[Categorie:Sisteme electorale]]
[[Categorie:Teoria votului]]
[[Categorie:Metode de reprezentare a numerelor]]
[[Categorie:Europarlamentari| Metoda D'Hondt]]