Vizualizare sursă pentru „Jean le Rond D'Alembert”

{{Infocaseta Om de știință
| aniversare_naștere  = 50
| aniversare_deces    = 50
| nume                   = Jean le Rond d'Alembert 
| imagine                = Alembert.jpg 
| descriere              =  
| data_nașterii          = [[16 noiembrie]] [[1717]] 
| locul_nașterii         = [[Paris]] 
| data_decesului         = [[29 octombrie]] [[1783]] 
| locul_decesului        = [[Paris]] 
| rezidență              = [[Franța]]
| naționalitate          = [[francez]]
| domeniu                = [[matematică|matematician]], [[fizician]], [[filozof]] și [[enciclopedie|enciclopedist]] 
| erdos_number           =  
| instituție             = [[Academia Franceză]] 
| organizații            = Academia de Științe din [[Berlin]], [[Royal Society]] 
| alma_mater             =  
| conducător_de_doctorat = 
| doctoranzi             =  
| cunoscut_pentru        = [[Encyclopédie]], [[Criteriul raportului (D'Alembert)|Criteriul lui d'Alembert de convergență]] a [[serie (matematică)|seriilor]], [[Listă de teoreme matematice|„Teorema lui D'Alembert”]], Principiul [[impuls|cantității de mișcare]], [[hidrodinamică]] („''Paradoxul lui D'Alembert''”), [[precesia echinocțiilor]] 
| societăți              =  
| premii                 =  
| soție                  =  
| copii                  =  
| religie                = [[Deism|deist]] 
| dexteritate            =  
| pagină_web             =  
| note_de_subsol         =  
}}
'''Jean le Rond D’Alembert'''<ref group="lower-alpha">Autorii contemporani preferă grafia „D’Alembert”, întrucât particula nu denotă nici originea, nici vreun titlu de proprietate; de asemenea, '''D'''-ul nu se poate disocia, neexistând numele '''Alembert'''. Prin urmare, ei îl așează alfabetic la litera '''D'''.</ref><ref>Este grafia [[Bibliothèque nationale de France|BNF]], „Notice d’autorité personne”, 21 februarie 2008</ref> sau '''Jean Le Rond d’Alembert'''<ref>Conform antroponimiei, această grafie este cea reținută de [[Academia Franceză]] în articolul biografic din ''Larousse'' 2008 {{ISBN|978-2-03-582503-2}} și în ''Lagarde et Michard''. De asemenea, dimpotrivă, ''Petit Robert des noms propres'' clasifică articolul sub litera '''A'''.</ref><ref>Vezi și ''le Quid'' 2001 {{p.|262}}</ref> ({{Date biografice}})<ref>{{Citat carte|an=2010|titlu=Enciclopedia Universală Britanica|pagină=105|editură=Litera}}</ref> a fost un [[matematică|matematician]], [[fizician]], [[filozof]] și [[enciclopedie|enciclopedist]] [[Franța|francez]]. Rezultatele sale din domeniul matematicii, în particular cele legate de rezolvarea [[ecuație diferențială|ecuațiilor diferențiale]] și de derivatele parțiale, au găsit aplicații imediate în [[fizică]] și [[astronomie]]. Mai multe noțiuni din matematică și fizică au primit numele său: metoda lui d'Alembert pentru rezolvarea ecuației undelor și formula lui d'Alembert care exprimă soluția acestei ecuații, principiul lui d'Alembert privitor la forțele și accelerațiile unui sistem de particule, teorema lui d'Alembert legată de numărul rădăcinilor unui [[polinom]] în mulțimea [[număr complex|numerelor complexe]], criteriul lui d'Alembert de convergență a unor [[serie (matematică)|serii]] etc.

D'Alembert a fost, alături de [[Denis Diderot]], inițiator și editor al [[Encyclopédie|Enciclopediei]] (''Encyclopédie, ou dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers''), care conține idei progresiste, fiind unul din factorii pregătitori ai [[Revoluția franceză|Revoluției franceze]].

== Biografie ==
D'Alembert s-a născut la Paris, pe data de 16 noiembrie 1717. Era fiul nelegitim al scriitoarei Claudine Guérin de Tencin și al [[cavaler]]ului Louis-Camus Destouches, ofițer de artilerie. 
La câteva zile după naștere, a fost abandonat de către mama sa, o servitoare a acesteia depunându-l pe scările [[Capelă (edificiu)|capelei]] ''Saint Jean le Rond'' (componentă a [[catedrală|catedralei]] [[Notre-Dame de Paris]]). După obiceiul timpului, a fost botezat cu numele sfântului protector al acelei capele - ''Jean le Rond''.<br />
A fost plasat la „așezământul copiilor găsiți”, dar tatăl său (care fusese plecat o perioadă) l-a luat de acolo și l-a încredințat spre adopție unei familii modeste din Paris. Cu toate că nu l-a recunoscut niciodată oficial, cavalerul Destouches a vegheat la educația copilului, i-a acordat o pensie viageră și l-a vizitat din când în când.

La vârsta de doisprezece ani, D'Alembert a fost admis să urmeze cursurile „Colegiului celor patru națiuni” (''Collège des Quatre-Nations''). A fost un elev eminent, obținând [[bacalaureat]]ul în arte. A urmat apoi cursurile „Școlii de Drept”, unde s-a înscris sub numele de Daremberg, pe care l-a schimbat apoi în ''D’Alembert'', nume pe care îl va păstra pentru tot restul vieții sale.

În [[1739]], D'Alembert a prezentat la [[Academia Franceză de Științe]], prima sa lucrare științifică în domeniul [[matematică|matematicilor]], cu privire la erorile pe care le descoperise în „''l’Analyse démontrée''”, publicată în 1708 de către Charles-René Reynaud (profesorul cu care D'Alembert a studiat elementele de bază ale matematicii).

În [[1742]], la vârsta de 24 de ani, a fost numit asistent la secția de astronomie a Academiei de Științe (unde era coleg cu matematicianul [[Clairaut|Alexis Clairaut]]). În [[1743]] a publicat faimosul său „''Traité de Dynamique''” (Tratat de dinamică), acesta fiind considerat de către specialiști treapta din istoria mecanicii ce face legătura între contribuțiile lui [[Isaac Newton|Newton]] și cele ale lui [[Joseph-Louis Lagrange|Lagrange]].

La 28 de ani (în [[1746]]) a fost ales ca membru al Academiei de științe din [[Berlin]]<ref>Hankins, T.L. - ''Jean d'Alembert: Science and the Enlightenment'', Gordon and Breach Science Publishers, London, 1990, ISBN 978-2-88124-399-8</ref>, iar în [[1748]] membru al [[Royal Society]]<ref>[http://www2.royalsociety.org/DServe/dserve.exe?dsqIni=Dserve.ini&dsqApp=Archive&dsqCmd=Show.tcl&dsqDb=Persons&dsqPos=0&dsqSearch=%28Surname%3D%27alembert%27%29 Royal Society, Library and Archive Catalogue] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20200410114715/http://www2.royalsociety.org/DServe/dserve.exe?dsqIni=Dserve.ini&dsqApp=Archive&dsqCmd=Show.tcl&dsqDb=Persons&dsqPos=0&dsqSearch=%28Surname%3D%27alembert%27%29 |date=2020-04-10 }}, accesat 27 febr. 2011</ref>.

Prieten cu [[Voltaire]] și implicându-se constant în pasionatele controverse ale perioadei [[iluminism]]ului, D'Alembert frecventa în mod regulat și principalele saloane pariziene, ca cele ale Mariei-Therese Geoffrin, Marie du Deffand, Julie de Lespinasse. Acolo l-a cunoscut pe [[Denis Diderot]], în [[1746]]. În anul următor, ei au pus bazele proiectului [[Encyclopédie|Enciclopediei]]. În [[1751]], după cinci ani de muncă, la care au participat mai mult de două sute de contribuitori voluntari, a apărut primul volum al Enciclopediei, prefața acesteia (''Discours préliminaire'') fiind scrisă de către D'Alembert.

În [[1754]], D'Alembert a fost ca membru al [[Academia Franceză|Academiei franceze]], al cărei secretar permanent a devenit la [[9 aprilie]] [[1772]].

A continuat să scrie numeroase lucrări științifice și filosofice până la moartea sa, survenită la [[29 octombrie]] [[1783]]. În discursul funebru ținut cu această ocazie la [[Academia Franceză]], noul secretar al acestei prestigioase instituții, [[Nicolas de Condorcet|Marchizul de Condorcet]], a elogiat întreaga activitate a lui D'Alembert, subliniind îndeosebi contribuțiile sale la dezvoltarea științelor exacte.

== Opera științifică ==

=== Enciclopedia ===
[[Fișier:Encyclopedie de D'Alembert et Diderot - Premiere Page - ENC 1-NA5.jpg|250px|thumb|<div style="text-align:center">Coperta [[Encyclopédie|Enciclopediei]]</div>]]
{{Articol principal|Encyclopédie}}
Împreună cu [[Denis Diderot]], D'Alembert a fost inițiatorul și editorul principal al [[Encyclopédie|Enciclopediei]].

În [[1745]], D’Alembert, care era deja membru al Academiei de științe, a fost însărcinat să traducă din [[limba engleză]] în [[limba franceză|franceză]] ''Cyclopaedia'' lui [[Ephraïm Chambers]]. Pornind de la o simplă traducere, acest proiect s-a transformat în redactarea unei opere originale și unice pentru acea perioadă: ''Encyclopédie, ou dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers''.

D’Alembert a scris celebrul ''Discours préliminaire'' („Prefața Enciclopediei”), precum și cea mai mare parte a articolelor având subiecte științifice (îndeosebi din matematică) - circa 1700 articole, semnate cu [[pseudonim]]ul „''O''”.<ref>''Dans le dédale de l’Encyclopédie'', Les Génies de la Science, mai-juillet 2009, n°39, pp. 58-61</ref> Nivelul său de participare la dezvoltarea Enciclopediei a scăzut însă după anul [[1762]].

=== Contribuții în matematică ===
Una dintre cele mai remarcabile contribuții ale lui D'Alembert în [[algebră]] este ''Teorema lui D'Alembert'' (cunoscută și sub numele de ''teorema D'Alembert - Gauss'', sau ''teorema fundamentală a algebrei''), publicată în tratatul său „''Traité de dynamique''”. Această teoremă 
afirmă că orice [[polinom]] de [[gradul unui polinom|grad]] ''n'' cu coeficienți [[număr complex|numere complexe]] are exact ''n'' rădăcini în [[Corp (matematică)|corpul]] numerelor complexe <math>\mathbb C</math> (rădăcini nu neapărat distincte). Această teoremă a fost complet demonstrată abia în secolul al XIX-lea de către [[Carl Friedrich Gauss]], care a identificat unele erori în demonstrația originală dată de d'Alembert.

În 1750, a adus o contribuție esențială în noțiunea generală a [[număr irațional|numerelor iraționale]].

O altă contribuție importantă, în [[analiza matematică]], o constituie crearea, în 1768, a teoriei seriilor divergente, completată și dezvoltată ulterior de alți matematicieni.
În acest sens, „''[[Criteriul raportului (D'Alembert)]]''” pentru [[Criterii de convergență|convergența]] [[Serie (matematică)|seriilor numerice]] se enunță astfel:<br />
Fie <math>\sum u_n</math> o seriie numerică cu termeni strict pozitivi pentru care raportul <math>\frac {u_{n+1}}{u_n}</math> tinde către limita <math>L\geq 0</math>. Atunci:
* dacă L<1, seria cu termenul general <math>u_n</math> este convergentă;
* dacă L>1, seria cu termenul general <math>u_n</math> este divergentă, pentru că <math>u_n\not\to 0</math> ;
* dacă L=1, nu se poate trage nicio concluzie privind convergența seriei respective.

D'Alembert s-a ocupat și de rezolvarea sistemelor de [[ecuație diferențială|ecuații diferențiale]] și a dat pentru prima dată demonstrația existenței factorului integrant, a redus rezolvarea ecuației diferențiale liniare neomogene de ordinul ''n'' cu coeficienți constanți la rezolvarea a ''n'' ecuații diferențiale simultane.

A avut o contribuție importantă în [[trigonometrie sferică|trigonometria sferică]] și în [[teoria probabilităților]].

=== Contribuții în alte științe ===

==== Astronomie ====
D'Alembert a studiat „''problema celor trei corpuri''” și a [[Echinocțiu|echinocțiilor]], într-un memoriu referitor la ''[[precesia echinocțiilor]]'', publicat în [[1749]]. Acest fenomen astronomic, a cărui perioadă este de aproximativ 26000 de ani (mai exact 25765 de ani), fusese observat și descris de către marele astronom al antichității [[Hiparh]], dar o explicație științifică nu fusese încă găsită. [[Isaac Newton|Newton]] sugerase că o cauză a acestui fenomen constă în acțiunea [[Gravitație|forțelor de gravitație]] asupra corpurilor care nu sunt perfect sferice (cum este și cazul [[Pământ|globului pământesc]]). D'Alembert a reușit să efectueze calculele necesare și să obțină rezultate numerice în concordanță cu observațiile astronomice.

Tot D'Alembert este și cel care a făcut să progreseze dificila problemă astronomică referitoare la
explicația mișcării [[Lună|lunii]]. În acest sens, el este un precursor al ''Mecanicii celeste'' a lui [[Laplace]].

De asemenea, D'Alembert a lucrat la problema de [[Aberație cromatică|aberațiilor cromatice]], care limitau acuratețea [[Lunetă|lunetelor astronomice]], problemă abordată la concurență cu [[Alexis Clairaut]] și [[Leonhard Euler]]. El a propus suprapunerea mai multor lentile, având forme diverse și coeficienți de refracție diferiți. A obținut, de asemenea, și rezultate în cazul problemei [[Aberație de sfericitate|aberațiilor de sfericitate]].<ref>Ferlin, F. - ''La course aux lunettes achromatiques'', Les Génies de la Science, mai-juillet 2009, n°39, pp. 82-89</ref>

==== Mecanică ====
Prin studiul ecuațiilor diferențiale ale [[dinamică|dinamicii]], D'Alembert a creat edificiul monumental al [[mecanică clasică|mecanicii clasice]].
De asemenea, utilizând [[mecanica newtoniană]], a pus bazele [[mecanică cerească|mecanicii cerești]].

În [[1743]] D'Alembert a publicat celebrul său „Tratat de dinamică” (''Traité de Dynamique''), în care, printre altele, a enunțat principiul [[Impuls|cantității de mișcare]], cunoscut și sub numele de „principiul lui D'Alembert”. Acest principiu, utilizat mai apoi de către [[Joseph-Louis Lagrange]] în dezvoltarea [[Mecanică analitică|mecanicii analitice]], se poate formula astfel: „''cantitatea de mișcare a unui [[sistem izolat]] de puncte materiale se conservă''”.<ref>Luca, D., Stan, C. - ''Mecanica punctului material'', Editura Tehnopress, 2004, ISBN 973-702-001-4</ref><ref>În tratatele moderne de mecanică în loc de „cantitate de mișcare” se utilizează noțiunea de [[impuls]] ({{en| ''momentum''}}, {{fr| ''quantité de mouvement''}})</ref>

Fie ''P'' un [[sistem de puncte materiale]] finit, supus unor [[Forță|forțe externe]], dar neglijându-se [[Frecare|forțele de frecare]].
Se definește ca ''deplasare virtuală'' <math>\delta \vec r </math> a sistemului, o deplasare  instantanee și infinitesimală a punctelor din sistemul ''P'' sub acțiunea forțelor externe.

Principiul lui D'Alembert afirmă că ansamblul forțelor externe aplicate sistemului conservă [[energie|energia]] sistemului, rezultând numai deplasări virtuale:
: Dacă forțele externe sunt <math>\vec Z (x)</math> pentru fiecare <math>x\in P</math>, atunci pentru oricare ''deplasare virtuală'' <math>\delta \vec r (x)</math> a punctului:
:: <math>\sum_{x\in P} \vec Z (x) \cdot \delta \vec r (x) = 0</math>
: și utilizând [[Principiile mecanicii|principiul al II-lea al mecanicii]] care se scrie <math>\textstyle m \vec a (x) = \dot \vec p (x) = \vec F (x) + \vec Z (x) </math>
: rezultă că:
:: <math>\sum_{x\in P} \left( \vec F (x) - \dot \vec p (x) \right) \cdot \delta \vec r (x) = 0</math>
: unde <math> \vec p (x)</math> este impulsul, iar <math>\vec F (x)</math> este rezultanta forțelor externe care acționează în <math>\ x \in P</math>.

În lucrarea sa ''Recherches sur les cordes vibrantes'' ([[1747]]), d'Alembert a dat prima formulare matematică a ecuației undelor ce se propagă într-un mediu omogen și izotrop, numită și în prezent „''ecuația lui d'Alembert''”, ca soluție a problemei coardei vibrante.

Cea mai simplă formă a ecuației undelor poate fi scrisă astfel:

:<math>\Delta \phi - \frac{1}{c^2}\frac{\partial^2 \phi}{\partial t^2}=0</math>

unde <math>\phi</math> este o mărime [[scalar]]ă sau [[vector]]ială, funcție de spațiu ''x'' și de timpul ''t'', Δ fiind [[Operator (dezambiguizare)|operatorul]] [[laplacian]], iar ''c'' o mărime scalară pozitivă numită [[viteză de propagare]] sau [[celeritate]]a undei.

==== Hidrodinamică ====
D'Alembert poate fi considerat creatorul [[hidrodinamică|hidrodinamicii]].

A demonstrat paradoxul care îi poartă numele („''Paradoxul lui D'Alembert''”): în cazul unui ''[[fluid ideal]]'' (mediu omogen și continuu, fără [[viscozitate]], deci fără a opune rezistență la deformare), soluțiile ecuațiilor de mișcare indică faptul că acest fluid nu exercită nicio [[forță]] de rezistență asupra unui corp solid aflat în mișcare în interiorul fluidului (de exemplu, apa unui râu nu ar exercit nicio forță asupra pilelor unui pod). Dar acest rezultat este contrar celor observate experimental sau în natură. Abia după apariția teoriei ''fluidelor reale'' a fost rezolvat acest paradox, soluțiile [[Ecuațiile Navier-Stokes|ecuațiilor Navier–Stokes]] facilitând înțelegerea fenomenelor de viscozitate și de turbulență, care provoacă apariția forțelor de rezistență.

=== Contribuții în filosofie ===
D'Alembert a fost atras de filosofie încă din timpul studiilor sale de la „Colegiul celor patru națiuni” (''Le Collège des Quatre-Nations'') din Paris, unde exista o influență [[Jansenism|jansenistă]]. El era, de asemenea, interesat de studiul limbilor antice și de [[teologie]] (printre altele, el a scris un comentariu la [[Epistola lui Pavel către romani]].
După terminarea studiilor de la acest colegiu, el lasă în urmă preocupările teologice și se dedică preocupărilor din domeniul [[drept]]ului și din cel al [[matematică|matematicii]]. Totuși, din studiile sale timpurii, va păstra o tradiție [[Descartes|carteziană]] care, integrată conceptelor filosofice [[Isaac Newton|newtoniene]], va deschide calea pentru [[raționalism]]ul [[științific]] modern.

Proiectul [[Encyclopédie|Enciclopediei]], la care a colaborat cu [[Denis Diderot]] și alți gânditori din acea vremea, i-a dat posibilitatea de a formaliza gândirea sa filosofică. ''Discursul preliminar'' la Enciclopedie (publicat în [[1751]] ca prefață la primul volum al acesteia), inspirat de filosofia empirică a lui [[John Locke]], este adesea considerat ca un veritabil manifest al [[iluminism]]ului. Acest manifest afirmă existența unei legături directe între progresul cunoașterii și a progresul social.

D'Alembert a fost un filozof [[idealism|idealist]] și a criticat filozofia [[cartezianism|carteziană]] și societatea [[feudalism|feudală]], în special în ceea ce privește repartiția inechitabilă a bogăției în cadrul societății.

Contemporan al „''secolului luminilor''”, [[determinism|determinist]] și [[ateu]] (sau cel puțin [[deism|deist]]), D'Alembert, împreună cu  prietenul său [[Voltaire]], a fost unul dintre protagoniștii luptei împotriva [[absolutism]]ului religios și politic, pe care el l-a denunțat în numeroasele articole din domeniul filosofiei scrise pentru Enciclopedie.

În lucrarea sa ''Philosophie expérimentale'' („Filosofia experimentală”), D'Alembert definește filosofia astfel: „''Filosofia nu este altceva decât aplicarea rațiunii la diversele obiecte asupra cărora ea poate fi exercitată''”.

Pe baza [[materialism]]ului științific, a încercat să elaboreze principiile clasificării [[știință|științelor]] și de a ajuta [[științele naturii]] (aflate pe atunci în plină dezvoltare) să sistematizeze și să generalizeze materialul pe care în acumulează.

== Scrieri ==
* [[1743]]: ''Traité de dynamique''
* [[1749]]: ''Sur la courbe que forme une corde tendue, mise en vibration''
* [[1768]]: ''Sur les principes métaphysiques de calcul infinitésimal''
* [[1769]]: ''Sur les principes de la métaphysique''
* [[1784]]: ''Recherches sur différents points importants du système du Monde''.

== Note de completare ==
{{listănote|group=lower-alpha}}

== Note bibliografice ==
<references />

== Vezi și ==
* [[Criteriul raportului (D'Alembert)]]
* [[Lista membrilor Academiei Franceze]]

== Legături externe ==
{{commons|Jean le Rond d'Alembert|Jean le Rond d'Alembert}}
* [http://www.academie-francaise.fr/immortels/base/academiciens/fiche.asp?param=219 Jean LE ROND, dit d’ ALEMBERT, Notice biographique de l'Académie française] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120531092038/http://www.academie-francaise.fr/immortels/base/academiciens/fiche.asp?param=219 |date=2012-05-31 }}, accesat 26 febr. 2019

{{Iluminism}}
{{Control de autoritate}}

{{DEFAULTSORT:Alembert, Jean le Rond d'}}
[[Categorie:Nașteri în 1717]]
[[Categorie:Nașteri pe 16 noiembrie]]
[[Categorie:Decese în 1783]]
[[Categorie:Decese pe 29 octombrie]]
[[Categorie:Absolvenți ai Universității din Paris]]
[[Categorie:Decese în Paris]]
[[Categorie:Enciclopediști francezi]]
[[Categorie:Eponime ale asteroizilor]]
[[Categorie:Eponime ale craterelor de pe Lună]]
[[Categorie:Fizicieni din secolul al XVIII-lea]]
[[Categorie:Matematicieni francezi din secolul al XVIII-lea]]
[[Categorie:Membri ai Academiei Franceze]]
[[Categorie:Membri ai Academiei Franceze de Științe]]
[[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]]
[[Categorie:Oameni de știință din Paris]]
[[Categorie:Specialiști în mecanica fluidelor]]