Vizualizare sursă pentru „Iod”

{{Infocaseta Element chimic
| nume = Iod 
| culoare_fond = halogene
| precedent = [[telur]]
| următor = [[xenon]]
| deasupra = [[brom|Br]]
| dedesubt = [[astatin|At]]
| simbol = I
| număr = 53
| hadroni = 
| serie_chimică = [[halogen]]e
| grupă = 17
| perioadă = 5 
| bloc = 9
| densitate = 4940
| culoare = [[violet]] închis
| structură_cristalină = ortorombică
| CAS = 
| EINECS =
| masă_atomică = 126,90447
| rază_atomică = 140 (115)
| rază_de_covalență = 133
| rază_van_der_waals = 215
| configurație_electronică = [Kr] 4d<sup>10</sup> 5s<sup>2</sup> 5p<sup>5</sup>
| electroni_pe_nivel = 2, 8, 18, 18, 7
| număr_de_oxidare = ±1, 5, 7
| oxid = acid tare
| fază = solid
| punct_de_topire = 113,7 [[°C]] ; 386,85
| punct_de_fierbere = 184,3 [[°C]] ; 457,4
| energie_de_fuziune = 7,824
| energie_de_evaporare = 20,752
| temperatură_critică =
| presiune_critică =
| volum_molar = 25,72×10<sup>-3</sup>
| presiune_de_vapori = nespecificat
| viteză = ?
| electronegativitate = 2,66
| căldură_specifică = 145
| conductivitate_electrică = 8,0×10<sup>-8</sup>
| conductivitate_termică = 0,449
| potențial_de_ionizare_1 = 1008,4
| potențial_de_ionizare_2 = 1845,9
| potențial_de_ionizare_3 = 3180
| hadroni_izotop_1 = 127
| izomerie_izotop_1 =
| abundență_izotop_1 =100%
| neutroni_izotop_1 = 74
| perioadă_izotop_1 = 
| mod_de_dezintegrare_izotop_1 = 
| energie_izotop_1 =
| produs_izotop_1 = 
| hadroni_izotop_2= 129
| izomerie_izotop_2 =
| abundență_izotop_2 =([[radioizotop|sintetic]])
| neutroni_izotop_2 = 
| perioadă_izotop_2 = 15,7 [[milion de ani|Ma]]
| mod_de_dezintegrare_izotop_2 = β-
| energie_izotop_2 = 0,194
| produs_izotop_2 = <sup>129</sup>[[Xenon|Xe]]
| hadroni_izotop_3 = 131
| izomerie_izotop_3 =
| abundență_izotop_3 = ([[radioizotop|sintetic]])
| neutroni_izotop_3 = 
| perioadă_izotop_3 = 8,02070 zile
| mod_de_dezintegrare_izotop_3 = β-
| energie_izotop_3 = 0,971
| produs_izotop_3 = <sup>131</sup>[[Xenon|Xe]]
}}
'''Iodul''' ({{gr|ιώδης}}, ''iodes'', însemnând „[[violet]]”<ref name="handbook 4-16"/><ref>[http://www.webelements.com/iodine/history.html Iodine: historical information] (în engleză). WebElements. Accesat la 18 decembrie 2009.</ref>) este un [[element chimic]], notat cu [[simbol]]ul I, cu [[Număr atomic|numărul atomic]] 53. Are un singur [[izotop]] natural stabil, cu [[masă atomică|masa atomică relativă]] 127, al cărui [[nucleu atomic|nucleu]] conține 74 de [[neutron]]i.

Iodul este al patrulea element din grupa [[halogen]]ilor, posedă o [[Reactivitate chimică|reactivitate]] slabă și o [[electronegativitate]] relativ mare, dar mai mică decât a celorlalți halogeni. Ca substanță elementară, la fel ca toți halogenii, iodul prezintă [[moleculă]] diatomică (I<sub>2</sub>).

Datorită proprietăților sale chimice, iodul este un agent [[bactericid]], sporicid, protocid, cisticid și virucid, aspecte care îi conferă aplicabilitate în diverse domenii științifice și tehnice. Iodul și compușii lui sunt folosiți în [[medicină]], [[fotografie]]<ref>{{citat carte | last = Barker | first = George Frederick | title = A Text Book of Elementary Chemistry: Theoretical and Inorganic | url = http://books.google.com/books?id=iL-kf7-VuSAC&printsec=frontcover&dq=A+Text+Book+of+Elementary+Chemistry:+Theoretical+and+Inorganic&source=bl&ots=mHR8Jrb1Qy&sig=cnS0sFLWubaA4woQRAUXAcQXUIk&hl=ro&ei=G8tQS9vvEMnd-QbkjZnNCA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CAcQ6AEwAA#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 15 ianuarie 2010 | year = 2008 | publisher = BiblioBazaar, LLC | language = engleză | isbn = 1434680177 | pages = 109 | chapter = II. — Negative Monads | chapterurl = http://books.google.com/books?id=iL-kf7-VuSAC&lpg=PP1&ots=mHR8Jrb1Qy&dq=A%20Text%20Book%20of%20Elementary%20Chemistry%3A%20Theoretical%20and%20Inorganic&hl=ro&pg=PA97#v=onepage&q=&f=false}}</ref> și industria [[Vopsea|vopselelor]]. Este un element chimic cu o abundență relativ redusă în [[sistemul Solar]] și în [[Scoarță terestră|scoarța terestră]]. Iodurile sunt foarte slab [[Solubilitate|solubile]] în [[apă]], totuși, elementul este prezent într-o concentrație mai mare în [[oceanul planetar|apa mărilor]], aspect ce explică dependența de iod a [[metabolism]]ului [[animal]]elor și a unor [[Plantă|plante]], fiind cel mai greu element asimilabil de către organismele [[Viață|vii]] (doar [[Wolfram|wolframul]] este mai greu, fiind întâlnit în [[Enzimă|enzimele]] unor [[Bacterie|bacterii]]<ref>{{cite journal | title = The active sites of molybdenum-and tungsten-containing enzymes | author = J. McMaster; John H. Enemark| journal = Current Opinion in Chemical Biology | volume = 2 | page= 201 | year = 1998 | language = engleză | doi = 10.1016/S1367-5931(98)80061-6 | issue = 2 |issn=1367-5931}}</ref><ref>{{cite journal | title = Molybdenum and tungsten in biology | author = Russ Hille| journal = Trends in Biochemical Sciences| volume = 27 | page= 360| year = 2002 | language = engleză | doi = 10.1016/S0968-0004(02)02107-2 | issue = 7}}</ref>).
A fost descoperit în [[1811]] de către Courtois în [[Cenușă|cenușa]] plantelor marine. Gay-Lussac constată analogia lui cu [[clor]]ul și îl numește ''iod'', datorită [[vapori]]lor săi violeți.

Iodul este un [[oligoelement]] esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza [[hormon]]ilor [[tiroidă|tiroidieni]]. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă endemică și manifestări clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod determină manifestări de hipertiroidie ([[exoftalmie]], iritabilitate, hiperfagie, tulburări de ritm cardiac etc.).

== Descoperire ==
Iodul a fost descoperit din întâmplare în anul [[1811]] de către [[Bernard Courtois]]<ref>{{cite journal |author=Bernard Courtois |title=Découverte d'une substance nouvelle dans le Vareck |journal=Annales de chimie |volume=88 |page=304|year=1813 | language = franceză}}</ref> (1777–1838), un farmacist al armatei [[Franța|franceze]]. Ulterior, se va alătura companiei tatălui său, ce fabrica [[salpetru de Chile]], una din componentele [[Praf de pușcă|prafului de pușcă]], foarte solicitat la aceea dată, fiind folosit în cadrul [[Războaiele napoleoniene|Războaielor napoleoniene]].<ref>{{citat carte | last = Lew | first = Kristi | title = Iodine | url = http://books.google.ro/books?id=oQQSQdcZQP0C&printsec=frontcover&dq=iodine+Kristi+Lew&source=bl&ots=p5RYvJGpFC&sig=x8B_T5flb0NNyN2Mw1BNgSXMh84&hl=ro&ei=Nc9QS_bVD83W-Qb44JXmCA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CAkQ6AEwAA#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 15 ianuarie 2010 | edition = I | year = 2009 | publisher = The Rosen Publishing Group | language = engleză | isbn = 9781435850712 | pages = 9 | chapter = I: Iodine in History}}</ref>

[[Fișier:Iod kristall.jpg|thumb|150px|left|O bucată de iod cristalizat]]
Courtois prepara salpetru prin adăugarea [[Acid sulfuric|acidului sulfuric]] în cenușa algelor marine. Într-o zi, acesta a adăugat [[acid sulfuric]] în exces, cauzând formarea unor vapori [[Violet|violeți]] care în contact cu obiecte reci [[Sublimare|desublimau]], formând [[cristal]]e închise la culoare.<ref>{{citat carte | last = Lew | first = Kristi | title = Iodine | url = http://books.google.ro/books?id=oQQSQdcZQP0C&printsec=frontcover&dq=iodine+Kristi+Lew&source=bl&ots=p5RYvJGpFC&sig=x8B_T5flb0NNyN2Mw1BNgSXMh84&hl=ro&ei=Nc9QS_bVD83W-Qb44JXmCA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CAkQ6AEwAA#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 15 ianuarie 2010 | edition = I | year = 2009 | publisher = The Rosen Publishing Group | language = engleză | isbn = 9781435850712 | pages = 11 | chapter = I: Iodine in History}}</ref> Ulterior acestei întâmplări, a efectuat numeroase experimente asupra [[cristal]]elor, iar rezultatele obținute le-a publicat în anul [[1813]].

[[Fișier:IodoAtomico.JPG|thumb|right|100px|Vapori de iod]]
Courtois a împărțit mostre din noul [[element chimic]] prietenilor săi, Charles-Bernard Desormes și Nicolas Clement, ambii chimiști, care au întreprins o serie de investigații sistematice. În anul [[1813]], la data de [[29 noiembrie]], aceștia au prezentat iodul la Institutul Imperial Francez. Faptul că acesta era un nou element a fost dovedit de către Joseph-Louis Gay-Lussac<ref>{{cite journal |author=J. Gay-Lussac |title=Sur un nouvel acide formé avec la substance décourverte par M. Courtois |journal=Annales de chimie |volume=88 |page=311 |year=1813 |language = franceză}}</ref><ref>{{cite journal |author=J. Gay-Lussac |title=Sur la combination de l'iode avec d'oxigène |journal=Annales de chimie |volume=88 |page=319 |year=1813 |language = franceză}}</ref><ref>{{cite journal |author=J. Gay-Lussac |title=''Mémoire sur l'iode'' |journal=Annales de chimie |volume=91 |page=5 |year=1814 |language = franceză}}</ref> și confirmat de către [[Humphry Davy]].<ref>{{cite journal |author=H. Davy |title=Sur la nouvelle substance découverte par M. Courtois, dans le sel de Vareck |journal=Annales de chemie |volume=88 |page=322 |year=1813 |language = franceză}}</ref><ref name="Davy 74">{{cite journal |author=Humphry Davy |title=Some Experiments and Observations on a New Substance Which Becomes a Violet Coloured Gas by Heat |journal=Phil. Trans. R. Soc. Lond. |volume=104 |page=74 |date=1 ianuarie 1814 |language = engleză |doi=10.1098/rstl.1814.0007 |url=http://rstl.royalsocietypublishing.org/content/104/74.full.pdf+html}}</ref> La 10 decembrie 1813, Davy a trimis un raport [[Royal Society|Societății Regale din Londra]], care a fost citit la reuniunea din data de [[20 ianuarie]] [[1814]].<ref name="Davy 74"/><ref>{{citat carte | last = Paris | first = John Ayrton | title = The Life of Sir Humphry Davy, Bart., LL.D.: Late President of the Royal Society, Foreign Associate of the Royal Institute of France | url = http://books.google.ro/books?id=e5oEAAAAYAAJ&printsec=frontcover&source=gbs_navlinks_s#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 15 ianuarie 2010 | year = 1831 | publisher = Henry Colburn și Richard Bentley, New Burlington Street | location = Londra | language = engleză | pages = 274 | chapter = X | chapterurl = http://books.google.ro/books?id=e5oEAAAAYAAJ&pg=PA262#v=onepage&q=&f=false}}</ref>

Astfel, inițial, britanicii au crezut că Davy a fost primul care a demonstrat că iodul este un element nou, neștiind de dovada paralelă a lui Gay-Lussac. Polemica asupra priorității descoperirii a continuat până la împlinirea centenarului descoperirii în [[1913]]. Mostre autentice de iod ale lui Courtois au fost expuse la eveniment, iar contribuția sa la descoperire a fost în final recunoscută. Chiar și așa, Gay-Lussac a fost primul care avea să afirme că iodul este un element chimic nou, fiind cel care i-a dat numele actual, de la grecescul ''iodes'', ce înseamnă „violaceu”.<ref>{{citat carte|last=Gay-Lussac|first=Joseph Louis|coauthors=François Arago, Michel Eugène Chevreul, Marcellin Berthelot, Éleuthère Élie|title=Annales de chimie et de physique|url=http://books.google.ro/books?id=PJ8JYRmxnpgC&printsec=frontcover&source=gbs_navlinks_s#v=onepage&q=&f=false|accessdate=|year=1832|publisher=chez Crochard|location=Paris|language=franceză|pages=5|chapter=Observations pour servir à l'Histoire chimique de l'Opium|chapterurl=http://books.google.ro/books?id=PJ8JYRmxnpgC&pg=PA5#v=onepage&q=&f=false}}</ref>

== Structura atomică ==

:{| align=left border="1" class="wikitable"
|-
! Strat !!Număr de electroni!!Configurația electronică
|-

|<div style="text-align:center"><math>{\scriptstyle K}</math></div>||<div style="text-align:center"> <math>{\scriptstyle 2}</math></div> ||<div style="text-align:center"><math>{\scriptstyle \mathrm{1s^{2}}}</math></div>
|-

|<div style="text-align:center"><math>{\scriptstyle L}</math></div>||<div style="text-align:center"> <math>{\scriptstyle 8}</math></div> ||<div style="text-align:center"><math>{\scriptstyle 2s^{2} 2p^{6}}</math></div>
|-

|<div style="text-align:center"><math>{\scriptstyle M}</math></div>||<div style="text-align:center"> <math>{\scriptstyle 18}</math></div> ||<div style="text-align:center"><math>{\scriptstyle 3s^{2} 3p^{6} 3d^{10}}</math></div>
|-

|<div style="text-align:center"><math>{\scriptstyle N}</math></div>||<div style="text-align:center"> <math>{\scriptstyle 18}</math></div> ||<div style="text-align:center"><math>{\scriptstyle 4s^{2} 4p^{6} 4d^{10}}</math></div>
|-

|<div style="text-align:center"><math>{\scriptstyle O}</math></div>||<div style="text-align:center"> <math>{\scriptstyle 7}</math></div> ||<div style="text-align:center"><math>{\scriptstyle 5s^{2} 5p^{5}} </math></div>
|-
|}
[[Fișier:Electron shell 053 Iodine.svg|thumb|140px|Modelul planetar al atomului de iod]]
[[Structură atomică|Structura atomului]] de iod este determinată de numărul [[nucleon]]ilor din [[nucleu atomic|nucleul atomic]], astfel că pentru [[izotop]]ul său natural, <sup>127</sup>I, iodul are 53 de [[proton]]i și 74 de [[neutron]]i. Numărul neutronilor poate varia de la 55 până la 91, în funcție de [[izotop]].<ref>T. Roșu, „Curs de Chimia nemetalelor”. [[Universitatea din București]], [[2009]].</ref><ref name="Beral 211">Beral și Zapan, op. cit, pag. 211.</ref> [[Rază atomică|Raza atomică]] medie este de 140[[Å]], iar [[volum molar|volumul molar]] al iodului chimic pur, în condiții fizice normale, este de 25,74&nbsp;cm³/mol.<ref>[http://www.chemicool.com/elements/iodine.html Iodine] (în engleză). ChemiCool. Accesat la 18 octombrie 2009.</ref> Raza covalentă este de 1,33[[Å]].<ref name="Beral 211"/><ref name="iodine">[http://www.3rd1000.com/elements/Iodine.htm#Iodine%20Data Iodine] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160303235437/http://www.3rd1000.com/elements/Iodine.htm#Iodine%20Data |date=2016-03-03 }} (în engleză). The Third Millennium Online. Accesat la 18 octombrie 2009.</ref>
Configurația electronică a atomului de iod este prezentată in tabelul din stânga.<ref name="iodine"/>

=== Izotopi ===
{{articol principal|Izotopii iodului}}
Iodul are 37 de izotopi, dintre care doar unul este stabil, <sup>127</sup>I.<ref>[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/1372791/iodine-127 Iodine 127] (în engleză). Encyclopædia Britannica. 2010. Encyclopædia Britannica Online. Accesat la 2 noiembrie 2009.</ref><ref name="3rd">[http://www.3rd1000.com/elements/Iodine.htm#Isotopes Iodine - Izotopes] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160303235437/http://www.3rd1000.com/elements/Iodine.htm#Isotopes |date=2016-03-03 }} (în engleză). The Third Millennium Online.com. Accesat la 2 noiembrie 2009.</ref>

Izotopul <sup>129</sup>I este similar celui de clor, <sup>36</sup>Cl. Este un halogen solubil, nereactiv, existând ca anion și produs de reacții cosmogenice și termonucleare. În studiile hidrologice, concentrațiile de <sup>129</sup>I sunt raportate la cantitatea totală de iod (care ar fi cea de izotop natural <sup>127</sup>I). Asemenea raportului <sup>36</sup>Cl/Cl, <sup>129</sup>I/I este întâlnit în proporții mici în mostrele naturale. <sup>129</sup>I diferă de <sup>36</sup>Cl prin timpul de înjumătățire, care este mai lung decât cel al clorului (15,7 milioane de ani față de 0,301 milioane de ani).<ref>[http://www.sciencedirect.com/science?_ob=ArticleURL&_udi=B6V78-3YF3WVK-G&_user=10&_rdoc=1&_fmt=&_orig=search&_sort=d&_docanchor=&view=c&_searchStrId=982068145&_rerunOrigin=google&_acct=C000050221&_version=1&_urlVersion=0&_userid=10&md5=96cf3e49b3243ba1e064b88b25d259d7 Iodine-129 in human thyroids and seaweed in China] (în engleză). ScineceDirect. Accesat la 2 noiembrie 2009.</ref><ref>[http://www.sahra.arizona.edu/programs/isotopes/iodine.html Iodine - Izotopes] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100618033122/http://www.sahra.arizona.edu/programs/isotopes/iodine.html |date=2010-06-18 }} (în engleză). SAHRA. Accesat la 2 noiembrie 2009.</ref> Izotopul natural are un caracter biofilic pronunțat,<ref>{{citat carte | last = R. Preedy | first = Victor | coauthors = N. Burrow, Gerard; Watson, Ronald | title = Comprehensive Handbook of Iodine: Nutritional, Biochemical, Pathological and Therapeutic Aspects | url = http://www.google.com/books?id=7v7g5XoCQQwC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_navlinks_s#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 17 ianuarie 2010 | year = 2009 | publisher = Academic Press | language = engleză | isbn = 0123741351 | pages = 87 | chapter = 9: Iodine and Iodine Species in Seawater: Speciation, Distribution and Dynamics}}</ref><ref>{{citat carte | author = ScienceDirect | title = Nuclear Instruments & Methods in Physics Research — Section B, Volumul 172 | url = | accessdate = | year = 2002 | publisher = North-Holland Physics Pub | language = engleză | isbn = | pages = 119 | chapter = | chapterurl = }}</ref> apărând în multiple forme ionice (în mod obișnuit, I<sup>−</sup> și ionul iodat IO<sub>3</sub><sup>−</sup>) ce au caractere chimice diferite. Acest lucru face ca <sup>129</sup>I să fie asimilat mai ușor în biosferă prin asimilarea acestuia în vegetație, sol, lapte, țesuturi animale etc.

Excesul de <sup>129</sup>Xe stabil din [[meteorit|meteoriți]] a fost clasificat ca rezultat al dezintegrării izotopului <sup>129</sup>I,<ref>{{citat carte | last = P. Dickin | first = Alan | title = Radiogenic isotope geology | url = http://books.google.com/books?id=z8ZCg2HRvWsC&printsec=frontcover&dq=Radiogenic+isotope+geology&hl=ro&cd=1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 30 ianuarie 2010 | edition = a II-a, ilustrată, revizuită | year = 2005 | publisher = Cambridge University Press | language = engleză | isbn = 0521823161 | pages = 430 | chapter = 15.3 Xenon isotopes | chapterurl = http://books.google.com/books?id=z8ZCg2HRvWsC&lpg=PP1&dq=Radiogenic%20isotope%20geology&hl=ro&pg=PA429#v=onepage&q=&f=false }}{{Legătură nefuncțională|date=martie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref> produs de [[supernovă|supernove]], ce a creat praful interstelar și gazele din care este alcătuit [[sistem Solar|sistemul solar]].<ref>{{citat carte | last = P. Dickin | first = Alan | title = Radiogenic isotope geology | url = http://books.google.com/books?id=z8ZCg2HRvWsC&printsec=frontcover&dq=Radiogenic+isotope+geology&hl=ro&cd=1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 30 ianuarie 2010 | edition = a II-a, ilustrată, revizuită | year = 2005 | publisher = Cambridge University Press | language = engleză | isbn = 0521823161 | pages = 317 | chapter = 11.4 Xenon | chapterurl =  }}{{Legătură nefuncțională|date=martie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref> <sup>129</sup>I a fost primul radionuclid dispărut care a fost identificat în sistemul solar timpuriu. Stadiul dezintegrării sale se află la baza datării radiometrice a sistemului de izotopi I-Xe (Iod-xenon), care acoperă o perioadă de 85&nbsp;de&nbsp;milioane de ani din evoluția sistemului solar. Stabilirea raportului izotopic iod-xenon permite stabilirea vârstei aproximative a mineralelor din scoarța terestră sau din meteoriți.<ref name="3rd"/><ref>{{citat carte | last = T. Dodd | first = Robert | title = Meteorites, a petrologic-chemical synthesis | url = http://books.google.com/books?id=krU6AAAAIAAJ&lpg=PP1&dq=Meteorites%2C%20a%20petrologic-chemical%20synthesis&hl=ro&pg=PP1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 30 ianuarie 2010 | edition = ilustrată | year = 1981 | publisher = Cambridge University Press | language = engleză | isbn = 0521225701 | pages = 176 | chapter = 6.5 Formation and metamorphic ages (stages 2 to 5) | chapterurl = http://books.google.com/books?id=krU6AAAAIAAJ&lpg=PP1&dq=Meteorites%2C%20a%20petrologic-chemical%20synthesis&hl=ro&pg=PA161#v=onepage&q=&f=false}}</ref>

== Răspândire pe Pământ ==
Iodul este relativ răspândit în natură, fiind al 47-lea element chimic ca [[Abundență naturală|abundență]] în [[scoarța terestră]],<ref>Singh, op. cit., pag. 69.</ref> însă este foarte dispersat în aceasta,<ref name="Dissanayake">{{cite journal | last = Dissanayake | first = C. B. | coauthors = Chandrajith, Rohana; Tobschall, H. J. |  title = The iodine cycle in the tropical environment — implications on iodine deficiency disorders | journal = International Journal of Environmental Studies | volume = 56 |page= 357| doi = 10.1080/00207239908711210 | year = 1999 | issue = 3}}</ref> aspect care îngreunează extragerea sa. Principalele surse naturale de iod sunt zăcămintele de [[salpetru de Chile]] (NaNO<sub>3</sub>) și [[salpetru de India]] (KNO<sub>3</sub>), fiind întâlnit chiar și în proporție de 1%.<ref name="Zapan1968">Zapan, op. cit., pp. 375–377</ref> Iodurile însoțesc clorurile și bromurile, însă în acestea sunt prezente în concentrații mai mici. Cantități mari de iod se întâlnesc în apa mărilor, deși concentrația medie de iod în apă este de numai 2–3&nbsp;mg&nbsp;I<sub>2</sub>/l. Concentrarea iodului din apă de către [[Algă|algele marine]] explică prezența elementului în cenușa acestora (sub formă de iodură de potasiu în concentrație de până la 0,4%). Apele sondelor petroliere conțin 25–60&nbsp;g&nbsp;I<sub>2</sub>/m³; unele [[apă minerală|ape minerale]] conțin de asemenea iod.

Compușii organoiodici sunt sintetizați de formele de viață marine, cel mai răspândit compus fiind iodometanul. Cantitatea totală de iodometan produsă anual de mediul biogenerator marin este de 214 kilotone.<ref name="Bell">{{cite journal | title = Methyl iodide: Atmospheric budget and use as a tracer of marine convection in global models | last = Bell | first = N.| coauthors = L. Hsu, D. J. Jacob, M. G. Schultz, D. R. Blake, J. H. Butler, D. B. King, J. M. Lobert, E. Maier-Reimer | journal = Journal of GeophysicalResearch | volume = 107 | page= 4340 | doi = 10.1029/2001JD001151 | year = 2002}}</ref> Iodometanul volatil este descompus prin reacții de oxidare în atmosferă, instaurându-se astfel un circuit natural al iodului.<ref name="Dissanayake"/><ref name="Bell"/> Deși este un element prezent în concentrații reduse, [[varec]]ul și alte plante stochează iodul, introducându-l astfel în [[Lanț trofic|lanțul trofic]].

== Circuitul iodului în natură ==
În jur de 400.000 de tone de iod sunt produse de către [[ocean]] sau organismele marine pe an.<ref>[http://www.lenntech.com/periodic-chart-elements/i-en.htm Iodine] (în engleză). Lenntech. Accesat la 14 octombrie 2009.</ref> Cea mai mare parte din această cantitate este depozitată pe sol, unde devine o parte a ciclului biologic. Microorganismele din [[Sol (strat al Pământului)|sol]] au un rol semnificativ în această activitate, iar [[Regnul Fungi|ciupercile]] sunt cunoscute pentru acumularea iodului, deși o parte din el se reîntoarce în oceane prin râuri. S-a arătat că plantațiile de [[orez]] emit iodură de metil — CH<sub>3</sub>I — și că acestea conferă 4% din iodul atmosferic.<ref name="John 200">Emsley, op. cit., pag. 200.</ref>

În unele regiuni, precum [[Stepa Baraba]] din [[Rusia]], nivelul iodului din sol poate să fie de 300 ppm, iar în solurile de-a lungul coastelor [[Japonia|Japoniei]] și [[Țara Galilor|Țării Galilor]] să atingă 150 ppm. Totuși, regiunile expuse [[Eroziunea solului|eroziunii solului]] prin fenomene glaciare și pluviale devin sărace în iod, fiind locurile unde prezența [[Glanda tiroidă|gușei endemice]] are o frecvență ridicată.<ref name="John 200"/> Gușa endemică este o afecțiune cauzată de deficitul de iod<ref>{{citat carte | editor = World Health Organization | title = Health research methodology: a guide for training in research methods | url = http://books.google.ro/books?id=q1oCARkbSNgC&printsec=frontcover&source=gbs_navlinks_s#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 15 ianuarie 2010 | edition = II | year = 2001 | publisher = Regional Office for the Western Pacific | location = Manifa | language = engleză | isbn = 9789290611578 | pages = 136 | chapter = 9: Association and Causation | chapterurl = http://books.google.ro/books?id=q1oCARkbSNgC&lpg=PP1&pg=PA125#v=onepage&q=&f=false}}</ref> și este prezentă la peste 29% din populația globului.<ref>{{citat web  | last = | first =  | title = Deficiența de iod poate cauza anomalii congenitale  | publisher = ''[[Ziarul de Iași]]''  | date = 3 martie 2007  | url = http://www.ziaruldeiasi.ro/ghidul-pentru-sanatate/deficienta-de-iod-poate-cauza-anomalii-congenitale~ni49bv  | accessdate = 13 ianuarie 2010}}</ref><ref>{{citat web  | last =   | first =   | title = Sarea iodată: necesară pentru sănătate  | publisher = ''[[Ioana (revistă)|Ioana]]''  | date =   | url = http://www.revistaioana.ro/Articole_92212/Sarea-iodata:-necesara-pentru-sanatate  | accessdate = 13 ianuarie 2010  | archive-date = 2010-02-16  | archive-url = https://web.archive.org/web/20100216125100/http://www.revistaioana.ro/Articole_92212/Sarea-iodata:-necesara-pentru-sanatate  | dead-url = yes  }}</ref>
== Proprietăți ==
=== Fizice ===
[[Fișier:Iodine-evaporating.jpg|thumb|left|150px|Iod ce sublimează]]
Iodul, la temperatura camerei, este o substanță solidă, de culoare cenușiu-violacee, cristalizată, cu un miros specific și luciu metalic. [[Punct de topire|Punctul de topire]] al iodului este 113,6&nbsp;°C, iar cel de [[Punct de fierbere|fierbere]] 185,24&nbsp;°C.<ref name="handbook 4-16">
{{citat carte | last = R. Lide | first = David | title = CRC handbook of chemistry and physics: a ready-reference book of chemical and physical data | url = http://books.google.com/books?id=WDll8hA006AC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_v2_summary_r&cad=0#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 15 ianuarie 2010 | edition = 85 | year = 2004 | publisher = CRC Press | language = engleză | isbn = 0849304857 | pages = 16 | chapter = Section 4: Properties of the Elements and Inorganic Compounds | chapterurl = http://books.google.com/books?id=WDll8hA006AC&lpg=PA1&ots=UYnE-QO_Mt&dq=CRC%20handbook%20of%20chemistry%20and%20physics&hl=ro&pg=PT850#v=onepage&q=&f=false}}</ref> În ciuda temperaturii mari de fierbere, iodul se [[Evaporare|volatilizează]] chiar și la temperatura camerei prin procesul denumit [[sublimare]].<ref>{{citat carte | last = Wiberg | first = Egon | coauthors = Wiberg, Nils; Holleman, Arnold Frederick | title = Inorganic chemistry | url = http://books.google.ro/books?id=Mtth5g59dEIC&printsec=frontcover&dq=Inorganic+chemistry+Egon+Wiberg&cd=1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 15 ianuarie 2010 | year = 2001 | language = engleză | isbn = 0123526515 | pages = 415 | chapter = XII: The Halogen Group | chapterurl = http://books.google.ro/books?id=Mtth5g59dEIC&lpg=PP1&dq=Inorganic%20chemistry%20Egon%20Wiberg&pg=RA1-PA402#v=onepage&q=&f=false}}</ref> Fiind păstrat în vase etanșe cu scopul de a preîntâmpina pierderea de substanță solidă prin sublimare, pe partea de sus a pereților vasului se poate observa, cu timpul, depunerea [[cristal]]elor de iod datorată desublimării vaporilor din interiorul recipientului.<ref name="Grecu 196">Grecu, op. cit., pag. 196.</ref>
[[Moleculă|Molecula]] de iod este diatomică, iar disocierea termică a acesteia are loc la temperaturi mai mari de 680&nbsp;°C. La 1600&nbsp;°C, disocierea este totală.<ref name="Beral 211"/><ref name="Grecu 196"/>

Iodul în stare solidă cristalizează în [[Sistem de cristalizare|sistem ortorombic]] cu fețe centrate având simbolul '''oF8''' în notația Pearson, structura cristalină fiind similară cu cea a [[Fosfor|fosforului negru]]. Structura cristalină a iodului molecular nu prezintă proprietatea de [[alotropie]].

O altă proprietate fizică a iodului este [[solubilitate]]a scăzută<ref name="Zapan1968"/> în apă: în condiții fizice normale, solubilitatea relativă a iodului în apă este de 1:6000, la temperatura de 20&nbsp;°C este de 1:3450, iar la 50&nbsp;°C are valoarea de 1:1280. Dizolvându-se, formează apa de iod, de culoare galbenă-brună. Pe de altă parte, iodul este ușor solubil în [[solvent|solvenți]] organici oxigenați, formând soluții colorate în brun, datorită producerii unor [[aduct|compuși de adiție]] sau în solvenți organici neoxigenați, cu care formează soluții colorate în violet. Solubilitatea mare a iodului în solvenții organici nemiscibili cu apa este utilizată în extragerea acestuia din soluții apoase. 

Iodul se dizolvă ușor în soluții apoase concentrate de ioduri alcaline sau acid iodhidric, dând soluții brune, datorită formării ionului I<sub>3</sub><sup>-</sup>. Această proprietate este folosită la prepararea [[tinctură de iod|tincturii de iod]] în farmacii.<ref name="Grecu 196"/>

=== Chimice ===
Având o [[afinitate pentru electroni]] mai mică decât [[clor]]ul și [[brom]]ul,<ref>Gregory, op. cit., pag. 88.</ref> iodul prezintă [[electronegativitate]]a 2,5, fiind astfel prezent caracterul electronegativ inferior bromului, reacționând mai puțin violent.<ref name="Grecu 196"/>

Iodul reacționează direct cu unele [[nemetal]]e, cu [[hidrogen]], metale și [[substanță compusă|substanțe compuse]] și se combină direct cu [[sulf]]ul și [[fosfor]]ul.<ref>Gregory, op. cit., pag. 256.</ref>

Reacția iodului cu [[fluor]]ul are loc la temperatura camerei, formându-se pentafluorură de iod. La 250&nbsp;°C aceeași reacție conduce la formarea heptafluorurii de iod. Prin controlarea condițiilor de reacție (−45&nbsp;°C, [[suspensie]] în CFCl<sub>3</sub>), este posibilă izolarea trifluorurii de iod.

<div style="text-align:center"> I<sub>2</sub>(s) + 5F<sub>2</sub>(g) → 2IF<sub>5</sub>(l)    [compus incolor]</div>

<div style="text-align:center"> I<sub>2</sub>(g) + 7F<sub>2</sub>(g) → 2IF<sub>7</sub>(g)    [compus incolor]</div>

<div style="text-align:center">I<sub>2</sub>(s) + 3F<sub>2</sub>(g) → 2IF<sub>3</sub>(s)    [compus galben]</div>

Cu hidrogenul reacționează la 440&nbsp;°C formând acid iodhidric. Cu [[oxigen]]ul nu se combină direct, însă compușii săi oxigenați sunt mai stabili decât cei analogi clorului și bromului. Cu unele [[metal]]e, precum [[fier]]ul sau [[Mercur (element)|mercur]]ul, reacționează la temperatura obișnuită, formând iodurile respective. Față de [[apă]], hidroxizi alcalini și hidrocarburi se comportă în mod analog cu clorul și bromul.<ref name="Zapan1968"/> Hidroxizii alcalini fac incolore soluțiile apoase de iod.

[[Acid azotic|Acidul azotic]] oxidează iodul, formând [[Acid iodic|acidul iodic]], care la temperatura camerei este o substanță solidă cu cristale lucioase:

<div style="text-align:center">3I<sub>2</sub> + 10HNO<sub>3</sub> → 6HIO<sub>3</sub> + 10NO + 2H<sub>2</sub>O</div>

La încălzire, acidul iodic, prin pierdere parțială de apă, la temperatura de 110&nbsp;°C se topește. La temperatura de 200&nbsp;°C, acidul iodic se deshidratează complet, formând [[Pentaoxid de iod|pentaoxidul de iod]]:

<div style="text-align:center">6HIO<sub>3</sub> → 2(HI<sub>3</sub>O<sub>8</sub>) + 2H<sub>2</sub>O</div>

<div style="text-align:center">2(HI<sub>3</sub>O<sub>8</sub>) → 3I<sub>2</sub>O<sub>5</sub> + H<sub>2</sub>O</div>

Caracterul oxidant al iodului este inferior celor doi halogeni. Astfel, tiosulfatul de sodiu este oxidat la tetrationat de sodiu și nu la sulfat, ca în cazul clorului:

<div style="text-align:center">I<sub>2</sub> + 2Na<sub>2</sub>SSO<sub>3</sub> =Na<sub>2</sub>S<sub>2</sub>[S<sub>2</sub>]<sup>2-</sup>O<sub>6 </sub>+ 2NaI</div>

Reacția este cantitativă și stă la baza [[iodometrie]]i, metodă de analiză frecvent utilizată în chimia analitică.<ref name="Grecu 197">Grecu, op. cit., pag. 197.</ref>

Iodul formează cu [[amidon]]ul, mai precis cu amiloza din acesta, un compus de incluziune de tip aduct, cu o compoziție încă necunoscută. Ca și structură, macromoleculele de amiloză adoptă o configurație de tip helix în care spațiul interior cu diametrul de 5Å este ocupat de atomii de iod care se leagă prin intermediul unor catene liniare, de culoare albastră-intensă. Prin încălzirea lui la 70–100&nbsp;°C, culoarea dispare și reapare la răcire. Amilopectina din amidon, cu structura macromoleculară ramificată cu lanțuri legate între ele prin intermediul grupărilor aldehidice CH<sup>2</sup>, formează un complex de culoare violacee-purpurie. Aceasta este o reacție utilizată în identificarea iodului.<ref name="Grecu 196"/>

== Compușii chimici ai iodului ==
=== Acizi ===
;Acidul iodhidric
Acidul iodhidric, HI, care prezintă proprietăți similare cu cele ale acidului clorhidric și bromhidric, este un [[gaz]] obținut prin încălzirea blândă a unui amestec de [[fosfor]] și iod, de 1:16, stratificat cu [[nisip]] umed sau [[sticlă]] pisată, într-un tub mic. Gazul poate fi colectat de [[Mercur (element)|mercur]] sau absorbit de apă, dacă este nevoie de soluție acidă. Această reacție este foarte violentă datorită proprietăților celor două elemente chimice.<ref name="William 89">Gregory, op. cit., pag. 89.</ref>
<div style="text-align:center">PI<sub>3</sub> + 3 H<sub>2</sub>O → H<sub>3</sub>PO<sub>3</sub> + 3 HI</div>
Acidul iodhidric, în condiții obișnuite, este un gaz incolor cu un puternic miros sufocant. Fumegă în aer și este absorbit de apă la fel ca acidul clorhidric. Are solubilitate mare în apă, un litru de apă pură putând dizolva 400 l de acid iodhidric. Este un acid tare cu un pronunțat caracter caustic.

Reacția cu oxizii metalelor are ca produs de reacție apă și ioduri.<ref name="Zapan1968"/> Reacționând cu o soluție de [[argint]] se formează un precipitat alb-gălbui de [[iodură de argint]], cu soluție de [[plumb]] un precipitat galben de [[iodură de plumb]] și cu [[peroxid de mercur]] un precipitat de [[diiodură de mercur]] de culoare roșie.<ref name="William 90">Gregory, op. cit.,  pag. 90.</ref>

;Acidul iodic
Acidul iodic, HIO<sub>3</sub>, este o substanță analoagă acizilor clorici și bromici, foarte solubilă în apă și cu gust foarte acru; se dizolvă ușor în iod și oxigen. Poate fi descompus de către acizii clorhidric, bromhidric, sulfihdric și sulfuros, eliminându-se iodul.<ref name="William 90"/>

Acidul iodic conține iod în starea de oxidare +5, fiind unul din cei mai stabili oxiacizi ai halogenilor în stare pură. Când are loc încălzirea, se deshidratează în pentaoxid de iod.

;Acidul periodic
Acidul periodic, HIO<sub>4</sub>, este o substanță formată atunci când clorul este plasat într-o soluție fierbinte, ce conține 7 părți de [[carbonat de sodiu]] în 100 de părți de apă, din care o parte de iod este în suspensie, unde se formează o [[sare]] albă; sarea este periodatul de sodiu.<ref name="William 90"/>

La încălzire, acest acid este descompus în oxigen și acid iodic.<ref name="William 91">Gregory, op. cit., pag. 91.</ref>

=== Alți compuși ===
Când iodul este pus în contact cu o soluție de [[amoniac]], se formează o pudră neagră, a cărei compoziție este fie NI<sub>3</sub>, fie NI<sub>4</sub>. Explodează foarte violent când devine uscată la contact cu aerul sau la frecare, fiind — din această cauză — o substanță foarte periculoasă.<ref name="William 91"/><ref>{{citat carte | last = Davy | first = Humphry | editor = John Davy | title = The Collected Works Of Sir Humphry Davy, Bart. LL.D. F.R.S. Foreign Associate Of The Institute Of France, Etc., Vol. V. | url = http://books.google.ro/books?id=gpwEAAAAYAAJ&printsec=frontcover&source=gbs_navlinks_s#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 15 ianuarie 2010 | year = 1840 | publisher = Smith, Elder and co. | location = Londra | language = engleză | pages = 470 | chapter = XVII: Further Experiments and Observations on Iodine | chapterurl = http://books.google.ro/books?id=gpwEAAAAYAAJ&dq=The%20Collected%20Works%20Of%20Sir%20Humphry%20Davy%20vol%20v&pg=PA457#v=onepage&q=The%20Collected%20Works%20Of%20Sir%20Humphry%20Davy%20vol%20v&f=false
}}</ref> În combinație cu clorul, formează 2 compuși, ICl și ICl<sub>3</sub>, nu foarte cunoscuți. Sunt lichide volatile de culoare brună, cu un miros înțepător, ce afectează ochii.<ref name="William 91"/>

== Acțiune fiziologică ==
Iodul este întâlnit în organismul uman în [[glanda tiroidă]]; alte organe care prezintă concentrații de iod sunt [[Glandă salivară|glandele salivare]], [[stomac]]ul, glanda [[pituitară]] și [[ovar]]ele. În tiroidă, iodul este folosit la sinteza [[hormon]]ilor [[tiroxină|tiroxinei]] și triiodotironinei, hormoni care au rol reglator al anumitor funcții metabolice, în special în controlul temperaturii.<ref name="John 195">Emsley, op. cit., pag. 195.</ref>

Organismul persoanelor din societățile dezvoltate asimilează iodul din hrană în proporție mai redusă decât persoanele din comunitățile tradiționale, din cauza diferențelor în compoziția [[alimentație]]i. [[Lapte]]le este o sursă majoră de iod, nivelul acestuia dublându-se în anii recenți, deoarece hrana vițeilor este suplimentată cu iod și pentru că înainte de muls ugerele sunt dezinfectate cu antiseptice pe bază de iod.<ref name="John 195"/><ref>Assembly of Life Sciences (U.S.), op. cit., pag. 303.</ref><ref>{{citat carte | last = G. Dudek | first = Susan | title = Nutrition essentials for nursing practice | url = http://books.google.ro/books?id=xvVsAAAAMAAJ&source=gbs_navlinks_s | accessdate = 16 ianuarie 2010 | edition = 4 | year = 2001 | publisher = Lippincott Williams & Wilkins | language = engleză | isbn = 0781723442 | pages = 148}}</ref> Alimentele cele mai bogate în iod sunt [[cod (pește)|codul]], [[scoică|scoicile]], [[crevete|creveții]], [[hering]]ul, [[floarea soarelui|semințele de floarea-soarelui]], [[algă|algele]] și [[ciupercă|ciupercile]].<ref>Assembly of Life Sciences (U.S.), op. cit., pag. 302.</ref><ref>{{citat carte | last = D. Kirschmann | first = John | coauthors = Nutrition Search, Inc | title = Nutrition Almanac | url = http://books.google.ro/books?id=pqsxS9tge8kC&printsec=frontcover&source=gbs_navlinks_s#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 16 ianuarie 2010 | edition = 6 | year = 2006 | publisher = McGraw-Hill Professional | language = engleză | isbn = 0071436588 | pages = 64 | chapter = Nutrients | chapterurl = http://books.google.ro/books?id=pqsxS9tge8kC&lpg=PP1&pg=PT23#v=onepage&q=&f=false}}</ref> Consumul unor alimente, precum [[cartof]]ii dulci, poate contribui la diminuarea asimilării iodului în organism, acest proces metabolic afectându-i în primul rând pe cei care locuiesc în zone cu deficit de iod.<ref name="John 196">Emsley, op. cit., pag. 196.</ref>

Iodul este necesar în mod special în primele 3 luni de sarcină pentru dezvoltarea [[sistem nervos|sistemului nervos]] al copilului, mamele cu deficiență de iod putând să nască copii cretini.<ref>{{citat carte | last = Insel | first = Paul | coauthors = Turner, R. Elaine; Ross, Don | title = Discovering Nutrition | url = http://books.google.ro/books?id=Vc_Cc4GFgmMC&printsec=frontcover&source=gbs_navlinks_s#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 16 ianuarie 2010 | edition = 3 | year = 2009 | publisher = Jones & Bartlett Publishers | language = engleză | isbn = 0763758736 | pages = 445 | chapter = 10: Water and Minerals: The Ocean Within | chapterurl = http://books.google.ro/books?id=Vc_Cc4GFgmMC&lpg=PA1&dq=Discovering%20Nutrition&pg=PT472#v=onepage&q=&f=false
}}</ref>

În anul [[1820]], francezul [[Jean-François Coindet]] a fost primul care a folosit iodul în [[medicină]], sub forma unei [[tinctură]] de iod și iodură de potasiu, acesta folosind-o ca un medicament pentru combaterea gușii endemice. El a observat că tratamente tradiționale contra gușii constau în consumarea cenușii de alge, iar din moment ce alga era bogată în iod, acesta ar fi fost ingredientul activ. A avut dreptate, însă, deoarece pacienții care au primit tinctură de iod ca medicament au suferit dureri gastrice severe din cauza efectelor iritante ale acesteia, tratamentul fiind abandonat.<ref name="John 196"/><ref>Shike, op. cit., pag. 5.</ref>

Cu toate că soluția de iod a eșuat ca remediu pentru gușă, ea a devenit un tratament acceptat pentru rănile deschise, chiar dacă nu se știa la vremea aceea că eficacitatea acestuia se datora proprietăților sale antiseptice. O perioadă, iodul și compușii iodici organici au fost folosiți pe scară largă ca [[antiseptic]]e și [[dezinfectant]]e; cu timpul, aceștia au fost înlocuiți cu preparate mai puțin agresive.

În [[1830]] a fost stabilită o altă legătură între gușă și nivelul de iod, observându-se că în regiunile în care gușa era endemică rezervele de apă aveau un conținut redus de iod, dar încercările de la mijlocul secolului al XIX-lea de vindecare a gușii cu ajutorul acestui element a fost abandonată când pacienții au început să sufere vizibil din cauza excesului de iod.<ref name="John 197">Emsley, op. cit., pag. 197.</ref>

În anul [[1850]] s-a stabilit că iodul este un element chimic esențial pentru organismele vii. Necesarul zilnic de iod este de 100–200&nbsp;μg.<ref>Shike, op. cit., pag. 302.</ref> Importanța acestuia la om și animale se manifestă prin biosinteza hormonilor tiroidieni (tiroxina și triiodotironina) și prin prevenirea formării gușii. Cantitatea minimă de iod absorbită pentru a preveni gușa este de 70 micrograme pe zi.<ref name="John 195"/> În [[Regatul Unit]], valoarea de referință este dublă ca măsură de precauție. Limita superioară de siguranță este de 1&nbsp;mg/zi, existând riscul afectării tiroidei în cazul depășirii acestei doze.

Existența iodului în glanda tiroidă a fost demonstrată de către un medic, Dr. Bauman,<ref>[http://www.discoveriesinmedicine.com/Hu-Mor/Iodine.html Iodine] (în engleză). Medical Discoveries. Accesat la 2 noiembrie 2009.</ref> care, după ce a vărsat acid azotic concentrat pe un fragment de glandă tiroidă, a observat vapori de iod ce se degajau din țesutul descompus. Cu toate acestea, abia în [[1916]], un biolog american, David Marine, din Ohio, a indicat că gușa endemică ar putea fi tratată și prevenită cu iod ca supliment alimentar, cea mai bună cale de a face asta fiind adăugarea lui în sare. [[Sare iodată|Sarea iodată]] a fost introdusă în SUA în anul [[1930]] și în următoarele două decenii gușa a fost eradicată în această țară.

S-a estimat că deficiența de iod din alimentație afecta 750 de milioane de oameni în lumea dezvoltată în [[1990]], iar din aceștia 10 milioane sufereau de [[cretinism]]. Cei mai expuși la acest risc sunt persoanele din China și India, unde datorită practicării culturilor agricole intensive timp de secole, apa potabilă și solul au fost sărăcite în iod.<ref name="John 196"/><ref>Shike, op. cit., pag. 309.</ref>

[[OMS]] și [[UNICEF]] au inițiat și promovat diverse campanii pentru încurajarea consumului sării iodate în anul [[2000]] și multe țări unde există această deficiență au reglementat pe cale legală obligativitatea procesatorilor de sare de consum de a livra pe piață numai sare iodată.

Carența de iod prezintă următoarele manifestări: [[hipotiroidie]],<ref name="Jane 130">{{citat carte | last = Higdon | first = Jane | title = An Evidence-Based Approach to Vitamins and Minerals: Health Implications and Intake Recommendations | url = http://books.google.com/books?id=xyh6fTYsiBYC&dq=An+evidence-based+approach+to+vitamins+and+minerals&printsec=frontcover&source=bl&ots=ichOjQFztn&sig=aSiVY4IFC3b-jZgl4GrIuMPFAgA&hl=ro&ei=xiBSS6fyMpWd-gbryJ3dCA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&ved=0CA4Q6AEwAQ#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 16 ianuarie 2010 | year = 2003 | publisher = Thieme | language = engleză | isbn = 1588901246 | pages = 130 | chapter = 18: Iodine}}</ref> [[nanism]] tiroidian,<ref>[http://www.boli-medicina.com/endocrinologie/bolile-tiroidei/HIPOTIROIDISMUL-Sl-MIXEDEMUL-BM-COM.php Hipotiroidismul și mixedemul]. Boli-Medicină.com. Accesat la 2 noiembrie 2009.</ref> activitate cerebrală diminuată,<ref name="Jane 130"/> gușă endemică,<ref>{{citat carte | last = D. Semba | first = Richard | coauthors = W. Bloem; Martin | title = Nutrition and Health in Developing Countries | url = http://books.google.com/books?id=RhH6uSQy7a4C&printsec=frontcover&dq=Nutrition+and+health+in+Developing+countries&hl=ro&cd=1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 16 ianuarie 2010 | year = 2008 | edition = II | publisher = Humana Press | language = engleză | isbn = 9781934115244 | doi = 10.1007/978-1-59745-464-3 | pages = 344 | chapter = 12: Malnutrition | chapterurl = http://books.google.com/books?id=RhH6uSQy7a4C&lpg=PR2&dq=Nutrition%20and%20health%20in%20Developing%20countries&hl=ro&pg=PA341#v=onepage&q=&f=false}}</ref> [[anemie]],<ref>{{citat carte | last = M. Pettifor | first = John | coauthors = Zlotkin, Stanley | title = Micronutrient Deficiencies During the Weaning Period and the First Years of Life, Volumul 54 din Nestlé Nutrition Workshop Series | url = http://books.google.com/books?id=_KPrE7i1k_AC&lpg=PP1&dq=Micronutrient%20deficiencies%20during%20the%20weaning%20period%20and%20the%20first%20years%20of%20life&hl=ro&pg=PP1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 16 ianuarie 2010 | year = 2004 | publisher = Karger Publishers | language = engleză | isbn = 3805577206 | pages = 16 | chapter = | chapterurl =}}</ref> [[mixedem]],<ref>Assembly of Life Sciences (U.S.), op. cit., pag. 305.</ref> [[obezitate]],<ref>{{citat carte | last = Ritchason | first = Jack | title = The Little Herb Encyclopedia | url = http://books.google.com/books?id=P7IKgTkTHIcC&lpg=PP1&dq=The%20Little%20Herb%20Encyclopedia&hl=ro&pg=PP1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 16 ianuarie 2010 | edition = 3 | year = 1995 | publisher = Woodland Publishing | language = engleză | isbn = 1885670281 | pages = 130 | chapter = 1: Individual Herbs | chapterurl = http://books.google.com/books?id=P7IKgTkTHIcC&lpg=PP1&dq=The%20Little%20Herb%20Encyclopedia&hl=ro&pg=PA1#v=onepage&q=&f=false}}</ref> piele îngroșată și uscată, senzații de frig.<ref>{{citat carte | author = Lippincott Williams & Wilkins | title = Professional Guide to Diseases | url = http://books.google.com/books?id=1h6vu60L6FcC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_navlinks_s#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 16 ianuarie 2010 | edition = 9 | year = 2008 | publisher = Lippincott Williams & Wilkins | language = engleză | isbn = 0781778999 | pages = 558 | chapter = 10: Metabolic and nutritional disorders | chapterurl = http://books.google.com/books?id=1h6vu60L6FcC&lpg=PP1&hl=ro&pg=PA541#v=onepage&q=&f=false}}</ref>

Excesul de iod în organism conduce spre hiperfagie<ref>{{citat carte | last = Saint | first = Sanjay | coauthors = Frances, Craig | title = Saint-Frances Guide to Inpatient Medicine | url = http://books.google.com/books?id=7M8oznCFaGkC&dq=Saint-Frances+guide+to+inpatient+medicine&hl=ro&cd=1 | accessdate = 16 ianuarie 2010 | edition = 2 | year = 2003 | publisher = Lippincott Williams & Wilkins | language = engleză | isbn = 0781737281 | pages = 431}}</ref> (deși bolnavii cu hipersecreție de hormoni tiroidieni scad în greutate datorită catabolismului stimulat prea puternic), supraexcitare corticală (iritabilitate și nervozitate ce conduc până la tremurături ale mâinilor), senzații permanente de cald (ce au ca efect intoleranța la cald) și exoftalmie<ref>{{citat carte | last = Siegenthaler | first = Walter | title = Differential Diagnosis in Internal Medicine: From Symptom to Diagnosis | url = http://books.google.com/books?id=MaDJ6nlaQKYC&printsec=frontcover&dq=Differential+diagnosis+in+internal+medicine&hl=ro&cd=1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 16 ianuarie 2010 | year = 2007 | publisher = Thieme | language = engleză | isbn = 1588905519 | pages = 93 | chapter = 3.2: External Appearance | chapterurl = http://books.google.com/books?id=MaDJ6nlaQKYC&lpg=PP1&dq=Differential%20diagnosis%20in%20internal%20medicine&hl=ro&pg=PA79#v=onepage&q=&f=false}}</ref> (produsă de un mucus ce împinge [[glob ocular|globul ocular]] din orbită până când pleoapele nu se mai pot închide complet și, datorită uscării [[cornee]]i, aceasta devenind opacă, în cazurile grave putând să apară [[orbire]]a<ref>{{citat carte | last = L. Bricker | first = Steven | coauthors = P. Langlais, Robert; S. Miller, Craig | title = Oral Diagnosis, Oral Medicine and Treatment Planning | url = http://books.google.com/books?id=525T7rw_M4IC&lpg=PP1&dq=Oral%20Diagnosis%2C%20Oral%20Medicine%20and%20Treatment%20Planning&hl=ro&pg=PP1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 16 ianuarie 2010 | edition = 2 | year = 2001 | publisher = BC Decker Inc | language = engleză | isbn = 1550092065 | pages = 594 | chapter = 19: Extraoral Findings: Eyes, Ears, Nose, and Neck | chapterurl = http://books.google.com/books?id=525T7rw_M4IC&lpg=PP1&dq=Oral%20Diagnosis%2C%20Oral%20Medicine%20and%20Treatment%20Planning&hl=ro&pg=PA593#v=onepage&q=&f=false}}</ref>). Experimentele pe șobolani au pus în evidență incidența asupra fertilității sexului feminin.<ref>[http://www.merck.com/mmpe/sec01/ch005/ch005e.html Iodine] (în engleză). Merck & Co., Inc. Accesat la 2 noiembrie 2009.</ref><ref>Assembly of Life Sciences (U.S.), op. cit., pag. 223.</ref>

== Producere ==
Dintre numeroasele amplasamente unde există minerale cu conținut de iod, doar două sunt exploatate ca sursă de iod: un mineral din Chile (caliche)<ref name="Elzea"/> și câmpurile petroliere din Japonia<ref name="Elzea"/> și Statele Unite.<ref name="Elzea"/>

În caliche se găsește [[azotat de sodiu]], care este principalul produs în activitățile miniere și cantități mici de iodat de sodiu și iodură de sodiu. În timpul [[Flotare|flotării]] minereului și producerii azotatului de sodiu pur se extrage iodat de sodiu și iodură de sodiu.<ref name="Elzea">{{citat carte | title = Industrial Minerals & Rocks: Commodities, Markets, and Uses | publisher = Society for Mining, Metallurgy, and Exploration (U.S.) | editor = Jessica Elzea Kogel, Nikhil C. Trivedi, James M. Barker | edition = 7 | year = 2006 | isbn = 9780873352338 | url = http://www.google.com/books?id=zNicdkuulE4C&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_navlinks_s#v=onepage&q=&f=false | pages = 541–552 | chapter = Clays | chapterurl = http://www.google.com/books?id=zNicdkuulE4C&lpg=PP1&hl=ro&pg=PA335#v=onepage&q=&f=false}}</ref> Concentrația relativ mare de iod în caliche și dezvoltarea mineritului intensiv, practicat în ultimii ani, au propulsat statul chilian în poziție de lider mondial la producția de iod în [[2007]].
[[Fișier:IodProductie.PNG|thumb|200px|Producția de iod din anul [[2005]]]]

Majoritatea producătorilor de iod utilizează ca materie primă apele saline prezente în zăcămintele de gaz natural. Câmpul de gaze naturale japonez din partea estică din [[Minami Kanto]] și cel din nord-vestul [[Oklahoma|Oklahomei]], [[Bazinul Anadarko]], [[Statele Unite ale Americii]] sunt două surse de apă salină bogate în iod. Acestea au o temperatură de peste 60&nbsp;°C datorită adâncimii la care se găsesc sursele. Mai întâi, apa este purificată și acidulată prin utilizarea [[Acid sulfuric|acidului sulfuric]],<ref name="Singh">Singh, op. cit., pag. 70.</ref> apoi iodura este oxidată la iod cu ajutorul clorului. Rezultatul este o soluție de iod diluată care necesită o procedură de concentrare. În acest scop, soluția este [[Barbotare|barbotată]] cu aer, cauzând evaporarea iodului, dirijat apoi spre o coloană de absorbție cu acid în care se adaugă [[dioxid de sulf]] — folosit pentru reducerea elementului chimic căutat.<ref>Emsley, op. cit., pag. 198.</ref> Acidul iodhidric reacționează cu clorul producând precipitarea iodului, iar după filtrare și purificare, iodul astfel obținut este aglomerat.<ref name="Singh"/><ref name="Maekawa">{{cite journal | journal = Geochemical Journal | volume = 40 | page = 475| year = 2006 | title =  Chemical and isotopic compositions of brines from dissolved-in-water type natural gas fields in Chiba, Japan | author = Tatsuo Maekawa, Shun-Ichiro Igari and Nobuyuki Kaneko | language = engleză | doi = 10.2343/geochemj.40.475 | issue = 5}}</ref> Reacțiile chimice în procesul descris sunt prezentate mai jos:
<div style="text-align:center">2 HI + Cl<sub>2</sub> → I<sub>2</sub>↑ + 2 HCl</div>
<div style="text-align:center">I<sub>2</sub> + 2 H<sub>2</sub>O + SO<sub>2</sub> → 2 HI + H<sub>2</sub>SO<sub>4</sub> </div>
<div style="text-align:center">2 HI + Cl<sub>2</sub> → I<sub>2</sub>↓ + 2 HCl</div>

Producția iodului prin electroliza apei de mare nu este o metodă agreată din cauza insuficienței iodului din apă și consumului foarte mare de energie electrică implicat în procesul electrolizei. O altă sursă de iod este [[varec]]ul, folosit ca sursă primară în secolul al XIX-lea, actualmente el nemaifiind folosit întrucât randamentul economic al metodei de extragere nu este satisfăcător.

Mostrele comerciale de iod solid conțin impurități în proporție ridicată; acestea pot fi înlăturate prin sublimarea și apoi desublimarea vaporilor rezultați. O compoziție ultrapură de iod poate fi obținută prin reacția iodurii de potasiu sau sodiu cu [[sulfat de cupru (II)]], care are ca produs de reacție [[Iodură de cupru|iodura de cupru]] (II). Aceasta fiind instabilă se va descompune în iodură de cupru (I) și iod molecular: 
<div style="text-align:center"> Cu<sup>2+</sup> + 2 I<sup>−</sup> → CuI<sub>2</sub></div>
<div style="text-align:center"> 2 CuI<sub>2</sub> → 2 CuI + I<sub>2</sub></div>

În laborator pot fi utilizate diverse metode de izolare a iodului, de exemplu izolarea analoagă a [[halogen]]urilor: oxidarea iodului din ioduri cu ajutorul [[dioxid de mangan|dioxidului de mangan]] și acidului sulfuric de 0,5 [[fracție masică]] sau prin tratarea iodurilor cu clorură de fier (III) în mediu acid.

== Aplicații ==

Iodul elementar este folosit ca [[dezinfectant]] în diverse forme. Poate fi folosit ca element în sine sau sub forma [[anion]]ului I<sub>3</sub><sup>-</sup> dizolvat în apă. Iodul poate proveni din iodofori, care conțin iod și un agent solubilizant. Exemple de astfel de soluții sunt:<ref>{{citat carte | last = Block | first = Seymour Stanton | title = Disinfection, sterilization, and preservation | url = http://books.google.com/books?id=3f-kPJ17_TYC&printsec=frontcover&dq=Disinfection,+sterilization,+and+preservation&hl=ro&cd=1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 30 ianuarie 2010 | edition = a V-a, ilustrată | year = 2001 | publisher = Lippincott Williams & Wilkins | language = engleză | isbn = 0683307401 | pages = 159 | chapter = 8. Iodine and Iodine Compounds | chapterurl = http://books.google.com/books?id=3f-kPJ17_TYC&lpg=PP1&dq=Disinfection%2C%20sterilization%2C%20and%20preservation&hl=ro&pg=PA159#v=onepage&q=&f=false}}</ref> tinctura de iod (iod în etanol sau iod și iodură de sodiu într-un amestec de [[etanol]] și apă), [[Soluție Lugol|soluția Lugol]] (iod și iodură în apă, formând în mare parte triiodură) și [[povidonă iodinată|iod povidonat]]<ref>McCall și Tankersley, op. cit., pag. 408.</ref><ref name="Trottop">Trott, op. cit., pag. 83.</ref> (un iodofor).

[[Fișier:Testing seed for starch.jpg|200px|thumb|left|Testarea cu o soluție de iod a unei semințe pentru depistarea amidonului]]

Iodul formează un complex albastru intens cu amidonul și glicogenul (clatrat). Pe această proprietate se bazează numeroase aplicații practice de identificare a unor compuși organici. În [[iodometrie]], concentrația unui [[oxidant]] poate fi determinată prin adăugarea unui exces de iodură, împreună cu puțin iod, pentru distrugerea iodului elementar/triiodurii ca rezultat al oxidării de către materialul oxidant. Un indicator de [[amidon]] este folosit pe măsură ce indicatorul se epuizează, crescând contrastul vizual (albastrul închis devine incolor, în locul decolorării triiodurii galbene).<ref name="msds"/>

Iodul poate fi utilizat în testarea unor eșantioane alimentare pentru determinarea existenței amidonului.<ref name="msds"/>

Soluțiile cu iod pot fi folosite în depistarea [[bancnotă|bancnotelor]] contrafăcute, pornind de la premisa că [[hârtie|hârtia]] acestora poate conține amidon. Hârtia ce conține amidon poate fi testată cu o iodură pentru depistarea oxidanților precum peroxizii. Substanțele oxidante transformă iodura în iod, care apare albastru. O soluție de amidon și iodură poate fi preparată în același scop.<ref name="msds">{{citat web | work = The MSDS HyperGlossary | author = R. Toreki | title = Peroxide | url = http://www.ilpi.com/msdS/ref/peroxide.html | language = engleză}}</ref>

În procedura [[Coloscopie|colposcopiei]], [[Soluție Lugol|soluția Lugol]] este aplicată în regiunea vaginală și cervicală. Țesutul vaginal normal se colorează în maro datorită conținutului mare de glicogen (o colorație similară cu cea a amidonului), în timp ce un țesut predispus la apariția [[cancer]]ului nu se va colora, apărând într-o nuanță pală, comparativ cu țesutul înconjurător. Biopsia țesutului afectat poate fi efectuată pe baza selecției dată de această metodă. Această procedură se numește [[Test Schiller|testul lui Schiller]].<ref name="ct"/>

[[Fișier:Diatrizoic acid.svg|200px|thumb|right|Acid diatrizoic, un radiocontrastant]]

Fiind un element greu, iodul este radioopac. Compușii organici de un anume tip (derivați benzenici ce substituie iodul) sunt utilizați în medicină ca radiocontrastant al [[Radiații X|radiațiilor X]] pentru injecțiile intravenoase. Această tehnică este asemănătoare cu tehnicile avansate ale utilizării radiațiilor X precum angiografia și tomografia.<ref name="ct">[http://www.mayfieldclinic.com/PE-CT.htm Computed Tomography] (în engleză). Mayfield Clinic. Accesat la 2 noiembrie 2009.</ref>

Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizați în tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumulează iod în tiroidă, iar izotopii iodului radioactiv pot distruge țesutul afectat de cancer în mod selectiv, în timp ce doza radioactivă rămâne mică pentru restul organismului.

În [[1839]] [[Louis Daguerre]] își publicase metoda de fotografiere, prin așa numita metodă a [[dagherotipie]]i. Imaginea era produsă pe o placă de sticlă acoperită cu argint metalic expusă vaporilor de iod, formând astfel un strat fotosensibil de iodură de argint. Cu cât lumina incidentă era mai intensă, cu atât iodura de argint se transforma în argint metalic. Iodul format în această reacție se putea spăla de pe placă, lăsând imaginea pozitivă.<ref>{{citat carte | last = Emsley | first = John | title = Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements | url = http://books.google.com/books?id=j-Xu07p3cKwC&lpg=PP1&dq=Nature's%20building%20blocks%3A%20an%20A-Z%20guide%20to%20the%20elements&hl=ro&pg=PP1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 30 ianuarie 2009 | edition = ilustrată, retipărită | year = 2003 | publisher = Oxford University Press | language = engleză | isbn = 0198503407 | pages = 199 | chapter = The elements (A–Z) | chapterurl = http://books.google.com/books?id=j-Xu07p3cKwC&lpg=PP1&dq=Nature's%20building%20blocks%3A%20an%20A-Z%20guide%20to%20the%20elements&hl=ro&pg=PA17#v=onepage&q=&f=false}}</ref>

Pe lângă aplicațiile anterioare, iodul a mai fost folosit ca adjuvant al unor suplimente alimentare pentru animale, la prepararea unor [[cerneală|cerneluri]] și [[colorant|coloranți]],<ref name="Zapan1968"/> produse farmaceutice, [[dezinfectant]]e industriale, [[stabilizator]]i;<ref>{{citat carte | author = United States Department of the Interior Geological Survey și United States Bureau of Mines | title = Mineral Commodity Summaries 1996 | url = http://books.google.com/books?id=agWRXY2pYh8C&lpg=PT1&dq=0-16-048509-6&hl=ro&pg=PP1#v=onepage&q=0-16-048509-6&f=false | accessdate = 30 ianuarie 2010 | year = 1996 | publisher = DIANE Publishing | language = engleză | isbn = 0160485096 | pages = 80 | chapter = Iodine | chapterurl = http://books.google.com/books?id=agWRXY2pYh8C&lpg=PT1&dq=0-16-048509-6&hl=ro&pg=PA80#v=onepage&q=&f=false}}</ref> totodată a fost utilizat în transformarea iodului în iodură de titan pentru aplicații catalitice.<ref>Aldea și Uivarosi, op. cit., pag. 465.</ref> Iodura de argint este utilizată pentru creșterea sensibilității filmelor fotografice,<ref name="Zapan1968"/> iodura de zirconiu pentru prepararea zirconiului pur, iar iodura de potasiu ca supliment alimentar pentru animale și adaos la sarea de bucătărie destinată consumului uman. Compușii organici ai iodului sunt folosiți în industria farmaceutică și a vopselelor, precum și în stabilizarea [[nailon]]ului.

Iodul poate fi folosit în [[producerea hidrogenului]] prin procedeul [[acid sulfuric]]–[[iod]], în trei faze:<ref name=ECM/> la 120&nbsp;°C reacționează [[iod]] și [[dioxid de sulf]] cu apa și rezultă hidrură de iod și acid sulfuric:
:<math>I_2+SO_2+2H_2O \rightarrow 2HI+H_2SO_4</math>
După separarea celor două componente rezultate, la 830–850&nbsp;°C acidul sulfuric se descompune în dioxid de sulf și oxigen:
:<math>2H_2SO_4 \rightarrow 2SO_2+2H_2O+O_2</math>
Din hidrura de iod, la 300–320&nbsp;°C rezultă hidrogen și elementul inițial, iodul:
:<math>2HI \rightarrow I_2+H_2</math>

Randamentul procedeului, considerat raportul dintre puterea calorifică inferioară a hidrogenului produs și energia consumată pentru producerea lui, este de c.&nbsp;38&nbsp;%.

== Aspecte de sănătate și securitate ==
[[Fișier:Skull and Crossbones.svg|left|thumb|100px|Simbolul pentru substanțe toxice]]
[[Fișier:Hazard N.svg|thumb|100px|Simbolul pentru substanțe periculoase pentru mediul înconjurător]]
Scopul principal al utilizării iodului în domeniul medical este exploatarea proprietății sale [[antiseptic]]e. Este un agent bactericid, sporicid, protoacid, cisticid și virucid.<ref name="Trottop" /><ref name="Kent 226">Olson, op. cit., pag. 226.</ref> Deoarece este foarte puțin solubil în [[apă]], soluțiile sunt preparate sub forma tincturilor în [[etanol]]. [[Iodoform]]ul, iodoclorhidroxichinolina, iodoforul, iodurile de sodiu și potasiu de asemenea exercită efecte bactericide prin eliberarea iodului. [[Soluție Lugol|Soluția Lugol]] (5% iod și 10% iodură de potasiu) este utilizată în tratamentul împotriva hipertiroidismului și pentru profilaxia absorbțiilor radiațiilor iodice după accidente nucleare. Medicamentul antiaritmic amiodaron eliberează iod și poate cauza tirotoxicoză după o folosire îndelungată.<ref name="Kent 226"/>

Iodul este o substanță corozivă datorită proprietăților sale oxidante.<ref>{{citat carte | last = Kleinberg | first = Jacob | coauthors = A. Cowan, George | editor = Subcommittee on Radiochemistry, National Academy of Sciences — National Research Council | title = The radiochemistry of fluorine, chlorine, bromine and iodine | url = http://books.google.com/books?hl=ro&id=0j4gAAAAIAAJ&dq=The+radiochemistry+of+fluorine%2C+chlorine%2C+bromine+and+iodine&q=edit#search_anchor | accessdate = 30 ianuarie 2010 | year = 1960 | month = ianuarie | publisher = Office of Technical Services, Department of Commerce | language = engleză | isbn = | pages = 9}}</ref><ref name="Mager">{{citat carte | author = Jeanne Mager Stellman, International Labour Office | title = Encyclopaedia of Occupational Health and Safety: Guides, indexes, directory. Vol. 4 | url = http://books.google.com/books?id=e4_S46UcI2AC&lpg=PT266&dq=iodine%20Encyclopaedia%20of%20occupational%20health%20and%20safety&lr=&hl=ro&pg=PA1#v=onepage&q=&f=false | accessdate = 30 ianuarie 2010 | edition = a IV-a, ilustrată | editor = Jeanne Mager Stellman | year = 1998 | language = engleză | isbn = 9221098176 | pages = 104.211 | chapter = Guide to Chemichals | chapterurl = http://books.google.com/books?id=e4_S46UcI2AC&lpg=PT266&dq=iodine%20Encyclopaedia%20of%20occupational%20health%20and%20safety&lr=&hl=ro&pg=PT56#v=onepage&q=&f=false}}</ref> Când este înghițit, iodul nu este absorbit, dar poate cauza [[Gastroenterită|gastroenterite]] severe. În organism, iodul este transformat rapid în iodură, în mod pasiv, de către [[amidon]] și stocat în glanda tiroidă. 
[[Fișier:Hazard X.svg|thumb|100px|left|Simbolul pentru substanțe iritante]]
Vaporii de iod cauzează iritații pulmonare severe, care pot conduce la [[edem pulmonar]]. Concentrația admisibilă maximă de iod în organism este de 1&nbsp;mg/m<sup>3</sup>, elementul în sine fiind periculos pentru organism, o doză de 2 [[gram]]e reprezentând o cantitate toxică. Pe de altă parte, iodurile sunt relativ inofensive, cu toate că ele pot produce reacții adverse dacă sunt prezente în exces.<ref name="John 195" /> Măsurile de urgență în caz de otrăvire cu iod constau în menținerea căilor respiratorii deschise și intubarea endotraheală dacă edemul pulmonar devine progresiv. Pierderea fluidelor din cauza gastroenteritei se compensează cu soluții cristaloide intravenoase. Decontaminarea de urgență a  persoanelor care au suferit otrăviri cu iod se face prin îndepărtarea acestora din mediul unde au fost expuse substanței și luarea unor măsuri specifice. Confirmarea existenței unor răni de natură corozivă la nivel gastric, cauzate de ingerarea iodului, trebuie confirmată cu ajutorul unui consult endoscopic efectuat de către un gastroenterolog.<ref name="Kent 227">Olson, op. cit., pag. 227.</ref>

Contactul iodului cu [[piele]]a și membranele mucoase cauzează arsuri severe. Antidotul pentru acestea este tiosulfatul de [[sodiu]], nerecomandat pentru intervențiile intravenoase datorită convertirii rapide a iodului în iodură. Hainele victimei se îndepărtează și [[piele]]a este spălată sub jet de [[apă]]. Dacă [[ochi]]i au intrat în contact cu iod se aplică [[apă]] caldă sau soluție salină cel puțin 15 [[minut]]e.<ref name="Kent 227"/>

Dacă iodul a fost ingerat, efectele adverse sunt voma,<ref>Gairdner, op.cit., pag. 6.</ref> diareea,<ref name="Mager"/> edem glotic, inflamații faringiale, hematemeză (vomitarea [[sânge]]lui).<ref>Gairdner, op. cit., pag. 9.</ref> Pentru eliminarea iodului nu se induce voma, datorită efectelor corozive ale iodului. Se recomandă consumul unor alimente bogate în [[amidon]] ([[cartof]]i, produse pe bază de [[făină]] sau [[lapte]]) pentru a calma iritația gastrointestinală. Tratamentul la spital constă în lavaj gastric, folosind lapte sau soluție apoasă de [[tiosulftat de sodiu]]. Eficacitatea [[cărbune]]lui activ este necunoscută în acest caz.<ref name="Kent 227"/>

Emisiile de iod radioactiv provenite de la [[accident nuclear|catastrofe nucleare]] afectează [[glandă tiroidă|tiroida]],<ref>[http://www.pacifichealth.com/products/potassium_iodide.html Potassium Iodide as a Thyroid Blocking Agent in Radiation Emergencies] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20101103220425/http://pacifichealth.com/products/potassium_iodide.html |date=2010-11-03 }} (în engleză). Pacific Health Sciences. Accesat la 18 decembrie 2009.</ref> administrarea de [[iodură de potasiu]] prevenind absorbția acestuia la nivelul glandei.<ref>[http://www.mbah.state.ms.us/emergency_programs/ki_vets.htm Potassium Iodide (KI) Treatment for Animals Following a Nuclear Disaster] (în engleză). Missipi Board of Animal Health. Accesat la 18 decembrie 2009.</ref> Pentru un efect complet este recomandată administrarea iodurii de potasiu înaintea [[Expunere la radiații ionizante|expunerii]] cu cel puțin 12 ore, însă are o eficiență ridicată și dacă este administrată la scurt timp după expunere.<ref>[http://www.urgencenucleaire.qc.ca/documentation/potassiumiodide.pdf Potassium iodide for thyroid protection in a nuclear accident or attack] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100308110118/http://www.urgencenucleaire.qc.ca/documentation/potassiumiodide.pdf |date=2010-03-08 }} (în engleză). The Medical Letter, Inc. Accesat la 18 decembrie 2009.</ref>

== Note ==
{{listănote|2}}

== Vezi și ==
* [[Tabelul periodic al elementelor]]
* [[Halogen]]
* [[Lista elementelor chimice după nume]]

== Bibliografie ==
=== În limba română ===
* {{citat carte | last = Aldea | first = Victoria | last2 = Uivarosi | first2 = Valentina | editor = | title = Chimie anorganică — Elemente și combinații | year = 1999 | publisher = Editura medicală | location = București | isbn = }}
* {{citat carte | last = Beral | first = Edith | last2 = Zapan | first2 = Mihai | editor = | title = Chimie generală | year = 1976 | publisher = Editura Tehnică | location = București | isbn = }}
* {{citat carte | last = Grecu | first = I. |  editor = | title = Chimie anorganică | year = 1964 | publisher = Editura didactică și pedagogică | location = București | isbn = }}
* {{citat carte | last = Zapan | first = Mihai |  editor = | title = Chimie anorganică | year = 1968 | publisher = Editura Tehnică | location = București | isbn = }}
* Vasile Vasilescu, ''Biofizica medicală'', EDP 1977
* [[Linus Pauling]], ''Chimie generală'', Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
* [[Raluca Ripan]], I. Ceteanu, ''Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi'', Editura de stat didactică și pedagogică, [[București]], [[1961]]

=== În alte limbi ===
* {{citat carte | last = Assembly of Life Sciences (U.S.) | first = Safe Drinking Water Committee | title = Drinking Water and Health | url = http://books.google.ro/books?id=uJawqCDmiaEC&lpg=PR1&dq=bibliogroup%3A%22Drinking%20Water%20and%20Health%22&pg=PR1#v=onepage&q&f=false | accessdate = 1 septembrie 2010 | volume = 3 | year = 1980 | month = septembrie | publisher = National Academy Press | location = Washington, D.C. | language = engleză | isbn = 0-309-02932-5 }}
* {{citat carte | last = Ede | first = Andrew | title = The Chemical Element: A Historical Perspective | url = http://books.google.ro/books?id=RAUqQZHHmL0C&lpg=PR4&dq=0-313-33304-1&pg=PP1#v=onepage&q&f=false | accessdate = 1 septembrie 2010 | edition = ilustrată | year = 2006 | publisher = Greenwood Press | language = engleză | isbn = 0-313-33304-1}}
* Emsley, John: ''Nature's building blocks'', ISBN 0-19-850340-7
* Gairdner, W., M.D.: ''Essay On The Effects Of Iodine On The Human Constitution; With Practical Observations On Its Use In The Cure Of Bronchocele, Scrophula, And The Tuberculous Diseases Of The Chest And Abdomen'', Londra
* Gray, Leon: ''Iodine'', ISBN 0-7614-1812-1
* Gregory, William: ''Outlines of Chemistry''
* McCall, Ruth E și Tankersley, Cathee M.: ''Phlebotomy Essentials'', ISBN 978-0-7817-6644-9, ISBN 0-7817-6644-3
* Olson, Kent R.: ''Poisoning & drug overdose''
* Shike, Moshe: ''Modern nutrition in health and disease'', ISBN 0-7391-0364-4
* Singh, Rajbir: ''Inorganic chemistry'', A Mittal Publication
* Stellman, Jeanne Mager: ''Encyclopaedia of occupational health and safety'', Volumul 4, International Labour Office, ISBN 92-2-109817-6
* Trott, Alexander: ''Wounds and lacerations: emergency care and closure''

== Legături externe ==
=== În limba engleză ===
* http://www.webelements.com/iodine/history.html
* http://www.chemicool.com/elements/iodine.html
* http://www.3rd1000.com/elements/Iodine.htm#Iodine%20Data {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160303235437/http://www.3rd1000.com/elements/Iodine.htm#Iodine%20Data |date=2016-03-03 }}
* http://www.lenntech.com/periodic-chart-elements/i-en.htm
* http://www.discoveriesinmedicine.com/Hu-Mor/Iodine.html
* http://www.merck.com/mmpe/sec01/ch005/ch005e.html
* http://www.3rd1000.com/elements/Iodine.htm#Isotopes {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160303235437/http://www.3rd1000.com/elements/Iodine.htm#Isotopes |date=2016-03-03 }}
* http://www.sciencedirect.com/science?_ob=ArticleURL&_udi=B6V78-3YF3WVK-G&_user=10&_rdoc=1&_fmt=&_orig=search&_sort=d&_docanchor=&view=c&_searchStrId=982068145&_rerunOrigin=google&_acct=C000050221&_version=1&_urlVersion=0&_userid=10&md5=96cf3e49b3243ba1e064b88b25d259d7
* http://www.sahra.arizona.edu/programs/isotopes/iodine.html {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100618033122/http://www.sahra.arizona.edu/programs/isotopes/iodine.html |date=2010-06-18 }}
* http://education.jlab.org/itselemental/iso053.html
* http://www.mayfieldclinic.com/PE-CT.htm

=== În limba română ===
* http://www.adevarul.ro/articole/algele-marine-previn-osteoporoza-si-anemia.html{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}

{{Elemente chimice}}
{{articol de calitate}}

{{Control de autoritate}}

[[Categorie:Halogeni]]
[[Categorie:Biochimie]]
[[Categorie:Medicamente]]