Vizualizare sursă pentru „Germaniu”

{{Infocaseta Element chimic
<!-- antet -->
| nume = Germaniu
| culoare_fond = metaloizi
<!-- mini tabel periodic -->
| precedent =[[Galiu]]
| următor = [[Arsen]]
| deasupra = [[Siliciu]]
| dedesubt = [[Staniu]]
| simbol =Ge
| număr = 32
| hadroni = 72,63
| structură_cristalină= diamant cubic
<!-- informații de bază -->
| serie_chimică =[[metaloid|metaloizi]]
| grupă =14
| perioadă = 4
| bloc = p
| densitate = 5320
| culoare = alb-cenușiu
| CAS = 7440-56-4
| EINECS =
<!-- proprietăți atomice -->
| masă_atomică = 72,59
| rază_atomică = 122
| rază_de_covalență = 122
| rază_van_der_waals = 211
| configurație_electronică = [Ar] 3d<sup>10</sup> 4s<sup>2</sup> 4p<sup>2</sup>
| electroni_pe_nivel = 2, 8, 18, 4 
| număr_de_oxidare = 4, 3, 2, 1, 0, -1, -2, -3, -4
<!-- proprietăți_fizice -->
| fază = solid
| punct_de_topire = 938,25 [[Celsius|°C]], 1.211,40
| punct_de_fierbere = 2833 [[Celsius|°C]], 3.106,15
| energie_de_fuziune = 36,94
| energie_de_evaporare = 334
| temperatură_critică =
| presiune_critică =
| volum_molar = 23,322
| presiune_de_vapori =
| viteză =
<!-- alte informații -->
| electronegativitate = 1,8
| căldură_specifică = 
| conductivitate_electrică = 1
| conductivitate_termică = 60,2
| potențial_de_ionizare_1 = 762
| potențial_de_ionizare_2 = 1537,5
| potențial_de_ionizare_3 = 3302,1
<!-- izotopi -->
| hadroni_izotop_1 = 68
| izomeri_izotop_1 = 
| abundență_izotop_1 = sintetic
| neutroni_izotop_1 =
| perioadă_izotop_1 = 270,8 zile
| mod_de_dezintegrare_izotop_1 = ε
| energie_izotop_1 = -
| produs_izotop_1 = <sup>68</sup>Ga
| hadroni_izotop_2 = 70
| izomeri_izotop_2 = 
| abundență_izotop_2 = 21,23 %
| neutroni_izotop_2 = 38
| perioadă_izotop_2 = stabil
| mod_de_dezintegrare_izotop_2 = -
| energie_izotop_2 = -
| produs_izotop_2 = -
| hadroni_izotop_3 = 71
| izomeri_izotop_3 =
| abundență_izotop_3 = sintetic
| neutroni_izotop_3 = 
| perioadă_izotop_3 = 11,26 zile
| mod_de_dezintegrare_izotop_3 = ε
| energie_izotop_3 = -
| produs_izotop_3 <sup>71</sup>Ga| hadroni_izotop_4 = 72
| izomeri_izotop_4 =
| abundență_izotop_4 = 27,66 %
| neutroni_izotop_4 = 40
| perioadă_izotop_4 = stabil
| mod_de_dezintegrare_izotop_4 = -
| energie_izotop_4 = -
| produs_izotop_4 = -
| hadroni_izotop_5 = 73
| izomeri_izotop_5 = 
| abundență_izotop_5 = 7,73 %
| neutroni_izotop_5 = 41
| perioadă_izotop_5 = stabil
| mod_de_dezintegrare_izotop_5 = -
| energie_izotop_5 =
| produs_izotop_5 =
| hadroni_izotop_6 = 74
| izomeri_izotop_6 =
| abundență_izotop_6 = 35,94 %
| neutroni_izotop_6 = 42
| perioadă_izotop_6 = stabil
| mod_de_dezintegrare_izotop_6 = -
| energie_izotop_6 = -
| produs_izotop_6 = -
| hadroni_izotop_7 = 76
| izomeri_izotop_7 =
| abundență_izotop_7 = 7,44 %
| neutroni_izotop_7 = 
| perioadă_izotop_7 = 1,78 × 10<sup>21</sup> zile
| mod_de_dezintegrare_izotop_7 = β<sup>-</sup>β<sup>-</sup>
| energie_izotop_7 = -
| produs_izotop_7 = <sup>76</sup>Se
}}

'''Germaniul''' este un element chimic, notat cu simbolul '''Ge''', al cărui număr atomic este 32. Este un metaloid lucios, dens, de culoare gri, ce posedă proprietăți chimice similare cu staniul și siliciul. Germaniul pur este un semiconductor, având un aspect similar cu siliciul. Germaniul reacționează cu oxigenul, formând numeroși compuși, fiind astfel mult prea reactiv pentru a fi găsit în stare nativă pe Pământ. Principalele minerale ale germaniului sunt germanit, argirodit, renierit si canfieldit, toate fiind foarte rare<ref>
The History and Use of Our Earth's Chemical Elements: A Reference Guide
By Robert E. Krebs, pagina 199</ref>. 

Datorită concentrației sale reduse în componența mineralelor, descoperirea germaniului a avut loc târziu. Germaniul ocupă locul 52 ca și abundență în compoziția scoarței terestre<ref>
The History and Use of Our Earth's Chemical Elements: A Reference Guide
By Robert E. Krebs, pagina 199</ref>. În 1869, [[Dimitri Mendeleev|Dâmitri Mendeleev]] a prezis existența elementului, precum și unele proprietăți ale acestuia pe baza poziției sale in Tabelul periodic, numindu-l '''ekasiliciu'''. Aproape două decenii mai târziu, Clemens Winkler descoperă germaniul (alături de argint si sulf), în argirodit. Deși acest element semăna cu arsenul și stibiul ca și aspect, proprietățile sale chimice de combinare confirmau proprietățile similare cu siliciul, confirmând astfel predicția lui Mendeleev. Winkler va numit elementul după țara sa, Germania. În zilele noastre, germaniul este extras în principal din sfalerit (principalul minereu al zincului), cu toate că germaniul mai poate fi extras din minereuri de argint, plumb și cupru. 

Germaniul metalic este utilizat ca și semiconductor în tranzistori, precum și alte dispozitive electronice. Primul deceniu al electronicii s-a bazat pe utilizarea germaniului ca și element constituent al tranzistorilor. Cu toate acestea, în prezent, doar 2% din producția de germaniu este alocată acestui domeniu, unde siliciul de puritate înaltă este preponderent utilizat. Utilizările curente ale germaniului includ încorporarea sa în sistemele de fibră optică și celule solare. Compușii germanici sunt de asemenea utilizați ca și catalizatori, precum și materiale pentru nanofire. Acest element formează o gamă largă de compuși organometalici, precum tetraetilgermanul, de asemenea util în chimia organometalică.  

Acest element nu are o funcție vitală pentru organisme, iar unii compuși organici ai germaniului au fost testați ca și posibile produse farmaceutice, însă fără nici un rezultat. Similar cu siliciul și aluminiul, compușii germanici tind să fie insolubili în apă, având astfel un potențial scăzut de toxicitate orală. Cu toate acestea, sărurile sintetice de germaniu sunt compuși nefrotoxici, iar compușii sintetici ai germaniului cu halogenii și hidrogenul devin toxine și au proprietăți iritante.

==Istoric==

{{main|Istoria tranzistorului}}

[[Fișier:Winkler preparate 1886 1904.png|thumb|left|Mostre de compuși ai germaniului preparate de descoperitorul elementului, [[Clemens Winkler]]]]
În raportul său ''Legea Periodică a Elementelor Chimice'' din 1869, chimistul rus Dâmitri Ivanovici Mendeleev a prezis existența unor elemente chimice necunoscute, inclusiv cea a unui element care ar fi completat un loc vacant în grupa carbonului din Tabelul Periodic al Elementelor, plasat între  [[siliciu]] și [[staniu]].<ref>{{cite journal| first = Masanori|last = Kaji |title = D. I. Mendeleev's concept of chemical elements and ''The Principles of Chemistry''|journal=Bulletin for the History of Chemistry|volume=27|issue=1|pages=4–16|date=2002|url=http://www.scs.uiuc.edu/~mainzv/HIST/awards/OPA%20Papers/2005-Kaji.pdf| format=PDF|accessdate = 2008-08-20}}</ref> Datorită poziției în Tabelul Periodic, Mendeleev a numit elementul ''ekasilicon (Es)'', estimându-i greutatea atomică la valoarea de 72.<!-- Mendeleev studied several minerals in an unsuccessful search for this new element.<ref name="vdk">{{cite web| title = Elementymology & Elements Multidict: Germanium|first = Peter|last = van der Krogt|url = http://elements.vanderkrogt.net/element.php?sym=Ge| accessdate = 2008-08-20}}</ref> -->

La mijlocul anului 1885 d.C., la o mină aflată lângă orașul saxon [[Freiberg (Sachsen)|Freiberg]], un nou [[mineral]] a fost descoperit, fiind numit ''[[argirodit]]'' datorită conținutului înalt de argint.{{refn|În greacă, ''argyrodite'' înseamnă ''conținând argint''.<ref>{{cite report|url=http://www.handbookofmineralogy.org/pdfs/argyrodite.pdf|publisher=''Mineral Data Publishing''| format=PDF|title=Argyrodite—{{chem|Ag|8|GeS|6}}|accessdate=2008-09-01}}</ref>|group=n}} Chimistul [[Clemens Winkler]] a analizat acest nou mineral, care s-a dovedit a fi o combinație de argint, sulf și un nou element; acesta va fi izolat de Winkler în 1886, determinându-se caracteristici similare cu cele ale stibiului.<ref name="Winkle2" /><ref name="isolation">{{cite journal|journal = Berichte der deutschen chemischen Gesellschaft|volume = 19|issue = 1|pages = 210–211|title = Germanium, Ge, a New Nonmetal Element|language = German|first = Clemens|last = Winkler|authorlink = Clemens Winkler|date = 1887|doi = 10.1002/cber.18860190156|url = http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k90705g/f212.chemindefer|access-date = 2016-12-30|archive-date = 2008-12-07|archive-url = https://web.archive.org/web/20081207033757/http://dbhs.wvusd.k12.ca.us/webdocs/Chem-History/Disc-of-Germanium.html|dead-url = yes}}</ref> Înainte de publicarea rezultatelor privind noul element, Winkler a decis ca elementul să fie numit ''neptunium'', din moment ce recenta descoperire a planetei [[Neptun]] în 1846 a fost anunțată de predicții matematice.{{refn|Așa cum existența elementului nou a fost prezisă, existența planetei [[Neptun]] a fost prezisă în 1843 de către doi matematicieni [[John Couch Adams]] și [[Urbain Le Verrier]], folosind o metodă de calcul a mecanicii celeste. Aceștia au realizat calculele în urma unor observații atente, încercând să explice faptul că planeta [[Uranus]] prezintă mișcari iregulare pe cer.<ref>{{cite journal|first=J. C.|last=Adams|bibcode=1846MNRAS...7..149A|title=Explanation of the observed irregularities in the motion of Uranus, on the hypothesis of disturbance by a more distant planet|journal=[[Monthly Notices of the Royal Astronomical Society]]|volume=7|pages=149–152|date=13 noiembrie 1846|publisher=Blackwell Publishing|doi=10.1093/mnras/7.9.149 }}</ref> [[James Challis]] started searching for it in July 1846, and he sighted this planet on 23 septembrie 1846.<ref>{{cite journal|first=Rev. J.|last=Challis|bibcode=1846MNRAS...7..145C|title=Account of observations at the Cambridge observatory for detecting the planet exterior to Uranus|journal=Monthly Notices of the Royal Astronomical Society|volume=7|pages=145–149|date=13 noiembrie 1846|publisher=Blackwell Publishing|doi=10.1093/mnras/7.9.145 }}</ref>|group=n}} Cu toate acestea, numele de "neptuniu" a fost deja stabilit unui alt element (cu toate că nu este adresat elementului ce poartă numele de [[neptuniu]], descoperit în 1940).{{refn|R. Hermann published claims in 1877 of his discovery of a new element beneath [[tantalum]] in the periodic table, which he named ''neptunium'', after the Greek god of the oceans and seas.<ref>{{cite journal| title=Scientific Miscellany| journal= The Galaxy |volume= 24| issue= 1|date=July 1877|page= 131| isbn=0-665-50166-8| first =Robert|last = Sears|publisher=Siebert &amp; Lilley| location=Columbus, O[hio]| oclc=16890343}}</ref><ref>{{cite journal|title=Editor's Scientific Record| journal=Harper's new monthly magazine| volume= 55|issue=325|date=June 1877 |pages= 152–153 |url = http://cdl.library.cornell.edu/cgi-bin/moa/moa-cgi?notisid=ABK4014-0055-21}}</ref> However this [[metal]] was later recognized to be an [[alloy]] of the elements [[niobium]] and tantalum.<ref>{{cite web| title = Elementymology & Elements Multidict: Niobium| first = Peter|last =van der Krogt|url = http://elements.vanderkrogt.net/element.php?sym=Nb| accessdate = 2008-08-20}}</ref> The name "[[neptunium]]" was much later given to the synthetic element one step past [[uranium]] in the Periodic Table, which was discovered by [[nuclear physics]] researchers in 1940.<ref>{{cite book |title=Nobel Lectures, Chemistry 1942–1962 |publisher=Elsevier |date=1964 |chapter=The Nobel Prize in Chemistry 1951: presentation speech| first =A.|last =Westgren|url =http://nobelprize.org/nobel_prizes/chemistry/laureates/1951/press.html}}</ref>|group=n}} Ca urmare, Winkler numește noul element ''germanium'' (din latinescul ''Germania''), în onoarea [[Imperiul German|țării]] sale.<ref name="isolation" /> Argiroditul a fost dovedit empiric a avea formula Ag<sub>8</sub>GeS<sub>6</sub>.

Deoarece acest nou element prezenta anumite similarități cu arsenul și stibiul, se avea în vedere plasarea acestuia la locul său potrivit, dar similaritățile cu "ekasilicon" a confirmat acel loc.<ref name="isolation" /><ref>{{cite journal|journal = The Manufacturer and Builder|url = http://cdl.library.cornell.edu/cgi-bin/moa/pageviewer?frames=1&coll=moa&view=50&root=%2Fmoa%2Fmanu%2Fmanu0018%2F&tif=00187.TIF|date = 1887| title = Germanium, a New Non-Metallic Element|page =181| accessdate = 2008-08-20}}</ref> Pe baza a 500&nbsp;kg de minereu din minele [[Regatul Saxoniei|Saxoniei]], Winkler a reușit să confirme proprietățile chimice ale noului element în 1887.<ref name="Winkle2">{{cite journal|first = Clemens|last = Winkler|authorlink = Clemens Winkler|journal = J. Prak. Chemie|volume = 36|issue = 1|date = 1887 |pages = 177–209|title = Mittheilungen über des Germanium. Zweite Abhandlung |doi = 10.1002/prac.18870360119|url = http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k90799n/f183.table| accessdate = 2008-08-20| language=German}}</ref><ref name="isolation"/><ref>{{cite journal|first = O.|last = Brunck|title = Obituary: Clemens Winkler|journal = Berichte der deutschen chemischen Gesellschaft|volume= 39|issue = 4|date = 1886|pages=4491–4548|doi = 10.1002/cber.190603904164|language=German}}</ref> Totodată a determinat masa atomică de 72,32 prin analiza tetraclorurii de germaniu ({{chem|GeCl|4}}), în timp ce [[Paul Emile Lecoq de Boisbaudran|Lecoq de Boisbaudran]] a ajuns la valoarea de 72,3 pe baza comparației liniior spectrale ale elementului.<ref>{{cite journal|title = Sur le poids atomique du germanium|first = M. Lecoq|last = de Boisbaudran|journal = Comptes rendus|date = 1886|volume = 103 |page = 452|url = http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k3059r/f454.table|accessdate = 2008-08-20| language=French}}</ref>

Winkler a reușit să prepare câțiva compuși noi ai germaniului, inclusiv fluoruri, cloruri, sulfuri, dioxid de germaniu și tetraetilgerman (Ge(C<sub>2</sub>H<sub>5</sub>)<sub>4</sub>), primul organogerman.<ref name="Winkle2" /> Informațiile fizice ale acestor compuși - care echivalau cu predicțiile lui Mendeleev - au făcut ca această descoperire să fie o validare importantă a ideii lui Mendeleev de periodicitate a elementelor. Mai jos, se poate observa o comparație între informațiile prezise și cele stabilite de Winkler:<ref name="Winkle2" />

<div style="float: center; margin: 5px;">
{| class="wikitable"
|-
! Proprietate !! Ekasilicon !! Germaniu
|-
| masa atomică  || 72,64 || 72,59
|-
| densitate (g/cm<sup>3</sup>) || 5,5 || 5,35
|-
| punct de topire (°C) || înalt || 947
|-
| culoare || gri || gri
|-
| tipul de oxid || dioxid refractor || dioxid refractor
|-
| densitatea oxidului (g/cm<sup>3</sup>) || 4,7 || 4.7
|-
| activitatea oxidului || ușor bazică || ușor bazică
|-
| punctul de fierbere al clorurii (°C) || sub 100 || 86 (GeCl<sub>4</sub>)
|-
| densitatea clorurii (g/cm<sup>3</sup>) || 1,9 || 1,9
|}</div>

Până spre finalul anilor 30, germaniul era considerat un metal slab conductor.<ref name="DOE">{{cite journal |title=Germanium: From Its Discovery to SiGe Devices |author=Haller, E. E. |website=Department of Materials Science and Engineering, University of California, Berkeley, and Materials Sciences Division, Lawrence Berkeley National Laboratory, Berkeley |url=http://www.osti.gov/bridge/servlets/purl/922705-bthJo6/922705.PDF |access-date=2008-08-22 |date=2006-06-14 |journal= |archive-date=2019-07-10 |archive-url=https://web.archive.org/web/20190710154435/http://www.osti.gov/bridge/servlets/purl/922705-bthJo6/922705.PDF |url-status=live }}</ref> Importanța economică a germaniului nu a crescut decât după anul 1945, când proprietățile lui au condus la utilizarea lui ca și semiconductor eletronic. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cantități mici de germaniu erau folosite în unele dispozitive electronice, în principal în diode.<ref>{{cite news |author = W. K. |url = http://select.nytimes.com/gst/abstract.html?res=F30715FE3F5B157A93C2A8178ED85F478585F9 |newspaper = The New York Times |title = Germanium for Electronic Devices |access-date = 2008-08-22 |date = 1953-05-10 |archive-date = 2013-06-13 |archive-url = https://web.archive.org/web/20130613202934/http://select.nytimes.com/gst/abstract.html?res=F30715FE3F5B157A93C2A8178ED85F478585F9 |url-status = live }}</ref><ref>{{cite web |url = http://www.computerhistory.org/semiconductor/timeline/1941-semiconductor.html |title = 1941 – Semiconductor diode rectifiers serve in WW II |publisher = Computer History Museum |access-date = 2008-08-22 |archive-date = 2008-09-24 |archive-url = https://web.archive.org/web/20080924135754/http://www.computerhistory.org/semiconductor/timeline/1941-semiconductor.html |url-status = live }}</ref> Prima utlizare majoră a fost în cadrul diodelor Schottky, utilizate în detectarea radar din timpul războiului.<ref name="DOE" /> Primele aliaje din siliciu și germaniu au fost produse în 1955.<ref>{{cite web |url = http://www.sp.phy.cam.ac.uk/~SiGe/Silicon%20Germanium%20(SiGe)%20History.html |title = SiGe History |publisher = University of Cambridge |access-date = 2008-08-22 |url-status = dead |archive-url = https://web.archive.org/web/20080805204801/http://www.sp.phy.cam.ac.uk/~SiGe/Silicon%20Germanium%20%28SiGe%29%20History.html|archive-date = 2008-08-05 }}</ref> Înainte de 1945, doar câteva sute de kilograme de germaniu erau produse în topitorii anual, însă spre finalul anilor 50, producția anuală la nivel global ajunsese la 40 tone metrice.<ref name="acs">{{cite news |url = http://pubs.acs.org/cen/80th/print/germanium.html |year = 2003 |title = Germanium |first = Bethany |last = Halford |work = Chemical & Engineering News |publisher = American Chemical Society |access-date = 2008-08-22 |archive-date = 2008-05-13 |archive-url = https://web.archive.org/web/20080513180858/http://pubs.acs.org/cen/80th/print/germanium.html |url-status = live }}</ref>

Dezvoltarea tranzistorului pe bază de germaniu, în 1948<ref>{{cite journal |journal = Physical Review |volume = 74 |issue = 2 |pages = 230–231 |title = The Transistor, A Semi-Conductor Triode |first = J. |last = Bardeen |author2=Brattain, W. H. |year = 1948 |doi = 10.1103/PhysRev.74.230 |bibcode = 1948PhRv...74..230B }}</ref>, a permis dezvoltarea aplicațiilor electronice.<ref>{{cite web |title = Electronics History 4 – Transistors |url = http://www.greatachievements.org/?id=3967 |publisher = National Academy of Engineering |access-date = 2008-08-22 |archive-date = 2007-10-20 |archive-url = https://web.archive.org/web/20071020030644/http://www.greatachievements.org/?id=3967 |url-status = live }}</ref> Începând cu anul 1950 până la începutul anilor 1970, acest domeniu a creat o piață crescândă pentru germaniu, acesta fiind ulterior înlocuit de siliciu de înaltă calitate în componența tranzistorilor, diodelor și redresoarelor.<ref name="usgs">{{cite journal |title=Germanium – Statistics and Information |author=U.S. Geological Survey |year=2008 |journal=U.S. Geological Survey, Mineral Commodity Summaries |url=http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/germanium/ |quote=Select 2008 |access-date=2008-08-28 |archive-date=2008-09-16 |archive-url=https://web.archive.org/web/20080916115005/http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/germanium/ |url-status=live }}</ref> De exemplu, compania care ulterior va deveni "[[Fairchild Semiconductor]]" a fost fondată în 1957, cu scopul de a produce tranzistori pe bază de siliciu. Siliciul prezintă proprietăți electrice superioare, dar necesită o puritate înaltă, care nu putea fi obținută în mod comercial la începutul electronicii semiconductoare. <ref>{{cite journal|journal=IEEE Transactions on Electron Devices|volume = ED-23|issue = 7|date=July 1976|title = Single Crystals of Germanium and Silicon-Basic to the Transistor and Integrated Circuit|first = Gordon K.|last = Teal |pages = 621–639|doi=10.1109/T-ED.1976.18464|bibcode=1976ITED...23..621T|s2cid = 11910543}}</ref>

Între timp, cererea pentru germaniu în comunicarea pe bază de fibră optică, sisteme cu infraroșu și catalizatori polimerici a crescut dramatic.<ref name="acs" /> Aceste utilizări reprezentau 85% din consumul de germaniu la nivel global în 2000.<ref name="usgs" /> [[Guvernul Statelor Unite ale Americii|Guvernul american]] desemnase germaniul ca material strategic și critic, cerând suplimentarea a 132 tone metrice în rezerva națională pentru apărare, în 1987.<ref name="acs" />

Germaniul diferă de siliciu în privința disponibilității surselor de exploatare, în timp ce rezerva de siliciu este limitată doar de capacitatea de producție (din moment ce siliciul provide din nisip și cuarț). În timp ce prețul siliciului era mai puțin de 10$/kg în 1988<ref name="acs" /> , prețul germaniului era de aproape 800$/kg.<ref name="acs" />

==Structura atomică==
Structură atomică a germaniului este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, 74Ge, germaniul are 32 de protoni și 42 de neutroni; pentru că germaniul prezintă mai mulți izotopi naturali, acest număr al neutronilor diferă. Raza atomică medie, precum si raza de covalență, este de 122 pm, iar volumul molar al acestuia este de 23,322 m³/kmol. 
Configurația electronică a atomului de germaniu este următoarea:

{| border="2" cellspacing="0" cellpadding="5" style="border-collapse:collapse;"
|-----
| bgcolor="#fff8ff"|configurație electronică
stratul electronic K: 1s<sup>2</sup>

stratul electronic L: 2s<sup>2</sup>p<sup>6</sup>

stratul electronic M: 3s<sup>2</sup>p<sup>6</sup>d<sup>10</sup>

stratul electronic N: 4s<sup>2</sup>p<sup>2</sup>
|}</div>

==Izotopi==
Germaniul este intalnit sub forma a 5 izotopi naturali: <sup>70</sup>Ge, <sup>72</sup>Ge, <sup>73</sup>Ge, <sup>74</sup>Ge si <sup>76</sup>Ge. Dintre acestia, <sup>76</sup>Ge este usor radioactiv, avand un timp de injumatarire de {{val|1.78|e=21|u=years}}. Cel mai intalnit izotop este <sup>74</sup>Ge, raspandit pe Pamant in procent de aproximativ 36%. <sup>76</sup>Ge este cel mai putin intalnit izotop, cu o raspandire de aproximativ 7%.<ref name="nubase">{{NUBASE 2003}}</ref> Atunci cand este bombardat cu particule alfa, izotopul <sup>72</sup>Ge va genera <sup>77</sup>Se, eliberand o cantitate mare de electroni in urma acestui proces.<ref name="72Ge" /> Din aceasta cauza, este folosit in combinatie cu [[radon|radonul]] in bateriile nucleare.<ref name="72Ge">Perreault, Bruce A. [http://www.google.com/patents/US7800286 "Alpha Fusion Electrical Energy Valve"], US Patent 7800286, issued September 21, 2010. {{webarchive |url=https://web.archive.org/web/20071012103442/http://www.nuenergy.org/disclosures/AlphaFusionPatent_05-04-2007.pdf |date=October 12, 2007 |title=PDF copy }}</ref>

Cel putin 27 [[radioizotopi]] au fost sintetizati, cu mase atomice ce variaza de la 58 la 89. Cel mai stabil dintre acestia este<sup>68</sup>Ge, injumatatindu-se prin captura de electroni in {{val|270.95|u=days}}. Cel mai putin stabil este <sup>60</sup>Ge, cu un timp de injumatatire de {{val|30|ul=ms}}. In timp ce majoritatea radioizotopilor de germaniu se dezintegreaza prin dezintegrare beta, <sup>61</sup>Ge si <sup>64</sup>Ge sunt dezintegrati prin emisie de protoni intarziata.<ref name="nubase" /> De la <sup>84</sup>Ge la <sup>87</sup>Ge de asemnea indica emisii minore de neutroni.<ref name="nubase" />

==Proprietăți==
===Fizice===
In conditii standard, germaniul este un element semi-metalic, [[material casant |casant]], de culoare alb-argintiu.<ref name="nbb" /> Aceasta forma constituie o forma alotropa numita ''α-germaniu'', ce prezinta un luciu metalic si o structura cubica asemenatoare cu a diamantului.<ref name="usgs" /> In forma cristalina, germaniul prezinta energie de prag de deplasare de <math>19.7^{+0.6}_{-0.5}~\text{eV}</math>.<ref>{{Cite journal|last1=Agnese|first1=R.|last2=Aralis|first2=T.|last3=Aramaki|first3=T.|last4=Arnquist|first4=I. J.|last5=Azadbakht|first5=E.|last6=Baker|first6=W.|last7=Banik|first7=S.|last8=Barker|first8=D.|last9=Bauer|first9=D. A.|date=2018-08-27|title=Energy loss due to defect formation from 206Pb recoils in SuperCDMS germanium detectors|journal=Applied Physics Letters|volume=113|issue=9|pages=092101|doi=10.1063/1.5041457|issn=0003-6951|arxiv=1805.09942|bibcode=2018ApPhL.113i2101A|s2cid=118627298}}</ref> La presiuni mai mari de 120 [[bar (unit)|kbar]], germaniul devine forma alotropa ''β-germaniu'' cu aceeasi structura ca si β-[[tin|staniu]].<ref name="HollemanAF" /> Asemeni siliciului, galiului, bismutului, antimoniului si apei, germaniul este printre putinele substante care isi maresc volumul la solidificare (de exemplu, inghet).<ref name="HollemanAF" />

Germaniul este un [[semiconductor]]. Tehnici de rafinare zonala au condus la producerea cristalelor de germaniu pentru semiconductori, ce prezinta o impuritate de 1 parte in 10<sup>10</sup>,<ref name="lanl">{{cite web
 | publisher= Los Alamos National Laboratory
 | title= Germanium
 | url= http://periodic.lanl.gov/32.shtml
 | access-date= 2008-08-28
 | archive-date= 2011-06-22
 | archive-url= https://web.archive.org/web/20110622065850/http://periodic.lanl.gov/32.shtml
 | url-status= live
 }}</ref>
facandu-l unul din cele mai pure materiale obtinute vreodata<ref>
{{cite book
 | title= The Primordial Universe: 28 June – 23 July 1999
 | editor= Binetruy, B
 | chapter= Dark Matter: Direct Detection
 | author= Chardin, B.
 | publisher= Springer
 | date= 2001
 | isbn= 978-3-540-41046-1
 | page= 308
}}
</ref>
Primul material metalic descoperit (in 2005) ce devine un [[superconductor]] in prezenta unui camp eletromagnetic extrem de puternic a fost un aliaj de germaniu, uraniu si rodiu.<ref>
{{cite journal
 | title= Magnetic field-induced superconductivity in the ferromagnet URhGe
 | last1= Lévy    | first1= F.
 | last2= Sheikin | first2= I.
 | last3= Grenier | first3= B.
 | last4= Huxley  | first4= A.
 | journal= Science
 | date= August 2005
 | volume= 309
 | issue= 5739
 | pages= 1343–1346
 | pmid= 16123293
 | bibcode= 2005Sci...309.1343L
 | doi = 10.1126/science.1115498
| s2cid= 38460998 }}
</ref>

In stare pura, germaniuul este cunoscut sa extrudeze dislocatii lungi, numite ''mustati de germaniu''. Cresterea acestora este unul din principalele cauze de cedare a diodelor si tranzistorilor vechi din germaniu, putand cauza scurtcircuite.<ref>{{cite journal| title = Morphology of Germanium Whiskers | first =  E. I. | last = Givargizov | journal = Kristall und Technik | volume = 7 | issue = 1&ndash;3 |doi = 10.1002/crat.19720070107| pages = 37&ndash;41| year = 1972}}</ref>

===Chimice===
{{vezi și|Compușii germaniului}}

Germaniul elementar începe oxidarea lentă în aer în jurul temperaturii de 250&nbsp;°C, formând [[dioxid de germaniu|GeO<sub>2</sub>]].<ref>{{cite journal|doi=10.1016/S0169-4332(98)00251-7|title=KRXPS study of the oxidation of Ge(001) surface|date=1998|author=Tabet, N|journal=Applied Surface Science|volume=134|issue=1–4|pages=275–282|bibcode = 1998ApSS..134..275T|last2=Salim|first2=Mushtaq A. }}</ref> Germaniul este insolubil în acizi diluați și [[alcaliu|alcalii]], însă se dizolvă lent în acid sulfuric și nitric concentrați, reacționând violent cu alcalii topite pentru a produce [[germanat|germanați]]  ({{chem|[GeO|3|]|2−}}). Germaniul prezintă preponderent un număr de oxidare +4, deși prezintă mulți compuși cu numărul +2.<ref name = "Greenwood">{{Greenwood&Earnshaw}}</ref> Alte numere de oxidare sunt rare: +3 este întâlnit în compuși precum Ge<sub>2</sub>Cl<sub>6</sub>, iar +3 și +1 sunt prezente la suprafața oxizilor,<ref>{{cite journal|doi=10.1016/S0368-2048(98)00451-4|title=XPS study of the growth kinetics of thin films obtained by thermal oxidation of germanium substrates|first3=A. L.|last3=Al-Oteibi|first2=M. A.|date=1999|last2=Salim|author=Tabet, N|journal=Journal of Electron Spectroscopy and Related Phenomena|volume=101–103|pages=233–238}}</ref> sau numerele negative de oxidare în germanizi, precum −4 în {{chem|Mg|2|Ge}}. Grupări atomice de germaniu ([[Zintl phase|Zintl]] ions) precum Ge<sub>4</sub><sup>2−</sup>, Ge<sub>9</sub><sup>4−</sup>, Ge<sub>9</sub><sup>2−</sup>, [(Ge<sub>9</sub>)<sub>2</sub>]<sup>6−</sup> au fost preparați prin extracția aliajelor ce conțineau metale alcaline și germaniu în amoniu lichid, în prezența unei etilenediamine sau criptanzi.<ref name = "Greenwood" /><ref>{{cite journal|title=Oxidative Coupling of Deltahedral [Ge<sub>9</sub>]<sup>4−</sup> Zintl Ions|first1 = Li|last1 = Xu|last2=Sevov| first2=Slavi C.|journal=J. Am. Chem. Soc.|date = 1999|volume = 121| issue = 39|pages = 9245–9246|doi = 10.1021/ja992269s}}</ref> Numerele de oxidare ale elementului din acești ioni nu sunt integers—similar cu [[ozonidă|ozonidele]] O<sub>3</sub><sup>−</sup>.

Doi [[oxid|oxizi]] ai germaniului sunt cunoscuți: [[Dioxid de germaniu|dioxidul de germaniu]] ({{chem|GeO|2}}, germania) și [[Monoxidul de germaniu|monoxid de germaniu]], ({{chem|GeO}}).<ref name="HollemanAF">{{cite book|last = Holleman|first = A. F.|author2=Wiberg, E.|author3=Wiberg, N.|title=Lehrbuch der Anorganischen Chemie|edition=102nd|publisher=de Gruyter|date=2007|isbn=978-3-11-017770-1|oclc = 145623740}}</ref> Dioxidul, GeO<sub>2</sub> poate fi obínut prin arderea disulfurii de germaniu ({{chem|GeS|2}}), fiind o pulbere albă care este slab solubilă în apă, dar care reacționează cu alcalizi pentru a forma germanați.<ref name="HollemanAF" /> Monoxidul, oxidul germanic, poate fi obținut în reacția la temperatură mare a GeO<sub>2</sub> cu Ge metalic.<ref name="HollemanAF" /> Dioxidul (și oxizii înrudiți și germanații) prezintă o proprietate neobișnuită a unui index refractiv înalt pentru lumina vizibilă, fiind însă transparent în lumina [[infraroșie]].<ref>{{cite journal|doi = 10.1111/j.1151-2916.2002.tb00594.x|title = Infrared Transparent Germanate Glass-Ceramics|first = Shyam S.|last = Bayya|author2=Sanghera, Jasbinder S.|author3=Aggarwal, Ishwar D.|author4=Wojcik, Joshua A.|journal = Journal of the American Ceramic Society|volume = 85|issue = 12|pages= 3114–3116|date = 2002}}</ref><ref>{{cite journal|doi = 10.1007/BF00614256|title = Infrared reflectance and transmission spectra of germanium dioxide and its hydrolysis products|date = 1975 |last1 = Drugoveiko|first1 = O. P.|journal = Journal of Applied Spectroscopy|volume = 22|issue = 2|pages = 191–193|last2 = Evstrop'ev|first2 = K. K.|last3 = Kondrat'eva|first3 = B. S.|last4 = Petrov|first4 = Yu. A.|last5 = Shevyakov|first5 = A. M.|bibcode=1975JApSp..22..191D|s2cid = 97581394}}</ref> [[Germanat de bismut|Germanatul de bismut]], Bi<sub>4</sub>Ge<sub>3</sub>O<sub>12</sub>, (BGO) este utilizat ca un [[scintilator]].<ref name="BGO">{{cite journal|title = A Bismuth Germanate-Avalanche Photodiode Module Designed for Use in High Resolution Positron Emission Tomography|last = Lightstone|first = A. W.|author2=McIntyre, R. J.|author3=Lecomte, R.|author4=Schmitt, D.|journal = IEEE Transactions on Nuclear Science| date = 1986|volume =33|issue= 1|pages = 456–459|doi =10.1109/TNS.1986.4337142|bibcode = 1986ITNS...33..456L |s2cid = 682173}}</ref>

Compuși binari cu alți calcogeni sunt de asemenea cunoscuți, precum disulfura ({{chem|GeS|2}}), diselenura({{chem|GeSe|2}}) și monosulfura de germaniu (GeS), selenid (GeSe) și [[Telurid (chimie)|telurid]] (GeTe).<ref name = "Greenwood" /> GeS<sub>2</sub> se formează ca un precipitat alb atunci când hidrogenul sulfurat este trecut prin soluții acide concentrate ce conțin Ge(IV).<ref name = "Greenwood" /> Disulfura este solubilă în apă și în soluții de alcalii sau sulfide alcaline. Nu este solubil în apă acidică, ceea ce îi permisese lui Winkler să descopere elementul.<ref>{{cite journal|first =Otto H.|last = Johnson|title = Germanium and its Inorganic Compounds|journal = Chem. Rev.|date = 1952|volume= 51|issue =3| pages=431–469|doi = 10.1021/cr60160a002}}</ref> Prin încălzirea disuflurii într-un curent de hidrogen, monosulfura (GeS) este formată, sublimând în plăci subțiri de culoare închisă și cu luciu metalic, fiind solubil în soluții de alcalii.<ref name="HollemanAF" /> În topitura carbonaților alcalini și sulf, compușii germaniului formează săruri numiți tiogermanați.<ref>{{cite journal|doi=10.1039/a703634e|title=First synthesis of mesostructured thiogermanates|date=1997|last1 = Fröba|first1 = Michael |journal=Chemical Communications|issue=18|pages=1729–1730|last2=Oberender|first2=Nadine}}</ref>

[[File:Germane-2D-dimensions.svg|upright|left|thumb|Germane is similar to [[methane]].|alt=Skeletal chemical structure of a tetrahedral molecule with germanium atom in its center bonded to four hydrogen atoms. The Ge-H distance is 152.51 picometers.]]
Patru tetra[[halizi]] sunt cunoscuți. În condiții normale, GeI<sub>4</sub> este solid, GeF<sub>4</sub> este gaz, iar restul sunt lichide volatile. De exemplu, tetraclorura de germaniu, GeCl<sub>4</sub>, este obținută ca un lichid fumigen incolor, ce fierbe la 83.1&nbsp;°C prin încălzirea metalului cu clor.<ref name="HollemanAF" /> Toți tetrahalizii sunt hidrolizați în dioxid de germaniu hidratat.<ref name="HollemanAF" /> GeCl<sub>4</sub> este utilizat în producția compușilor organogermanici.<ref name = "Greenwood" /> Toate cele patru dihalide sunt cunoscute și în contrast cu tetrahalizii sunt solide polimerice.<ref name = "Greenwood" /> Adițional Ge<sub>2</sub>Cl<sub>6</sub> și alți compuși superiori formulați drept Ge<sub>''n''</sub>Cl<sub>2''n''+2</sub> sunt cunoscuți.<ref name="HollemanAF" /> TCompusul neobișnuit Ge<sub>6</sub>Cl<sub>16</sub> a fost preparat conținând unitatea Ge<sub>5</sub>Cl<sub>12</sub> cu o structură de [[neopentan]].<ref>{{cite journal|title = The Crystal Structure and Raman Spectrum of Ge<sub>5</sub>Cl<sub>12</sub>·GeCl<sub>4</sub> and the Vibrational Spectrum of Ge<sub>2</sub>Cl<sub>6</sub>| last = Beattie|first = I.R.|author2=Jones, P.J.|author3=Reid, G.|author4=Webster, M.|journal = Inorg. Chem.|volume = 37|issue =23|pages = 6032–6034|date = 1998|doi =10.1021/ic9807341|pmid = 11670739}}</ref>

[[Germane]] (GeH<sub>4</sub>) este un compus similar ca strctură cu metanul. Poligermanii - compuși similari cu alcanii-—cu formula Ge<sub>''n''</sub>H<sub>2''n''+2</sub> conținând pănî la cinci atomi de germaniu sunt știuți.<ref name = "Greenwood" /> Germanii sunt mai puțini volatili și reactivi decât corespondenții analogi ai siliciului.<ref name = "Greenwood" /> GeH<sub>4</sub> reacționează cu metalele alcaline în amoniac lichid pentru a forma cristale albe de MGeH<sub>3</sub> ce conțin anionul [[germyl|GeH<sub>3</sub><sup>−</sup>]].<ref name = "Greenwood" /> Hidrohalizii germaniului cu unu, doi și trei atomi de hidrogen sunt lichide incolore reactive.<ref name = "Greenwood" />

[[File:NucleophilicAdditionWithOrganogermanium.png|right|thumb|upright=1.25|[[Nucleophile|Nucleophilic]] addition with an organogermanium compound.|alt=Skeletal chemical structures outlining an additive chemical reaction including an organogermanium compound.]]
Primul compus organogermanic a fost sintetizat de Winkler în 1887; reacția tetraclorurii de germaniu cu dietilzinc generează tetraetilgerman ({{chem|Ge(C|2|H|5|)|4}}).<ref name="Winkle2" /> Organogermanii de tip R<sub>4</sub>Ge (unde R este un alchil) precum tetrametilgermanul si tetraetilgermanul sunt accesate prin intermediul celor mai ieftini precursori, tetraclorura de germaniu si nucleofili de alchil. Hidrizi organici de germaniu precum izobutilgerman au fost descoperiți ca fiind mai puțin periculoși și pot fi utilizați ca un lichid substitut pentru gazul toxic de germaniu ăn aplicațiile semiconductoare. Mulți agenți intermediari ai germaniului sunt cunoscuțiȘ radicali liberi de germil, germileni (similari cu carbenii) si germinii (similari cu carbinele).<ref>{{cite journal|title = Reactive intermediates in organogermanium chemistry|first = Jacques|last = Satge|journal = Pure Appl. Chem.|volume = 56|issue = 1|pages = 137–150|date =1984|doi = 10.1351/pac198456010137|s2cid = 96576323}}</ref><ref>{{cite journal|title = Organogermanium Chemistry| first = Denis|last = Quane|author2=Bottei, Rudolph S.|journal = Chemical Reviews|volume = 63|issue = 4|pages = 403–442|date =1963|doi = 10.1021/cr60224a004}}</ref> Compusul organogermanic 2-carbpxietilgermasesquioxan a fost raportat prima data în anii 70, și pentru o perioadă a fost utilizat ca și supliment alimentar, considerat a avea calități anti-tumorale.<ref name="toxic" />

Prin utilizarea unui ligant numit Eind (1,1,3,3,5,5,7,7-octaethyl-s-hydrindacen-4-yl), germaniul poate forma o legătură dublă cu oxigenul (germanonul). Hidrura de germaniu si tetraclorura de germaniu sunt foarte inflamabili, producând explozii în contact cu aerul.<ref>{{cite news|last=Broadwith|first=Phillip|title=Germanium-oxygen double bond takes centre stage|url=http://www.rsc.org/chemistryworld/News/2012/March/germanone-germanium-oxygen-double-bond-created.asp|access-date=2014-05-15|newspaper=Chemistry World|date=25 March 2012|archive-date=2014-05-17|archive-url=https://web.archive.org/web/20140517121351/http://www.rsc.org/chemistryworld/News/2012/March/germanone-germanium-oxygen-double-bond-created.asp|url-status=live}}</ref>

=== Compușii elementului ===
Germaniul nu absoarbe azotul, însă absoarbe hidrogenul, monoxidul și dioxidul de carbon, apa, alcooluri și compușii pe bază de oxigen și halogen. Atunci când apa este absorbită și germaniul este încălzit, se eliberează H<sub>2</sub> și o peliculă de oxid se creează la suprafață. Hidrogenul atomic atacă germaniul, formând hidrizi. Oxigenul este adsorbit, reacționând cu metaloidul abia la 575 grade<ref>The Chemistry of Germanium: Tin and Lead, By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 8</ref>.

Metil și etil clorurile si bromurile în stare gazoasă atacă germaniul încălzit pentru a genera halidele organogermanice specifice<ref>The Chemistry of Germanium: Tin and Lead, By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>. Elementul sub forma de pulbere arde in prezenta clorului sau bromului incalzit, formand tetrahalide<ref>The Chemistry of Germanium: Tin and Lead, By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>. Acidul clorhidric ataca elementul la temperaturi inalte, pentru a forma GeCl4 si forma impura de GeHCl<sub>3</sub> (GeHCl<sub>3</sub> pur este generat de reactia dintre GeCl<sub>2</sub> si HCl)<ref>The Chemistry of Germanium: Tin and Lead, By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>. Sulful reactioneaza cu Ge doar la temperaturi inalte, insa acidul sulfhidric reactioneaza la 400 grade pentru a forma GeS<sub>2</sub><ref>The Chemistry of Germanium: Tin and Lead, By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>. 
Acidul sulfuric si azotic ataca germaniul in mod superficial<ref>The Chemistry of Germanium: Tin and Lead, By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>. Solutiile apoase de NaOH si KOH au efect superficial asupra elementului, insa o combinatie de NaOH, KOH, Na<sub>2</sub>CO3 si Na<sub>2</sub>B<sub>4</sub>O<sub>7</sub> dizolva toate formele germaniului rapid, formand alcaliti germanati<ref>The Chemistry of Germanium: Tin and Lead, By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>. O Solutie de NaOCL dizolva pulberea de germaniu, formand GeO<sub>2</sub><ref>The Chemistry of Germanium: Tin and Lead
By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>. Solutia de amide in amoniac lichid nu ataca metaloidul<ref>The Chemistry of Germanium: Tin and Lead
By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>. Germaniul nu pare sa formeze nici o carbura, insa formeaza aliaje cu alte metale si metaloide<ref>The Chemistry of Germanium: Tin and Lead, By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>.  
===Anorganici===
===Organici===

==Răspândire==
{{vezi și|Mineralele germaniului}}
[[File:Renierit.JPG|thumb|[[Renierite]]|alt=A brown block of irregular shape and surface, about 6 cm in size.]]
Germaniul este creat de nucleosinteza stelelor, predominant prin procesul-s in ramurile stelelor gigant asimptotice. Procesul s este o captura de neutroni lenta ale elementelor usoare in interiorul stelelor rosii gigant.<ref name="sterling">{{cite journal|journal=The Astrophysical Journal Letters|volume=578|issue=1|pages=L55–L58|doi=10.1086/344473|title=Discovery of Enhanced Germanium Abundances in Planetary Nebulae with the Far Ultraviolet Spectroscopic Explorer|first=N. C.|last=Sterling|author2=Dinerstein, Harriet L.|author3=Bowers, Charles W.|bibcode=2002ApJ...578L..55S|arxiv=astro-ph/0208516 |year=2002|s2cid=119395123|author2-link=Harriet Dinerstein}}</ref> Germaniul a fost detectat in majoritatea stelelor distante<ref>{{cite journal|journal=Nature|volume=423|issue= 29|date=2003-05-01| pmid=12721614| doi=10.1038/423029a|title=Astronomy: Elements of surprise| last=Cowan|first=John| page=29|bibcode=2003Natur.423...29C |s2cid=4330398}}</ref> și in atmosfera lui Jupiter.<ref>{{cite journal| title= The tropospheric gas composition of Jupiter's north equatorial belt /NH<sub>3</sub>, PH<sub>3</sub>, CH<sub>3</sub>D, GeH<sub>4</sub>, H<sub>2</sub>O/ and the Jovian D/H isotopic ratio| last=Kunde| first=V.|author2=Hanel, R. |author3=Maguire, W. |author4=Gautier, D. |author5=Baluteau, J. P. |author6=Marten, A. |author7=Chedin, A. |author8=Husson, N. |author9= Scott, N. |journal=Astrophysical Journal| volume= 263|date= 1982|pages= 443–467|doi=10.1086/160516| bibcode=1982ApJ...263..443K}}</ref>

Abundenta germaniului în scoarța terestră este de aproximativ 1,6 ppm.<ref name="Holl">{{cite journal| doi=10.1016/j.oregeorev.2005.07.034|title=Metallogenesis of germanium – A review|first=R.|last=Höll|author2=Kling, M.|author3=Schroll, E.| journal=Ore Geology Reviews|volume=30|issue=3–4|date=2007| pages=145–180}}</ref> Doar câteva minerale precum argiroditul, briartitul, germanitul, renieritul si sfaleritul contin cantitati apreciabile de germaniu.<ref name="usgs" /><ref>{{Cite journal|url=https://www.researchgate.net/publication/309583931|title=The distribution of gallium, germanium and indium in conventional and non-conventional resources – Implications for global availability (PDF Download Available)|website=ResearchGate|doi=10.13140/rg.2.2.20956.18564|access-date=2017-06-10|last1=Frenzel|first1=Max|year=2016|publisher=Unpublished|journal=|archive-date=2018-10-06|archive-url=https://web.archive.org/web/20181006235214/https://www.researchgate.net/publication/309583931|url-status=live}}</ref> Cateva dintre ele (in mod special, germanitul) sunt rareori intalnite in cantitati minabile.<ref>{{cite journal|url=https://www.researchgate.net/publication/250273740|title=Eyselite, Fe3+Ge34+O7(OH), a new mineral species from Tsumeb, Namibia|journal=The Canadian Mineralogist|volume=42|issue=6|pages=1771–1776|date=December 2004|doi=10.2113/gscanmin.42.6.1771|first1=Andrew C.|last1=Roberts|display-authors=etal}}</ref><ref>{{Cite web |url=https://www.deutsche-rohstoffagentur.de/DERA/DE/Downloads/vortrag_germanium.pdf?__blob=publicationFile&v=2 |title=Archived copy |access-date=2018-10-06 |archive-date=2018-10-06 |archive-url=https://web.archive.org/web/20181006234914/https://www.deutsche-rohstoffagentur.de/DERA/DE/Downloads/vortrag_germanium.pdf?__blob=publicationFile&v=2 |url-status=live }}</ref><ref>{{Cite web |url=http://tupa.gtk.fi/raportti/arkisto/070_peh_76.pdf |title=Archived copy |access-date=2018-10-06 |archive-date=2020-03-20 |archive-url=https://web.archive.org/web/20200320190457/http://tupa.gtk.fi/raportti/arkisto/070_peh_76.pdf |url-status=live }}</ref><!--Ore found in the Pend Orielle Mine near [[Detroit]] has exceptionally high amounts of germanium.<ref>{{cite web|url=http://periodictable.com/Elements/032/index.html|title=Pictures, stories, and facts about the element Germanium in the Periodic Table|website=periodictable.com}}</ref><ref>{{Cite doi | 10.2307/30056827 }}</ref>--> Unele minereuri de zinc-cupru-plumb contin destul germaniu pentru a permite extractia din concentratul minereic final.<ref name="Holl" /> Un proces neobisnuit de imbogatire cauzeaza un continut inalt de germaniu in unele mine, descoperit de Victor Montz Goldschimdt in timpul unei cautari indelungate pentru depozite de germaniu<ref name="Gold1">{{cite journal|journal=Nachrichten von der Gesellschaft der Wissenschaften zu Göttingen, Mathematisch-Physikalische Klasse|title=Ueber das Vorkommen des Germaniums in Steinkohlen und Steinkohlenprodukten|last=Goldschmidt|first=V. M.|pages=141–167|date=1930|url=http://resolver.sub.uni-goettingen.de/purl?GDZPPN002508303|access-date=2008-08-25|archive-date=2018-03-03|archive-url=https://web.archive.org/web/20180303165042/http://resolver.sub.uni-goettingen.de/purl?GDZPPN002508303|url-status=live}}</ref><ref name="Gold2">{{cite journal|journal=Nachrichten von der Gesellschaft der Wissenschaften zu Göttingen, Mathematisch-Physikalische Klasse|title=Zur Geochemie des Germaniums|last=Goldschmidt|first=V. M.|author2=Peters, Cl.|pages=141–167|url=http://resolver.sub.uni-goettingen.de/purl?GDZPPN002509180|date=1933|access-date=2008-08-25|archive-date=2008-12-01|archive-url=https://web.archive.org/web/20081201115130/http://resolver.sub.uni-goettingen.de/purl/?GDZPPN002509180|url-status=live}}</ref> Cea mai mare concentratie gasita vreodata a fost in cenusa carbunului Hartley, in procent de 1,6%. <ref name="Gold1" /><ref name="Gold2" /> Depozitele miniere de langa Xilinhaoute, Inner Mongolia, contin germaniu estimat la 1600 tone.<ref name="Holl" />

==Producere==
===Preparare în laborator===
===Producere la scară industrială===
==Utilizare==
===Optică===
===Electronice===
===Alte utilizări===

==Rolul elementului în biologie==
Germaniul nu prezinta un rol biologic in organism, desi actioneaza ca un stimulent metabolic. Sarurile de germaniu prezinta toxicitate scazuta pentru mamifere, insa au caracter letal pentru bacterii (fara a rezulta o aplicare practica a acestui comportament). Unele plante, inclusiv cele din consumul uman, pot absorbi germaniul din sol, probabil sub forma oxidului de germaniu. Elementul este intalnit in medie de 0.05 ppm in cereale si legume, insa nu toate plantele il contin<ref>Nature's Building Blocks: An A-Z Guide to the Elements, By John Emsley, pagina 161</ref>.

Desi germaniul este un component prezent in toate organismele vii, acesta nu prezinta o functie structurala (cum prezinta siliciul in cadrul unor exoschelete) si nu a fost dovedit ca fiind un element esential pentru plante sau animale<ref>The Chemistry of Germanium: Tin and Lead, By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>. Sax <ref>N.I.Sax, Dangerous Properties of Industrial Materials, p.746, 1962</ref> mentioneaza cum germaniul are un caracter scazut al toxicitatii, insa GeH<sub>4</sub> are un caracter hemolitic, fiind periculos in cantitati peste 100 ppm. Halidele de germaniu hidrolizeaza in acizi hidrohalogenati, fiind neplacuti in context biologic<ref>
The Chemistry of Germanium: Tin and Lead, By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>. Celalalt produs al hidrolizei, GeO2, devine toxic de la 300-600 mg per kilogram de masa corporala, fiind insa posibila o aparenta creste a tolerarii substantei prin dozarea unor cantitati subletale in mod repetat<ref>
The Chemistry of Germanium: Tin and Lead, By E. G. Rochow, E. W. Abel, pagina 10</ref>.

==Aspecte de sănătate și securitate==
===Toxicitate===
Cativa compusi artificiali ai germaniului sunt reactivi si pot prezenta un pericol imediat pentru sanatatea umana, in urma expunerii. De exemplu, clorura de germaniu si german (GeH<sub>4</sub>) sunt un lichid si un gaz ce sunt foarte iritanti pentru ochi, piele, plamani si gat.<ref name="Gerber 1997 141–146">{{cite journal|first = G. B.|last = Gerber|author2=Léonard, A.| date = 1997|title = Mutagenicity, carcinogenicity and teratogenicity of germanium compounds|journal = Regulatory Toxicology and Pharmacology|volume = 387|issue = 3|pages = 141–146|doi = 10.1016/S1383-5742(97)00034-3|pmid = 9439710}}</ref>
Studiile pe animale indica faptul ca germaniul, in forma anorganica si organica, sunt absorbiti rapid si aproape complet in tractul respirator si gastrointestinal. Distributia este relativ uniforma in cadrul organelor, insa exista o predispozitie pentru depozitarea acestuia in rinichi si ficat, fiind urmata de o excretie urinara rapida si acumulare pe termen lung in oase. 
Tetraclorura de germaniu este un iritant puternic pentru sistemul respirator, piele si ochi, posibil datorita hidrolizarii<ref>Handbook on the Toxicology of Metals
edited by Gunnar Nordberg, Bruce A. Fowler, Monica Nordberg, page 799 </ref>. Nu exista totusi informatii privind toxicitatea germaniului in organismul uman, cu exceptia tetraclorurii de germaniu si a suplimentelor pe baza de germaniu; in teste clinice, spirogermaniul (agent antitumoral pe baza de germaniu organic), a fost demonstrat ca avand un efect neurotoxic.<ref>Handbook on the Toxicology of Metals
edited by Gunnar Nordberg, Bruce A. Fowler, Monica Nordberg, page 799 </ref>.

== Legături externe ==
* {{ro icon}} [http://www.sistemul-periodic.go.ro/elemente/ge.htm Germaniul pe sistemul-periodic.go.ro] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20090208224751/http://sistemul-periodic.go.ro/elemente/ge.htm |date=2009-02-08 }}
==Note==
<references group="n"/>
==Referințe==
<references/>
==Vezi și==
== Bibliografie ==
* D. Marian, ''Metale de înaltă puritate'', Editura Tehnică, 1988
===Bibliografie suplimentară===

{{elemente chimice}}
{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Elemente chimice]]
[[Categorie:Metaloizi]]