Vizualizare sursă pentru „Europa (satelit)”

{{Infocaseta planetă|name=Europa|alt_names=Jupiter II|pronounced=/e.u'ro.pa/|adjectives=Europan /e.u.ro'pan/|named_after=[[Europa (mitologie)|Ευρώπη]] ''Eyrōpē''|image=Europa in natural color.png|caption=Europa în culoare adevărată, cu suprafața sa predominant albă. Fotografiat pe 29 septembrie 2022 de către sonda spațială ''[[Juno (sondă spațială)|Juno]]''.|bgcolour=#a0ffa0|discoverer=[[Galileo Galilei]]<br />[[Simon Marius]]|discovered=8 ianuarie 1610<ref name="IAUMoonDiscoveries"/>|orbit_ref=<ref name="horizons">{{cite web|url=http://ssd.jpl.nasa.gov/horizons.cgi|title=JPL HORIZONS solar system data and ephemeris computation service|work=Solar System Dynamics|publisher=[[NASA]], Jet Propulsion Laboratory|access-date=10 August 2007|archive-date=7 October 2012|archive-url=https://web.archive.org/web/20121007034731/http://ssd.jpl.nasa.gov/horizons.cgi|url-status=live}}</ref>|epoch=8 ianuarie 2004|mean_orbit_radius={{val|670900|u=km}}<ref name="factsheet">{{cite web|title=Overview of Europa Facts|work=NASA|url=http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Jup_Europa|access-date=27 December 2007|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20140326221921/http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Jup_Europa|archive-date=26 March 2014 }}</ref>|eccentricity=0.009<ref name="factsheet"/>|periapsis={{val|664862|u=km}}<ref group=lower-alpha>Periapsis is derived from the semimajor axis (''a'') and eccentricity (''e''): ''a''(1&nbsp;−&nbsp;''e'').</ref>|apoapsis={{val|676938|u=km}}<ref group=lower-alpha>Apoapsis is derived from the semimajor axis (''a'') and eccentricity (''e''): ''a''(1&nbsp;+&nbsp;''e'').</ref>|period={{val|3.551181|u=d}}<ref name="factsheet"/>|avg_speed={{val| 13743.36|u=m/s}}<ref>{{Cite web|url=https://solarsystem.nasa.gov/moons/jupiter-moons/europa/by-the-numbers|title=By the Numbers &#124; Europa|website=NASA Solar System Exploration|access-date=6 May 2021|archive-date=6 May 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210506170939/https://solarsystem.nasa.gov/moons/jupiter-moons/europa/by-the-numbers/|url-status=live}}</ref>|inclination=0.470° (față de ecuatorul lui Jupiter)<br />1.791° (față de [[ecliptică]])<ref name="factsheet"/>|satellite_of=[[Jupiter]]|mean_radius={{val|1560.8|.5|u=km}} (0.245 [[Pământ]])<ref name="jplfact"/>|surface_area={{val|3.09|e=7|u=km2}} (0.061 Pământ)|volume={{val|1.593|e=10|u=km3}} (0.015 Pământ)|mass={{val|4.799844|.000013|e=22|u=kg}} (0.008 Pământ)<ref name="jplfact"/>|density={{val|3.013|.005|u=g/cm3}} (0.546 Pământ)<ref name="jplfact"/>|surface_grav={{val|1.314|ul=m/s2}} (0.134 g)|moment_of_inertia_factor={{val|0.346|0.005}}<ref name="Showman1999">{{cite journal|last1= Showman|first1=A. P.|last2= Malhotra|first2= R.|s2cid=9492520|title=The Galilean Satellites|journal= Science|volume= 286|issue= 5437|date= 1 October 1999|pages =77–84|doi= 10.1126/science.286.5437.77|pmid=10506564}}</ref> (estimare)|escape_velocity={{val|2.025|u=km/s}}<ref group=lower-alpha>Escape velocity derived from the mass (''m''), the [[gravitational constant]] (''G'') and the radius (''r''): <math>\textstyle\sqrt{2Gm/r}</math>.</ref>|rotation=[[Rotație sincronă|sincronă]]<ref name=Geissler/>|axial_tilt=0.1°<ref name="Bills2005">{{cite journal|last=Bills|first=Bruce G.|title=Free and forced obliquities of the Galilean satellites of Jupiter|date=2005|volume=175|issue=1|pages=233–247|doi=10.1016/j.icarus.2004.10.028|bibcode=2005Icar..175..233B|journal=Icarus|url=https://zenodo.org/record/1259023|access-date=29 June 2019|archive-date=27 July 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20200727063125/https://zenodo.org/record/1259023|url-status=live}}</ref>|albedo=0.67&nbsp;±&nbsp;0.03<ref name="jplfact">{{cite web|last=Yeomans|first=Donald K.|date=13 July 2006|title=Planetary Satellite Physical Parameters|publisher=JPL Solar System Dynamics|url=http://ssd.jpl.nasa.gov/?sat_phys_par|access-date=5 November 2007|archive-date=14 August 2009|archive-url=https://web.archive.org/web/20090814111752/http://ssd.jpl.nasa.gov/?sat_phys_par|url-status=live}}</ref>|magnitude=5.29 ([[Opoziție (astronomie)|opoziție]])<ref name="jplfact"/>|temp_name1=Surface|min_temp_1=≈&thinsp;50 [[kelvin|K]]<ref name="cyclo"/>|mean_temp_1=102&nbsp;K (−171&nbsp;°C)|max_temp_1=125&nbsp;K|atmosphere=yes|surface_pressure=0.1 [[Pascal (unitate)|µPa]] (10<sup>−12</sup> [[bar]])<ref name="McGrathChapter">{{cite book|last=McGrath|editor1=Pappalardo, Robert T.|editor2=McKinnon, William B.|editor3=Khurana, Krishan K.|title=Europa|date=2009|publisher=University of Arizona Press|isbn=978-0-8165-2844-8|chapter=Atmosphere of Europa }}</ref>}}'''Europa''' /e.u'ro.pa/ sau '''Jupiter II''', este cea mai mică dintre cei patru [[Sateliții galileeni|sateliți galileeni]] care orbitează în jurul lui [[Jupiter]] și al șaselea cel mai aproape de planetă dintre toți [[Sateliții naturali ai lui Jupiter|cei 80 de sateliți cunoscute ale lui Jupiter]]. Este, de asemenea, al [[Listă de sateliți naturali|șasea cel mai mare satelit]] din [[Sistemul solar|Sistemul Solar]]. Europa a fost descoperită în 1610 de [[Galileo Galilei]] <ref name="IAUMoonDiscoveries2">{{Citat web|url=http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|nume=Blue|titlu=Planet and Satellite Names and Discoverers|publisher=USGS|date=9 November 2009|accessdate=14 January 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090825153846/http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|first1=Jennifer|archivedate=25 August 2009}}</ref> și a fost numită după [[Europa (mitologie)|Europa]], mama [[Fenicia|feniciană]] a regelui [[Minos]] al [[Creta|Cretei]] și iubitoare a lui [[Zeus]] (echivalentul grecesc al zeului roman [[Jupiter (zeu)|Jupiter]]).

Puțin mai mică decât [[Luna|Luna Pământului]], Europa este făcută în principal din rocă [[silicat]] și are o scoarță de gheață <ref name="NYT-20150315">{{Citat știre|title=Suddenly, It Seems, Water Is Everywhere in Solar System|url=https://www.nytimes.com/2015/03/13/science/space/suddenly-it-seems-water-is-everywhere-in-solar-system.html|prenume=Kenneth|nume=Chang|data=12 March 2015|accessdate=13 March 2015|journal=[[The New York Times]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20200509080640/https://www.nytimes.com/2015/03/13/science/space/suddenly-it-seems-water-is-everywhere-in-solar-system.html|archivedate=9 May 2020}}</ref> și probabil un miez de fier-nichel. Are o atmosferă foarte subțire, compusă în principal din oxigen. Suprafața sa bej-albă este striată de crăpături cărămizii și dungi, dar craterele sunt relativ puține. Pe lângă observațiile cu telescopul de pe Pământ, Europa a fost examinată printr-o succesiune de zboruri ale sondelor spațiale, prima având loc la începutul anilor 1970.

Europa are cea mai netedă suprafață dintre orice obiect solid cunoscut din Sistemul Solar. Aparenta tinerețe și netezimea suprafeței au condus la [[Ipoteză|ipoteza]] că sub suprafață există un [[Ocean|ocean de apă]], care ar putea adăposti [[Viață extraterestră|viața extraterestră]]. <ref name="Tritt2002">{{Citat web|url=http://people.msoe.edu/~tritt/sf/europa.life.html|nume=Tritt|titlu=Possibility of Life on Europa|publisher=Milwaukee School of Engineering|date=2002|accessdate=10 August 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070609150109/http://people.msoe.edu/~tritt/sf/europa.life.html|first1=Charles S.|archivedate=9 June 2007}}</ref> Modelul predominant sugerează că căldura de la încălzirea mareică face ca oceanul să rămână lichid și provoacă mișcarea gheții similară cu [[Tectonica plăcilor|plăcile tectonice]], absorbind substanțele chimice de la suprafață în oceanul de dedesubt. <ref name="geology">{{Citat web|url=http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|titlu=Tidal Heating|archiveurl=https://web.archive.org/web/20060329000051/http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|lucrare=geology.asu.edu|archivedate=29 March 2006}}</ref> <ref name="NASA-20140908">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-300|nume=Dyches|titlu=Scientists Find Evidence of 'Diving' Tectonic Plates on Europa|date=8 September 2014|accessdate=8 September 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190404030841/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-300|first1=Preston|last2=Brown|last3=Buckley|first2=Dwayne|first3=Michael|lucrare=[[NASA]]|archivedate=4 April 2019}}</ref> Sarea de mare dintr-un ocean subteran poate acoperi unele forme de relief de pe Europa, sugerând că oceanul interacționează cu fundul mării. Acest lucru poate fi important pentru a determina dacă Europa ar putea fi locuibilă. <ref name="NASA-20150512">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4586|nume=Dyches|titlu=NASA Research Reveals Europa's Mystery Dark Material Could Be Sea Salt|date=12 May 2015|accessdate=12 May 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150515013057/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4586|first1=Preston|last2=Brown|first2=Dwayne|lucrare=[[NASA]]|archivedate=15 May 2015}}</ref> În plus, [[telescopul spațial Hubble]] a detectat [[Abur|pene de vapori de apă]] similare cu cele observate pe [[Enceladus (satelit)|Enceladus]], despre care se crede că sunt cauzate de [[Gheizer|criogeizerele]] în erupție. <ref name="NASA-20131212-EU">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|nume=Cook|titlu=Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon|date=12 December 2013|accessdate=12 December 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215053143/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|first1=Jia-Rui C.|last2=Gutro|last3=Brown|last4=Harrington|last5=Fohn|first2=Rob|first3=Dwayne|first4=J. D.|first5=Joe|lucrare=NASA|archivedate=15 December 2013}}</ref> În mai 2018, astronomii au furnizat dovezi justificative ale activității penelor de apă pe Europa, pe baza unei analize actualizate a datelor obținute de la sonda spațială ''[[Galileo (sondă spațială)|Galileo]]'', care l-a orbitat Jupiter între 1995 și 2003. O astfel de activitate ar putea ajuta cercetătorii în căutarea vieții din oceanul subteran europan, fără a fi nevoiți să aterizeze pe satelit. <ref name="NA-20180514">{{Citat revistă|nume=Jia|nume2=Kivelson|nume3=Khurana|nume4=Kurth|prenume=Xianzhe|prenume2=Margaret G.|prenume3=Krishan K.|prenume4=William S.|dată=14 May 2018|titlu=Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures|journal=[[Nature Astronomy]]|volum=2|număr=6|pagini=459–464|bibcode=2018NatAs...2..459J|doi=10.1038/s41550-018-0450-z}}</ref> <ref name="NASA-20180514">{{Citat web|url=https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7122|nume=McCartney|titlu=Old Data Reveal New Evidence of Europa Plumes|date=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190617213109/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7122|first1=Gretchen|last2=Brown|last3=Wendel|first2=Dwayne|first3=JoAnna|lucrare=[[Jet Propulsion Laboratory]]|archivedate=17 June 2019}}</ref> <ref name="NYT-20180514">{{Citat știre|title=NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon|url=https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|prenume=Kenneth|nume=Chang|data=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|journal=[[The New York Times]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514165834/https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|archivedate=14 May 2018}}</ref> <ref name="SP-20180514">{{Citat web|url=https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|nume=Wall|titlu=This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa|date=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514183300/https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|first1=Mike|lucrare=[[Space.com]]|archivedate=14 May 2018}}</ref>

Misiunea ''Galileo'', lansată în 1989, oferă cea mai mare parte a datelor actuale despre Europa. Nicio navă spațială nu a aterizat încă pe Europa, deși au fost propuse mai multe misiuni de explorare. [[Jupiter Icy Moons Explorer|Jupiter Icy Moon Explorer]] (JUICE) [[Agenția Spațială Europeană|al Agenției Spațiale Europene]] este o misiune către [[Ganymede (satelit)|Ganymede]], care urmează să fie lansată în 2023 și va include două zboruri pe lângă Europa. <ref>{{Citat web|url=https://sci.esa.int/web/juice|titlu=ESA Science & Technology - JUICE|publisher=[[ESA]]|date=8 November 2021|accessdate=10 November 2021}}</ref> <ref name="selection2">{{Citat știre|title=Esa selects 1bn-euro Juice probe to Jupiter|url=https://www.bbc.co.uk/news/science-environment-17917102|prenume=Jonathan|nume=Amos|data=2 May 2012|accessdate=2 May 2012|journal=[[BBC News Online]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20200511181342/https://www.bbc.co.uk/news/science-environment-17917102|archivedate=11 May 2020}}</ref> [[Europa Clipper]] planificat de NASA ar trebui să fie lansat în 2024. <ref name="AP-201403042">{{Citat știre|title=NASA plots daring flight to Jupiter's watery moon|url=http://apnews.excite.com/article/20140304/DACB5P9O0.html|prenume=Seth|nume=Borenstein|data=4 March 2014|accessdate=5 March 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140305180141/http://apnews.excite.com/article/20140304/DACB5P9O0.html|agency=Associated Press|archivedate=5 March 2014}}</ref>

== Descoperire și denumire ==
Europa, împreună cu ceilalți trei sateliți mari ai lui Jupiter, [[Io (satelit)|Io]], [[Ganymede (satelit)|Ganymede]] și [[Callisto (satelit)|Callisto]], a fost descoperită de [[Galileo Galilei]] pe 8 ianuarie 1610 <ref name="IAUMoonDiscoveries3">{{Citat web|url=http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|nume=Blue|titlu=Planet and Satellite Names and Discoverers|publisher=USGS|date=9 November 2009|accessdate=14 January 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090825153846/http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|first1=Jennifer|archivedate=25 August 2009}}</ref> și, posibil, independent de [[Simon Marius]]. Prima observație raportată a lui Io și Europa a fost făcută de Galileo la 7 ianuarie 1610, folosind un [[Lunetă astronomică|telescop refractor cu mărire de 20×]] de la [[Universitatea din Padova]]. Cu toate acestea, în acea observație, Galileo nu i-a putut separa pe Io și Europa din cauza măririi reduse a telescopului său, astfel încât cele două au fost înregistrate ca un singur punct de lumină. A doua zi, 8 ianuarie 1610 (folosită ca dată de descoperire a Europei de către [[Uniunea Astronomică Internațională|IAU]] ), Io și Europa au fost văzute pentru prima dată ca corpuri separate în timpul observațiilor lui Galileo asupra sistemului Jupiter. <ref name="IAUMoonDiscoveries3" />

Europa este numită după [[Europa (mitologie)|Europa]], fiica regelui [[Tir, Liban|Tirului]], o nobilă [[Fenicia|feniciană]] din [[mitologia greacă]]. La fel ca toți sateliții galileeni, Europa poartă numele unei iubitoare a [[Zeus|lui Zeus]], omologul grec al lui [[Jupiter (zeu)|Jupiter]]. Europa a fost curtată de Zeus și a devenit regina [[Creta|Cretei]]. <ref>{{Citat web|url=http://nineplanets.org/europa.html|nume=Arnett|titlu=Europa|date=October 2005|accessdate=27 April 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140328014150/http://nineplanets.org/europa.html|first1=Bill|lucrare=Nine Planets|archivedate=28 March 2014}}</ref> Schema de numire a fost sugerată de Simon Marius, <ref name="Marius1614">[[Simon Marius|Marius, S.]]; (1614) ''[[Simon Marius|Mundus Iovialis]] anno M.DC.IX Detectus Ope Perspicilli Belgici'' {{Citat web |url=http://galileo.rice.edu/sci/marius.html |accessdate=2022-07-05 |titlu=copie arhivă |archive-date=2019-09-29 |archive-url=https://web.archive.org/web/20190929023619/http://galileo.rice.edu/sci/marius.html |dead-url=yes }}, where he [http://galileo.rice.edu/sci/observations/jupiter_satellites.html attributes the suggestion] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20191101192948/http://galileo.rice.edu/sci/observations/jupiter_satellites.html |date=1 November 2019 }} to [[Johannes Kepler]]</ref> care i-a atribuit propunerea lui [[Johannes Kepler]] : <ref name="Marius1614" /> <ref name="SEDS">{{Citat web|url=http://seds.lpl.arizona.edu/messier/xtra/Bios/marius.html|titlu=Simon Marius (January 20, 1573 – December 26, 1624)|publisher=[[University of Arizona]]|accessdate=9 August 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070713221843/http://seds.lpl.arizona.edu/messier/xtra/Bios/marius.html|lucrare=Students for the Exploration and Development of Space|archivedate=13 July 2007}}</ref>{{Citat|''... Inprimis autem celebrantur tres fœminæ Virgines, quarum furtivo amore Iupiter captus & positus est... Europa Agenoris filia... à me vocatur... Secundus Europa... [Io,] Europa, Ganimedes puer, atque Calisto, lascivo nimium perplacuere Jovi.''}}{{Citat|... Mai întâi, vor fi onorate trei tinere care au fost capturate de Jupiter pentru dragoste secretă, [inclusiv] Europa, fiica lui Agenor... Al doilea [satelit] este numit de mine Europa ... Io, băiatul Ganymede, și Callisto l-au încântat foarte mult pe Jupiter.<ref>{{cite book |last1=Marius |first1=SImon |title=Mundus Iovialis: anno MDCIX detectus ope perspicilli Belgici, hoc est, quatuor Jovialium planetarum, cum theoria, tum tabulæ |date=1614 |publisher=Sumptibus & Typis Iohannis Lauri |location=Nuremberg |page=B2, recto and verso (images 35 and 36), with erratum on last page (image 78) |url=https://repository.ou.edu/uuid/748b6fe7-62da-5877-ae84-885372b3030c |access-date=30 June 2020 |archive-date=2 July 2020 |archive-url=https://web.archive.org/web/20200702154450/https://repository.ou.edu/uuid/748b6fe7-62da-5877-ae84-885372b3030c |url-status=live }}</ref>}}Numele nu au fost folosite pentru o perioadă considerabilă de timp și nu au fost reînviate în uz general până la mijlocul secolului al XX-lea. <ref name="marazzini">{{Citat revistă|nume=Marazzini|prenume=Claudio|dată=2005|titlu=I nomi dei satelliti di Giove: da Galileo a Simon Marius|titlu_trad=The names of Jupiter's satellites: from Galileo to Simon Marius|journal=Lettere Italiane|volum=57|număr=3|pagini=391–407|language=it|jstor=26267017}}</ref> În cea mai mare parte a literaturii [[Astronomie|astronomice]] anterioare, Europa este pur și simplu menționată prin denumirea sa [[Cifre romane|numerică romană]] ca ''{{Nowrap|Jupiter II}}'' (un sistem introdus și de Galileo) sau ca „al doilea satelit al lui Jupiter”. În 1892, descoperirea lui [[Amalthea (satelit)|Amalthea]], a cărei orbită se afla mai aproape de Jupiter decât cea a sateliților galileeni, a împins Europa pe a treia poziție. [[Programul Voyager|Sondele ''Voyager'']] audescoperit încă trei [[Sateliții naturali ai lui Jupiter|sateliți interiori]] în 1979, așa că Europa este acum considerată al șaselea satelit al lui Jupiter, deși este încă denumit {{Nowrap|Jupiter II}}. <ref name="marazzini" /> Forma adjectivală sa stabilizat ca e''uropan''. <ref>US National Research Council (2000) ''A Science Strategy for the Exploration of Europa''</ref>

== Orbită și rotație ==
[[Fișier:Galilean_moon_Laplace_resonance_animation_2.gif|dreapta|miniatura|Animație a [[Rezonanță orbitală|rezonanței Laplace]] a lui Io, Europa și Ganymede (conjuncțiile sunt evidențiate prin modificări de culoare)]]
Europa îl orbitează pe Jupiter în puțin peste trei zile și jumătate, cu o rază orbitală de aproximativ 670.900 km. Cu o [[excentricitate orbitală]] de numai 0,009, orbita în sine este aproape circulară, iar [[Înclinație orbitală|înclinația orbitală]] față de [[Ecuatorul ceresc|planul ecuatorial]] al lui Jupiter este mică, la 0,470°. <ref name="datasheet">{{Citat web|url=http://www2.jpl.nasa.gov/galileo/europa/#overview|titlu=Europa, a Continuing Story of Discovery|publisher=NASA, [[Jet Propulsion Laboratory]]|accessdate=9 August 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/19970105180851/http://www.jpl.nasa.gov/galileo/europa/|lucrare=Project Galileo|archivedate=5 January 1997}}</ref> La fel ca și ceilalți [[Sateliții galileeni|sateliți galileeni]], Europa este în [[rotație sincronă]] cu Jupiter, cu o emisferă a Europei îndreptată constant spre Jupiter. Din această cauză, există un punct sub-jovian pe suprafața Europei, de care Jupiter ar părea să fie direct deasupra capului. Meridianul zero al Europei este o linie care trece prin acest punct. <ref>{{Citat web|url=http://documents.wolfram.com/applications/astronomer/AdditionalInformation/PlanetographicCoordinates.html|titlu=Planetographic Coordinates|publisher=Wolfram Research|date=2010|accessdate=29 March 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090301191456/http://documents.wolfram.com/applications/astronomer/AdditionalInformation/PlanetographicCoordinates.html|archivedate=1 March 2009}}</ref> Cercetările sugerează că rotația sincronă poate să nu fie completă, deoarece s-a [[Rotație sincronă|propus o rotație nesincronă]] : Europa se învârte mai repede decât orbitează, sau cel puțin a făcut acest lucru în trecut. Acest lucru sugerează o asimetrie în distribuția internă a masei și că un strat de lichid sub suprafață separă crusta de gheață de interiorul de rocă. <ref name="Geissler">{{Citat revistă|nume=Geissler|nume2=Greenberg|nume3=Hoppa|nume4=Helfenstein|nume5=McEwen|nume6=Pappalardo|nume7=Tufts|nume8=Ockert-Bell|nume9=Sullivan|prenume=P. E.|prenume2=R.|prenume3=G.|prenume4=P.|prenume5=A.|prenume6=R.|prenume7=R.|prenume8=M.|prenume9=R.|dată=1998|titlu=Evidence for non-synchronous rotation of Europa|journal=[[Nature (journal)|Nature]]|volum=391|număr=6665|pagini=368–70|pmid=9450751|bibcode=1998Natur.391..368G|doi=10.1038/34869}}</ref>

Ușoară excentricitate a orbitei Europei, menținută de perturbațiile gravitaționale de la ceilalți galileeni, face ca punctul sub-jovian al Europei să oscileze în jurul unei poziții medii. Pe măsură ce Europa se apropie puțin mai mult de Jupiter, atracția gravitațională a lui Jupiter crește, determinând-o pe Europa să se alungească. Pe măsură ce Europa se îndepărtează ușor de Jupiter, forța gravitațională a lui Jupiter scade, determinând Europa să se relaxeze înapoi într-o formă mai sferică și creând maree în oceanul său. Excentricitatea orbitală a Europei este pompată continuu de [[Rezonanță orbitală|rezonanța sa]] cu Io. <ref name="Showman1997">{{Citat revistă|nume=Showman|nume2=Malhotra|prenume=Adam P.|prenume2=Renu|dată=May 1997|titlu=Tidal Evolution into the Laplace Resonance and the Resurfacing of Ganymede|journal=Icarus|volum=127|număr=1|pagini=93–111|bibcode=1997Icar..127...93S|doi=10.1006/icar.1996.5669}}</ref> Astfel, încălzirea mareică frământă interiorul Europei și îi conferă o sursă de căldură, permițând posibil oceanului său să rămână lichid în timp ce conduce procesele geologice subterane. <ref name="geology2">{{Citat web|url=http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|titlu=Tidal Heating|archiveurl=https://web.archive.org/web/20060329000051/http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|lucrare=geology.asu.edu|archivedate=29 March 2006}}</ref> <ref name="Showman1997" /> Sursa finală a acestei energii este rotația lui Jupiter, care este atinsă de Io prin mareele pe care le ridică pe Jupiter și este transferată la Europa și Ganymede prin rezonanța orbitală. <ref name="Showman1997" /> <ref name="Moore2003">{{Citat revistă|nume=Moore|prenume=W. B.|dată=2003|titlu=Tidal heating and convection in Io|journal=Journal of Geophysical Research|volum=108|număr=E8|pagini=5096|bibcode=2003JGRE..108.5096M|doi=10.1029/2002JE001943}}</ref>

Analiza fisurilor unice care acoperă Europa a dat dovezi că probabil s-a învârtit în jurul unei axe înclinate la un moment dat. Dacă este corect, acest lucru ar explica multe dintre caracteristicile Europei. Rețeaua imensă de fisuri care se acoperă Europei servește ca o înregistrare a [[tensiune (mecanică) |tensiunilor]] cauzate de mareele masive în oceanul său global. Înclinarea Europei ar putea influența calculele despre cât de mult din istoria sa este înregistrată în învelișul său înghețat, cât de multă căldură este generată de maree în oceanul său și chiar cât timp oceanul a fost lichid. Stratul său de gheață trebuie să se întindă pentru a se adapta acestor schimbări. Când există prea mult stres, se sparge. O înclinare a axei Europei ar putea sugera că fisurile acesteia ar putea fi mult mai recente decât se credea anterior. Motivul pentru aceasta este că direcția polului de rotație se poate schimba cu până la câteva grade pe zi, completând o perioadă de precesiune pe mai multe luni. O înclinare ar putea afecta, de asemenea, estimările vârstei oceanului Europei. Se crede că forțele de maree generează căldura care menține lichid oceanul Europei, iar o înclinare a axei de rotație ar determina generarea de mai multă căldură din cauza forțelor mareice. O astfel de căldură suplimentară ar fi permis oceanului să rămână lichid pentru mai mult timp. Cu toate acestea, nu a fost încă determinat când s-ar fi putut produce această schimbare ipotetică a axei de rotație. <ref>Cook, Jia-Rui C. (18 September 2013) [http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-283 Long-stressed Europa Likely Off-kilter at One Time] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140817113356/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-283|date=17 August 2014}}. jpl.nasa.gov</ref>

== Caracteristici fizice ==
[[Fișier:Europa,_Earth_&_Moon_size_comparison.jpg|miniatura|Compararea dimensiunilor Europei ''stânga jos'') cu Luna (''stânga sus'') și cu Pământul (''dreapta'')]]
Europa este puțin mai mică decât [[Luna]]. La puțin peste {{Conversie|3100|km|mi}} în [[diametru]], este al [[Listă de sateliți naturali|șaselea cel mai mare satelit]] și [[obiecte din sistemul solar după dimensiune|al cincisprezecelea obiect ca mărime]] din [[Sistemul solar|Sistemul Solar]]. Deși, într-o marjă largă, este cel mai puțin masiv dintre sateliții galileeni, este totuși mai masiv decât toți sateliții cunoscuți din Sistemul Solar, mai mici decât ea însuși la un loc. <ref name="Masses">Mass of Europa: 48{{E|21}} kg. Mass of Triton plus all smaller moons: 39.5{{E|21}} kg (see note ''g'' [[Triton (satelit)|here]])</ref> Densitatea sa medie sugerează că este similară ca [[compoziție chimică |compoziție]] cu [[Planetă telurică|planetele terestre]], fiind compusă în principal din [[rocă]] [[Silicat|silicatică]]. <ref>{{Citat revistă|nume=Kargel|nume2=Kaye|nume3=Head|nume4=Marion|nume5=Sassen|nume6=Crowley|nume7=Ballesteros|nume8=Grant|nume9=Hogenboom|prenume=Jeffrey S.|prenume2=Jonathan Z.|prenume3=James W.|prenume4=Giles M.|prenume5=Roger|prenume6=James K.|prenume7=Olga Prieto|prenume8=Steven A.|prenume9=David L.|dată=November 2000|titlu=Europa's Crust and Ocean: Origin, Composition, and the Prospects for Life|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20200731043909/https://zenodo.org/record/1229838|url=https://zenodo.org/record/1229838|journal=Icarus|volum=148|număr=1|pagini=226–265|bibcode=2000Icar..148..226K|doi=10.1006/icar.2000.6471|access-date=10 January 2020|archive-date=31 July 2020}}</ref>

=== Structura interna ===
Se estimează că Europa are un strat exterior de [[apă]] în cu o grosime de jur de {{Conversie|100|km|mi|-0}}; o parte înghețată ca scoarța sa și o parte ca un ocean lichid sub gheață. Datele recente ale [[Câmp magnetic|câmpului magnetic]] de la orbiterul ''[[Galileo]]'' au arătat că Europa are un câmp magnetic indus prin interacțiunea cu cel al lui Jupiter, ceea ce sugerează prezența unui strat conductiv sub suprafață. <ref name="Phillips 2014">{{Citat revistă|nume=Phillips|nume2=Pappalardo|prenume=Cynthia B.|prenume2=Robert T.|dată=20 May 2014|titlu=Europa Clipper Mission Concept|journal=Eos, Transactions American Geophysical Union|volum=95|număr=20|pagini=165–167|bibcode=2014EOSTr..95..165P|doi=10.1002/2014EO200002}}</ref> Este probabil ca acest strat să fie un ocean cu apă sărată lichidă. Se estimează că porțiuni ale crustei au suferit o rotație de aproape 80°, aproape răsturnându-se, ceea ce ar fi puțin probabil dacă gheața ar fi atașată solid de manta. <ref name="Cowen2008">{{Citat știre|title=A Shifty Moon|url=http://www.sciencenews.org/view/generic/id/32135/title/A_shifty_moon|prenume=Ron|nume=Cowen|data=7 June 2008|accessdate=29 May 2008|journal=Science News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20111104175610/http://www.sciencenews.org/view/generic/id/32135/title/A_shifty_moon|archivedate=4 November 2011}}</ref> Europa conține probabil un miez [[Metal|metalic]] [[Fier|de fier]]. <ref name="Kivelson">{{Citat revistă|nume=Kivelson|nume2=Khurana, Krishan K.|nume3=Russell, Christopher T.|nume4=Volwerk, Martin|nume5=Walker, Raymond J.|nume6=Zimmer, Christophe|prenume=Margaret G.|dată=2000|titlu=Galileo Magnetometer Measurements: A Stronger Case for a Subsurface Ocean at Europa|journal=[[Science (journal)|Science]]|volum=289|număr=5483|pagini=1340–1343|pmid=10958778|bibcode=2000Sci...289.1340K|doi=10.1126/science.289.5483.1340}}</ref> <ref name="Bhatia2017">{{Citat revistă|nume=Bhatia|nume2=Sahijpal|prenume=G.K.|prenume2=S.|an=2017|titlu=Thermal evolution of trans-Neptunian objects, icy satellites, and minor icy planets in the early solar system|journal=Meteoritics & Planetary Science|volum=52|număr=12|pagini=2470–2490|bibcode=2017M&PS...52.2470B|doi=10.1111/maps.12952}}</ref>

=== Forme de relief ===
[[Fișier:PIA01295_Europa_Global_Views_in_Natural_and_Enhanced_Colors.jpg|miniatura|Culoare falsă (stânga) și culoare falsă cu contrast îmbunătățit (dreapta) realizat prin sinteza RGB a datelor de luminanță în infraroșu apropiat, verde și violet. Vedere ''Galileo'' a emisferei anterioare.]]
Europa este cel mai neted obiect cunoscut din Sistemul Solar, lipsit de caracteristici la scară mare, cum ar fi munți și cratere. <ref name="waterworld">{{Citat web|url=http://teachspacescience.org/cgi-bin/search.plex?catid=10000304&mode=full|titlu=Europa: Another Water World?|publisher=[[NASA]], Jet Propulsion Laboratory|date=2001|accessdate=9 August 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110721210346/http://teachspacescience.org/cgi-bin/search.plex?catid=10000304&mode=full|lucrare=Project Galileo: Moons and Rings of Jupiter|archivedate=21 July 2011}}</ref> Cu toate acestea, conform unui studiu, ecuatorul Europei ar putea fi acoperit de vârfuri de gheață numite [[Penitente (formarea zăpezii)|penitentes]], care pot avea până la 15 metri înălțime, din cauza luminii directe a soarelui deasupra pe ecuator, determinând [[Sublimare|sublimarea]] gheții, formând crăpături verticale. <ref>{{Citat știre|title=Ice blades threaten Europa landing|url=https://www.bbc.co.uk/news/science-environment-21341176|prenume=Paul|nume=Rincon|data=20 March 2013|accessdate=21 June 2018|journal=BBC News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20181107151101/https://www.bbc.co.uk/news/science-environment-21341176|archivedate=7 November 2018}}</ref> <ref>[https://earthsky.org/space/jupiters-moon-europa-penitentes-ice-spikes Europa may have towering ice spikes on its surface] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20210121030101/https://earthsky.org/space/jupiters-moon-europa-penitentes-ice-spikes|date=21 January 2021}}. Paul Scott Anderson, ''Earth and Sky.'' 20 October 2018.</ref> <ref name="Hobley 2018">{{Citat revistă|nume=Hobley|nume2=Moore|nume3=Howard|nume4=Umurhan|prenume=Daniel E. J.|prenume2=Jeffrey M.|prenume3=Alan D.|prenume4=Orkan M.|dată=8 October 2018|titlu=Formation of metre-scale bladed roughness on Europa's surface by ablation of ice|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20200731024053/http://orca.cf.ac.uk/115808/1/D%20Hobley%20Nature_PDF_15128_2_merged_1533721936.pdf|url=http://orca.cf.ac.uk/115808/1/D%20Hobley%20Nature_PDF_15128_2_merged_1533721936.pdf|journal=Nature Geoscience|volum=11|număr=12|pagini=901–904|bibcode=2018NatGe..11..901H|doi=10.1038/s41561-018-0235-0|access-date=11 January 2020|archive-date=31 July 2020}}</ref> Deși imaginile disponibile de la sonda ''Galileo'' nu au rezoluția necesară pentru a confirma acest lucru, datele radar și termice sunt în concordanță cu această interpretare. <ref name="Hobley 2018" /> Marcajele proeminente care acoperă Europa par a fi în principal [[Caracteristica albedo|caracteristici albedo]] care subliniază topografia joasă. Există puține [[Crater de impact|cratere]] pe Europa, deoarece suprafața sa este prea activă din punct de vedere tectonic și, prin urmare, tânără. <ref name="Arnett1996">Arnett, Bill (7 November 1996) [http://www.astro.auth.gr/ANTIKATOPTRISMOI/nineplanets/nineplanets/europa.html ''Europa''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110904142701/http://www.astro.auth.gr/ANTIKATOPTRISMOI/nineplanets/nineplanets/europa.html|date=4 September 2011}}. astro.auth.gr</ref> <ref name="EuropaAlbedo">{{Citat web|url=http://www.solarviews.com/eng/europa.htm|nume=Hamilton, Calvin J.|titlu=Jupiter's Moon Europa|accessdate=27 February 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120124135804/http://www.solarviews.com/eng/europa.htm|lucrare=solarviews.com|archivedate=24 January 2012}}</ref> Crusta de gheață a Europei are un [[albedo]] (reflectivitate luminoasă) de 0,64, una dintre cele mai înalte dintre toate lunile. <ref name="datasheet2">{{Citat web|url=http://www2.jpl.nasa.gov/galileo/europa/#overview|titlu=Europa, a Continuing Story of Discovery|publisher=NASA, [[Jet Propulsion Laboratory]]|accessdate=9 August 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/19970105180851/http://www.jpl.nasa.gov/galileo/europa/|lucrare=Project Galileo|archivedate=5 January 1997}}</ref> <ref name="EuropaAlbedo" /> Aceasta indică o suprafață tânără și activă: pe baza estimărilor frecvenței bombardamentelor [[Cometă|cometare]] pe care le suferă Europa, suprafața are o vechime de aproximativ 20 până la 180 de milioane de ani. <ref name="Schenk">Schenk, Paul M.; Chapman, Clark R.; Zahnle, Kevin; and Moore, Jeffrey M. (2004) [https://books.google.com/books?id=8GcGRXlmxWsC&pg=PA427 "Chapter 18: Ages and Interiors: the Cratering Record of the Galilean Satellites"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20161224153428/https://books.google.com/books?id=8GcGRXlmxWsC&pg=PA427|date=24 December 2016}}, pp. 427 ff. in Bagenal, Fran; Dowling, Timothy E.; and McKinnon, William B., editors; ''Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere'', Cambridge University Press, {{ISBN|0-521-81808-7}}.</ref> În prezent, nu există un consens științific complet între explicațiile uneori contradictorii pentru formele de relief ale Europei. <ref name="Astrobio2007">{{Citat web|url=http://www.astrobio.net/exclusive/603/high-tide-on-europa|titlu=High Tide on Europa|publisher=astrobio.net|date=2007|accessdate=20 October 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070929092639/http://www.astrobio.net/news/article603.html|lucrare=Astrobiology Magazine|archivedate=29 September 2007}}</ref>

Nivelul de [[radiație ionizantă]] la suprafața Europei este echivalent cu o doză de aproximativ 5,4 [[Sievert|Sv]] (540 [[Röntgen echivalent om|rem]] ) pe zi, <ref name="ringwald">{{Citat web|url=http://zimmer.csufresno.edu/~fringwal/w08a.jup.txt|nume=Frederick A. Ringwald|titlu=SPS 1020 (Introduction to Space Sciences)|publisher=California State University, Fresno|date=29 February 2000|accessdate=4 July 2009|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080725050708/http://zimmer.csufresno.edu/~fringwal/w08a.jup.txt|archivedate=25 July 2008}}</ref> o cantitate care ar provoca îmbolnăviri grave sau deces pentru oameni expuși pentru o singură zi (24 de ore). <ref name="remeffects">[[iarchive:TheEffectsOfNuclearWeapons|''The Effects of Nuclear Weapons'']], Revised ed., US DOD 1962, pp. 592–593</ref> Durata unei zile europane este de aproximativ 3,5 ori mai mare decât a unei zile pe Pământ, rezultând o expunere la radiații ionizante de de 3,5 ori mai mare. <ref>{{Citat web|url=https://theplanets.org/europa/|titlu=Europa: Facts about Jupiter's Moon, Europa • The Planets|accessdate=2021-01-09|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210111150628/https://theplanets.org/europa/|lucrare=The Planets|limbă=en-US|archivedate=11 January 2021}}</ref>

==== Lineae ====
[[Fișier:PIA19048_realistic_color_Europa_mosaic_edited.jpg|alt=|miniatura|Mozaic ''Galileo'' în culoare falsă al emisferei anti-joviane a Europei, prezentând numeroase lineae]]
[[Fișier:PIA20028_-_Europa's_varied_surface_features_(rotated).jpg|dreapta|miniatura|Vedere în culoare falsă, saterată care arată modelul complicat al fracturilor liniare de pe suprafața Europei]]
Cele mai izbitoare caracteristici ale suprafeței Europei sunt o serie de dungi mai întunecate care traversează întregul glob, numite ''lineae'' ( romănă: linii ). O examinare atentă arată că marginile scoarței Europei de pe ambele părți ale fisurilor s-au mutat una față de alta. Benzile mai mari sunt mai mult de {{Conversie|20|km|mi|0}} transversal, adesea cu margini exterioare întunecate, difuze, striații regulate și o bandă centrală din material mai deschis. <ref name="Geissler1998">{{Citat revistă|nume=Geissler|nume2=Greenberg|nume3=Hoppa|nume4=McEwen|nume5=Tufts|nume6=Phillips|nume7=Clark|nume8=Ockert-Bell|nume9=Helfenstein|prenume=P.E.|prenume2=R.|prenume3=G.|prenume4=A.|prenume5=R.|prenume6=C.|prenume7=B.|prenume8=M.|prenume9=P.|dată=September 1998|titlu=Evolution of Lineaments on Europa: Clues from Galileo Multispectral Imaging Observations|journal=Icarus|volum=135|număr=1|pagini=107–126|bibcode=1998Icar..135..107G|doi=10.1006/icar.1998.5980}}</ref> Ipoteza cea mai probabilă este că liniile de pe Europa au fost produse de o serie de erupții de gheață caldă, pe măsură ce scoarța europană s-a extins pentru a expune straturile mai calde de dedesubt. <ref name="Figueredo2003">{{Citat revistă|nume=Figueredo|nume2=Greeley|prenume=Patricio H.|prenume2=Ronald|dată=February 2004|titlu=Resurfacing history of Europa from pole-to-pole geological mapping|journal=Icarus|volum=167|număr=2|pagini=287–312|bibcode=2004Icar..167..287F|doi=10.1016/j.icarus.2003.09.016}}</ref> Efectul ar fi fost similar cu cel observat pe dorsalele oceanice ale Pământului. Se crede că aceste diferite fracturi au fost cauzate în mare parte de încălzirea mareică exercitată de Jupiter. Deoarece Europa este în rotație sincronă cu Jupiter și, prin urmare, menține întotdeauna aproximativ aceeași orientare către Jupiter, modelele de stres ar trebui să formeze un model distinctiv și previzibil. Cu toate acestea, doar cele mai tinere dintre fracturile Europei se conformează modelului prezis; alte fracturi par să apară la orientări din ce în ce mai diferite cu cât sunt mai în vârstă. Acest lucru ar putea fi explicat dacă suprafața Europei se rotește puțin mai repede decât interiorul său, un efect care este posibil datorită decuplării mecanice din cauza oceanului subteran a suprafeței Europei de mantaua sa de rocă și a efectelor gravitaționale ale lui Jupiter asupra scoarței exterioare de gheață a Europei.<ref name="Hurford2006">{{Citat revistă|nume=Hurford|nume2=Sarid|nume3=Greenberg|prenume=T.A.|prenume2=A.R.|prenume3=R.|dată=January 2007|titlu=Cycloidal cracks on Europa: Improved modeling and non-synchronous rotation implications|journal=Icarus|volum=186|număr=1|pagini=218–233|bibcode=2007Icar..186..218H|doi=10.1016/j.icarus.2006.08.026}}</ref> Comparațiile dintre fotografiile navelor spațiale ''[[Programul Voyager|Voyager]]'' și ''Galileo'' servesc pentru a pune o limită superioară a acestui derapaj ipotetic. O revoluție completă a carcasei rigide exterioare față de interiorul Europei durează cel puțin 12.000 de ani. <ref name="Kattenhorn1">{{Citat revistă|nume=Kattenhorn|prenume=Simon A.|dată=2002|titlu=Nonsynchronous Rotation Evidence and Fracture History in the Bright Plains Region, Europa|journal=Icarus|volum=157|număr=2|pagini=490–506|bibcode=2002Icar..157..490K|doi=10.1006/icar.2002.6825}}</ref> Studiile imaginilor ''Voyager'' și ''Galileo'' au dezvăluit dovezi ale [[Subducție|subducției]] pe suprafața Europei, sugerând că, la fel cum crăpăturile sunt analoge cu dorsalele oceanelor, <ref name="Schenk1989">{{Citat revistă|nume=Schenk|nume2=McKinnon|prenume=Paul M.|prenume2=William B.|dată=May 1989|titlu=Fault offsets and lateral crustal movement on Europa: Evidence for a mobile ice shell|journal=Icarus|volum=79|număr=1|pagini=75–100|bibcode=1989Icar...79...75S|doi=10.1016/0019-1035(89)90109-7}}</ref> <ref name="Katternhorn2">{{Citat revistă|nume=Kattenhorn|nume2=Prockter|prenume=Simon A.|prenume2=Louise M.|dată=7 September 2014|titlu=Evidence for subduction in the ice shell of Europa|journal=Nature Geoscience|volum=7|număr=10|pagini=762–767|bibcode=2014NatGe...7..762K|doi=10.1038/ngeo2245}}</ref> fel și plăcile de scoarță sunt analoge [[Tectonica plăcilor|plăcilor tectonice]] de pe Pământ, și sunt reciclate în interiorul topit. Această dovadă a răspândirii crustei la benzi <ref name="Schenk1989" /> și a convergenței în alte locuri <ref name="Katternhorn2" /> sugerează că Europa ar putea avea [[Tectonica plăcilor|plăci tectonice]] active, similar cu Pământul. <ref name="NASA-201409082">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-300|nume=Dyches|titlu=Scientists Find Evidence of 'Diving' Tectonic Plates on Europa|date=8 September 2014|accessdate=8 September 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190404030841/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-300|first1=Preston|last2=Brown|last3=Buckley|first2=Dwayne|first3=Michael|lucrare=[[NASA]]|archivedate=4 April 2019}}</ref> Cu toate acestea, fizica care conduce aceste plăci tectonice probabil nu seamănă cu ceacare conduce tectonica plăcilor terestre, deoarece forțele care rezistă potențialelor mișcări ale plăcilor asemănătoare Pământului în scoarța Europei sunt semnificativ mai puternice decât forțele care le-ar putea conduce. <ref>{{Citat revistă|nume=Howell|nume2=Pappalardo|prenume=Samuel M.|prenume2=Robert T.|dată=1 April 2019|titlu=Can Earth-like plate tectonics occur in ocean world ice shells?|journal=Icarus|volum=322|pagini=69–79|bibcode=2019Icar..322...69H|doi=10.1016/j.icarus.2019.01.011}}</ref>

==== Haos și lenticulae ====
<ref name="diapir">{{Citat revistă|nume=Sotin|nume2=Head|nume3=Tobie|prenume=Christophe|prenume2=James W.|prenume3=Gabriel|dată=April 2002|titlu=Europa: Tidal heating of upwelling thermal plumes and the origin of lenticulae and chaos melting|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20200731021343/http://planetary.brown.edu/pdfs/2685.pdf|url=http://planetary.brown.edu/pdfs/2685.pdf|journal=Geophysical Research Letters|volum=29|număr=8|pagini=74-1–74-4|bibcode=2002GeoRL..29.1233S|doi=10.1029/2001GL013844|access-date=12 April 2020|archive-date=31 July 2020}}</ref>Alte forme de relief prezente pe Europa sunt ''lenticulele'' circulare și eliptice ( [[Limba latină|latin]] pentru „pistrui”). {{Imagine multiplă
| direction = horizontal
| align = right
| width1 = 130
| width2 = 236
| image1 = PIA01092 - Evidence of Internal Activity on Europa.jpg
| image2 = Europa chaotic terrain.jpg
| footer = Stânga: forme de relief ce indică încălziea mareică: lineae, lenticulae și regiunea [[Conamara Chaos]] (close-up,dreapta) unde vârfuri stâncoase, înalte de 250&nbsp;m și plăci netede sunt amestecate împreună
}} Multe sunt cupole, unele sunt gropi și altele sunt pete netede, întunecate. Altele au o textură amestecată sau aspră. Vârfurile cupolelor arată ca bucăți din câmpiile mai vechi din jurul lor, sugerând că cupolele s-au format atunci când câmpiile au fost împinse de jos în sus. 

<ref name="Goodman">{{Citat revistă|nume=Goodman|prenume=Jason C.|dată=2004|titlu=Hydrothermal plume dynamics on Europa: Implications for chaos formation|journal=Journal of Geophysical Research|volum=109|număr=E3|pagini=E03008|bibcode=2004JGRE..109.3008G|doi=10.1029/2003JE002073}}</ref>O ipoteză afirmă că aceste lenticulae au fost formate din [[Diapir|diapire]] de gheață caldă care se ridică prin gheața mai rece a scoarței exterioare, la fel ca [[Camera de magmă|camerele magmatice]]<nowiki/>din scoarța terestră. <ref name="diapir2">{{Citat revistă|nume=Sotin|nume2=Head|nume3=Tobie|prenume=Christophe|prenume2=James W.|prenume3=Gabriel|dată=April 2002|titlu=Europa: Tidal heating of upwelling thermal plumes and the origin of lenticulae and chaos melting|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20200731021343/http://planetary.brown.edu/pdfs/2685.pdf|url=http://planetary.brown.edu/pdfs/2685.pdf|journal=Geophysical Research Letters|volum=29|număr=8|pagini=74-1–74-4|bibcode=2002GeoRL..29.1233S|doi=10.1029/2001GL013844|access-date=12 April 2020|archive-date=31 July 2020}}</ref> Petele netede și întunecate ar putea fi formate de apa eliberată atunci când gheața caldă sparge suprafața. Lenticulaele aspre, amestecate (numite regiuni ale „haosului”; de exemplu, [[Conamara Chaos]] ) s-ar forma apoi din multe fragmente mici de crustă, încorporate în material întunecat, apărând ca [[Aisberg|aisbergurile]] într-o mare înghețată.

<ref>{{Citat carte|titlu=Unmasking Europa|nume=Greenberg, Richard|dată=2008|url=https://www.springer.com/astronomy/book/978-0-387-47936-1|isbn=978-0-387-09676-6|editură=Springer + Praxis Publishing|serie=Copernicus|pagini=205–215, 236|data-accesării=28 August 2017}}</ref>O ipoteză alternativă sugerează că lenticulaele sunt de fapt zone mici de haos și că gropile, petele și domurile sunt artefacte rezultate din suprainterpretarea imaginilor Galileo timpurii, cu rezoluție scăzută. Implicația este că gheața este prea subțire pentru a susține modelul diapir convectiv al formării caracteristicilor. <ref name="thinice">{{Citat revistă|nume=O'Brien|nume2=Geissler|nume3=Greenberg|prenume=David P.|prenume2=Paul|prenume3=Richard|dată=October 2000|titlu=Tidal Heat in Europa: Ice Thickness and the Plausibility of Melt-Through|journal=Bulletin of the American Astronomical Society|volum=30|pagină=1066|bibcode=2000DPS....32.3802O}}</ref> 

<ref name="europagreatlakeairhart">{{Citat web|url=http://www.jsg.utexas.edu/news/2011/11/scientists-find-evidence-for-great-lake-on-europa/|nume=Airhart, Marc|titlu=Scientists Find Evidence for "Great Lake" on Europa and Potential New Habitat for Life|publisher=Jackson School of Geosciences|date=2011|accessdate=16 November 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131218161411/http://www.jsg.utexas.edu/news/2011/11/scientists-find-evidence-for-great-lake-on-europa/|archivedate=18 December 2013}}</ref>În noiembrie 2011, o echipă de cercetători de la [[Universitatea Texasului din Austin]] și din alte părți a prezentat dovezi în revista ''Nature'' care sugerează că multe caracteristici de „ [[teren haos]] ” de pe Europa se află în vârful unor lacuri vaste de apă lichidă. <ref name="europagreatlake">{{Citat revistă|nume=Schmidt, Britney|nume2=Blankenship, Don|nume3=Patterson, Wes|nume4=Schenk, Paul|dată=24 November 2011|titlu=Active formation of 'chaos terrain' over shallow subsurface water on Europa|journal=Nature|volum=479|număr=7374|pagini=502–505|pmid=22089135|bibcode=2011Natur.479..502S|doi=10.1038/nature10608}}</ref> <ref name="europagreatlakeairhart" /> Aceste lacuri ar fi închise în întregime în învelișul exterior de gheață al Europei și ar fi distincte de un ocean lichid despre care se crede că există mai jos, sub învelișul de gheață. Confirmarea completă a existenței lacurilor va necesita o misiune spațială concepută pentru a sonda învelișul de gheață fie fizic, fie indirect, de exemplu, folosind radar. 

<ref name=":1">{{Citat revistă|nume=Cox|nume2=Ong|nume3=Arakawa|nume4=Scheider|prenume=Rónadh|prenume2=Lissa C. F.|prenume3=Masahiko|prenume4=Kate C.|dată=December 2008|titlu=Impact penetration of Europa's ice crust as a mechanism for formation of chaos terrain|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20211001064153/https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|url=http://doi.wiley.com/10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|journal=Meteoritics & Planetary Science|volum=43|număr=12|pagini=2027–2048|language=en|bibcode=2008M&PS...43.2027C|doi=10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|access-date=12 January 2021|archive-date=1 October 2021}}</ref>Lucrările publicate de cercetătorii de la [[Colegiul Williams|Williams College]] sugerează că terenul haos poate reprezenta locuri în care cometele impactante au pătruns prin scoarța de gheață și într-un ocean subiacent. <ref name=":0">{{Citat revistă|nume=Cox|nume2=Bauer|prenume=Rónadh|prenume2=Aaron W.|dată=October 2015|titlu=Impact breaching of Europa's ice: Constraints from numerical modeling: IMPACT BREACHING OF EUROPA'S ICE|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20211001064154/https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/2015JE004877|url=http://doi.wiley.com/10.1002/2015JE004877|journal=Journal of Geophysical Research: Planets|volum=120|număr=10|pagini=1708–1719|language=en|doi=10.1002/2015JE004877|access-date=12 January 2021|archive-date=1 October 2021}}</ref> 

=== Ocean subteran ===
[[Fișier:EuropaInterior1.jpg|miniatura|Două modele posibile ale Europei]]
[[Fișier:PIA24477-Europa-Internal-Illustration-20210525.jpg|legătură=https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:PIA24477-Europa-Internal-Illustration-20210525.jpg|stanga|miniatura|200x200px|<div align="center"> Europa - structură internă<br /> (opera de artă; 25 mai 2021)</div>]]
Consensul oamenilor de știință este că sub suprafața Europei există un strat de apă lichidă și că căldura de la încălzirea mareică permite [[Ocean|oceanului]] de sub suprafață să rămână lichid. <ref name="geology3">{{Citat web|url=http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|titlu=Tidal Heating|archiveurl=https://web.archive.org/web/20060329000051/http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|lucrare=geology.asu.edu|archivedate=29 March 2006}}</ref> <ref name="greenberg">{{Citat carte|nume=Greenberg|prenume=Richard|an=2005|titlu=Europa: The Ocean Moon: Search for an Alien Biosphere|editură=Springer + Praxis|isbn=978-3-540-27053-9|pagini=7 ff|doi=10.1007/b138547|serie=Springer Praxis Books}}</ref> Temperatura de suprafață a Europei este în medie de aproximativ {{Conversie|110|K|C F|-1}} la ecuator și doar {{Conversie|50|K|C F|-1|}} la poli, păstrând crusta înghețată a Europei la fel de tare ca granitul. <ref name="cyclo">{{Citat carte|titlu=The Encyclopedia of the Solar System|nume=McFadden, Lucy-Ann|nume2=Weissman, Paul|nume3=Johnson, Torrence|editură=Elsevier|dată=2007|pagină=[https://archive.org/details/encyclopediaofso0000unse_m0r6/page/432 432]|isbn=978-0-12-226805-2|url=https://archive.org/details/encyclopediaofso0000unse_m0r6/page/432}}</ref> Primii indicii ai unui ocean sub suprafață au venit din considerente teoretice ale încălzirii mareice (o consecință a orbitei ușor excentrice a Europei și a rezonanței orbitale cu ceilalți sateliți galileeni). Membrii echipei de imagistică ''Galileo'' susțin existența unui ocean subteran din analiza imaginilor ''Voyager'' și ''Galileo''. <ref name="greenberg" /> Cel mai dramatic exemplu este „terenul haos”, o trăsătură comună pe suprafața Europei pe care unii o interpretează ca o regiune în care oceanul de sub suprafață a topit crusta de gheață. Această interpretare este controversată. Majoritatea geologilor care au studiat Europa preferă ceea ce se numește în mod obișnuit modelul „gheață groasă”, în care oceanul a interacționat rar, dacă vreodată, direct cu suprafața actuală. <ref name="greeley">Greeley, Ronald; ''et al.'' (2004) "Chapter 15: Geology of Europa", pp. 329 ff. in Bagenal, Fran; Dowling, Timothy E.; and McKinnon, William B., editors; ''Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere'', Cambridge University Press, {{ISBN|0-521-81808-7}}.</ref> Cea mai bună dovadă pentru modelul de gheață groasă este un studiu al craterelor mari de pe Europa. Cele mai mari structuri de impact sunt înconjurate de inele concentrice și par a fi umplute cu gheață relativ plată, proaspătă; pe baza acestui fapt și a cantității calculate de căldură generată de mareele europane, se estimează că scoarța exterioară de gheață solidă are aproximativ 10–30 km grosime, <ref>{{Citat revistă|nume=Park|nume2=Bills|nume3=Buffington|prenume=Ryan S.|prenume2=Bruce|prenume3=Brent B.|dată=July 2015|titlu=Improved detection of tides at Europa with radiometric and optical tracking during flybys|journal=Planetary and Space Science|volum=112|pagini=10–14|bibcode=2015P&SS..112...10P|doi=10.1016/j.pss.2015.04.005}}</ref> incluzând un strat ductil de „gheață caldă”, ceea ce ar putea însemna că oceanul lichid de dedesubt poate avea aproximativ {{Conversie|100|km|mi|-1}} adâncime. <ref>{{Citat știre|title=Water near surface of a Jupiter moon only temporary|url=http://lightyears.blogs.cnn.com/2012/10/01/a-moon-of-jupiter-may-have-water-temporarily/?hpt=us_bn4|prenume=Zaina|nume=Adamu|data=1 October 2012|accessdate=2 October 2012|journal=CNN News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20121005011205/http://lightyears.blogs.cnn.com/2012/10/01/a-moon-of-jupiter-may-have-water-temporarily/?hpt=us_bn4|archivedate=5 October 2012}}</ref> Acest lucru duce la un volum al oceanului Europei de 3 × 10 <sup>18</sup> m <sup>3</sup>, între două sau trei ori volumul oceanelor Pământului. <ref>{{Cite APOD}}</ref> <ref>{{Citat web|url=http://www.universetoday.com/15201/jupiters-moon-europa/|nume=Williams, Matt|titlu=Jupiter's Moon Europa|date=15 September 2015|accessdate=9 March 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160310022713/http://www.universetoday.com/15201/jupiters-moon-europa/|lucrare=Universe Today|archivedate=10 March 2016}}</ref>


<ref name=":12">{{Citat revistă|nume=Cox|nume2=Ong|nume3=Arakawa|nume4=Scheider|prenume=Rónadh|prenume2=Lissa C. F.|prenume3=Masahiko|prenume4=Kate C.|dată=December 2008|titlu=Impact penetration of Europa's ice crust as a mechanism for formation of chaos terrain|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20211001064153/https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|url=http://doi.wiley.com/10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|journal=Meteoritics & Planetary Science|volum=43|număr=12|pagini=2027–2048|language=en|bibcode=2008M&PS...43.2027C|doi=10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|access-date=12 January 2021|archive-date=1 October 2021}}</ref>Modelul de gheață subțire sugerează că învelișul de gheață al Europei poate avea o grosime de doar câțiva kilometri. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de știință planetari ajung la concluzia că acest model ia în considerare doar acele straturi superioare ale scoarței Europei care se comportă elastic atunci când sunt afectate de mareele lui Jupiter. Un exemplu este analiza îndoirii, în care crusta Europei este modelată ca un plan sau sferă ponderată și îndoită de o sarcină grea. Modele ca acesta sugerează că porțiunea elastică exterioară a crustei de gheață ar putea fi subțire până la {{Conversie|200|m|ft}}. Dacă învelișul de gheață de pe Europa are într-adevăr doar câțiva kilometri grosime, acest model de „gheață subțire” ar însemna că contactul regulat al interiorului lichid cu suprafața ar putea avea loc prin creste deschise, determinând formarea unor zone de teren haotic. <ref name="Billings">{{Citat revistă|nume=Billings, Sandra E.|nume2=Kattenhorn, Simon A.|dată=2005|titlu=The great thickness debate: Ice shell thickness models for Europa and comparisons with estimates based on flexure at ridges|journal=Icarus|volum=177|număr=2|pagini=397–412|bibcode=2005Icar..177..397B|doi=10.1016/j.icarus.2005.03.013}}</ref> Impacturile mari care trec pe deplin prin scoarța de gheață ar fi, de asemenea, o modalitate prin care oceanul subteran ar putea fi expus. <ref name=":02">{{Citat revistă|nume=Cox|nume2=Bauer|prenume=Rónadh|prenume2=Aaron W.|dată=October 2015|titlu=Impact breaching of Europa's ice: Constraints from numerical modeling: IMPACT BREACHING OF EUROPA'S ICE|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20211001064154/https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/2015JE004877|url=http://doi.wiley.com/10.1002/2015JE004877|journal=Journal of Geophysical Research: Planets|volum=120|număr=10|pagini=1708–1719|language=en|doi=10.1002/2015JE004877|access-date=12 January 2021|archive-date=1 October 2021}}</ref> 

==== Compoziție ====
[[Fișier:Europa_PIA2387x_-_Chaos_Transition,_Crisscrossing_Bands_&_Chaos_Near_Agenor_Linea.jpg|miniatura|300x300px|Vederi mărite ale Europei obținute pe 26 septembrie 1998; imaginile în sensul acelor de ceasornic din stânga sus arată locații de la nord la sud, așa cum este indicat în stânga jos.]]
Sonda ''Galileo'' a descoperit că Europa are un [[moment magnetic]] slab, care este indus de partea variabilă a câmpului magnetic jovian. Intensitatea câmpului la ecuatorul magnetic (aproximativ 120 [[Tesla (unitate de măsură)|nT]] ) creată de acest moment magnetic este de aproximativ o șesime din intensitatea câmpului lui Ganymede și de șase ori mai mare decât cea a lui Callisto. <ref name="Zimmer">{{Citat revistă|nume=Zimmer|prenume=C|dată=October 2000|titlu=Subsurface Oceans on Europa and Callisto: Constraints from Galileo Magnetometer Observations|journal=Icarus|volum=147|număr=2|pagini=329–347|bibcode=2000Icar..147..329Z|doi=10.1006/icar.2000.6456}}</ref> Existența momentului indus necesită un strat dintr-un material foarte conductiv electric în interiorul Europei. Cel mai plauzibil candidat pentru acest rol este un mare ocean subteran de apă sărată lichidă. <ref name="Kivelson2">{{Citat revistă|nume=Kivelson|nume2=Khurana, Krishan K.|nume3=Russell, Christopher T.|nume4=Volwerk, Martin|nume5=Walker, Raymond J.|nume6=Zimmer, Christophe|prenume=Margaret G.|dată=2000|titlu=Galileo Magnetometer Measurements: A Stronger Case for a Subsurface Ocean at Europa|journal=[[Science (journal)|Science]]|volum=289|număr=5483|pagini=1340–1343|pmid=10958778|bibcode=2000Sci...289.1340K|doi=10.1126/science.289.5483.1340}}</ref>

De când sonda spațială ''Voyager'' a zburat pe lângă Europa în 1979, oamenii de știință au lucrat pentru a înțelege compoziția materialului maro-roșcat care acoperă fracturile și alte caracteristici tinere din punct de vedere geologic de pe suprafața Europei. <ref>{{Citat știre|title=Europa Mission to Probe Magnetic Field and Chemistry|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4602|data=27 May 2015|accessdate=29 May 2015|journal=Jet Propulsion Laboratory|archiveurl=https://web.archive.org/web/20201202163713/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4602|archivedate=2 December 2020}}</ref> Dovezile spectrografice sugerează că dungile și trăsăturile întunecate, roșiatice de pe suprafața Europei pot fi bogate în săruri precum [[Sulfat de magneziu|sulfatul de magneziu]], depuse prin evaporarea apei care a apărut din interior. <ref name="McCord1998">{{Citat revistă|nume=McCord, Thomas B.|nume2=Hansen, Gary B.|dată=1998|titlu=Salts on Europa's Surface Detected by Galileo's Near Infrared Mapping Spectrometer|journal=Science|volum=280|număr=5367|pagini=1242–1245|pmid=9596573|bibcode=1998Sci...280.1242M|doi=10.1126/science.280.5367.1242|display-authors=etal}}</ref> Hidratul [[Acid sulfuric|de acid sulfuric]] este o altă posibilă explicație pentru contaminantul observat spectroscopic. <ref name="Carlson2005">{{Citat revistă|nume=Carlson|nume2=Anderson|nume3=Mehlman|nume4=Johnson|prenume=R. W.|prenume2=M. S.|prenume3=R.|prenume4=R. E.|an=2005|titlu=Distribution of hydrate on Europa: Further evidence for sulfuric acid hydrate|journal=Icarus|volum=177|număr=2|pagină=461|bibcode=2005Icar..177..461C|doi=10.1016/j.icarus.2005.03.026}}</ref> În ambele cazuri, deoarece aceste materiale sunt incolore sau albe atunci când sunt pure, trebuie să fie prezente și alte materiale pentru a ține seamă de culoarea roșiatică, iar compușii de [[sulf]] sunt suspectați. <ref name="Calvin">{{Citat revistă|nume=Calvin|nume2=Clark, Roger N.|nume3=Brown, Robert H.|nume4=Spencer, John R.|prenume=Wendy M.|dată=1995|titlu=Spectra of the ice Galilean satellites from 0.2 to 5 µm: A compilation, new observations, and a recent summary|journal=Journal of Geophysical Research|volum=100|număr=E9|pagini=19,041–19,048|bibcode=1995JGR...10019041C|doi=10.1029/94JE03349}}</ref>

O altă ipoteză pentru regiunile colorate este că acestea sunt compuse din [[Compus organic|compuși organici]] abiotici numiți colectiv [[Tholins|toline]]. <ref name="Tholins Europa">{{Citat revistă|nume=Borucki|nume2=Khare|nume3=Cruikshank|prenume=Jerome G.|prenume2=Bishun|prenume3=Dale P.|an=2002|titlu=A new energy source for organic synthesis in Europa's surface ice|journal=Journal of Geophysical Research: Planets|volum=107|număr=E11|pagini=24–1–24–5|bibcode=2002JGRE..107.5114B|doi=10.1029/2002JE001841}}</ref> <ref name="amino acids">{{Cite conference|last=Whalen|last2=Lunine|last3=Blaney|given=Kelly|first2=Jonathan I.|first3=Diana L.|year=2017|conference=American Astronomical Society Meeting Abstracts #229|volume=229|pages=138.04|title=MISE: A Search for Organics on Europa|bibcode=2017AAS...22913804W}}</ref> <ref name="JPL2015">{{Citat știre|title=Europa Mission to Probe Magnetic Field and Chemistry|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4602|data=27 May 2015|accessdate=23 October 2017|journal=Jet Propulsion Laboratory|archiveurl=https://web.archive.org/web/20201202163713/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4602|archivedate=2 December 2020}}</ref> Morfologia craterelor și crestelor Europei sugerează un material fluidizat care iese din fracturile unde au loc [[Piroliză|piroliza]] și [[Radioliză|radioliza]]. Pentru a genera toline colorate pe Europa trebuie să existe o sursă de materiale (carbon, azot și apă) și o sursă de energie pentru a face reacțiile. Se presupune că impuritățile din scoarța de gheață de apă din Europa apar atât din interior ca evenimente [[Criovulcan|criovulcanice]] care refac suprafața cât și că se acumulează din spațiu sub formă de praf interplanetar. <ref name="Tholins Europa" /> Tolinele aduc implicații [[Astrobiologie|astrobiologice]] importante, deoarece pot juca un rol în chimia prebiotică și [[abiogeneză]]. <ref name="prebiotic chem">{{Citat revistă|nume=Trainer|prenume=MG|an=2013|titlu=Atmospheric Prebiotic Chemistry and Organic Hazes|journal=Curr Org Chem|volum=17|număr=16|pagini=1710–1723|pmid=24143126|pmc=3796891|doi=10.2174/13852728113179990078}}</ref> <ref name="Coll 2010">{{Cite conference|last=Coll|last2=Szopa|last3=Buch|last4=Carrasco|last5=Ramirez|last6=Quirico|last7=Sternberg|last8=Cabane|last9=Navarro-Gonzalez|given=Patrice|first2=Cyril|first3=Arnaud|first4=Nathalie|first5=Sandra I.|first6=Eric|first7=Robert|first8=Michel|first9=Rafael|year=2010|conference=38th Cospar Scientific Assembly|volume=38|pages=11|title=Prebiotic chemistry on Titan ? The nature of Titan's aerosols and their potential evolution at the satellite surface|bibcode=2010cosp...38..777C}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Ruiz-Bermejo|nume2=Rivas|nume3=Palacín|nume4=Menor-Salván|nume5=Osuna-Esteban|prenume=Marta|prenume2=Luis A.|prenume3=Arantxa|prenume4=César|prenume5=Susana|dată=16 December 2010|titlu=Prebiotic Synthesis of Protobiopolymers Under Alkaline Ocean Conditions|journal=Origins of Life and Evolution of Biospheres|volum=41|număr=4|pagini=331–345|pmid=21161385|bibcode=2011OLEB...41..331R|doi=10.1007/s11084-010-9232-z}}</ref>

Prezența [[Clorură de sodiu|clorurii de sodiu]] în oceanul intern a fost sugerată de o caracteristică de absorbție la 450nm, caracteristică cristalelor de NaCl iradiate, care a fost observată în observațiile [[Telescopul spațial Hubble|HST]] ale regiunilor haos, presupuse a fi zone de ridicare recentă subterană. <ref name="Trumbo2019">{{Citat revistă|nume=Trumbo|nume2=Brown|nume3=Hand|prenume=Samantha K.|prenume2=Michael E.|prenume3=Kevin P.|dată=12 June 2019|titlu=Sodium chloride on the surface of Europa|journal=Science Advances|volum=5|număr=6|pagini=eaaw7123|pmid=31206026|pmc=6561749|bibcode=2019SciA....5.7123T|doi=10.1126/sciadv.aaw7123}}</ref>

==== Surse de căldură ====
Încălzirea mareică are loc prin '''frecarea''' mareică și procesele de '''flexie''' mareică cauzate de accelerația mareică: energia orbitală și de rotație sunt [[disipare |disipate]] sub formă de [[căldură]] în miezul satelitului, oceanul intern și scoarța de gheață. <ref name="Europa FAQ 2012">{{Citat știre|title=Frequently Asked Questions about Europa|url=http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|data=2012|accessdate=18 April 2016|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160428110229/http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|archivedate=28 April 2016}}</ref>

===== Frecarea mareică =====
Mareele oceanice sunt transformate în căldură prin pierderile prin frecare în oceane și prin interacțiunea lor cu fundul solid și cu crusta de gheață superioară. La sfârșitul anului 2008, s-a sugerat că Jupiter ar putea menține calde oceanele Europei prin generarea de valuri mari de maree planetare pe Europa din cauza oblicității sale mici, dar diferită de zero. Acest lucru generează așa-numitele [[Valul Rossby|valuri Rossby]] care se deplasează destul de încet, cu doar câțiva kilometri pe zi, dar pot genera o energie cinetică semnificativă. Pentru estimarea actuală a înclinării axiale de 0,1 grade, rezonanța undelor Rossby ar conține 7,3 {{E|18}} J de energie cinetică, care este de două mii de ori mai mare decât cea a [[maree|fluxului]] ridicat de forțele mareice dominante. <ref name="Zyga2008">{{Citat web|url=http://www.physorg.com/news148278114.html|nume=Zyga|titlu=Scientist Explains Why Jupiter's Moon Europa Could Have Energetic Liquid Oceans|publisher=PhysOrg.com|date=12 December 2008|accessdate=28 July 2009|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090217213351/http://www.physorg.com/news148278114.html|first1=Lisa|archivedate=17 February 2009}}</ref> <ref name="Tyler2008">{{Citat revistă|nume=Tyler|prenume=Robert H.|dată=11 December 2008|titlu=Strong ocean tidal flow and heating on moons of the outer planets|journal=Nature|volum=456|număr=7223|pagini=770–772|pmid=19079055|bibcode=2008Natur.456..770T|doi=10.1038/nature07571}}</ref> Disiparea acestei energii ar putea fi principala sursă de căldură a oceanului Europei. <ref name="Zyga2008" /> <ref name="Tyler2008" />

===== Flexiunea mareică =====
Flexiunea mareică frământă interiorul Europei și învelișul de gheață, care devine o sursă de căldură. <ref>{{Citat știre|title=Europa: Energy|url=http://solarsystem.nasa.gov/europa/energy.cfm|data=2012|accessdate=18 April 2016|quote=Tidal flexing of the ice shell could create slightly warmer pockets of ice that rise slowly upward to the surface, carrying material from the ocean below.|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160428191605/https://solarsystem.nasa.gov/europa/energy.cfm|archivedate=28 April 2016}}</ref> În funcție de înclinare, căldura generată de fluxul oceanic ar putea fi de 100 până la mii de ori mai mare decât căldura generată de îndoirea nucleului de rocă al Europei, ca răspuns la atracția gravitațională a lui Jupiter și a celorlalți sateliți care înconjoară planeta respectivă. <ref>{{Citat știre|title=Jupiter's Moon Europa Does The Wave To Generate Heat|url=https://www.sciencedaily.com/releases/2008/12/081212092056.htm|prenume=Robert|nume=Tyler|data=15 December 2008|accessdate=18 April 2016|publisher=Science Daily|journal=University of Washington|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160514044845/https://www.sciencedaily.com/releases/2008/12/081212092056.htm|archivedate=14 May 2016}}</ref> Fundul mării Europei ar putea fi încălzit de flexiunea constantă a satelitului, determinând activitate hidrotermală similară vulcanilor submarini din oceanele Pământului. <ref name="Europa FAQ 20122">{{Citat știre|title=Frequently Asked Questions about Europa|url=http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|data=2012|accessdate=18 April 2016|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160428110229/http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|archivedate=28 April 2016}}</ref>

Experimentele și modelarea gheții publicate în 2016, indică faptul că disiparea prin flexiunea mareică poate genera cu un ordin de magnitudine mai multă căldură în gheața Europei decât au presupus oamenii de știință anterior. <ref name="Stacey 2016">{{Citat știre|title=Europa's heaving ice might make more heat than scientists thought|url=https://news.brown.edu/articles/2016/04/europa|prenume=Kevin|nume=Stacey|data=14 April 2016|accessdate=18 April 2016|journal=Brown University|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160421003232/https://news.brown.edu/articles/2016/04/europa|archivedate=21 April 2016}}</ref> <ref name="McCarthy 2016">{{Citat revistă|nume=McCarthy|nume2=Cooper|prenume=Christine|prenume2=Reid F.|dată=1 June 2016|titlu=Tidal dissipation in creeping ice and the thermal evolution of Europa|journal=Earth and Planetary Science Letters|volum=443|pagini=185–194|bibcode=2016E&PSL.443..185M|doi=10.1016/j.epsl.2016.03.006}}</ref> Rezultatele lor indică faptul că cea mai mare parte a căldurii generate de gheață provine de fapt din [[Structură cristalină|structura cristalină]] a gheții (rețea) ca urmare a deformării și nu a frecării dintre boabele de gheață. <ref name="Stacey 2016" /> <ref name="McCarthy 2016" /> Cu cât deformarea calotei de gheață este mai mare, cu atât se generează mai multă căldură.

===== Dezintegrarea radioactivă =====
Pe lângă încălzirea mareelor, interiorul Europei ar putea fi încălzit și prin dezintegrarea materialului radioactiv ( [[încălzire radiogenă]] ) din mantaua de rocă. <ref name="Europa FAQ 20123">{{Citat știre|title=Frequently Asked Questions about Europa|url=http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|data=2012|accessdate=18 April 2016|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160428110229/http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|archivedate=28 April 2016}}</ref> <ref>{{Citat carte|nume=Barr|prenume=Amy C.|nume2=Showman|prenume2=Adam P.|capitol=Heat transfer in Europa's icy shell|pagini=405–430|bibcode=2009euro.book..405B|nume-editor=Pappalardo|prenume-editor=Robert T.|nume-editor2=McKinnon|prenume-editor2=William B.|nume-editor3=Khurana|prenume-editor3=Krishan|titlu=Europa|editură=University of Arizona Press|an=2009|isbn=978-0-8165-2844-8}}</ref> Dar modelele și valorile observate sunt de o sută de ori mai mari decât cele care ar putea fi produse numai prin încălzire radiogenă <ref>{{Citat revistă|nume=Lowell|nume2=DuBosse|prenume=Robert P.|prenume2=Myesha|dată=9 March 2005|titlu=Hydrothermal systems on Europa|journal=Geophysical Research Letters|volum=32|număr=5|pagini=L05202|bibcode=2005GeoRL..32.5202L|doi=10.1029/2005GL022375}}</ref>, implicând astfel că încălzirea mareică are un rol principal în Europa. <ref>{{Citat revistă|nume=Ruiz|prenume=Javier|dată=October 2005|titlu=The heat flow of Europa|url=https://eprints.ucm.es/id/eprint/10490/1/15-Europa_5.pdf|journal=Icarus|volum=177|număr=2|pagini=438–446|bibcode=2005Icar..177..438R|doi=10.1016/j.icarus.2005.03.021}}</ref>

==== Pene ====
[[Fișier:PIA21922-EuropaPlumesDetectedByGalileoSpacecraft-ArtistConcept-20180514.jpg|dreapta|miniatura|199x199px|Pene de apă de pe Europa detectate de sonda spațială ''[[Galileo (sondă spațială)|Galileo]]'' <ref name="NA-201805142">{{Citat revistă|nume=Jia|nume2=Kivelson|nume3=Khurana|nume4=Kurth|prenume=Xianzhe|prenume2=Margaret G.|prenume3=Krishan K.|prenume4=William S.|dată=14 May 2018|titlu=Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures|journal=[[Nature Astronomy]]|volum=2|număr=6|pagini=459–464|bibcode=2018NatAs...2..459J|doi=10.1038/s41550-018-0450-z}}</ref> <ref name="NYT-201805142">{{Citat știre|title=NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon|url=https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|prenume=Kenneth|nume=Chang|data=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|journal=[[The New York Times]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514165834/https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|archivedate=14 May 2018}}</ref> <ref name="SP-201805142">{{Citat web|url=https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|nume=Wall|titlu=This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa|date=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514183300/https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|first1=Mike|lucrare=[[Space.com]]|archivedate=14 May 2018}}</ref> <ref name="Plumes 2013">{{Citat știre|title=Hubble discovers water vapour venting from Jupiter's moon Europa|url=http://www.spacetelescope.org/news/heic1322/|accessdate=16 December 2013|journal=ESA/Hubble Press Release|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215141536/http://www.spacetelescope.org/news/heic1322/|archivedate=15 December 2013}}</ref>]]
[[Fișier:Photo_composite_of_suspected_water_plumes_on_Europa.jpg|stanga|miniatura|150x150px|Fotografie compusă cu de pene de apă suspectate pe Europa <ref name="Plumes2013">{{Citat web|url=https://www.spacetelescope.org/images/opo1633a/|titlu=Photo composite of suspected water plumes on Europa|accessdate=6 October 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20161009104726/https://www.spacetelescope.org/images/opo1633a/|lucrare=www.spacetelescope.org|archivedate=9 October 2016}}</ref>]]
[[Telescopul spațial Hubble|Telescopul spațial Hubble a]] obținut o imagine a Europei în 2012, care a fost interpretată ca fiind o pană de vapori de apă care erupe din apropierea polului său sudic. <ref>{{Citat web|url=https://www.spacetelescope.org/news/heic1322/|titlu=Hubble discovers water vapour venting from Jupiter's moon Europa|publisher=Hubble Space Telescope/European Space Agency|date=12 December 2013|accessdate=16 April 2019|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190416012613/https://www.spacetelescope.org/news/heic1322/|lucrare=www.spacetelescope.org|limbă=en|archivedate=16 April 2019}}</ref> <ref name="Plumes20132">{{Citat web|url=https://www.spacetelescope.org/images/opo1633a/|titlu=Photo composite of suspected water plumes on Europa|accessdate=6 October 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20161009104726/https://www.spacetelescope.org/images/opo1633a/|lucrare=www.spacetelescope.org|archivedate=9 October 2016}}</ref> Imaginea sugerează că pana poate avea {{Conversie|200|km|mi}} înălțime, sau mai mult de 20 de ori înălțimea Muntelui Everest. <ref name="NASA-20131212-EU2">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|nume=Cook|titlu=Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon|date=12 December 2013|accessdate=12 December 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215053143/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|first1=Jia-Rui C.|last2=Gutro|last3=Brown|last4=Harrington|last5=Fohn|first2=Rob|first3=Dwayne|first4=J. D.|first5=Joe|lucrare=NASA|archivedate=15 December 2013}}</ref> <ref>{{Citat știre|title=The Plumes of Europa|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/2013/1212-fletcher-the-plumes-of-europa.html|prenume=Leigh|nume=Fletcher|data=12 December 2013|accessdate=17 December 2013|journal=The Planetary Society|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215041956/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/2013/1212-fletcher-the-plumes-of-europa.html|archivedate=15 December 2013}}</ref> <ref>{{Citat știre|title=Jupiter Moon Europa May Have Water Geysers Taller Than Everest|url=http://www.space.com/23923-europa-water-geyers-taller-than-everest.html|prenume=Charles Q.|nume=Choi|data=12 December 2013|accessdate=17 December 2013|journal=Space.com|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215173940/http://www.space.com/23923-europa-water-geyers-taller-than-everest.html|archivedate=15 December 2013}}</ref>, deși observațiile și modelele recente sugerează că penelele tipice europane pot fi mult mai mici. <ref>{{Citat revistă|nume=Fagents|nume2=Greeley|nume3=Sullivan|nume4=Pappalardo|nume5=Prockter|prenume=Sarah A.|prenume2=Ronald|prenume3=Robert J.|prenume4=Robert T.|prenume5=Louise M.|dată=1999-06-30|titlu=Cryomagmatic Mechanisms for the Formation of Rhadamanthys Linea,Triple Band Margins, and Other Low-Albedo Features on Europa|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0019103599962541|journal=Icarus|volum=144|pagini=54–88|doi=10.1016/j.pss.2013.06.028}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Quick|nume2=Barnouin|nume3=Prockter|nume4=Patterson|prenume=Lynnae C.|prenume2=Olivier S.|prenume3=Louise|prenume4=G. Wesley|legătură-autor3=Louise Prockter|dată=2013-09-15|titlu=Constraints on the Detection of Cryovolcanic Plumes on Europa|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0032063313001803|journal=Planetary and Space Science|volum=86|pagini=1–9|doi=10.1006/icar.1999.6254}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Paganini|nume2=Villanueva|nume3=Mandell|nume4=Hurford|nume5=Retherford|nume6=Mumma|prenume=L.|prenume2=G.L.|prenume3=A.M.|prenume4=T.A.|prenume5=K.D.|prenume6=M.A.|dată=2019-11-18|titlu=CA measurement of water vapour amid a largely quiescent environment on Europa|url=https://www.nature.com/articles/s41550-019-0933-6|journal=Nature Astronomy|volum=4|număr=3|pagini=266–272|doi=10.1038/s41550-019-0933-6}}</ref> S-a sugerat că, dacă există penele, acestea sunt episodice <ref>{{Citat știre|title=Signs of Europa Plumes Remain Elusive in Search of Cassini Data|url=http://www.nasa.gov/jpl/signs-of-europa-plumes-remain-elusive-in-search-of-cassini-data|prenume=Preston|nume=Dyches|data=30 July 2015|accessdate=18 April 2016|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160416214519/http://www.nasa.gov/jpl/signs-of-europa-plumes-remain-elusive-in-search-of-cassini-data/|archivedate=16 April 2016}}</ref> și probabil să apară atunci când Europa se află la cel mai îndepărtat punct de Jupiter, în acord cu predicțiile modelării [[Forță mareică|forței mareice]]. <ref name="Europa tidal forces 2013">{{Citat revistă|nume=Roth|nume2=Saur|nume3=Retherford|nume4=Strobel|nume5=Feldman|nume6=McGrath|nume7=Nimmo|prenume=L.|prenume2=J.|prenume3=K. D.|prenume4=D. F.|prenume5=P. D.|prenume6=M. A.|prenume7=F.|dată=12 December 2013|titlu=Transient Water Vapor at Europa's South Pole|journal=Science|volum=343|număr=6167|pagini=171–174|pmid=24336567|bibcode=2014Sci...343..171R|doi=10.1126/science.1247051}}</ref> Dovezi imagistice suplimentare de la Telescopul Spațial Hubble au fost prezentate în septembrie 2016. <ref name="plumes 2016">{{Citat știre|title=Hubble finds additional evidence of water vapor plumes on Europa|url=https://arstechnica.com/science/2016/09/hubble-finds-additional-evidence-of-water-vapor-plumes-on-europa/|prenume=Eric|nume=Berger|data=26 September 2016|accessdate=26 September 2016|publisher=ARS Technica|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160926202346/http://arstechnica.com/science/2016/09/hubble-finds-additional-evidence-of-water-vapor-plumes-on-europa/|archivedate=26 September 2016}}</ref> <ref>{{Citat știre|title=Europa moon 'spewing water jets'|url=https://www.bbc.com/news/science-environment-37473617|prenume=Jonathan|nume=Amos|data=26 September 2016|accessdate=26 September 2016|journal=BBC News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160926204050/http://www.bbc.com/news/science-environment-37473617|archivedate=26 September 2016}}</ref>

În mai 2018, astronomii au furnizat dovezi justificative ale activității penelor de apă pe Europa, pe baza unei analize critice actualizate a datelor obținute de la sonda spațială ''Galileo'', care l-a orbitat pe Jupiter între 1995 și 2003. ''Galileo'' a zburat pe lângă Europa în 1997 la {{Conversie|206|km|mi}} de suprafața satelitului, iar cercetătorii sugerează că ar fi putut să fi zburat printr-un penaj de apă. <ref name="NA-201805143">{{Citat revistă|nume=Jia|nume2=Kivelson|nume3=Khurana|nume4=Kurth|prenume=Xianzhe|prenume2=Margaret G.|prenume3=Krishan K.|prenume4=William S.|dată=14 May 2018|titlu=Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures|journal=[[Nature Astronomy]]|volum=2|număr=6|pagini=459–464|bibcode=2018NatAs...2..459J|doi=10.1038/s41550-018-0450-z}}</ref> <ref name="NASA-201805142">{{Citat web|url=https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7122|nume=McCartney|titlu=Old Data Reveal New Evidence of Europa Plumes|date=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190617213109/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7122|first1=Gretchen|last2=Brown|last3=Wendel|first2=Dwayne|first3=JoAnna|lucrare=[[Jet Propulsion Laboratory]]|archivedate=17 June 2019}}</ref> <ref name="NYT-201805143">{{Citat știre|title=NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon|url=https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|prenume=Kenneth|nume=Chang|data=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|journal=[[The New York Times]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514165834/https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|archivedate=14 May 2018}}</ref> <ref name="SP-201805143">{{Citat web|url=https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|nume=Wall|titlu=This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa|date=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514183300/https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|first1=Mike|lucrare=[[Space.com]]|archivedate=14 May 2018}}</ref> O astfel de activitate a penelor ar putea ajuta cercetătorii în [[Viață|căutarea vieții]] din oceanul subteran europan, fără a fi nevoiți să aterizeze pe satelit. <ref name="NA-201805143" />

Forțele mareice sunt de aproximativ 1.000 de ori mai puternice decât efectul Lunii asupra [[Pământ|Pământului]]. Singurul alt satelit din Sistemul Solar care prezintă vapori de apă este [[Enceladus (satelit)|Enceladus]]. <ref name="NASA-20131212-EU3">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|nume=Cook|titlu=Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon|date=12 December 2013|accessdate=12 December 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215053143/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|first1=Jia-Rui C.|last2=Gutro|last3=Brown|last4=Harrington|last5=Fohn|first2=Rob|first3=Dwayne|first4=J. D.|first5=Joe|lucrare=NASA|archivedate=15 December 2013}}</ref> Rata estimată a erupțiilor pe Europa este de aproximativ 7000 kg/s <ref name="Europa tidal forces 20132">{{Citat revistă|nume=Roth|nume2=Saur|nume3=Retherford|nume4=Strobel|nume5=Feldman|nume6=McGrath|nume7=Nimmo|prenume=L.|prenume2=J.|prenume3=K. D.|prenume4=D. F.|prenume5=P. D.|prenume6=M. A.|prenume7=F.|dată=12 December 2013|titlu=Transient Water Vapor at Europa's South Pole|journal=Science|volum=343|număr=6167|pagini=171–174|pmid=24336567|bibcode=2014Sci...343..171R|doi=10.1126/science.1247051}}</ref> față de aproximativ 200 kg/s pentru penele lui Enceladus. <ref name="Hansen2006">{{Citat revistă|nume=Hansen|nume2=Esposito|nume3=Stewart|nume4=Colwell|nume5=Hendrix|nume6=Pryor|nume7=Shemansky|nume8=West|prenume=C. J.|prenume2=L.|prenume3=A. I.|prenume4=J.|prenume5=A.|prenume6=W.|prenume7=D.|prenume8=R.|dată=10 March 2006|titlu=Enceladus' Water Vapor Plume|journal=Science|volum=311|număr=5766|pagini=1422–1425|pmid=16527971|bibcode=2006Sci...311.1422H|doi=10.1126/science.1121254}}</ref> <ref name="Spencer2013">{{Citat revistă|nume=Spencer|nume2=Nimmo|prenume=J. R.|prenume2=F.|dată=May 2013|titlu=Enceladus: An Active Ice World in the Saturn System|journal=[[Annual Review of Earth and Planetary Sciences]]|volum=41|pagină=693|bibcode=2013AREPS..41..693S|doi=10.1146/annurev-earth-050212-124025}}</ref> Dacă ar fi confirmat, ar deschide posibilitatea unui survol prin penaj și ar obține o probă pentru a fi analizată ''in situ'', fără a fi nevoie să se folosească un dispozitiv de aterizare și să se foreze kilometri de gheață. <ref name="plumes 20162">{{Citat știre|title=Hubble finds additional evidence of water vapor plumes on Europa|url=https://arstechnica.com/science/2016/09/hubble-finds-additional-evidence-of-water-vapor-plumes-on-europa/|prenume=Eric|nume=Berger|data=26 September 2016|accessdate=26 September 2016|publisher=ARS Technica|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160926202346/http://arstechnica.com/science/2016/09/hubble-finds-additional-evidence-of-water-vapor-plumes-on-europa/|archivedate=26 September 2016}}</ref> <ref>{{Citat știre|title=NASA: Activity Spied on Europa, But It's 'NOT Aliens'|url=http://www.space.com/34151-nasa-activity-spied-on-europa-but-its-not-aliens.html|prenume=Ian|nume=O'Neill|data=22 September 2016|accessdate=23 September 2016|publisher=Space|journal=Discovery News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160923011825/http://www.space.com/34151-nasa-activity-spied-on-europa-but-its-not-aliens.html|archivedate=23 September 2016}}</ref> <ref name="europa_plume_in_situ">{{Citat revistă|nume=Huybrighs, Hans|nume2=Futaana, Yoshifumi|nume3=Barabash, Stas|nume4=Wieser, Martin|nume5=Wurz, Peter|nume6=Krupp, Norbert|nume7=Glassmeier, Karl-Heinz|nume8=Vermeersen, Bert|dată=June 2017|titlu=On the in-situ detectability of Europa's water vapour plumes from a flyby mission|journal=Icarus|volum=289|pagini=270–280|bibcode=2017Icar..289..270H|doi=10.1016/j.icarus.2016.10.026}}</ref>

În noiembrie 2020, un studiu a fost publicat în revista științifică evaluată ''Geophysical Research Letters'', care sugerează că penele ar putea proveni din apa din scoarța Europei, spre deosebire de oceanul său subteran. Modelul studiului, folosind imagini de la sonda spațială Galileo, a propus că o combinație de înghețare și presurizare poate duce la cel puțin o parte din activitatea criovulcanică. Presiunea generată de migrarea pungilor de apă sărată ar sparge, în cele din urmă, prin scoarță, creând astfel aceste penuri. Teoria conform căreia criovulcanismul de pe Europa ar putea fi declanșat de înghețarea și presurizarea pungilor de lichid din crusta de gheață a fost propusă pentru prima dată de cercetătorii de la Universitatea din Hawai'i din Mānoa în 2003, care au fost primii care au modelat acest proces. <ref>{{Citat revistă|nume=Fagents|prenume=Sarah A.|dată=2003-12-27|titlu=Considerations for effusive cryovolcanism on Europa:The post-Galileo perspective|url=https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1029/2003JE002128|journal=Icarus|volum=108|pagini=5139|language=en|doi=10.1029/2003JE002128|access-date=2022-07-05|archive-date=2022-06-16|archive-url=https://web.archive.org/web/20220616235245/https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1029/2003JE002128|dead-url=yes}}</ref> Un comunicat de presă al Jet Propulsion Laboratory al NASA care face referire la studiul din noiembrie 2020 a sugerat că penele provenite din buzunarele de lichide migratoare ar putea fi mai puțin ospitaliere pentru viață. Acest lucru se datorează lipsei de energie substanțială de care organismele au nevoie să prospere, spre deosebire de gurile hidrotermale propuse de pe fundul oceanului subteran. <ref name="JPL20201113">{{Citat web|url=https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7785|nume=McCartney|titlu=Potential Plumes on Europa Could Come From Water in the Crust|date=13 November 2020|accessdate=13 November 2020|archiveurl=https://web.archive.org/web/20201113191732/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7785|first1=Gretchen|last2=Hautaluoma|last3=Johnson|last4=Tucker|first2=Grey|first3=Alana|first4=Danielle|lucrare=[[Jet Propulsion Laboratory]]|archivedate=13 November 2020}}</ref> <ref name="GRL20201105">{{Citat revistă|nume=Steinbrügge|nume2=Voigt|nume3=Wolfenbarger|nume4=Hamilton|nume5=Soderlund|nume6=Young D.|nume7=Blankenship|nume8=Vance D.|nume9=Schroeder|prenume=G.|prenume2=J. R. C.|prenume3=N. S.|prenume4=C. W.|prenume5=K. M.|prenume6=D. A.|prenume7=D.|prenume8=S. D.|prenume9=M.|dată=5 November 2020|titlu=Brine Migration and Impact‐Induced Cryovolcanism on Europa|journal=[[Geophysical Research Letters]]|volum=47|număr=21|pagini={e2020GL090797}|bibcode=2020GeoRL..4790797S|doi=10.1029/2020GL090797}}</ref>

=== Atmosfera ===
Atmosfera Europei poate fi clasificată ca o atmosferă subțire (denumită adesea exosferă), compusă în principal din oxigen și urme de vapori de apă. <ref name=":2">{{Citat web|url=https://www.pbs.org/lifebeyondearth/alone/europa.html#:~:text=Europa%20does%20have%20an%20atmosphere,surface%20and%20produce%20water%20vapor.|titlu=Life Beyond Earth - The Habitable Zone - Europa|accessdate=2022-05-13|lucrare=www.pbs.org}}</ref> Cu toate acestea, această cantitate de oxigen este produsă într-o manieră non-biologică. Având în vedere că suprafața Europei este înghețată și, ulterior, foarte rece; pe măsură ce radiația ultravioletă solară și particulele încărcate (ioni și electroni) din mediul magnetosferic jovian se ciocnesc de suprafața Europei, vaporii de apă sunt creați și instantaneu separați în constituenți de oxigen și hidrogen. Pe măsură ce continuă să se miște, hidrogenul este suficient de ușor pentru a scăpa din gravitație, lăsând în urmă doar oxigen. <ref name=":022">{{Citat web|url=http://hubblesite.org/contents/news-releases/1995/news-1995-12|titlu=Hubble Finds Oxygen Atmosphere on Jupiter's Moon, Europa|accessdate=2022-05-13|lucrare=HubbleSite.org|limbă=en}}</ref> Atmosfera delimitată de suprafață se formează prin radioliză, [[Disociație (chimie)|disocierea]] moleculelor prin radiație. <ref name="Johnson1982">{{Citat revistă|nume=Johnson|nume2=Lanzerotti|nume3=Brown|prenume=Robert E.|prenume2=Louis J.|prenume3=Walter L.|dată=1982|titlu=Planetary applications of ion induced erosion of condensed-gas frosts|journal=Nuclear Instruments and Methods in Physics Research|volum=198|pagină=147|bibcode=1982NucIM.198..147J|doi=10.1016/0167-5087(82)90066-7}}</ref> Această atmosferă de oxigen acumulat poate ajunge la o înălțime de 200 km deasupra suprafeței Europei. Oxigenul molecular este componenta cea mai densă a atmosferei deoarece are o durată lungă de viață; după ce revine la suprafață, nu se lipește (îngheață) ca o moleculă de apă sau [[peroxid de hidrogen]], ci mai degrabă se desorbie de la suprafață și începe un alt arc balistic. Hidrogenul molecular nu ajunge niciodată la suprafață, deoarece este suficient de ușor pentru a scăpa din gravitația Europei. <ref name="Liang">{{Citat revistă|nume=Liang|prenume=Mao-Chang|dată=2005|titlu=Atmosphere of Callisto|journal=Journal of Geophysical Research|volum=110|număr=E2|pagini=E02003|bibcode=2005JGRE..110.2003L|doi=10.1029/2004JE002322}}</ref> <ref name="Smyth">{{Cite conference|last=Smyth|last2=Marconi|given=W. H.|first2=M. L.|year=2007|conference=Workshop on Ices|volume=1357|pages=131|title=Processes Shaping Galilean Satellite Atmospheres from the Surface to the Magnetosphere|bibcode=2007LPICo1357..131S}}</ref> Europa este una dintre singurii sateliți din sistemul nostru solar cu o atmosferă cuantificabilă, alături de [[Titan (satelit)|Titan]], Io și [[Triton (satelit)|Triton]]. Europa este, de asemenea, una dintre cele trei formațiuni, printre planete și luni, care conține oxigen în atmosfera sa. <ref name=":3">{{Citat web|url=https://solarviews.com/eng/europapr.htm|titlu=Hubble Finds Oxygen Atmosphere On Jupiter's Moon Europa|accessdate=2022-05-13|lucrare=solarviews.com}}</ref> Europa este, de asemenea, una dintre câțiva sateliți din sistemul nostru solar cu cantități foarte mari de ghețuri volatile cunoscut sub numele de „sateliți de gheață”. <ref name=":4">{{Citat web|url=http://eos.org/articles/do-uranuss-moons-have-subsurface-oceans|nume=Cartier|titlu=Do Uranus's Moons Have Subsurface Oceans?|date=2020-12-14|accessdate=2022-05-13|first1=Kimberly M. S.|lucrare=Eos|limbă=en-US}}</ref>
[[Fișier:Europa_field.png|stanga|miniatura|Câmp magnetic în jurul Europei. Linia roșie arată o traiectorie a navei spațiale ''Galileo'' în timpul unui zbor tipic (E4 sau E14).]]
Europa este, de asemenea, considerată a fi activă din punct de vedere geologic datorită eliberării constante a amestecului hidrogen-oxigen în spațiu. Ca urmare a evacuării particulelor de pe satelit, atmosfera necesită o reumplere continuă. <ref name=":023">{{Citat web|url=http://hubblesite.org/contents/news-releases/1995/news-1995-12|titlu=Hubble Finds Oxygen Atmosphere on Jupiter's Moon, Europa|accessdate=2022-05-13|lucrare=HubbleSite.org|limbă=en}}</ref> Europa conține și o magnetosferă mică (aproximativ 25% din cea a lui Ganymede). Cu toate acestea, această magnetosferă variază în dimensiune pe măsură ce Europa orbitează prin câmpul magnetic al lui Jupiter. Acest lucru confirmă faptul că un element conducător, cum ar fi un ocean mare, se află probabil sub suprafața sa înghețată. <ref>{{Citat web|url=https://solarsystem.nasa.gov/moons/jupiter-moons/europa/in-depth|titlu=Europa|accessdate=2022-05-13|lucrare=NASA Solar System Exploration}}</ref> Deoarece au fost efectuate mai multe studii asupra atmosferei Europei, mai multe constatări concluzionează că nu toate moleculele de oxigen sunt eliberate în atmosferă. Acest procent necunoscut de oxigen poate fi absorbit în suprafață și se poate scufunda în subsol. Deoarece suprafața poate interacționa cu oceanul de sub suprafață (având în vedere discuția geologică de mai sus), acest oxigen molecular se poate îndrepta către ocean, unde ar putea ajuta la procesele biologice. <ref name="Chyba">{{Citat revistă|nume=Chyba|nume2=Hand|prenume=C. F.|prenume2=K. P.|an=2001|titlu=PLANETARY SCIENCE: Enhanced: Life Without Photosynthesis|journal=Science|volum=292|număr=5524|pagini=2026–2027|pmid=11408649|doi=10.1126/science.1060081}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Chyba|nume2=Hand|prenume=Christopher F.|prenume2=Kevin P.|dată=2001-06-15|titlu=Life Without Photosynthesis|url=https://www.science.org/doi/10.1126/science.1060081|journal=Science|volum=292|număr=5524|pagini=2026–2027|language=en|issn=0036-8075|pmid=11408649|doi=10.1126/science.1060081}}</ref> O estimare sugerează că, având în vedere rata de rotație dedusă din vârsta maximă aparentă de ~0,5 Gyr a gheții de suprafață a Europei, subducția speciilor oxidante generate radiolitic ar putea duce la concentrații de oxigen liber oceanic care sunt comparabile cu cele din oceanele adânci terestre. <ref name="ChemDisequilib">{{Citat revistă|nume=Hand, Kevin P.|nume2=Carlson, Robert W.|nume3=Chyba, Christopher F.|dată=December 2007|titlu=Energy, Chemical Disequilibrium, and Geological Constraints on Europa|journal=Astrobiology|volum=7|număr=6|pagini=1006–1022|pmid=18163875|bibcode=2007AsBio...7.1006H|doi=10.1089/ast.2007.0156}}</ref>

Prin eliberarea lentă de oxigen și hidrogen, se formează un tor neutru în jurul planului orbital al Europei. Acest „nor neutru” a fost detectat atât de navele spațiale ''[[Cassini-Huygens|Cassini]]'', cât și de ''Galileo'' și are un conținut mai mare (număr de atomi și molecule) decât norul neutru care înconjoară satelitul interioar al lui Jupiter, Io. <ref name="Smyth2006">{{Citat revistă|nume=Smyth|nume2=Marconi, Max L.|prenume=William H.|dată=2006|titlu=Europa's atmosphere, gas tori, and magnetospheric implications|journal=[[Icarus (journal)|Icarus]]|volum=181|număr=2|pagină=510|bibcode=2006Icar..181..510S|doi=10.1016/j.icarus.2005.10.019}}</ref> Acest tor a fost confirmat oficial folosind imagistica Energetic Neutral Atom (ENA). Torul Europei ionizează prin procesul de schimb de electroni a particulelor neutre cu particulele sale încărcate. Deoarece câmpul magnetic al Europei se rotește mai repede decât viteza orbitei sale, acești ioni sunt lăsați pe calea traiectoriei câmpului său magnetic, formând o plasmă. S-a teoretizat că acești ioni sunt responsabili pentru plasma din magnetosfera lui Jupiter. <ref>{{Citat revistă|nume=Smith|nume2=Mitchell|nume3=Johnson|nume4=Mauk|nume5=Smith|prenume=Howard Todd|prenume2=Donald G.|prenume3=Robert E.|prenume4=Barry H.|prenume5=Jacob E.|dată=2019-01-22|titlu=Europa Neutral Torus Confirmation and Characterization Based on Observations and Modeling|url=https://iopscience.iop.org/article/10.3847/1538-4357/aaed38|journal=The Astrophysical Journal|volum=871|număr=1|pagini=69|language=en|issn=1538-4357|doi=10.3847/1538-4357/aaed38}}</ref>

==== Descoperirea atmosferei ====
Atmosfera Europei a fost descoperită pentru prima dată în 1995 de Hall Al. și spectrograful de înaltă rezoluție Goddard al telescopului Hubble. Această observație a fost apoi confirmată în 1997 de sonda Galileo care a fost construită de Hughes Aircraft Company și operată de NASA. Sonda Galileo a zburat la doar 4.8 km deasupra liniei atmosferice maxime estimate (206 km de suprafața Europei), dar apoi și-a schimbat cursul pentru a se ciocni cu atmosfera lui Jupiter pentru a preveni impactul nedorit cu suprafața Europei. S-a speculat că vor exista mai multe misiuni viitoare în Europa în speranța de a studia în continuare atmosfera, compoziția chimică și posibilitatea existenței unei vieți extraterestre sub suprafața înghețată. <ref name=":13">{{Citation|title=Europa (moon)|date=2022-05-10|url=https://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Europa_(moon)&oldid=1087143296|periodical=Wikipedia|language=en|access-date=2022-05-13}}</ref>

==== Clima și vremea ====
În ciuda prezenței unui tor de gaz, Europa nu are nori care să producă vreme. În ansamblu, Europa nu are vânt, precipitații sau prezența culorii cerului din cauza prezenței scăzute a gravitației. Gravitația Europei este e aproximativ 13% dicea a P pămâuluint. Temperatura pe Europa variază de la-160 de grade Celsiusit la linia ecuatorială, până la -220 de grade Celsius la oricare dintre polii săi. <ref>{{Citat web|url=https://www.space.com/15498-europa-sdcmp.html|nume=Elizabeth Howell|titlu=Europa: Facts About Jupiter's Icy Moon and Its Ocean|date=2018-03-22|accessdate=2022-05-13|lucrare=Space.com|limbă=en}}</ref> Totuși, se crede că oceanul subteran al Europei va fi mai cald. Se teoretizează că, din cauza încălzirii radioactive și a mareelor (așa cum s-a menționat în secțiunile de mai sus), există puncte din adâncurile oceanului Europei care pot fi doar puțin mai reci decât cele ale oceanelor pământului. Studiile au concluzionat, de asemenea, că oceanul Europei ar fi fost destul de acid la început, cu concentrații mari de sulfat, calciu și dioxid de carbon. Dar pe parcursul a 4,5 miliarde de ani, a devenit plin de [[clorură]], asemănându-se astfel oceanelor noastre cu 1,94% clorură pe Pământ.

== Explorare ==
{{Vezi și|Colonizarea Europei}}
{{Imagine multiplă
| direction = vertical
| align = right
| image1 = Pioneer_10_-_p102b.jpg
| image2 = Europa_-_July_9_1979_(18267960842).jpg
}}Explorarea Europei a început cu survolările lui Jupiter ale ''[[Pioneer 10]]'' și ''[[Pioneer 11|11]]'' în 1973 și, respectiv, 1974. Primele fotografii au fost de rezoluție scăzută în comparație cu misiunile ulterioare. Cele două sonde Voyager au călătorit prin sistemul [[Sateliții naturali ai lui Jupiter|Jovian]] în 1979, oferind imagini mai detaliate ale suprafeței înghețate a Europei. Imaginile i-au determinat pe mulți oameni de știință să speculeze despre posibilitatea existenței unui ocean lichid dedesubt. Începând din 1995, sonda spațială ''Galileo'' a orbitat în jurul lui Jupiter timp de opt ani, până în 2003, și a oferit cea mai detaliată examinare a sateliților galileeni de până acum. Acesta a inclus „Misiunea Galileo Europa” și „Misiunea Galileo Millennium”, cu numeroase zboruri apropiate ale Europei. <ref>[https://web.archive.org/web/20041104092641/http://solarsystem.nasa.gov/galileo/mission/journey-extended.cfm The Journey to Jupiter: Extended Tours – GEM and the Millennium Mission]. Solarsystem.nasa.gov. Retrieved on 23 July 2013.</ref> În 2007, ''[[New Horizons]]'' a fotografiat-o pe Europa, în timp ce zbura pe lângă sistemul Jovian în drum spre [[Pluto]].<ref>{{Citat web|url=http://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA09246|titlu=PIA09246: Europa|date=2 April 2007|accessdate=9 March 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160306211111/http://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA09246|lucrare=NASA photojournal|archivedate=6 March 2016}}</ref>

=== Misiuni viitoare ===
Teoriile cu privire la [[Viață extraterestră|viața extraterestră]] au asigurat un profil înalt pentru Europa și au condus la un lobby constant pentru misiuni viitoare. <ref name="Europabudget">{{Citat web|url=http://www.space.com/news/060207_europa_budget.html|nume=David|titlu=Europa Mission: Lost In NASA Budget|publisher=Space.com|date=7 February 2006|accessdate=25 February 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20101224030016/http://www.space.com/news/060207_europa_budget.html|first1=Leonard|archivedate=24 December 2010}}</ref> <ref name="PlanetarySocEuropa">{{Citat web|url=http://www.planetary.org/programs/projects/explore_europa/update_12142005.html|nume=Friedman|titlu=Projects: Europa Mission Campaign; Campaign Update: 2007 Budget Proposal|publisher=The Planetary Society|date=14 December 2005|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110811002508/http://www.planetary.org/programs/projects/explore_europa/update_12142005.html|first1=Louis|archivedate=11 August 2011}}</ref> Scopurile acestor misiuni au variat de la examinarea compoziției chimice a Europei până la căutarea vieții extraterestre în ipotezele sale oceane subterane. <ref name="EuropaLife2">{{Citat web|url=https://www.newscientist.com/article.ns?id=dn2929|nume=Chandler|titlu=Thin ice opens lead for life on Europa|date=20 October 2002|accessdate=27 August 2017|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080514182430/http://www.newscientist.com/article.ns?id=dn2929|first1=David L.|lucrare=New Scientist|archivedate=14 May 2008}}</ref> <ref name="Muir2002">Muir, Hazel (22 May 2002) [https://www.newscientist.com/article.ns?id=dn2313 ''Europa has raw materials for life''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20080416015647/http://www.newscientist.com/article.ns?id=dn2313|date=16 April 2008}}, ''New Scientist''.</ref> Misiunile robotizate în Europa trebuie să suporte mediul cu radiații mari din jurul lui Jupiter. <ref name="PlanetarySocEuropa" /> Deoarece este adânc încorporată în [[magnetosfera lui Jupiter]], Europa primește aproximativ 5,40 [[Sievert|Sv]] de radiații pe zi. <ref name="Ringwald2000">Ringwald, Frederick A. (29 February 2000) [http://zimmer.csufresno.edu/~fringwal/w08a.jup.txt ''SPS 1020 (Introduction to Space Sciences) Course Notes''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20080725050708/http://zimmer.csufresno.edu/~fringwal/w08a.jup.txt|date=25 July 2008}}, California State University, csufresno.edu.</ref>

În 2011, o misiune Europa a fost recomandată de Planetary Science Decadal Survey. <ref name="zab">{{Citat știre|title=Lean U.S. missions to Mars, Jupiter moon recommended|url=https://www.reuters.com/article/us-space-usa-future-idUSTRE7266XJ20110308|prenume=Deborah|nume=Zabarenko|data=7 March 2011|accessdate=5 July 2021|journal=Reuters|archiveurl=https://web.archive.org/web/20200907012354/https://www.reuters.com/article/us-space-usa-future-idUSTRE7266XJ20110308|archivedate=7 September 2020}}</ref> Ca răspuns, NASA a comandat studii de concept de aterizare Europa în 2011, împreună cu concepte pentru un zbor Europa ( ''Europa Clipper'' ) și un orbiter Europa. <ref>{{Citat web|url=http://solarsystem.nasa.gov/missions/profile.cfm?MCode=EAL|titlu=Europa Lander|accessdate=15 January 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140116103022/http://solarsystem.nasa.gov/missions/profile.cfm?MCode=EAL|lucrare=NASA|archivedate=16 January 2014}}</ref> <ref>[http://www.lpi.usra.edu/opag/mar2012/presentations/ March 2012 OPAG Meeting] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160303174000/http://www.lpi.usra.edu/opag/mar2012/presentations/|date=3 March 2016}}. Lunar and Planetary Institute, NASA. Retrieved on 23 July 2013.</ref> Opțiunea elementului orbitator se concentrează pe știința „oceanului”, în timp ce elementul de zbor multiplu ( ''Clipper'' ) se concentrează pe știința chimiei și a energiei. La 13 ianuarie 2014, Comisia de credite a Camerei a anunțat un nou proiect de lege bipartizan care include finanțare de 80 de milioane de dolari pentru a continua studiile conceptului misiunii Europa. <ref>{{Citat știre|title=NASA gets some funding for Mars 2020 rover in federal spending bill|url=http://www.latimes.com/science/sciencenow/la-sci-sn-federal-spending-omnibus-bill-nasa-congress-65-million-mars-2020-mission-20140115,0,7107985.story|prenume=Amina|nume=Khan|data=15 January 2014|accessdate=16 January 2014|journal=Los Angeles Times|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140421095615/http://www.latimes.com/science/sciencenow/la-sci-sn-federal-spending-omnibus-bill-nasa-congress-65-million-mars-2020-mission-20140115,0,7107985.story|archivedate=21 April 2014}}</ref> <ref>{{Citat știre|title=JPL's Mars 2020 rover benefits from spending bill|url=http://www.pasadenastarnews.com/science/20140114/jpls-mars-2020-rover-benefits-from-spending-bill|prenume=Frank C.|nume=Girardot|data=14 January 2014|accessdate=15 January 2014|journal=Pasadena Star-News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170731025001/http://www.pasadenastarnews.com/science/20140114/jpls-mars-2020-rover-benefits-from-spending-bill|archivedate=31 July 2017}}</ref>

* În 2012, ''[[Jupiter Icy Moons Explorer|Jupiter Icy Moon Explorer]]'' (JUICE) a fost selectat de Agenția Spațială Europeană ( [[Agenția Spațială Europeană|ESA]] ) ca misiune planificată. <ref name="selection">{{Citat știre|title=Esa selects 1bn-euro Juice probe to Jupiter|url=https://www.bbc.co.uk/news/science-environment-17917102|prenume=Jonathan|nume=Amos|data=2 May 2012|accessdate=2 May 2012|journal=[[BBC News Online]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20200511181342/https://www.bbc.co.uk/news/science-environment-17917102|archivedate=11 May 2020}}</ref> <ref name="l1">[http://planetary.s3.amazonaws.com/assets/resources/ESA/ESA-SPC_20120417_selection-L1-mission.pdf Selection of the L1 mission] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20151016065456/http://planetary.s3.amazonaws.com/assets/resources/ESA/ESA-SPC_20120417_selection-L1-mission.pdf|date=16 October 2015}}. ESA, 17 April 2012. (PDF). Retrieved on 23 July 2013.</ref> Misiunea respectivă include 2 zboruri ale Europei, dar se concentrează mai mult pe [[Ganymede (satelit)|Ganymede]]. <ref name="juice-objectives">{{Citat web|url=http://sci.esa.int/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=50068|titlu=JUICE – Science objectives|date=16 March 2012|accessdate=20 April 2012|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130608082915/http://sci.esa.int/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=50068|lucrare=[[European Space Agency]]|archivedate=8 June 2013}}</ref>
* ''[[Europa Clipper]]'' – În iulie 2013, un concept actualizat pentru o misiune de zbor Europa numită ''Europa Clipper'' a fost prezentat de către [[Jet Propulsion Laboratory]] (JPL) și [[Laboratorul de Fizică Aplicată|Applied Physics Laboratory]] (APL). <ref>{{Citat web|url=http://www.lpi.usra.edu/opag/jul2013/presentations/Clipper_Summary.pdf|nume=Pappalardo|titlu=The Europa Clipper – OPAG Update|publisher=[[Jet Propulsion Laboratory|JPL]]/[[Applied Physics Laboratory|APL]]|date=2013|accessdate=13 December 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210125054349/https://www.lpi.usra.edu/opag/jul2013/presentations/Clipper_Summary.pdf|first1=Robert|last2=Cooke|last3=Goldstein|last4=Prockter|last5=Senske|last6=Magner|first2=Brian|first3=Barry|first4=Louise|first5=Dave|first6=Tom|archivedate=25 January 2021}}</ref> În mai 2015, NASA a anunțat că a acceptat dezvoltarea misiunii ''Europa Clipper'' și a dezvăluit instrumentele pe care le va folosi. <ref name="EuropaClipperAnnounce">{{Citat web|url=http://www.nasa.gov/press-release/nasa-s-europa-mission-begins-with-selection-of-science-instruments|titlu=NASA's Europa Mission Begins with Selection of Science Instruments|date=26 May 2015|accessdate=3 July 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150705103500/http://www.nasa.gov/press-release/nasa-s-europa-mission-begins-with-selection-of-science-instruments/|lucrare=NASA|archivedate=5 July 2015}}</ref> Scopul ''Europa Clipper'' este de a explora Europa pentru a-i investiga [[Locuibilitatea planetară|locuibilitatea]] și pentru a ajuta la selectarea locurilor pentru o viitoare aterizare. ''Europa Clipper'' nu ar orbita Europa, ci îl va orbita pe Jupiter și va efectua 45 de survolări la joasă altitudine ale Europei în timpul misiunii sale preconizate. Sonda ar avea un radar care pătrunde prin gheață, un spectrometru în infraroșu cu unde scurte, un aparat de imagine topografică și un spectrometru de masă neutru și cu ioni.
* [[Europa Lander (NASA)]] este o misiune recentă în studiu. Cercetările din 2018 sugerează că Europa ar putea fi acoperită de vârfuri de gheață înalte și zimțate, prezentând o problemă pentru orice potențială aterizare pe suprafața sa. <ref>{{Citat web|url=https://www.theverge.com/2018/10/8/17948510/jupiter-moon-europa-nasa-clipper-lander-penitentes|nume=Grush|titlu=Future spacecraft landing on Jupiter's moon Europa may have to navigate jagged blades of ice|date=8 October 2018|accessdate=16 April 2019|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190328070428/https://www.theverge.com/2018/10/8/17948510/jupiter-moon-europa-nasa-clipper-lander-penitentes|first1=Loren|lucrare=The Verge|archivedate=28 March 2019}}</ref> <ref>{{Citat știre|title=Jagged ice spikes cover Jupiter's moon Europa, study suggests|url=https://www.washingtonpost.com/science/2018/10/08/jagged-ice-spikes-cover-jupiters-moon-europa-study-suggests/|prenume=Ben|nume=Guarino|data=8 October 2018|accessdate=15 April 2019|journal=The Washington Post|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190416012612/https://www.washingtonpost.com/science/2018/10/08/jagged-ice-spikes-cover-jupiters-moon-europa-study-suggests/|archivedate=16 April 2019}}</ref>

=== Propuneri vechi ===
La începutul anilor 2000, ''[[Jupiter Europa Orbiter]]'' condus de NASA și ''[[Jupiter Ganymede Orbiter]]'' condus de ESA au fost propuse împreună ca o misiune emblematică a lui Jupiter pe sateliții înghețați numită [[Misiunea sistemului Europa Jupiter|Europa Jupiter System Mission]], cu o lansare planificată în 2020. <ref name="NASA2009">{{Citat web|url=http://www.nasa.gov/topics/solarsystem/features/20090218.html|titlu=NASA and ESA Prioritize Outer Planet Missions|publisher=NASA|date=2009|accessdate=26 July 2009|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110825211633/http://www.nasa.gov/topics/solarsystem/features/20090218.html|archivedate=25 August 2011}}</ref> În 2009, i s-a acordat prioritate față de ''[[Misiunea sistemului Titan Saturn|Misiunea Sistemului Titan Saturn]]''. <ref name="Rincon2009">{{Citat știre|title=Jupiter in space agencies' sights|url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/7897585.stm|prenume=Paul|nume=Rincon|data=20 February 2009|accessdate=20 February 2009|journal=BBC News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090221185643/http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/7897585.stm|archivedate=21 February 2009}}</ref> La acea vreme, era concurență din partea altor propuneri. <ref name="ESA2007">{{Citat web|url=http://sci.esa.int/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=41177|titlu=Cosmic Vision 2015–2025 Proposals|publisher=ESA|date=21 July 2007|accessdate=20 February 2009|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110902033453/http://sci.esa.int/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=41177|archivedate=2 September 2011}}</ref> [[Japan Aerospace Exploration Agency|Japonia]] a propus ''[[Orbiter Magnetosferic Jupiter|Jupiter Magnetospheric Orbiter]]''.{{Imagine multiplă
| direction = horizontal
| align = right
| width1 = 182
| width2 = 216
| image1 = Cryobot.jpg
| image2 = JIMO Europa Lander Mission.jpg
| footer = ''Stânga:'' concept artistic al unui [[cryobot]] și submersibilului său un "hydrobot". ''Dreapta:'' Conceptul Europa Lander Mission, NASA 2005.<ref>{{cite web |url=http://trs-new.jpl.nasa.gov/dspace/bitstream/2014/37545/1/05-0403.pdf |title=Small RPS-Enabled Europa Lander Mission |publisher=NASA–JPL |date=13 February 2005 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20111008230224/http://trs-new.jpl.nasa.gov/dspace/bitstream/2014/37545/1/05-0403.pdf |archive-date=8 October 2011 }}</ref>
}}

''[[Jovian Europa Orbiter]]'' a fost un studiu de concept al ESA Cosmic Vision din 2007. Un alt concept a fost ''Ice Clipper'', <ref name="McKay2002">{{Citat revistă|nume=McKay|prenume=C. P.|dată=2002|titlu=Planetary protection for a Europa surface sample return: The Ice Clipper mission|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20200731020206/https://zenodo.org/record/1259969|url=https://zenodo.org/record/1259969|journal=Advances in Space Research|volum=30|număr=6|pagini=1601–1605|bibcode=2002AdSpR..30.1601M|doi=10.1016/S0273-1177(02)00480-5|access-date=29 June 2019|archive-date=31 July 2020}}</ref> care ar fi folosit un element de lovire similar misiunii ''[[Deep Impact (sondă spațială)|Deep Impact]]'' - ar produce o prăbușire controlată pe suprafața Europei, generând un val de resturi care ar fi apoi colectat de o navă spațială mică care zboară prin pană. <ref name="McKay2002" /> <ref name="Goodman1998">Goodman, Jason C. (9 September 1998) [http://www.madsci.org/posts/archives/oct98/905357947.As.r.html ''Re: Galileo at Europa''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120301191547/http://www.madsci.org/posts/archives/oct98/905357947.As.r.html|date=1 March 2012}}, MadSci Network forums.</ref>

''[[Jupiter Icy Moons Orbiter]]'' (JIMO) a fost o navă spațială parțial dezvoltată, alimentată cu fisiune, cu propulsoare de ioni, care a fost anulată în 2006. <ref name="PlanetarySocEuropa2">{{Citat web|url=http://www.planetary.org/programs/projects/explore_europa/update_12142005.html|nume=Friedman|titlu=Projects: Europa Mission Campaign; Campaign Update: 2007 Budget Proposal|publisher=The Planetary Society|date=14 December 2005|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110811002508/http://www.planetary.org/programs/projects/explore_europa/update_12142005.html|first1=Louis|archivedate=11 August 2011}}</ref> <ref name="Budget">Berger, Brian; [http://www.space.com/news/nasa_budget_050207.html ''NASA 2006 Budget Presented: Hubble, Nuclear Initiative Suffer''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20090602123151/http://www.space.com/news/nasa_budget_050207.html|date=2 June 2009}} [[Space.com]] (7 February 2005)</ref> A făcut parte din [[Proiectul Prometeu|Proiectul Prometheus]]. <ref name="Budget" /> Misiunea ''Europa Lander a'' propus un mic lander Europa cu propulsie nucleară pentru JIMO. <ref name="elm">[https://web.archive.org/web/20061006071438/http://trs-new.jpl.nasa.gov/dspace/bitstream/2014/37545/1/05-0403.pdf Abelson & Shirley – Small RPS-Enabled Europa Lander Mission (2005)]. . (PDF). Retrieved on 23 July 2013.</ref> Ar călători cu orbiterul, care ar funcționa și ca un releu de comunicare cu Pământul. <ref name="elm" />

''[[Europa Orbiter]]'' – Obiectivul său ar fi să caracterizeze întinderea oceanului și relația acestuia cu interiorul mai adânc. Sarcina utilă a instrumentului ar putea include un subsistem radio, [[lidar|altimetru laser]], [[magnetometru]], sondă Langmuir și o cameră de cartografiere. <ref>[http://www.lpi.usra.edu/opag/mar2012/presentations/Europa_Reports/1_Europa_Mission_Studies.pdf 2012 Europa Mission Studies] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130603140459/http://www.lpi.usra.edu/opag/mar2012/presentations/Europa_Reports/1_Europa_Mission_Studies.pdf|date=3 June 2013}}. OPAG 29 March 2012 (PDF). Lunar and Planetary Institute, NASA. Retrieved on 23 July 2013.</ref> <ref>{{Citation|last=Europa Study Team|title=Europa Orbiter Mission|date=1 May 2012|url=http://solarsystem.nasa.gov/europa/docs/ES%202012%20Report%20B%20Orbiter%20-%20Final%20-%2020120501.pdf|df=dmy-all|archive-url=https://web.archive.org/web/20140202105451/http://solarsystem.nasa.gov/europa/docs/ES%202012%20Report%20B%20Orbiter%20-%20Final%20-%2020120501.pdf|contribution=Europa Study 2012 Report|contribution-url=http://solarsystem.nasa.gov/europa/docs/ES%202012%20Report%20B%20Orbiter%20-%20Final%20-%2020120501.pdf|publisher=JPL – NASA|access-date=17 January 2014|archive-date=2 February 2014}}</ref> ''Europa Orbiter'' a primit aprobarea în 1999, dar a fost anulat în 2002. Acest orbiter avea un radar special care pătrunde prin gheață, care îi permitea să scaneze sub suprafață. <ref name="waterworld2">{{Citat web|url=http://teachspacescience.org/cgi-bin/search.plex?catid=10000304&mode=full|titlu=Europa: Another Water World?|publisher=[[NASA]], Jet Propulsion Laboratory|date=2001|accessdate=9 August 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110721210346/http://teachspacescience.org/cgi-bin/search.plex?catid=10000304&mode=full|lucrare=Project Galileo: Moons and Rings of Jupiter|archivedate=21 July 2011}}</ref>

Au fost prezentate idei mai ambițioase, inclusiv un element de lovire în combinație cu un burghiu termic pentru a căuta [[Biosemnătura|biosemnături]] care ar putea fi înghețate în subsolul puțin adânc. <ref name="Weiss2010">{{Citat revistă|nume=Weiss|nume2=Yung|nume3=Kömle|nume4=Ko|nume5=Kaufmann|nume6=Kargl|prenume=P.|prenume2=K. L.|prenume3=N.|prenume4=S. M.|prenume5=E.|prenume6=G.|an=2011|titlu=Thermal drill sampling system onboard high-velocity impactors for exploring the subsurface of Europa|journal=Advances in Space Research|volum=48|număr=4|pagină=743|bibcode=2011AdSpR..48..743W|doi=10.1016/j.asr.2010.01.015}}</ref> <ref name="Thermal">{{Citat web|url=http://www.astrobio.net/exclusive/3463/dual-drill-designed-for-europa’s-ice|nume=Hsu|titlu=Dual Drill Designed for Europa's Ice|publisher=Astrobiology Magazine|date=15 April 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20100418204646/http://www.astrobio.net/exclusive/3463/dual-drill-designed-for-europa%E2%80%99s-ice|first1=J.|archivedate=18 April 2010}}</ref>

== Potential de locuibilitate ==
[[Fișier:Blacksmoker_in_Atlantic_Ocean.jpg|miniatura|Un izvor hidrotermal în [[Oceanul Atlantic]]. Conduse de energia geotermală, aceasta și alte tipuri de orificii hidrotermale creează [[Echilibru chimic|dezechilibre chimice]] care pot furniza surse de energie pentru viață.]]
Până acum, nu există dovezi că există viață pe Europa, dar Europa a apărut ca una dintre cele mai probabile locații din Sistemul Solar pentru o potențială locuibilitate. <ref name="ChemDisequilib2">{{Citat revistă|nume=Hand, Kevin P.|nume2=Carlson, Robert W.|nume3=Chyba, Christopher F.|dată=December 2007|titlu=Energy, Chemical Disequilibrium, and Geological Constraints on Europa|journal=Astrobiology|volum=7|număr=6|pagini=1006–1022|pmid=18163875|bibcode=2007AsBio...7.1006H|doi=10.1089/ast.2007.0156}}</ref> <ref name="Schulze-Makuch2001">{{Citat revistă|nume=Schulze‐Makuch|nume2=Irwin|prenume=Dirk|prenume2=Louis N.|dată=2001|titlu=Alternative energy sources could support life on Europa|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20200111000909/https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1029/EO082i013p00150|url=https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1029/EO082i013p00150|journal=Eos, Transactions American Geophysical Union|volum=82|număr=13|pagini=150|bibcode=2001EOSTr..82..150S|doi=10.1029/EO082i013p00150|doi_brokendate=28 February 2022|access-date=11 January 2020|archive-date=11 January 2020}}</ref> Viața ar putea exista în oceanul său de sub gheață, poate într-un mediu similar cu izvoarele hidrotermale din adâncurile oceanelor de pe Pământ. <ref name="EuropaLife">{{Citat web|url=https://www.newscientist.com/article.ns?id=dn2929|nume=Chandler|titlu=Thin ice opens lead for life on Europa|date=20 October 2002|accessdate=27 August 2017|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080514182430/http://www.newscientist.com/article.ns?id=dn2929|first1=David L.|lucrare=New Scientist|archivedate=14 May 2008}}</ref> <ref name="Jones2001">{{Citat web|url=https://www.newscientist.com/article/dn1647-bacterial-explanation-for-europas-rosy-glow/|nume=Jones|titlu=Bacterial explanation for Europa's rosy glow|date=11 December 2001|accessdate=26 September 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150227111850/http://www.newscientist.com/article/dn1647|first1=Nicola|lucrare=New Scientist|archivedate=27 February 2015}}</ref> Chiar dacă Europa nu are activitate hidrotermală vulcanică, un studiu NASA din 2016 a constatat că niveluri asemănătoare Pământului de hidrogen și oxigen ar putea fi produse prin procese legate de serpentinizare și oxidanți derivați din gheață, care nu implică direct [[Vulcanism|vulcanismul]]. <ref name="jpl_2016-05-18">{{Citation|title=Europa's Ocean May Have An Earthlike Chemical Balance|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=6514|archive-url=https://web.archive.org/web/20160518103003/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=6514|periodical=Jpl.nasa.gov|access-date=18 May 2016|archive-date=18 May 2016}}</ref> În 2015, oamenii de știință au anunțat că sarea dintr-un [[Apă lichidă extraterestră|ocean subteran]] ar putea acoperi unele caracteristici geologice pe Europa, sugerând că oceanul interacționează cu fundul mării. Acest lucru poate fi important pentru a determina dacă Europa ar putea fi locuibilă. <ref name="NASA-201505122">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4586|nume=Dyches|titlu=NASA Research Reveals Europa's Mystery Dark Material Could Be Sea Salt|date=12 May 2015|accessdate=12 May 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150515013057/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4586|first1=Preston|last2=Brown|first2=Dwayne|lucrare=[[NASA]]|archivedate=15 May 2015}}</ref> <ref>{{Citat știre|title=NASA Aiming for Multiple Missions to Jupiter Moon Europa|url=http://www.space.com/29604-nasa-jupiter-moon-europa-surface-mission.html|prenume=Mike|nume=Wall|data=9 June 2015|accessdate=10 June 2015|journal=Space.com|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150611133540/http://www.space.com/29604-nasa-jupiter-moon-europa-surface-mission.html|archivedate=11 June 2015}}</ref> Prezența probabilă a apei lichide în contact cu [[Manta (geologie)|mantaua]] de rocă a Europei a stimulat apelurile pentru trimiterea unei sonde acolo. <ref name="Phillips2006">Phillips, Cynthia (28 September 2006) [http://www.space.com/searchforlife/seti_europa_060928.html ''Time for Europa''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20061125004853/http://www.space.com/searchforlife/seti_europa_060928.html|date=25 November 2006}}, Space.com.</ref>
[[Fișier:PIA22479-Europa-JupiterMoon-ArtistConcept-20180723.jpg|stanga|miniatura|400x400px|Europa – posibil efect al radiațiilor asupra substanțelor chimice cu semnătură biologică]]
Energia furnizată de forțele mareice determină procese geologice active în interiorul Europei, la fel cum o fac într-o măsură mult mai evidentă pe satelitul său soră, Io. Deși Europa, ca și Pământul, poate avea o sursă internă de energie din dezintegrarea radioactivă, energia generată de flexiunea mareică ar fi cu câteva ordine de mărime mai mare decât orice sursă radiologică. <ref name="Wilson2007">{{Cite conference|last=Wilson|given=Colin P.|date=March 2007|conference=Northeastern Section - 42nd Annual Meeting|title=Tidal Heating on Io and Europa and its Implications for Planetary Geophysics|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080905090524/http://gsa.confex.com/gsa/2007NE/finalprogram/abstract_117688.htm|url=http://gsa.confex.com/gsa/2007NE/finalprogram/abstract_117688.htm|accessdate=21 December 2007|archivedate=5 September 2008}}</ref> Viața pe Europa ar putea exista grupată în jurul gurilor hidrotermale de pe fundul oceanului sau sub fundul oceanului, unde se știe că [[Endolit|endoliții]] locuiesc pe Pământ. Alternativ, ar putea exista agățat de suprafața inferioară a stratului de gheață al Europei, la fel ca algele și bacteriile din regiunile polare ale Pământului, sau să plutească liber în oceanul Europei. <ref name="limit">{{Citat revistă|nume=Marion, Giles M.|nume2=Fritsen, Christian H.|nume3=Eicken, Hajo|nume4=Payne, Meredith C.|dată=2003|titlu=The Search for Life on Europa: Limiting Environmental Factors, Potential Habitats, and Earth Analogues|journal=Astrobiology|volum=3|număr=4|pagini=785–811|pmid=14987483|bibcode=2003AsBio...3..785M|doi=10.1089/153110703322736105}}</ref> Dacă oceanul Europei este prea rece, procese biologice similare cu cele cunoscute pe Pământ nu ar putea avea loc. Dacă este prea sărat, doar [[Halofil|halofilii]] extremi ar putea supraviețui în acel mediu. <ref name="limit" /> În 2010, un model propus de Richard Greenberg de la Universitatea din Arizona a propus că iradierea gheții de pe suprafața Europei ar putea satura scoarța acesteia cu oxigen și peroxid, care ar putea fi apoi transportate prin procese tectonice în oceanul interior. Un astfel de proces ar putea face oceanul Europei la fel de oxigenat ca al nostru în doar 12 milioane de ani, permițând existența unor forme de viață complexe, multicelulare. <ref>{{Citat revistă|nume=Richard Greenberg|dată=May 2010|titlu=Transport Rates of Radiolytic Substances into Europa's Ocean: Implications for the Potential Origin and Maintenance of Life|journal=Astrobiology|volum=10|număr=3|pagini=275–283|pmid=20446868|bibcode=2010AsBio..10..275G|doi=10.1089/ast.2009.0386}}</ref>

Dovezile sugerează existența unor lacuri de apă lichidă încapsulate în întregime în învelișul exterior de gheață al Europei și distincte de un ocean lichid despre care se crede că există mai jos sub învelișul de gheață, <ref name="europagreatlake2">{{Citat revistă|nume=Schmidt, Britney|nume2=Blankenship, Don|nume3=Patterson, Wes|nume4=Schenk, Paul|dată=24 November 2011|titlu=Active formation of 'chaos terrain' over shallow subsurface water on Europa|journal=Nature|volum=479|număr=7374|pagini=502–505|pmid=22089135|bibcode=2011Natur.479..502S|doi=10.1038/nature10608}}</ref> <ref name="europagreatlakeairhart2">{{Citat web|url=http://www.jsg.utexas.edu/news/2011/11/scientists-find-evidence-for-great-lake-on-europa/|nume=Airhart, Marc|titlu=Scientists Find Evidence for "Great Lake" on Europa and Potential New Habitat for Life|publisher=Jackson School of Geosciences|date=2011|accessdate=16 November 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131218161411/http://www.jsg.utexas.edu/news/2011/11/scientists-find-evidence-for-great-lake-on-europa/|archivedate=18 December 2013}}</ref> precum și buzunare de apă care formează creste de gheață în formă de M când apa îngheață la suprafață – ca în Groenlanda. <ref>[https://www.space.com/europa-moon-double-ridges-subsurface-water Icy Europa's mysterious double ridges may hint at hidden pockets of water] Rahul Rao, Space.com. April 21, 2022</ref> Dacă se confirmă, lacurile și buzunarele de apă ar putea fi încă un alt habitat potențial pentru viață. Dovezile sugerează că peroxidul de hidrogen este abundent pe o mare parte a suprafeței Europei. <ref>[http://www.nasa.gov/topics/solarsystem/features/europa20130404.html NASA – Mapping the Chemistry Needed for Life at Europa]. {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130408082530/http://www.nasa.gov/topics/solarsystem/features/europa20130404.html|date=8 April 2013}}. Nasa.gov (4 April 2013). Retrieved on 23 July 2013.</ref> Deoarece peroxidul de hidrogen se descompune în oxigen și apă atunci când este combinat cu apa lichidă, autorii susțin că ar putea fi o sursă importantă de energie pentru formele simple de viață.

Pe scoarță înghețată a Europei au fost detectate minerale asemănătoare argilei (în special, [[Silicat (mineral)|filosilicații]] ), adesea asociate cu [[materie organică|materia organică]] de pe Pământ. <ref name="NASA-20131211">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-362|nume=Cook|titlu=Clay-Like Minerals Found on Icy Crust of Europa|date=11 December 2013|accessdate=11 December 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20200130044515/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-362|first1=Jia-Rui C.|lucrare=[[NASA]]|archivedate=30 January 2020}}</ref> Prezența mineralelor poate fi rezultatul unei coliziuni cu un [[asteroid]] sau cu o cometă. <ref name="NASA-20131211" /> Unii oameni de știință au speculat că viața de pe Pământ ar fi putut fi aruncată în spațiu prin ciocniri de asteroizi și ar fi ajuns pe sateliții lui Jupiter într-un proces numit [[Panspermie|litopanspermie]]. <ref>{{Citat știre|title=Life Could Have Hitched a Ride to Outer Planet Moons|url=http://astrobiology.com/2013/12/life-could-have-hitched-a-ride-to-outer-planet-moons.html|prenume=Charles Q.|nume=Choi|data=8 December 2013|accessdate=12 December 2013|publisher=Astrobiology Web|journal=Astrobiology Magazine|archiveurl=https://archive.today/20131212223353/http://astrobiology.com/2013/12/life-could-have-hitched-a-ride-to-outer-planet-moons.html|archivedate=12 December 2013}}</ref>

== Vezi și ==
{{Portal|Sistemul solar}}

* [[Viață extraterestră]]
* [[Colonizarea Europei]]
* [[Listă de cratere pe Europa]]
* [[Listă de forme de relief pe Europa]]
* [[Listă de lineae pe Europa]]
* [[Pământ de zăpadă]]

== Note ==
{{Listănote
| group = lower-alpha
}}

== Referințe ==
<references />

=== Lectură suplimentară ===

* {{cite book|first=David A.|last=Rothery|date=1999|title=Satellites of the Outer Planets: Worlds in Their Own Right|publisher=Oxford University Press US|isbn=978-0-19-512555-9}}
* {{cite book|first=David A.|last=Rothery|date=1999|title=Satellites of the Outer Planets: Worlds in Their Own Right|publisher=Oxford University Press US|isbn=978-0-19-512555-9}}

== Legături externe ==
[[Fișier:Europa Earth Moon Comparison.png|thumb|Europa comparată cu Luna și Pământul]]
* {{en icon}}[http://www.jpl.nasa.gov/galileo/europa/ ''Europa, o Continuă Istorie a Discoperirilor'' de la NASA/JPL] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20070101164717/http://www.jpl.nasa.gov/galileo/europa/ |date=2007-01-01 }}
* {{en icon}}[http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Jup_Europa Profilul Europei] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20151107083728/https://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Jup_Europa |date=2015-11-07 }} de la [http://solarsystem.nasa.gov Situl NASA de Explorare a Sistemului Solar]
* {{en icon}}[http://www.astronomycast.com/astronomy/planets/our-solar-system/ep-203-europa/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+astronomycast+%28Astronomy+Cast%29 Resturi Astronomice: Europa]. Frasier Cain, 2010
* {{en icon}}[http://www.nineplanets.org/europa.html Pagina Europei] de la ''<s>Nouă</s><font color="#b00">8</font> Planete''
* {{en icon}}[http://www.solarviews.com/eng/europa.htm Pagina Europei] de la ''Vederi ale Sistemului Solar''
* {{en icon}}[http://www.martiana.org/mars/jupiter/jupifrm.htm Calendarele despre Jupiter] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20040219151231/http://www.martiana.org/mars/jupiter/jupifrm.htm |date=2004-02-19 }}
* {{en icon}}[https://web.archive.org/web/20060924231443/http://www.d.lane.btinternet.co.uk/Essay.htm Sunt aproape vecinii noștri care trăiesc în apropierea unui satelit a lui Jupiter?]
* {{en icon}}[http://www.nap.edu/openbook.php?record_id=9895&page=R1 Prevenirea Înaintea Contaminării Europei] - SSB Study of Planetary
* {{en icon}}[http://www2.jpl.nasa.gov/galileo/europa/ Politicile de protecție a Europa]
* {{en icon}}[http://photojournal.jpl.nasa.gov/target/Europa Imagini despre Europa din Fotojurnalul Planetar JPL]
* {{en icon}}Movie of [http://sos.noaa.gov/videos/Europa.mov Rotația Europei] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100601171115/http://sos.noaa.gov/videos/Europa.mov |date=2010-06-01 }} de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică
* {{en icon}}[http://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA03526 Harta Europa cu nume carecteristice] de pe [http://photojournal.jpl.nasa.gov/ Fotojurnalul Planetar]
* {{en icon}}[http://planetarynames.wr.usgs.gov/Page/EUROPA/target Nomenclatura Europei] și [http://planetarynames.wr.usgs.gov/images/europa_comp.pdf Harta Europa cu nume carecteristice] de pe [http://planetarynames.wr.usgs.gov USGS pagina nomenclature planetare]
* {{en icon}}[http://stereomoons.blogspot.com/2009/09/broken-land-touring-conamara-chaos.html Imaginile 3D a lui Paul Schenk și pasaje video despre Europa și alți sateliți exteriori din sistemul solar]; [http://stereomoons.blogspot.com/2009/10/galileo-4-moons-at-400-years.html vezi mai mult]
* {{en icon}}[http://apod.nasa.gov/apod/image/0903/europa_galileo_big.jpg Montajul imaginelor despre Europa de la sonda Galileo], [http://apod.nasa.gov/apod/ap090308.html NASA APOD]
* {{en icon}}Imaginele mozaic ale sondei de rezoluție înaltă ''Galileo'' a terenurilor Europei [http://www.gishbartimes.org/2010/03/and-now-for-something-completely.html Jason] [http://www.gishbartimes.org/2010/03/19esrhadam01-galileo-mosaic-of-europa.html Perry] (normal, referitoare la Io) [http://www.gishbartimes.org/2010/03/two-more-europa-mosaics.html blog]: [http://pirlwww.lpl.arizona.edu/~perry/io_images/17ESREGMAP01.png 1], [http://pirlwww.lpl.arizona.edu/~perry/io_images/17ESAGENOR03.png 2], [http://pirlwww.lpl.arizona.edu/~perry/io_images/17ESSOUTHP01.png 3], [http://pirlwww.lpl.arizona.edu/~perry/io_images/17ESREGMAP02.png 4], [http://pirlwww.lpl.arizona.edu/~perry/io_images/19ESRHADAM01.png 5], [http://pirlwww.lpl.arizona.edu/~perry/io_images/15ESREGMAP01.png 6], [http://pirlwww.lpl.arizona.edu/~perry/io_images/15ESREGMAP02.png 7]


{{Jupiter}}
{{Sateliții lui Jupiter}}
{{Sateliți solari}}
{{Sistemul solar}}
{{Viață extraterestră}}

{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Europa (satelit)| ]]