Vizualizare sursă pentru „Enceladus (satelit)”

{{Altesensuri|Enceladus}}{{Infobox planet|name=Enceladus|pronounced=/en.tʃe'la.dus/|mpc_name=Saturn II|named_after=[[Enceladus (gigant)|Ἐγκέλαδος]] ''Egkelados''|adjectives=Enceladean /en.tʃe.la'de̯an/<ref>''JBIS: journal of the British Interplanetary Society,'' v. 36 (1983), p. 140</ref><ref>Postberg et al. "Plume and surface composition of Enceladus", p. 129–130, 148, 156; Lunine et al. "Future Exploration of Enceladus and Other Saturnian Moons", p. 454; in Schenk et al., eds. (2018) ''Enceladus and the Icy Moons of Saturn''</ref>|image=PIA17202 - Approaching Enceladus.jpg|image_size=280|caption=Vedere a emisferei posterioare în culoare naturală<ref name="caption" group="lower-alpha"/>|note=yes|discoverer=[[William Herschel]]|discovered=28 august 1789<ref name="Discovery"/>|semimajor={{val|237948|u=km}}<!-- Computed using the http://cfa-www.harvard.edu/iau/NatSats/NaturalSatellites.html µ value --><ref name="Facts" />|eccentricity={{val|0.0047}}<ref name="Facts"/><ref name="Porco Helfenstein et al. 2006"/>|period={{val|1.370218|u=zile}}<ref name="Facts"/>|inclination=0.009° (față de ecuatorul lui Saturn)<ref name="Facts"/>|satellite_of=[[Saturn]]|dimensions=513.2&thinsp;×&thinsp;502.8&thinsp;×&thinsp;496.6&nbsp;km<ref name="Facts" /><ref name="Roatsch et al. 2009" />|mean_radius={{val|252.1|0.2|u=km}}<ref name="Facts" /><ref name="Roatsch et al. 2009" /> ({{val|0.0395}} Pământ, {{val|0.1451}} Luna)|mass={{val|1.08022|0.00101|e=20|u=kg}}<ref name="Facts" /><ref name="Jacobson Antreasian et al. 2006" /> (1.8{{e|-5}} Pământ)|density={{val|1.609|0.005|u=g/cm<sup>3</sup>}}<ref name="Facts" /><ref name="Roatsch et al. 2009" />|surface_grav=0.113 [[Accelerație|m/s<sup>2</sup>]] ({{val|0.0113}} [[forță-g|g]]) <!-- Calculated from mass figure above using mean equatorial radius -->|moment_of_inertia_factor={{val|0.3305|0.0025}}<ref name="McKinnon2015">{{cite journal|last1= McKinnon|first1=W. B.|title= Effect of Enceladus's rapid synchronous spin on interpretation of Cassini gravity|journal= Geophysical Research Letters|volume= 42|issue= 7|year= 2015|pages= 2137–2143|doi= 10.1002/2015GL063384|bibcode= 2015GeoRL..42.2137M|doi-access= free}}</ref>|escape_velocity=0.239&nbsp;km/s (860.4&nbsp;km/h)<!-- Calculated from mass figure above. --><ref name="Facts" />|rotation=[[rotație sincronă|Sincronă]]|axial_tilt=0|albedo={{val|1.375|0.008}} ([[albedo geometric|geometric]] la 550 nm)<ref name="Verbiscer et al. 2007"/> or {{val|0.81|0.04}}&nbsp;([[Albedo Bond|Bond]])<ref name="Howett_2010" />|magnitude=11.7<ref name="Observatorio ARVAL"/>|temp_name1=[[Kelvin]]<ref name="Spencer">{{cite journal |doi=10.1126/science.1121661 |title=Cassini Encounters Enceladus: Background and the Discovery of a South Polar Hot Spot |date=2006 |journal=Science |volume=311 |pages=1401–5 |pmid=16527965 |issue=5766 |bibcode=2006Sci...311.1401S |last1=Spencer |first1=John R. |last2=Pearl |first2=J. C. |s2cid=44788825 |display-authors=etal }}</ref>|min_temp_1=32.9&nbsp;[[kelvin|K]]|mean_temp_1=75&nbsp;K|max_temp_1=145&nbsp;K|temp_name2=[[Celsius]]|min_temp_2=−240&nbsp;°C|mean_temp_2=−198&nbsp;°C|max_temp_2=−128&nbsp;°C|atmosphere=Urme (vapor de apă)|surface_pressure=Urmă, variabilitate spațială semnificativă<ref name="Dougherty">{{cite journal|doi=10.1126/science.1120985|title=Identification of a Dynamic Atmosphere at Enceladus with the Cassini Magnetometer|date=2006|journal=Science|volume=311|pages=1406–9|pmid=16527966|issue=5766|bibcode=2006Sci...311.1406D|last1=Dougherty|first1=M. K.|last2=Khurana|first2=K. K.|s2cid=42050327|display-authors=etal}}</ref><ref name="Hansen">{{cite journal|doi=10.1126/science.1121254|title=Enceladus' Water Vapor Plume|date=2006|journal=Science|volume=311|pages=1422–5|pmid=16527971|issue=5766|bibcode=2006Sci...311.1422H|last1=Hansen|first1=Candice J.|last2=Esposito|first2=L.|s2cid=2954801|display-authors=etal}}</ref>|atmosphere_composition=91% vapori de [[apă]]<br />4% [[azot]]<br />3.2% [[dioxid de carbon]]<br />1.7% [[metan]]<ref name="Waite">{{cite journal |doi=10.1126/science.1121290 |title=Cassini Ion and Neutral Mass Spectrometer: Enceladus Plume Composition and Structure |date=2006 |journal=Science |volume=311 |pages=1419–22 |pmid=16527970 |issue=5766 |bibcode=2006Sci...311.1419W |last1=Waite, Jr. |first1=Jack Hunter |last2=Combi|first2=M. R. |s2cid=3032849 |display-authors=etal }}</ref>}}
'''Enceladus''' este al șaselea cel mai mare [[Sateliții naturali ai lui Saturn|satelit al lui Saturn]] (al 19-lea ca mărime din [[Sistemul solar|Sistemul Solar]]). Are aproximativ 500 de kilometri în diametru,<ref name="Facts2">{{cite web|url=http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Sat_Enceladus&Display=Facts|title=Enceladus: Facts & Figures|publisher=NASA|date=August 12, 2013|work=Solar System Exploration|access-date=April 26, 2014|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20131016093801/http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Sat_Enceladus&Display=Facts|archive-date=October 16, 2013}}</ref> aproximativ o zecime din cel al celui mai mare satelit al lui [[Saturn]], [[Titan (satelit)|Titan]]. Enceladus este în mare parte acoperit de gheață proaspătă și curată, ceea ce îl face unul dintre cele mai reflectorizante corpuri ale Sistemului Solar. În consecință, temperatura suprafeței sale la amiază atinge doar -198 °C (75,1 K; -324,4 °F), mult mai rece decât ar fi un corp care absoarbe lumina. În ciuda dimensiunilor sale mici, Enceladus are o gamă largă de forme de relief, variind de la regiuni vechi, puternic [[Crater de impact|craterizate]], până la [[Relief|reliefuri]] tinere, deformate [[Tectonică|tectonic]].

Enceladus a fost descoperit pe 28 august 1789 de [[William Herschel]],<ref name="Discovery2">{{cite web|url=http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|title=Planetary Body Names and Discoverers|publisher=[[Astrogeology Research Program|USGS Astrogeology Science Center]]|work=Gazetteer of Planetary Nomenclature|access-date=January 12, 2015|archive-date=August 25, 2009|archive-url=https://web.archive.org/web/20090825153846/http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|url-status=live}}</ref><ref name="Herschel_17902">{{cite journal|last=Herschel|first=W.|date=January 1, 1790|title=Account of the Discovery of a Sixth and Seventh Satellite of the Planet Saturn; With Remarks on the Construction of Its Ring, Its Atmosphere, Its Rotation on an Axis, and Its Spheroidal Figure|url=http://rstl.royalsocietypublishing.org/content/80.toc|journal=Philosophical Transactions of the Royal Society of London|volume=80|pages=1–20|doi=10.1098/rstl.1790.0004|access-date=April 27, 2014|archive-date=April 27, 2014|archive-url=https://archive.today/20140427153244/http://rstl.royalsocietypublishing.org/content/80.toc|url-status=live}}</ref><ref name="Herschel_1795">{{cite journal|last=Herschel|first=W.|date=1795|title=Description of a Forty-feet Reflecting Telescope|journal=Philosophical Transactions of the Royal Society of London|volume=85|pages=347–409|bibcode=1795RSPT...85..347H|doi=10.1098/rstl.1795.0021|s2cid=186212450}} (reported by {{cite web|url=http://laplaza.org/~tom/People/Herschel.htm|title=Herschel|date=1871|work=Annual Report of the Board of Regents of the Smithsonian Institution|last=Arago|first=M.|pages=198–223|archive-url=https://web.archive.org/web/20160113070818/http://laplaza.org/~tom/People/Herschel.htm|archive-date=January 13, 2016}})</ref> dar se știa puțin despre el până când cele două sonde spațiale [[Programul Voyager|Voyager]], ''[[Voyager 1]]'' și [[Voyager 2|''Voyager 2'']], au zburat pe lângă Saturn în 1980 și 1981.<ref name="Lovett_cosmos">{{cite web|url=http://www.cosmosmagazine.com/features/secret-life-saturns-moon-enceladus/|title=Secret life of Saturn's moon: Enceladus|date=September 4, 2012|work=Cosmos Magazine|last=Lovett|first=Richard A.|access-date=August 29, 2013|archive-date=August 15, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140815095512/http://cosmosmagazine.com/features/secret-life-saturns-moon-enceladus/|url-status=live}}</ref> În 2005, sonda spațială ''[[Cassini-Huygens|Cassini]]'' a început mai multe zboruri apropiate pe lângă Enceladus, dezvăluindu-i suprafața și mediul în detaliu. În special, Cassini a descoperit [[Pană (dinamica fluidelor)|pene]] bogate în apă care se găsesc din [[Regiune polară|regiunea polară]] de sud.<ref name="NYT-20150315">{{cite news|title=Suddenly, It Seems, Water Is Everywhere in Solar System|url=https://www.nytimes.com/2015/03/13/science/space/suddenly-it-seems-water-is-everywhere-in-solar-system.html|first=Kenneth|last=Chang|date=March 12, 2015|work=[[The New York Times]]|access-date=March 13, 2015|archive-date=May 9, 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20200509080640/https://www.nytimes.com/2015/03/13/science/space/suddenly-it-seems-water-is-everywhere-in-solar-system.html|url-status=live}}</ref>[[Criovulcan|Criovulcanii]] din apropierea polului sud aruncă în spațiu jeturi, asemănătoare [[Gheizer|gheizerelor]], de [[Abur|vapori de apă]], [[Hidrogen|hidrogen molecular]], alte substanțe volatile și materiale solide, inclusiv cristale de [[clorură de sodiu]] și particule de gheață, în total aproximativ 200 de kilograme pe secundă.<ref name="Lovett_cosmos" /><ref name="Spencer2013a">{{Cite journal|last1=Spencer|last2=Nimmo|first1=John R.|first2=F.|date=May 2013|title=Enceladus: An Active Ice World in the Saturn System|journal=[[Annual Review of Earth and Planetary Sciences]]|volume=41|pages=693–717|bibcode=2013AREPS..41..693S|doi=10.1146/annurev-earth-050212-124025|s2cid=140646028}}</ref> Au fost identificate peste 100 de gheizere.<ref name="NASA-20140728">{{cite web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-246&2|title=Cassini Spacecraft Reveals 101 Geysers and More on Icy Saturn Moon|date=July 28, 2014|first1=Preston|last2=Brown|first2=Dwayne|work=NASA/JPL|last1=Dyches|display-authors=etal|access-date=July 29, 2014|archive-date=July 14, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170714031155/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-246&2|url-status=live}}</ref> O parte din vaporii de apă cad înapoi sub formă de „zăpadă”; restul scapă și furnizează cea mai mare parte a materialului care formează [[Inelele lui Saturn|Inelul E]] al lui Saturn.<ref name="E ring">{{cite news|title=Icy Tendrils Reaching into Saturn Ring Traced to Their Source|url=http://www.nasa.gov/jpl/cassini/icy-tendrils-reaching-into-saturn-ring-traced-to-their-source/|date=April 14, 2015|work=NASA News|access-date=April 15, 2015|archive-date=April 16, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150416034254/http://www.nasa.gov/jpl/cassini/icy-tendrils-reaching-into-saturn-ring-traced-to-their-source/|url-status=live}}</ref><ref name="E ring 2006">{{cite web|url=https://www.jpl.nasa.gov/spaceimages/details.php?id=PIA08321|title=Ghostly Fingers of Enceladus|date=September 19, 2006|work=NASA/JPL/Space Science Institute|access-date=April 26, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140427010559/http://saturn.jpl.nasa.gov/photos/imagedetails/index.cfm?imageId=2276|archive-date=April 27, 2014}}</ref> Potrivit oamenilor de știință de la [[NASA]], penele sunt similare în [[compoziție chimică |compoziție]] cu [[Cometă|cometele]]. În 2014, NASA a raportat că Cassini a găsit dovezi pentru un mare [[Ocean|ocean subteran]] de apă lichidă, cu o grosime de aproximativ 10 km.<ref name="NASA-20140403">{{cite web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-103|title=NASA Space Assets Detect Ocean inside Saturn Moon|date=April 3, 2014|first1=Jane|last2=Bell|first2=Brian|work=NASA/JPL|last1=Platt|access-date=April 3, 2014|archive-date=April 3, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140403235224/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-103|url-status=live}}</ref><ref name="Witze2014">{{Cite journal|last1=Witze|first1=A.|date=April 3, 2014|title=Icy Enceladus hides a watery ocean|url=http://www.nature.com/news/icy-enceladus-hides-a-watery-ocean-1.14985|journal=Nature|doi=10.1038/nature.2014.14985|access-date=September 4, 2015|archive-date=September 1, 2015|s2cid=131145017|archive-url=https://web.archive.org/web/20150901000636/http://www.nature.com/news/icy-enceladus-hides-a-watery-ocean-1.14985|url-status=live}}</ref><ref name="SCI-20140404">{{cite journal|last1=Iess|last2=Stevenson|last3=Parisi|last4=Hemingway|last5=Jacobson|last6=Lunine|last7=Nimmo|last8=Armstrong|last9=Asmar|first1=L.|first2=D. J.|first3=M.|first4=D.|first5=R.A.|first6=Jonathan I.|first7=F.|first8=J. W.|first9=S. W.|date=April 4, 2014|title=The Gravity Field and Interior Structure of Enceladus|url=https://authors.library.caltech.edu/45462/7/Iess-SM.pdf|journal=[[Science (journal)|Science]]|volume=344|number=6179|pages=78–80|pmid=24700854|bibcode=2014Sci...344...78I|doi=10.1126/science.1250551|access-date=July 13, 2019|archive-date=December 2, 2017|last10=Ducci|first10=M.|last11=Tortora|first11=P.|s2cid=28990283|archive-url=https://web.archive.org/web/20171202120709/https://authors.library.caltech.edu/45462/7/Iess-SM.pdf|url-status=live}}</ref> Existența oceanului subteran al lui Enceladus a fost de atunci modelată și replicată matematic.<ref>{{Cite journal|last1=Tjoa|last2=Mueller|last3=Tak|first1=J. N. K. Y.|first2=M.|first3=F. F. S. van der|date=2020-04-01|title=The subsurface habitability of small, icy exomoons|url=https://www.aanda.org/articles/aa/abs/2020/04/aa37035-19/aa37035-19.html|journal=Astronomy & Astrophysics|volume=636|pages=A50|language=en|issn=0004-6361|bibcode=2020A&A...636A..50T|doi=10.1051/0004-6361/201937035|arxiv=2003.09231|s2cid=214605690}}</ref>

Aceste observații ale gheizerelor, împreună cu descoperirea scăpării [[Căldură internă|căldurii interne]] și a foarte puținelor (dacă există) cratere în regiunea polară de sud, arată că Enceladus este în prezent activ din punct de vedere geologic. La fel ca mulți alți sateliți din sistemele extinse ale [[Gigant gazos|planetelor gigantice]], Enceladus este prins într-o [[rezonanță orbitală]]. Rezonanța sa cu [[Dione (satelit)|Dione]] îi crește excentricitatea orbitală, care este amortizată de [[Forță mareică|forțele mareice]], încălzindu-i interiorul și conducând activitatea geologică.<ref name="Efroimsky_2018a">{{cite journal|last=Efroimsky|first=M.|date=January 1, 2018|title=Tidal viscosity of Enceladus|journal=Icarus|volume=300|pages=223–226|bibcode=2018Icar..300..223E|doi=10.1016/j.icarus.2017.09.013|arxiv=1706.09000|s2cid=119462312}}</ref>

Cassini a efectuat o analiză chimică a penelor lui Enceladus, găsind dovezi pentru activitatea [[Circutație hidrotermală|hidrotermală]], <ref name="Waite et al. 2018">{{cite journal|last1=Waite, Jr.|last2=Glein|last3=Perryman|last4=Teolis|last5=Magee|last6=Miller|last7=Grimes|last8=Perry|last9=Miller|first1=Jack Hunter|first2=C. R.|first3=R. S.|first4=Ben D.|first5=B. A.|first6=G.|first7=J.|first8=M. E.|first9=K. E.|year=2017|title=Cassini finds molecular hydrogen in the Enceladus plume: Evidence for hydrothermal processes|journal=Science|volume=356|issue=6334|pages=155–159|pmid=28408597|bibcode=2017Sci...356..155W|doi=10.1126/science.aai8703|last10=Bouquet|first10=A.|last11=Lunine|first11=Jonathan I.|last12=Brockwell|first12=T.|last13=Bolton|first13=S. J.|doi-access=free}}</ref><ref name="Hsu et al. 2015">{{cite journal|last1=Hsu|last2=Postberg|first1=Hsiang-Wen|first2=Frank|date=March 11, 2015|title=Ongoing hydrothermal activities within Enceladus|journal=Nature|volume=519|issue=7542|pages=207–10|pmid=25762281|bibcode=2015Natur.519..207H|doi=10.1038/nature14262|display-authors=etal|s2cid=4466621}}</ref> posibil conducând la chimie complexă.<ref name="Postberg et al. 2018">{{cite journal|author=Postberg, Frank|date=June 27, 2018|title=Macromolecular organic compounds from the depths of Enceladus|journal=[[Nature (journal)|Nature]]|volume=558|issue=7711|pages=564–568|pmid=29950623|pmc=6027964|bibcode=2018Natur.558..564P|doi=10.1038/s41586-018-0246-4|display-authors=etal}}</ref> Cercetările în curs de desfășurare asupra datelor Cassini sugerează că mediul hidrotermal al lui Enceladus ar putea fi locuibil pentru unele dintre [[Microorganism|microorganismele]] din [[Izvor termal|izvoarele hidrotermale]] ale Pământului și că metanul găsit în pene ar putea fi produs de astfel de organisme.<ref name="Taubner et al. 2018">{{Cite journal|last1=Taubner|last2=Pappenreiter|last3=Zwicker|last4=Smrzka|last5=Pruckner|last6=Kolar|last7=Bernacchi|last8=Seifert|last9=Krajete|first1=Ruth-Sophie|first2=Patricia|first3=Jennifer|first4=Daniel|first5=Christian|first6=Philipp|first7=Sébastien|first8=Arne H.|first9=Alexander|date=2018-02-27|title=Biological methane production under putative Enceladus-like conditions|journal=Nature Communications|volume=9|issue=1|pages=748|issn=2041-1723|pmid=29487311|pmc=5829080|bibcode=2018NatCo...9..748T|doi=10.1038/s41467-018-02876-y|last10=Bach|first10=Wolfgang|last11=Peckmann|first11=Jörn|last12=Paulik|first12=Christian|last13=Firneis|first13=Maria G.|last14=Schleper|first14=Christa|last15=Rittmann|first15=Simon K.-M. R.}}</ref><ref name="Affholder et al. 2021">{{cite journal|author=Affholder, Antonin|date=7 June 2021|title=Bayesian analysis of Enceladus's plume data to assess methanogenesis|url=https://www.nature.com/articles/s41550-021-01372-6|journal=[[Nature Astronomy]]|volume=5|issue=8|pages=805–814|bibcode=2021NatAs...5..805A|doi=10.1038/s41550-021-01372-6|access-date=7 July 2021|archive-date=July 7, 2021|display-authors=et al.|s2cid=236220377|archive-url=https://web.archive.org/web/20210707121118/https://www.nature.com/articles/s41550-021-01372-6|url-status=live}}</ref>

== Istorie ==

=== Descoperire ===
Enceladus a fost descoperit de [[William Herschel]] pe 28 august 1789, în timpul primei utilizări a noului său telescop de 1,2 m de [[Telescopul de 40 de picioare|40 de picioare]], pe atunci cel mai mare din lume, la [[Observatory House]] din [[Slough]], Anglia.<ref name="Herschel_17952">{{cite journal|last=Herschel|first=W.|date=1795|title=Description of a Forty-feet Reflecting Telescope|journal=Philosophical Transactions of the Royal Society of London|volume=85|pages=347–409|bibcode=1795RSPT...85..347H|doi=10.1098/rstl.1795.0021|s2cid=186212450}} (reported by {{cite web|url=http://laplaza.org/~tom/People/Herschel.htm|title=Herschel|date=1871|work=Annual Report of the Board of Regents of the Smithsonian Institution|last=Arago|first=M.|pages=198–223|archive-url=https://web.archive.org/web/20160113070818/http://laplaza.org/~tom/People/Herschel.htm|archive-date=January 13, 2016}})</ref><ref>{{cite web|url=http://messier.seds.org/xtra/Bios/wherschel.html|title=William Herschel (1738–1822)|first1=H.|last2=Kronberg|first2=C.|work=The Messier Catalog|last1=Frommert|access-date=March 11, 2015|archive-date=May 19, 2013|archive-url=https://web.archive.org/web/20130519083311/http://messier.seds.org/xtra/Bios/wherschel.html|url-status=live}}</ref> Magnitudinea sa aparentă slabă (HV = +11,7) și apropierea sa de Saturn și inelele lui Saturn, mult mai strălucitoare, îl fac pe Enceladus dificil de observat de pe Pământ cu telescoape mai mici. La fel ca mulți sateliți ai lui Saturn descoperiți înainte de [[era spațială]], Enceladus a fost observat pentru prima dată în timpul unui echinocțiu saturnian, când Pământul se află în planul inelului. În astfel de momente, reducerea strălucirii de la inele face sateliții mai ușor de observat.<ref name="SP-20130405">{{cite web|url=http://www.space.com/20543-enceladus-saturn-s-tiny-shiny-moon.html|title=Enceladus: Saturn's Tiny, Shiny Moon|date=April 5, 2013|work=Space.com|last=Redd|first=Nola Taylor|access-date=April 27, 2014|archive-date=December 24, 2018|archive-url=https://web.archive.org/web/20181224232040/https://www.space.com/20543-enceladus-saturn-s-tiny-shiny-moon.html|url-status=live}}</ref> Înainte de [[Programul Voyager|misiunile ''Voyager'']], vederea lui Enceladus sa îmbunătățit puțin față de punctul observat pentru prima dată de Herschel. Au fost cunoscute doar caracteristicile sale orbitale, cu estimări ale [[Masă|masei]], [[Densitate|densității]] și [[albedo]]-ului.

=== Numire ===
Enceladus este numit după [[Giganți de foc|gigantul]] [[Enceladus (gigant)|Enceladus]] din [[mitologia greacă]].<ref name="Discovery">{{cite web|url=http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|title=Planetary Body Names and Discoverers|publisher=[[Astrogeology Research Program|USGS Astrogeology Science Center]]|work=Gazetteer of Planetary Nomenclature|access-date=January 12, 2015|archive-date=August 25, 2009|archive-url=https://web.archive.org/web/20090825153846/http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|url-status=live}}</ref> Numele, la fel ca numele fiecăruia dintre primii șapte sateliți ai lui Saturn care au fost descoperiți, a fost sugerat de fiul lui William Herschel, [[John Herschel]], în publicația sa din 1847 ''Results of Astronomical Observations made at Cape of Good Hope''.<ref name="Lassell">As reported by {{cite journal|last=Lassell|first=William|author-link=William Lassell|date=January 14, 1848|title=Names|url=http://adsabs.harvard.edu//full/seri/MNRAS/0008//0000042.000.html|journal=Monthly Notices of the Royal Astronomical Society|volume=8|issue=3|pages=42–3|bibcode=1848MNRAS...8...42L|doi=10.1093/mnras/8.3.42|access-date=July 15, 2004|archive-date=July 25, 2008|doi-access=free|archive-url=https://web.archive.org/web/20080725063430/http://adsabs.harvard.edu//full/seri/MNRAS/0008//0000042.000.html|url-status=live}}</ref> El a ales aceste nume pentru că [[Saturn (zeu)|Saturn]], cunoscut în mitologia greacă ca [[Cronos]], era liderul [[Titan (mitologia greacă)|Titanilor]].

Formele de relief de pe Enceladus sunt numite de [[Uniunea Astronomică Internațională]] (IAU) după personaje și locuri din traducerea lui [[Richard Francis Burton|Burton]] a cărții [[O mie și una de nopți|''O mie și una de nopți'']]. [[Crater de impact|Craterele]] sunt numite după personaje, în timp ce alte tipuri de forme de relief, cum ar fi [[Fossa (nomenclatură planetară)|fossae]] (depresiuni lungi și înguste), [[Dorsum (astrogeologie)|dorsa]] (culmi), [[Câmpie|planitiae]] (câmpii), [[Sulcus (geologie)|sulci]] (șanțuri paralele lungi) și [[rupes]] (râpe) sunt numite după locuri. IAU a numit oficial 85 de forme de relief pe Enceladus, cel mai recent Samaria Rupes, numită anterior Samaria Fossa.<ref>{{cite web|url=http://planetarynames.wr.usgs.gov/SearchResults?target=ENCELADUS|title=Nomenclature Search Results: Enceladus|publisher=USGS Astrogeology Science Center|work=Gazetteer of Planetary Nomenclature|access-date=January 13, 2015|archive-date=June 17, 2013|archive-url=https://web.archive.org/web/20130617012144/http://planetarynames.wr.usgs.gov/SearchResults?target=ENCELADUS|url-status=live}}</ref><ref>{{GPN|15329|Samaria Rupes}}</ref>

== Orbită și rotație ==
[[File:Enceladus_from_Voyager.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Enceladus_from_Voyager.jpg|dreapta|miniatura|200x200px|Vedere ''Voyager 2'' a lui Enceladus în 1981: canalele verticale [[Samarkand Sulci]] (centru jos); Craterele [[Ali Baba (crater)|Ali Baba]] și [[Aladdin (crater)|Aladdin]] (stânga sus)]]
Enceladus este unul dintre principalii sateliți interiori ai lui Saturn împreună cu [[Dione (satelit)|Dione]], [[Tethys (satelit)|Tethys]] și [[Mimas (satelit)|Mimas]]. Orbitează la 238.000 km (147.886 mi) de centrul lui Saturn și la 180.000 km (111.847 mi) de vârful norilor, între orbitele lui Mimas și Tethys. Îl orbitează pe Saturn la fiecare 32,9 ore, suficient de rapid pentru ca mișcarea sa să fie observată într-o singură noapte de observație. Enceladus se află în prezent într-o [[rezonanță orbitală]] de 2:1 cu Dione, completând două orbite în jurul lui Saturn pentru fiecare orbită finalizată de Dione. Această rezonanță menține excentricitatea orbitală a lui Enceladus (0,0047), care este cunoscută sub numele de excentricitate forțată. Această excentricitate nenulă are ca rezultat deformarea mareică a lui Enceladus. [[Căldură |Căldura]] [[disipare |disipată]] rezultată din această deformare este principala sursă de încălzire pentru activitatea geologică a lui Enceladus. Enceladus orbitează în partea cea mai densă a [[Inelele lui Saturn|inelului E al lui Saturn]], cel mai exterior dintre inelele sale majore și este principala sursă a compoziției materiale a inelului.<ref name="ras.377">{{cite journal|last1=Hillier|last2=Green|first1=J. K.|first2=S. F.|date=June 2007|title=The composition of Saturn's E ring|journal=[[Monthly Notices of the Royal Astronomical Society]]|volume=377|issue=4|pages=1588–96|bibcode=2007MNRAS.377.1588H|doi=10.1111/j.1365-2966.2007.11710.x|display-authors=etal|doi-access=free}}</ref>
[[File:Enceladus_orbit_2.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Enceladus_orbit_2.jpg|stanga|miniatura|150x150px|Orbita lui Enceladus (roșu) – vedere de peste polul nord al lui Saturn]]
La fel ca majoritatea sateliților mari ai lui Saturn, Enceladus se rotește sincron cu perioada sa orbitală, păstrând aceași față îndreptată spre Saturn. Spre deosebire de [[Luna]] Pământului, Enceladus nu pare să [[Librație|libreze]] mai mult de 1,5° în jurul axei sale de rotație. Cu toate acestea, analiza formei lui Enceladus sugerează că, la un moment dat, acesta a fost într-o librație secundară rotație-orbită forțată de 1:4. Această librație i-ar fi putut oferi lui Enceladus o sursă suplimentară de căldură.<ref name="Efroimsky_2018a3">{{cite journal|last=Efroimsky|first=M.|date=January 1, 2018|title=Tidal viscosity of Enceladus|journal=Icarus|volume=300|pages=223–226|bibcode=2018Icar..300..223E|doi=10.1016/j.icarus.2017.09.013|arxiv=1706.09000|s2cid=119462312}}</ref> <ref name="Efroimsky_2018b2">{{cite journal|last=Efroimsky|first=M.|date=May 15, 2018|title=Dissipation in a tidally perturbed body librating in longitude|journal=Icarus|volume=306|pages=328–354|bibcode=2018Icar..306..328E|doi=10.1016/j.icarus.2017.10.020|arxiv=1706.08999|s2cid=119093658}}</ref> <ref name="Harvard 20082">{{cite journal|last1=Hurford|last2=Bruce|first1=Terry|first2=B.|year=2008|title=Implications of Spin-orbit Librations on Enceladus|journal=American Astronomical Society, DPS Meeting #40, #8.06|volume=40|pages=8.06|bibcode=2008DPS....40.0806H}}</ref>{{Clear}}

=== Sursa inelului E ===
[[File:PIA19059-SaturnMoon-Enceladus-OceanMethane-20150311.png|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA19059-SaturnMoon-Enceladus-OceanMethane-20150311.png|dreapta|miniatura|250x250px|Posibile origini ale metanului găsite în pene]]
Penele de pe Enceladus, care sunt similare în compoziție cu cometele,<ref name="NS-20080326">{{cite web|url=https://www.newscientist.com/article/dn13541-saturns-moon-enceladus-surprisingly-cometlike.html|title=Saturn's moon Enceladus surprisingly comet-like|date=March 26, 2008|work=[[New Scientist]]|last=Battersby|first=Stephen|access-date=April 16, 2015|archive-date=June 30, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150630011601/http://www.newscientist.com/article/dn13541-saturns-moon-enceladus-surprisingly-cometlike.html|url-status=live}}</ref> s-au dovedit a fi sursa materialului din [[Inelele lui Saturn|inelul E al lui Saturn]].<ref name="E ring2">{{cite news|title=Icy Tendrils Reaching into Saturn Ring Traced to Their Source|url=http://www.nasa.gov/jpl/cassini/icy-tendrils-reaching-into-saturn-ring-traced-to-their-source/|date=April 14, 2015|work=NASA News|access-date=April 15, 2015|archive-date=April 16, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150416034254/http://www.nasa.gov/jpl/cassini/icy-tendrils-reaching-into-saturn-ring-traced-to-their-source/|url-status=live}}</ref> Inelul E este cel mai larg și cel mai exterior inel al lui Saturn (cu excepția inelului Phoebe rarefiat). Este un disc extrem de larg, dar difuz, de material microscopic de gheață sau praf, distribuit între orbitele lui [[Mimas (satelit)|Mimas]] și [[Titan (satelit)|Titan]].<ref name="Hedman_2012">{{cite journal|last1=Hedman|last2=Burns|first1=M. M.|first2=J. A.|date=2012|title=The three-dimensional structure of Saturn's E ring|journal=Icarus|volume=217|issue=1|pages=322–338|bibcode=2012Icar..217..322H|doi=10.1016/j.icarus.2011.11.006|display-authors=etal|arxiv=1111.2568|s2cid=1432112}}</ref>

Modelele matematice arată că inelul E este instabil, cu o durată de viață între 10.000 și 1.000.000 de ani; prin urmare, particulele care îl compun trebuie reintroduse în mod constant.<ref name="csa.cassini">{{cite web|url=https://www.researchgate.net/publication/251317042|title=Cassini visits Enceladus: New light on a bright world|publisher=CSA|date=July 2006|work=Cambridge Scientific Abstracts (CSA)|last=Vittorio|first=Salvatore A.|access-date=April 27, 2014|archive-date=October 1, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20211001063532/https://www.researchgate.net/publication/251317042_Cassini_visits_Enceladus_-_New_light_on_a_bright_world|url-status=live}}</ref> Enceladus orbitează în interiorul inelului, la punctul cel mai îngust, dar cel mai dens din inel. În anii 1980, unii bănuiau că Enceladus este principala sursă de particule pentru inel.<ref name="Baum 1981">{{cite journal|last1=Baum|last2=Kreidl|first1=W. A.|first2=T.|date=July 1981|title=Saturn's E ring: I. CCD observations of March 1980|journal=Icarus|volume=47|issue=1|pages=84–96|bibcode=1981Icar...47...84B|doi=10.1016/0019-1035(81)90093-2}}</ref><ref name="Haff 1983">{{cite journal|last1=Haff|last2=Eviatar|first1=P. K.|first2=A.|date=1983|title=Ring and plasma: Enigmae of Enceladus|journal=Icarus|volume=56|issue=3|pages=426–438|bibcode=1983Icar...56..426H|doi=10.1016/0019-1035(83)90164-1|display-authors=etal}}</ref><ref name="ref.09459">{{cite journal|last1=Pang|last2=Voge|first1=Kevin D.|first2=Charles C.|date=1984|title=The E ring of Saturn and satellite Enceladus|journal=Journal of Geophysical Research|volume=89|page=9459|bibcode=1984JGR....89.9459P|doi=10.1029/JB089iB11p09459|display-authors=etal}}</ref><ref name="ssu.241">{{cite book|title=Solar System Update|publisher=Springer Science|location=Berlin Heidelberg|first1=Philippe|last1=Blondel|first2=John|last2=Mason|date=August 23, 2006|pages=241–3|url=https://www.springer.com/us/book/9783540260561|isbn=978-3-540-37683-5|doi=10.1007/3-540-37683-6|bibcode=2006ssu..book.....B|access-date=August 28, 2017|archive-date=December 1, 2018|archive-url=https://web.archive.org/web/20181201005244/https://www.springer.com/us/book/9783540260561|url-status=live}}</ref> Această ipoteză a fost confirmată de primele două zboruri apropiate ale lui Cassini în 2005.<ref name="Spahn">{{cite journal|last1=Spahn|last2=Schmidt|first1=F.|first2=J.|date=2006|title=Cassini Dust Measurements at Enceladus and Implications for the Origin of the E ring|journal=Science|volume=311|issue=5766|pages=1416–18|pmid=16527969|bibcode=2006Sci...311.1416S|doi=10.1126/science.1121375|display-authors=etal|citeseerx=10.1.1.466.6748|s2cid=33554377}}</ref><ref name="ut.12710">{{cite news|title=Enceladus is Supplying Ice to Saturn's A-Ring|url=http://www.universetoday.com/12710/enceladus-is-supplying-ice-to-saturns-a-ring/|first=Fraser|last=Cain|date=February 5, 2008|publisher=Universe Today|work=NASA|access-date=April 26, 2014|archive-date=April 26, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140426215407/http://www.universetoday.com/12710/enceladus-is-supplying-ice-to-saturns-a-ring/|url-status=live}}</ref>

CDA „a detectat o creștere mare a numărului de particule în apropierea lui Enceladus”, confirmând că Enceladus este sursa principală pentru inelul E.<ref name="Spahn" /> Analiza datelor CDA și INMS sugerează că norul de gaz prin care a zburat Cassini în timpul apropierii din iulie și observat de la distanță cu magnetometrul și UVIS, au fost de fapt pene criovulcanice bogate în apă, provenite din fisuri din apropierea polului sud.<ref name="JPL619">{{cite web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2005-171|title=NASA's Cassini Images Reveal Spectacular Evidence of an Active Moon|date=December 5, 2005|work=NASA/JPL|access-date=May 4, 2016|archive-date=March 12, 2016|archive-url=https://web.archive.org/web/20160312131720/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2005-171|url-status=live}}</ref>

Confirmarea vizuală a ventilației a venit în noiembrie 2005, când ISS a fotografiat [[Pană (dinamica fluidelor)|jeturi]] de particule de gheață asemănătoare cu [[Gheizer|gheizere]] care se ridicau din regiunea polară de sud a lui Enceladus.<ref name="E ring 20062">{{cite web|url=https://www.jpl.nasa.gov/spaceimages/details.php?id=PIA08321|title=Ghostly Fingers of Enceladus|date=September 19, 2006|work=NASA/JPL/Space Science Institute|access-date=April 26, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140427010559/http://saturn.jpl.nasa.gov/photos/imagedetails/index.cfm?imageId=2276|archive-date=April 27, 2014}}</ref> (Deși pana a fost fotografiată înainte, în ianuarie și februarie 2005, studii suplimentare ale răspunsului camerei la unghiuri de fază înalte, când Soarele este aproape în spatele lui Enceladus, și compararea cu imagini echivalente cu unghi de fază înalt făcute cu alți sateliți Saturnieni, au fost făcute, necesare înainte ca acest lucru să poată fi confirmat.<ref name="Ciclops1652">{{cite web|url=http://ciclops.org/view.php?id=1652|title=Spray Above Enceladus|work=Cassini Imaging|access-date=March 22, 2005|archive-date=February 25, 2006|archive-url=https://web.archive.org/web/20060225074236/http://ciclops.org/view.php?id=1652|url-status=live}}</ref>)
[[File:Saturn's_Rings_PIA03550.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Saturn's_Rings_PIA03550.jpg|centru|miniatura|700x700px|<div class="center">Vedere a orbitei lui Enceladus din lateral, arătându-l pe Enceladus în relație cu inelul E al lui Saturn</div>]]
<gallery mode="packed" heights="200">
Fișier:E ring with Enceladus.jpg|alt=Enceladus orbiting within Saturn's E ring|Enceladus orbitând în inelul E al lui Saturn
Fișier:PIA17191-SaturnMoon-Enceladus-TendrilSims-20150414.jpg|alt=Enceladus geyser tendrils - comparison of images ("a";"c") with computer simulations|Aglomerările de la gheizerele lui Enceladus - comparația imaginilor ("a";"c") cu simulări de pe calculator
Fișier:PIA17192-SaturnMoon-Enceladus-GeyserLocations-20150414.jpg|alt=Enceladus south polar region - locations of most active tendril-producing geysers|Regiunea polară de sud a lui Enceladus - locații ale celor mai active gheizere producătoare de aglomerații
</gallery>
[[File:PIA19061-SaturnMoonEnceladus-CurtainNotDiscrete-Eruptions-20150506.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA19061-SaturnMoonEnceladus-CurtainNotDiscrete-Eruptions-20150506.jpg|centru|miniatura|600x600px|<div class="center">Erupțiile de pe Enceladus arată ca niște jeturi discrete, dar pot fi în schimb „erupții perdea”. ([http://photojournal.jpl.nasa.gov/archive/PIA19060_JPL-20150313-pCassin-0001-640.mp4] animație video)</div>]]

== Geologie ==

=== Forme de relief ===
[[File:PIA18362-SaturnMoonEnceladus-Plains-20160114.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA18362-SaturnMoonEnceladus-Plains-20160114.jpg|stanga|miniatura|150x150px|Enceladus – [[Terminator (soar)|terminator]] înclinat – nordul este sus]]
[[File:Enceladusstripes_cassini.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Enceladusstripes_cassini.jpg|miniatura|Vedere polară sudică a emisferei anti-Saturn, cu zone fracturate în albastru (culoare falsă)]]
[[Voyager 2|''Voyager 2'']] a fost prima sondă spațială care a observat în detaliu suprafața lui Enceladus, în august 1981. Examinarea imaginilor rezultate cu cea mai înaltă rezoluție a dezvăluit cel puțin cinci tipuri diferite de teren, inclusiv mai multe regiuni de teren cu cratere, regiuni de teren neted (tânar) și benzi de teren crestat mărginesc adesea zonele netede.<ref name="Rothery">{{cite book|last=Rothery|first=David A.|title=Satellites of the Outer Planets: Worlds in their own right|publisher=Oxford University Press|date=1999|isbn=978-0-19-512555-9}}</ref> În plus, au fost observate fisuri liniare extinse<ref name="cracks">{{cite news|title=Cracks on Enceladus Open and Close under Saturn's Pull|url=http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/enceladus_cracks.html|first=Bill|last=Steigerwald|date=May 16, 2007|work=NASA|access-date=May 17, 2007|archive-date=January 19, 2009|archive-url=https://web.archive.org/web/20090119120627/http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/enceladus_cracks.html|url-status=live}}</ref> și escarpe. Având în vedere lipsa relativă de cratere de pe câmpiile netede, aceste regiuni au probabil mai puțin de câteva sute de milioane de ani. În consecință, Enceladus trebuie să fi fost activ recent cu „[[Criovulcan|vulcanism de apă]]” sau alte procese care reînnoiesc suprafața.<ref name="Solstice">{{cite web|url=http://saturn.jpl.nasa.gov/science/moons/enceladus/|title=Satun Moons – Enceladus|publisher=JPL/NASA|work=Cassini Solstice Mission Team|access-date=April 26, 2014|archive-date=April 20, 2016|archive-url=https://web.archive.org/web/20160420174722/http://saturn.jpl.nasa.gov/science/moons/enceladus/|url-status=live}}</ref> Gheața proaspătă, curată, care îi domină suprafața, îi conferă lui Enceladus cea mai reflectivă suprafață a oricărui corp din Sistemul Solar, cu un [[albedo geometric]] vizual de 1,38 și un [[albedo Bond]] bolometric de 0,81±0,04. Deoarece reflectă atât de multă lumină solară, suprafața sa atinge doar o temperatură medie la amiază de -198 °C (−324 °F), oarecum mai rece decât alți sateliți Saturnieni.

Observațiile efectuate în timpul a trei zboruri efectuate de Cassini pe 17 februarie, 9 martie și 14 iulie 2005 au dezvăluit forme de relief ale lui Enceladus cu mult mai multe detalii decât observațiile ''Voyager 2''. Câmpiile netede, pe care ''Voyager 2'' le observase, s-au transformat în regiuni relativ lipsite de cratere, pline cu numeroase [[Culme|culmi]] mici și scarpuri. Numeroase fracturi au fost găsite în terenul mai vechi, cu cratere, ceea ce sugerează că suprafața a fost supusă unei deformări extinsive de când s-au format craterele.<ref name="Rathbun">{{cite journal|last1=Rathbun|last2=Turtle|first1=J. A.|first2=E. P.|date=2005|title=Enceladus' global geology as seen by Cassini ISS|journal=Eos Trans. AGU|volume=82|issue=52 (Fall Meeting Supplement), abstract P32A–03|pages=P32A–03|bibcode=2005AGUFM.P32A..03R|display-authors=etal}}</ref> Unele zone nu conțin cratere, indicând evenimente majore de refacere la suprafață în trecutul geologic recent. Există fisuri, câmpii, teren ondulat și alte deformări ale scoarței. Mai multe regiuni suplimentare de teren tânăr au fost descoperite în zone care nu au fost bine fotografiate de nicio sondă spațială ''Voyager'', cum ar fi terenul bizar de lângă polul sud. Toate acestea indică faptul că interiorul lui Enceladus este lichid astăzi, chiar dacă ar fi trebuit să înghețe de mult.<ref name="Solstice" />
[[File:PIA24023-16-SaturnMoon-Enceladus-FreshIce-20200918.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA24023-16-SaturnMoon-Enceladus-FreshIce-20200918.jpg|centru|miniatura|600x600px|<div class="center">Enceladus – gheață proaspătă posibil detectată (18 septembrie 2020)</div>]]
[[File:PIA24027-SaturnMoonEnceladus-IR-MapView-20200929.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA24027-SaturnMoonEnceladus-IR-MapView-20200929.jpg|centru|miniatura|600x600px|<div class="center">Enceladus – Hartă în infraroșu (29 septembrie 2020)</div>]]
[[Fișier:PIA08409_North_Polar_Region_of_Enceladus.jpg|centru|miniatura|600x600px|<div class="center">Un mozaic Cassini cu cratere degradate, fracturi și teren perturbat în regiunea polară nordică a lui Enceladus. Cele două cratere proeminente deasupra mijlocului terminatorului sunt [[Ali Baba (crater)|Ali Baba]] (sus) și [[Aladdin (crater)|Aladdin]]. Șanțurile [[Samarkand Sulci]] se desfășoară vertical în stânga lor.</div>]]
[[Fișier:Color_map_of_Enceladus_PIA18435_Nov._2014_full_size.jpg|centru|miniatura|600x600px|<div class="center">Hartă globală în culoare îmbunătățită din imaginile Cassini (43,7 MB); emisfera anterioară este în dreapta</div>]]
[[Fișier:Color_polar_maps_of_Enceladus_PIA18435_Nov._2014_full_size.jpg|centru|miniatura|600x600px|<div class="center">Hărți în culoare îmbunătățită ale emisferelor nordice și sudice ale lui Enceladus</div>]]
[[Fișier:PIA18435-SaturnMoon-Enceladus-20141104-fig2.jpg|centru|miniatura|600x600px|<div class="center">Hărți în culoare îmbunătățită ale emisferelor posterioare și anterioare ale lui Enceladus</div>]]

==== Cratere de impact ====
[[Crater de impact|Craterizarea]] este un eveniment comun pe multe corpuri ale Sistemului Solar. O mare parte din suprafața lui Enceladus este acoperită cu cratere la diferite densități și niveluri de degradare.<ref name="Smith">{{cite journal|last1=Smith|last2=Soderblom|first1=B. A.|first2=L.|date=1982|title=A New Look at the Saturn System: The Voyager 2 Images|journal=Science|volume=215|issue=4532|pages=504–37|pmid=17771273|bibcode=1982Sci...215..504S|doi=10.1126/science.215.4532.504|display-authors=etal|s2cid=23835071}}</ref> Această subdiviziune a terenurilor craterizate pe baza densității craterelor (și, prin urmare, a vârstei suprafeței) sugerează că suprafața lui Enceladus a fost refăcută în mai multe etape.<ref name="Solstice2">{{cite web|url=http://saturn.jpl.nasa.gov/science/moons/enceladus/|title=Satun Moons – Enceladus|publisher=JPL/NASA|work=Cassini Solstice Mission Team|access-date=April 26, 2014|archive-date=April 20, 2016|archive-url=https://web.archive.org/web/20160420174722/http://saturn.jpl.nasa.gov/science/moons/enceladus/|url-status=live}}</ref>

Observațiile ''Cassini'' au oferit o privire mult mai bună asupra distribuției și dimensiunii craterelor, arătând că multe dintre craterele lui Enceladus sunt puternic degradate prin relaxarea viscoasă și fracturare.<ref name="Turtle">{{cite web|url=http://saturn.jpl.nasa.gov/multimedia/products/pdfs/CHARM_Turtle_050426.pdf|title=Enceladus, Curiouser and Curiouser: Observations by ''Cassini's'' Imaging Science Subsystem|publisher=JPL/NASA|date=April 28, 2005|work=CHARM Teleconference|last=Turtle|first=E. P.|display-authors=etal|archive-url=https://web.archive.org/web/20090927115324/http://saturn.jpl.nasa.gov/multimedia/products/pdfs/CHARM_Turtle_050426.pdf|archive-date=September 27, 2009|url-status=dead}}</ref> Relaxarea viscoasă permite gravitației, pe o scară de timp geologică, să deformeze craterele și alte caracteristici topografice formate în gheață, reducând cantitatea de topografie în timp. Rata cu care se întâmplă acest lucru depinde de temperatura gheții: gheața mai caldă este mai ușor de deformat decât gheața mai rece și mai rigidă. Craterele relaxate viscos tind să aibă podele bombate sau sunt recunoscute ca cratere doar printr-o margine circulară ridicată. [[Dunyazad (crater)|Craterul Dunyazad]] este un exemplu excelent de crater relaxat viscos pe Enceladus, cu o podea cu cupolă proeminentă.<ref name="Se-4">{{cite web|url=http://photojournal.jpl.nasa.gov/figures/PIA12783_full_5.jpg|title=Shahrazad (Se-4)|publisher=NASA/Cassini Imaging Team|work=PIA12783: The Enceladus Atlas|access-date=February 4, 2012|archive-date=March 17, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170317123123/http://photojournal.jpl.nasa.gov/figures/PIA12783_full_5.jpg|url-status=live}}</ref>

==== Forme de relief tectonice ====
[[File:Enceladus_PIA06191.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Enceladus_PIA06191.jpg|stanga|miniatura|200x200px|Vedere a suprafeței asemănătoare Europei a lui Enceladus, cu fracturile [[Labtayt Sulci]] în centru și dorsele Ebony și Cufa în stânga jos, fotografiată de ''Cassini'' pe 17 februarie 2005]]
''Voyager 2'' a găsit mai multe tipuri de forme de relief tectonice pe Enceladus, inclusiv canale adânci, escarpe și centuri de șanțuri și [[Culme|culmi]].<ref name="Rothery2">{{cite book|last=Rothery|first=David A.|title=Satellites of the Outer Planets: Worlds in their own right|publisher=Oxford University Press|date=1999|isbn=978-0-19-512555-9}}</ref> Rezultatele de la ''Cassini'' sugerează că [[Tectonică|tectonica]] este modul dominant de deformare pe Enceladus, inclusiv ifturi, unul dintre cele mai dramatice tipuri de forme de relief tectonice care au fost observate. Aceste canioane pot avea până la 200 km lungime, 5-10 km lățime și 1 km adâncime. Asemenea forme de relief sunt tinere din punct de vedere geologic, deoarece ele traversează alte forme de relief tectonice și au relief topografic bine definit, cu aflorințe proeminente de-a lungul râpelor.<ref name="LPS 2006">{{cite conference|last1=Helfenstein|last2=Thomas|first1=P.|first2=P. C.|conference=Lunar and Planetary Science XXXVII (2006)|title=Patterns of fracture and tectonic convergence near the south pole of Enceladus|url=http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2006/pdf/2182.pdf|access-date=April 27, 2014|display-authors=etal|archive-date=March 4, 2016|archive-url=https://web.archive.org/web/20160304001737/http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2006/pdf/2182.pdf|url-status=live}}</ref>

Dovezile tectonicei de pe Enceladus sunt, de asemenea, derivate din terenul canelat, constând din benzi de șanțuri curbilinii și culmi. Aceste benzi, descoperite pentru prima dată de Voyager 2, separă adesea câmpiile netede de regiunile craterizate.<ref name="Rothery2" /> Terenurile canelate, cum ar fi Samarkand Sulci, amintesc de terenul canelat de pe [[Ganymede (satelit)|Ganymede]]. Cu toate acestea, spre deosebire de cele văzute pe Ganymede, topografia canelată de pe Enceladus este în general mai complexă. Mai degrabă decât seturi paralele de canale, aceste benzi apar adesea ca benzi de forme de relief în formă de V, aliniate neîngrijit. În alte zone, aceste benzi se înclină în sus cu fracturi și culmi pe lungimea formei de relief. Observațiile ''Cassini'' ale lui Samarkand Sulci au scos la iveală pete întunecate (125 și 750 m lățime) situate paralel cu fracturile înguste. În prezent, aceste pete sunt interpretate ca gropi de prăbușire în cadrul acestor centuri simple crestate.<ref name="Turtle2">{{cite web|url=http://saturn.jpl.nasa.gov/multimedia/products/pdfs/CHARM_Turtle_050426.pdf|title=Enceladus, Curiouser and Curiouser: Observations by ''Cassini's'' Imaging Science Subsystem|publisher=JPL/NASA|date=April 28, 2005|work=CHARM Teleconference|last=Turtle|first=E. P.|display-authors=etal|archive-url=https://web.archive.org/web/20090927115324/http://saturn.jpl.nasa.gov/multimedia/products/pdfs/CHARM_Turtle_050426.pdf|archive-date=September 27, 2009|url-status=dead}}</ref>

Pe lângă fracturile adânci și benzile canelate, Enceladus are câteva alte tipuri de teren tectonic. Multe dintre aceste fracturi se găsesc în benzi care taie terenul craterizat. Aceste fracturi se propagă probabil doar câteva sute de metri înscoarță. Multe au fost probabil influențate în timpul formării lor de [[Regolit|regolitul]] slăbit produs de cratere, schimbând adesea direcția fracturii care se propagă.<ref name="Turtle2" /><ref>{{cite conference|last=Barnash|first=A. N.|date=2006|volume=38|page=522|title=Interactions Between Impact Craters and Tectonic Fractures on Enceladus|bibcode=2006DPS....38.2406B|display-authors=etal|work=Bulletin of the American Astronomical Society|issue=3, presentation no. 24.06}}</ref> Un alt exemplu de forme de relief tectonice de pe Enceladus sunt șanțurile liniare găsite pentru prima dată de ''Voyager 2'' și văzute cu o rezoluție mult mai mare de ''Cassini''. Aceste canale liniare pot fi văzute tăind peste alte tipuri de teren, cum ar fi lanțuri de canale și de culmi. La fel ca rifturile adânci, ele sunt printre cele mai tinere forme de relief de pe Enceladus. Cu toate acestea, unele șanțuri liniare au fost înmuiate precum craterele din apropiere, sugerând că sunt mai vechi. Culmile au fost, de asemenea, observate pe Enceladus, deși nu atât de mult ca cele văzute pe [[Europa (satelit)|Europa]]. Aceste culmi sunt relativ limitate ca întindere și au o înălțime de până la un kilometru. Au fost observate și cupole înalte de un kilometru.<ref name="Turtle2" /> Având în vedere nivelul de refacere al suprafeșei găsit pe Enceladus, este clar că mișcarea tectonică a fost un conducător important al geologiei pentru o mare parte a istoriei sale.<ref name="LPS 2006" />

==== Câmpii netede ====
Două regiuni de câmpie netedă au fost observate de ''Voyager 2''. Ele au, în general, relief jos și au mult mai puține cratere decât în terenurile craterizate, indicând o vârstă de suprafață relativ tânără.<ref name="Smith2">{{cite journal|last1=Smith|last2=Soderblom|first1=B. A.|first2=L.|date=1982|title=A New Look at the Saturn System: The Voyager 2 Images|journal=Science|volume=215|issue=4532|pages=504–37|pmid=17771273|bibcode=1982Sci...215..504S|doi=10.1126/science.215.4532.504|display-authors=etal|s2cid=23835071}}</ref> Într-una dintre regiunile netede de câmpie, [[Sarandib Planitia]], nu au fost vizibile cratere până la limita rezoluției. O altă regiune de câmpie netedă la sud-vest de Sarandib este străbătută de mai multe depresini și scarpuri. De atunci, ''Cassini'' a văzut aceste regiuni de câmpii netede, cum ar fi Sarandib Planitia și [[Diyar Planitia]], cu o rezoluție mult mai mare. Imaginile Cassini arată aceste regiuni pline cu culmi și fracturi de relief jos, cauzate probabil de deformare.<ref name="Turtle3">{{cite web|url=http://saturn.jpl.nasa.gov/multimedia/products/pdfs/CHARM_Turtle_050426.pdf|title=Enceladus, Curiouser and Curiouser: Observations by ''Cassini's'' Imaging Science Subsystem|publisher=JPL/NASA|date=April 28, 2005|work=CHARM Teleconference|last=Turtle|first=E. P.|display-authors=etal|archive-url=https://web.archive.org/web/20090927115324/http://saturn.jpl.nasa.gov/multimedia/products/pdfs/CHARM_Turtle_050426.pdf|archive-date=September 27, 2009|url-status=dead}}</ref> Imaginile de înaltă rezoluție cu Sarandib Planitia au dezvăluit o serie de cratere mici, care permit o estimare a vârstei suprafeței de fie 170 milioane de ani, fie 3,7 [[Miliard|miliarde]] de ani, în funcție de populația presupusă a impactorilor.

Acoperirea extinsă a suprafeței oferită de ''Cassini'' a permis identificarea unor regiuni suplimentare de câmpie netedă, în special pe emisfera anterioară a lui Enceladus (partea lui Enceladus care stă cu fața spre direcția mișcării în timp ce îl orbitează pe Saturn). În loc să fie acoperită cu creste de relief jos, această regiune este acoperită de numeroase seturi de canale și creste care se încrucișează, similar cu deformarea observată în regiunea polară de sud. Această zonă se află pe partea opusă a lui Enceladus față de Sarandib și Diyar Planitiae, ceea ce sugerează că amplasarea acestor regiuni este influențată de mareele lui Saturn pe Enceladus.<ref name="Pappalardo">{{cite journal|last1=Nimmo|last2=Pappalardo|first1=F.|first2=R. T.|date=2006|title=Diapir-induced reorientation of Saturn's moon Enceladus|journal=Nature|volume=441|issue=7093|pages=614–16|pmid=16738654|bibcode=2006Natur.441..614N|doi=10.1038/nature04821|s2cid=4339342}}</ref>

==== Regiunea polară de sud ====
[[Fișier:Enceladus_ultra_closeup.png|miniatura|Prim-plan al terenului de la polul sud]]
Imaginile făcute de ''Cassini'' în timpul zborului din 14 iulie 2005, au dezvăluit o regiune distinctă, deformată tectonic, care înconjoară polul sud al lui Enceladus. Această zonă, ajungând până la 60° latitudine sudică, este acoperită de fracturi și creste tectonice.<ref name="Ciclops1223">{{cite web|url=http://ciclops.org/view.php?id=1223|title=Enceladus in False Color|date=July 26, 2005|work=Cassini Imaging|access-date=March 22, 2006|archive-date=March 9, 2006|archive-url=https://web.archive.org/web/20060309110455/http://ciclops.org/view.php?id=1223|url-status=live}}</ref> Zona are puține cratere considerabile, ceea ce sugerează că este cea mai tânără suprafață de pe Enceladus și de pe oricare dintre sateliții de gheață de dimensiuni medii; modelarea vitezei de craterizare sugerează că unele regiuni ale terenului polar de sud sunt, probabil, chiar de 500.000 de ani sau mai puțin. Aproape de centrul acestui teren se află patru fracturi delimitate de culmi, numite neoficial „[[Dungi de tigru (Enceladus)|dungi de tigru]]”.<ref name="NYT-20191209">{{cite news|title=How an Icy Moon of Saturn Got Its Stripes – Scientists have developed an explanation for one of the most striking features of Enceladus, an ocean world that has the right ingredients for life.|url=https://www.nytimes.com/2019/12/09/science/enceladus-stripes-moon.html|first=Nadia|last=Drake|date=9 December 2019|work=[[The New York Times]]|access-date=11 December 2019|archive-date=December 11, 2019|archive-url=https://web.archive.org/web/20191211141151/https://www.nytimes.com/2019/12/09/science/enceladus-stripes-moon.html|url-status=live}}</ref> Ele par a fi cele mai tinere forme de relief din această regiune și sunt înconjurate de gheață cu granulație mare de culoare verde mentă (în culoare falsă, imagine UV-verde-IR apropiat), văzută în altă parte la suprafață în aflorimente și pereți de fractură.<ref name="Ciclops1223" /> Aici gheața „albastră” se află pe o suprafață plană, ceea ce indică faptul că regiunea este suficient de tânără pentru a nu fi acoperită cu gheață cu granulație fină din [[Inelele lui Saturn|inelul E]]. Rezultatele instrumentului spectrometru vizual și în infraroșu (VIMS) sugerează că materialul de culoare verde care înconjoară dungile de tigru este chimic distinct de restul suprafeței lui Enceladus. VIMS a detectat gheață cristalină în dungi, sugerând că acestea sunt destul de tinere (probabil mai puțin de 1.000 de ani) sau că gheața de suprafață a fost modificată termic în trecutul recent.<ref name="VIMS_PR">{{cite web|url=http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/cassini-083005.html|title=Cassini Finds Enceladus Tiger Stripes Are Really Cubs|date=August 30, 2005|work=NASA|access-date=April 3, 2014|archive-date=April 7, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140407100640/http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/cassini-083005.html|url-status=live}}</ref> VIMS a detectat, de asemenea, compuși organici simpli (care conțin carbon) în dungile de tigru, chimie care nu au fost găsite nicăieri altundeva pe Enceladus până acum.<ref name="Brown">{{cite journal|last1=Brown|last2=Clark|first1=R. H.|first2=R. N.|date=2006|title=Composition and Physical Properties of Enceladus' Surface|journal=Science|volume=311|issue=5766|pages=1425–28|pmid=16527972|bibcode=2006Sci...311.1425B|doi=10.1126/science.1121031|display-authors=etal|s2cid=21624331}}</ref>

Una dintre aceste zone de gheață „albastră” din regiunea polară de sud a fost observată la rezoluție ridicată în timpul zborului de pe 14 iulie 2005, dezvăluind o zonă de deformare tectonă extremă și un teren cu blocuri, cu unele zone acoperite cu bolovani de 10–100 m.<ref name="Ciclops1250">{{cite web|url=http://ciclops.org/view.php?id=1250|title=Boulder-Strewn Surface|date=July 26, 2005|work=Cassini Imaging|access-date=March 26, 2006|archive-date=May 11, 2013|archive-url=https://web.archive.org/web/20130511074838/http://www.ciclops.org/view.php?id=1250|url-status=live}}</ref>
[[File:PIA18366-SaturnMoon-Enceladus-Yshaped-20160215.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA18366-SaturnMoon-Enceladus-Yshaped-20160215.jpg|miniatura|200x200px|Discontinuități în formă de Y, fotografiate pe 15 februarie 2016]]
Limita regiunii polare de sud este marcată de un model de creste și văi paralele, în formă de Y și V. Forma, orientarea și locația acestor forme de relief sugerează că acestea sunt cauzate de modificări ale formei generale a lui Enceladus. Începând cu 2006, existau două teorii pentru ceea ce ar putea cauza o astfel de schimbare a formei: orbita lui Enceladus ar fi putut migra spre interior, ceea ce duce la o creștere a ratei de rotație a lui Enceladus. O astfel de schimbare ar duce la o formă mai aplatizată; sau o masă de material cald în ridicare, cu densitate scăzută, în interiorul lui Enceladus, ar fi putut duce la o schimbare a poziției actualului teren polar sud de la latitudinile medii sudice ale lui Enceladus la polul său sud.<ref name="Pappalardo2">{{cite journal|last1=Nimmo|last2=Pappalardo|first1=F.|first2=R. T.|date=2006|title=Diapir-induced reorientation of Saturn's moon Enceladus|journal=Nature|volume=441|issue=7093|pages=614–16|pmid=16738654|bibcode=2006Natur.441..614N|doi=10.1038/nature04821|s2cid=4339342}}</ref> În consecință, forma elipsoidă a satelitului s-ar fi ajustat pentru a se potrivi cu noua orientare. O problemă a ipotezei aplatizării polare este că ambele regiuni polare ar trebui să aibă istorii de deformare tectonică similare. Cu toate acestea, regiunea polară nordică este dens craterizată și are o vârstă a suprafeței mult mai veche decât polul sud.<ref name="Smith3">{{cite journal|last1=Smith|last2=Soderblom|first1=B. A.|first2=L.|date=1982|title=A New Look at the Saturn System: The Voyager 2 Images|journal=Science|volume=215|issue=4532|pages=504–37|pmid=17771273|bibcode=1982Sci...215..504S|doi=10.1126/science.215.4532.504|display-authors=etal|s2cid=23835071}}</ref> Variațiile de grosime în [[Litosferă|litosfera]] lui Enceladus sunt o explicație pentru această discrepanță. Variațiile grosimii litosferice sunt susținute de corelația dintre discontinuitățile în formă de Y și cuspizile în formă de V de-a lungul marginii terenului polar de sud și vârsta relativă a suprafeței regiunilor adiacente de teren non-polar sud. Discontinuitățile în formă de Y și fracturile de tensiune nord-sud în care duc, sunt corelate cu un teren mai tânăr, cu litosfere probabil mai subțiri. Cuspizii în formă de V sunt adiacenți terenurilor mai vechi, cu mai multe cratere.

==== Pene polare de sud ====
[[File:Enceladus_Cold_Geyser_Model.svg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Enceladus_Cold_Geyser_Model.svg|stanga|miniatura|250x250px|O posibilă schemă pentru criovulcanismul lui Enceladus]]
După întâlnirile lui ''Voyager'' cu Enceladus de la începutul anilor 1980, oamenii de știință au postulat că acesta este activ din punct de vedere geologic, pe baza suprafeței sale tinere, reflectante și a locației în apropierea miezului inelului E.<ref name="Rothery3">{{cite book|last=Rothery|first=David A.|title=Satellites of the Outer Planets: Worlds in their own right|publisher=Oxford University Press|date=1999|isbn=978-0-19-512555-9}}</ref> Pe baza conexiunii dintre Enceladus și inelul E, oamenii de știință au bănuit că Enceladus era sursa de material din inelul E, poate prin evacuarea vaporilor de apă.<ref name="Baum 19812">{{cite journal|last1=Baum|last2=Kreidl|first1=W. A.|first2=T.|date=July 1981|title=Saturn's E ring: I. CCD observations of March 1980|journal=Icarus|volume=47|issue=1|pages=84–96|bibcode=1981Icar...47...84B|doi=10.1016/0019-1035(81)90093-2}}</ref><ref name="Haff 19832">{{cite journal|last1=Haff|last2=Eviatar|first1=P. K.|first2=A.|date=1983|title=Ring and plasma: Enigmae of Enceladus|journal=Icarus|volume=56|issue=3|pages=426–438|bibcode=1983Icar...56..426H|doi=10.1016/0019-1035(83)90164-1|display-authors=etal}}</ref> Citirile din trecerea lui ''Cassini'' din 2005 au sugerat că [[Criovulcan|criovulcanismul]], în care apa și alte substanțe volatile sunt materialele erupte în loc de roca de silicat, a fost descoperit pe Enceladus. Prima observare Cassini a unui val de particule de gheață deasupra polului sud al lui Enceladus a venit din imaginile Imaging Science Subsystem (ISS) realizate în ianuarie și februarie 2005, deși posibilitatea unui artefact al camerei a întârziat un anunț oficial. Datele de la instrumentul [[magnetometru]] în timpul apropierii din 17 februarie 2005 au oferit dovezi pentru o atmosferă planetară. Magnetometrul a observat o deflecție a câmpului magnetic, în concordanță cu ionizarea locală a gazului neutru. În plus, a fost observată o creștere a puterii undelor de ciclotron ionic în apropierea orbitei lui Enceladus, ceea ce a fost o dovadă suplimentară a ionizării gazului neutru. Aceste unde sunt produse prin interacțiunea particulelor ionizate și a câmpurilor magnetice, iar frecvența undelor este apropiată de frecvența giroscopică a ionilor proaspăt produși, în acest caz [[Abur|vaporii de apă]]. În timpul celor două apropieri următoare, echipa [[Magnetometru|magnetometrului]] a stabilit că gazele din atmosfera lui Enceladus sunt concentrate peste regiunea polară de sud, cu densitatea atmosferică departe de pol fiind mult mai mică. Spectrograful cu imagini [[Raze ultraviolete|ultraviolete]] (UVIS) a confirmat acest rezultat prin observarea a două [[Ocultație|ocultații stelare]] în timpul apropierilor din 17 februarie și 14 iulie. Spre deosebire de magnetometru, UVIS nu a reușit să detecteze o atmosferă deasupra lui Enceladus în timpul întâlnirii din februarie când a privit deasupra regiunii ecuatoriale, dar a detectat vapori de apă în timpul unei ocultații peste regiunea polară de sud în timpul întâlnirii din iulie.

Cassini a zburat prin acest nor de gaz la câteva întâlniri, permițând instrumentelor precum [[Spectrometrie de masă|spectrometrul]] de ioni și masă neutră (INMS) și analizorul de praf cosmic (CDA) să preleveze mostre direct din pene. (Vezi secțiunea „Compoziție”.) Imaginile din noiembrie 2005 au arătat structura fină a penei, dezvăluind numeroase jeturi (probabil care provin din numeroase fisuri distincte) într-o componentă mai mare și slabă care se extinde până la aproape 500 km (310 mi) de la suprafață.<ref name="JPL6192">{{cite web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2005-171|title=NASA's Cassini Images Reveal Spectacular Evidence of an Active Moon|date=December 5, 2005|work=NASA/JPL|access-date=May 4, 2016|archive-date=March 12, 2016|archive-url=https://web.archive.org/web/20160312131720/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2005-171|url-status=live}}</ref> Particulele au o viteză medie de 1,25 ± 0,1 kilometri pe secundă,<ref name="perry2846">{{cite conference|last1=Perry|last2=Teolis|last3=Grimes|first1=M. E.|first2=Ben D.|first3=J.|date=March 21, 2016|conference=47th Lunar and Planetary Science Conference|page=2846|title=Direct Measurement of the Velocity of the Enceladus Vapor Plumes|url=http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2016/pdf/2846.pdf|place=The Woodlands, Texas|access-date=May 4, 2016|display-authors=etal|archive-date=May 30, 2016|archive-url=https://web.archive.org/web/20160530112411/http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2016/pdf/2846.pdf|url-status=live}}</ref> și o viteză maximă de 3,40 km/s.<ref>{{cite journal|last1=Teolis|last2=Perry|last3=Hansen|last4=Waite, Jr.|last5=Porco|last6=Spencer|last7=Howett|first1=Ben D.|first2=Mark E.|first3=Candice J.|first4=Jack Hunter|first5=Carolyn C.|first6=John R.|first7=Carly J. A.|date=September 5, 2017|title=Enceladus Plume Structure and Time Variability: Comparison of Cassini Observations|journal=Astrobiology|volume=17|issue=9|pages=926–940|pmid=28872900|pmc=5610430|bibcode=2017AsBio..17..926T|doi=10.1089/ast.2017.1647}}</ref> UVIS de la Cassini a observat mai târziu jeturi de gaz care coincid cu jeturile de praf văzute de ISS în timpul unei întâlniri neplanificate cu Enceladus din octombrie 2007.

Analiza combinată a imaginilor, spectrometriei de masă și a datelor magnetosferice sugerează că penele polare de sud observat emană din camere subterane sub presiune, similar cu [[Gheizer|gheizerele]] sau cu [[Izvor termal|fisurile hidrotermale]] ale Pământului. Fisurile hidrotermale sunt probabil analogia mai apropiată, deoarece emisia periodică sau episodică este o proprietate inerentă a gheizerelor. Penele lui Enceladus au fost observate a fi continue până la un factor de câtva. Se crede că mecanismul care conduce și susține erupțiile este încălzirea mareică.<ref name="Kite 3972–3975">{{cite journal|last1=Kite|last2=Rubin|first1=Edwin S.|first2=Allan M.|date=January 29, 2016|title=Sustained eruptions on Enceladus explained by turbulent dissipation in tiger stripes|journal=Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America|volume=113|issue=15|pages=3972–3975|pmid=27035954|pmc=4839467|bibcode=2016PNAS..113.3972K|doi=10.1073/pnas.1520507113|arxiv=1606.00026|doi-access=free}}</ref> Intensitatea erupției jeturilor polare de sud variază semnificativ în funcție de poziția lui Enceladus pe orbita sa. Penele sunt de aproximativ patru ori mai strălucitoare atunci când Enceladus se află la apoapsidă (punctul din orbita sa cel mai îndepărtat de Saturn) decât atunci când se află la periapsidă.<ref name="Spotts2013">{{cite web|url=http://www.csmonitor.com/Science/2013/0731/What-s-going-on-inside-Saturn-moon-Geysers-offer-intriguing-new-clue|title=What's going on inside Saturn moon? Geysers offer intriguing new clue|date=July 31, 2013|work=The Christian Science Monitor|last=Spotts|first=P.|access-date=August 3, 2013|archive-date=August 3, 2013|archive-url=https://web.archive.org/web/20130803072949/http://www.csmonitor.com/Science/2013/0731/What-s-going-on-inside-Saturn-moon-Geysers-offer-intriguing-new-clue|url-status=live}}</ref><ref name="Lakdawalla2013">{{cite web|url=http://www.planetary.org/blogs/emily-lakdawalla/2013/12111647-enceladus-huffs-and-puffs.html|title=Enceladus huffs and puffs: plumes vary with orbital longitude|publisher=[[The Planetary Society]]|date=March 11, 2013|work=Planetary Society blogs|last=Lakdawalla|first=E.|access-date=January 26, 2014|archive-date=February 2, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140202102944/http://www.planetary.org/blogs/emily-lakdawalla/2013/12111647-enceladus-huffs-and-puffs.html|url-status=live}}</ref><ref name="Spencer2013b">{{cite journal|last=Spencer|first=John R.|date=July 31, 2013|title=Solar system: Saturn's tides control Enceladus' plume|journal=Nature|volume=500|issue=7461|pages=155–6|issn=0028-0836|pmid=23903653|bibcode=2013Natur.500..155S|doi=10.1038/nature12462|s2cid=205235182}}</ref> Acest lucru este în concordanță cu calculele geofizice care prevăd că fisurile polare de sud sunt sub compresie în apropierea periapsidei, împingându-le, și sub tensiune lângă apoapsidă, deschizându-le forțat.<ref name="HedmanGosmeyer2013">{{cite journal|last1=Hedman|last2=Gosmeyer|first1=M. M.|first2=C. M.|date=July 31, 2013|title=An observed correlation between plume activity and tidal stresses on Enceladus|journal=Nature|volume=500|issue=7461|pages=182–4|issn=0028-0836|pmid=23903658|bibcode=2013Natur.500..182H|doi=10.1038/nature12371|display-authors=etal|s2cid=205234732}}</ref>

O mare parte din activitatea penelor constă în erupții largi asemănătoare unor perdele. Iluziile optice dintr-o combinație de direcție de vizualizare și geometria locală a fracturii făceau anterior penele să arate ca jeturi discrete.<ref>{{Cite journal|last1=Spitale|last2=Hurford|first1=Joseph N.|first2=Terry A.|date=May 7, 2015|title=Curtain eruptions from Enceladus' south-polar terrain|journal=Nature|volume=521|issue=7550|pages=57–60|issn=0028-0836|pmid=25951283|bibcode=2015Natur.521...57S|doi=10.1038/nature14368|display-authors=etal|s2cid=4394888}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.space.com/29330-saturn-moon-enceladus-geysers-curtains.html|title='Jets' on Saturn Moon Enceladus May Actually Be Giant Walls of Vapor and Ice|date=May 6, 2015|work=Space.com|last=Choi|first=Charles Q.|access-date=May 8, 2015|archive-date=May 9, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150509005013/http://www.space.com/29330-saturn-moon-enceladus-geysers-curtains.html|url-status=live}}</ref><ref>{{Cite news|title=Long 'curtains' of material may be shooting off Saturn's moon Enceladus|url=http://www.latimes.com/science/sciencenow/la-sci-sn-enceladus-jets-curtains-20150506-story.html|newspaper=Los Angeles Times|issn=0458-3035|access-date=May 8, 2015|archive-date=May 12, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150512023727/http://www.latimes.com/science/sciencenow/la-sci-sn-enceladus-jets-curtains-20150506-story.html|url-status=live}}</ref>

Măsura în care [[Criovulcan|criovulcanismul]] apare într-adevăr este un subiect al unor dezbateri, deoarece apa, fiind mai densă decât gheața cu aproximativ 8%, are dificultăți să erupă în circumstanțe normale. Pe Enceladus, se pare că criovulcanismul are loc deoarece fisurile pline cu apă sunt expuse periodic la vid, fisurile fiind deschise și închise de încordările mareice.<ref name="Nimmo 2016">{{cite journal|last1=Nimmo|last2=Pappalardo|first1=F.|first2=R. T.|date=August 8, 2016|title=Ocean worlds in the outer solar system|url=https://websites.pmc.ucsc.edu/~fnimmo/website/ocean_worlds_new.pdf|journal=Journal of Geophysical Research|volume=121|issue=8|pages=1378–1399|bibcode=2016JGRE..121.1378N|doi=10.1002/2016JE005081|access-date=October 1, 2017|archive-date=October 1, 2017|doi-access=free|archive-url=https://web.archive.org/web/20171001214043/https://websites.pmc.ucsc.edu/~fnimmo/website/ocean_worlds_new.pdf|url-status=live}}</ref><ref>Hurford et al., 2007</ref><ref>Hedman et al., 2013</ref><gallery mode="packed" heights="200">
Fișier:PIA17198-Enceladus-20151026hd.webm|Enceladus – animație cu o pană (00:48)
Fișier:PIA21338-Enceladus-SouthPolarJets-20170413.jpg|alt=Enceladus and south polar jets (April 13, 2017).|Enceladus și jeturile polare de sud (13 aprilie 2017).
Fișier:Fountains of Enceladus PIA07758.jpg|alt=Plumes above the limb of Enceladus feeding the E ring|Pene deasupra marginii lui Enceladus hrănind inelul E
Fișier:False color Cassini image of jets in the southern hemisphere of Enceladus.jpg|alt=A false-color Cassini image of the jets|O imagine ''Cassini'' în culoare falsă a jeturilor
</gallery>

=== Structură internă ===
[[File:Enceladus_Roll.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Enceladus_Roll.jpg|stanga|miniatura|250x250px|Un model al interiorului lui Enceladus: nucleu de silicat (maro); o manta bogată în apă-gheață (albă); un [[diapir]] propus sub polul sud (notat în manta (galben) și în miez (roșu))<ref name="Pappalardo3">{{cite journal|last1=Nimmo|last2=Pappalardo|first1=F.|first2=R. T.|date=2006|title=Diapir-induced reorientation of Saturn's moon Enceladus|journal=Nature|volume=441|issue=7093|pages=614–16|pmid=16738654|bibcode=2006Natur.441..614N|doi=10.1038/nature04821|s2cid=4339342}}</ref>]]
Înainte de misiunea [[Cassini-Huygens|''Cassini'']], se știa puțin despre interiorul lui Enceladus. Cu toate acestea, zborurile efectuate de ''Cassini'' au oferit informații pentru modelele interiorului lui Enceladus, inclusiv o mai bună determinare a masei și formei, observații de înaltă rezoluție ale suprafeței și noi perspective asupra interiorului.<ref name="esa.usea2">{{cite web|url=http://www.esa.int/Our_Activities/Space_Science/Cassini-Huygens/Icy_moon_Enceladus_has_underground_sea|title=Icy moon Enceladus has underground sea|date=April 3, 2014|work=ESA|access-date=April 30, 2014|archive-date=April 21, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140421130347/http://www.esa.int/Our_Activities/Space_Science/Cassini-Huygens/Icy_moon_Enceladus_has_underground_sea|url-status=live}}</ref><ref name="aas.442">{{cite conference|last1=Tajeddine|last2=Lainey|first1=R.|first2=V.|date=October 2012|conference=American Astronomical Society, DPS meeting #44, #112.03|title=Mimas and Enceladus: Formation and interior structure from astrometric reduction of Cassini images|bibcode=2012DPS....4411203T|display-authors=etal}}</ref>

Estimările de masă din misiunile [[Programul Voyager|programului Voyager]] au sugerat că Enceladus era compus aproape în întregime din gheață.<ref name="Rothery5">{{cite book|last=Rothery|first=David A.|title=Satellites of the Outer Planets: Worlds in their own right|publisher=Oxford University Press|date=1999|isbn=978-0-19-512555-9}}</ref> Cu toate acestea, pe baza efectelor [[Gravitație|gravitației]] lui Enceladus asupra lui ''Cassini'', masa sa a fost determinată a fi mult mai mare decât se credea anterior, dând o densitate de 1,61 [[Gram|g]]/cm<sup>3</sup>. Această densitate este mai mare decât cea a celorlalți sateliți de gheață de dimensiuni medii ai lui Saturn, ceea ce indică faptul că Enceladus conține un procent mai mare de [[Silicat|silicați]] și [[fier]].

Castillo și colab. (2005) au sugerat că [[Iapetus (satelit)|Iapetus]] și ceilalți sateliți de gheață ai lui Saturn s-au format relativ repede după formarea subnebuloasei Saturniene și, prin urmare, erau bogați în radionuclizi de scurtă durată.<ref name="Castillo12">{{Cite journal|last1=Castillo|last2=Matson|first1=J. C.|first2=D. L.|date=2005|title=<sup>26</sup>Al in the Saturnian System&nbsp;– New Interior Models for the Saturnian satellites|journal=Eos Trans. AGU|volume=82|issue=52 (Fall Meeting Supplement), abstract P32A–01|pages=P32A–01|bibcode=2005AGUFM.P32A..01C|display-authors=etal}}</ref><ref name="Bhatia20172">{{cite journal|last1=Bhatia|last2=Sahijpal|first1=G.K.|first2=S.|year=2017|title=Thermal evolution of trans-Neptunian objects, icy satellites, and minor icy planets in the early solar system|journal=Meteoritics & Planetary Science|volume=52|issue=12|pages=2470–2490|bibcode=2017M&PS...52.2470B|doi=10.1111/maps.12952|s2cid=133957919}}</ref> Acești radionuclizi, precum [[Aluminiu-26|aluminiul-26]] și [[Fier-60|fierul-60]], au perioade de înjumătățire scurte și ar produce încălzirea interioară relativ rapid. Fără varietatea de scurtă durată, completarea lui Enceladus de radionuclizi cu viață lungă nu ar fi fost suficientă pentru a preveni înghețarea rapidă a interiorului, chiar și cu fracția de rocă-masă relativ mare a lui Enceladus, având în vedere dimensiunea sa mică.<ref name="Castillo22">{{cite conference|last1=Castillo|last2=Matson|first1=J. C.|first2=D. L.|date=2006|conference=37th Annual Lunar and Planetary Science Conference, Abstract 2200|title=A New Understanding of the Internal Evolution of Saturnian Icy Satellites from Cassini Observations|url=http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2006/pdf/2200.pdf|access-date=February 2, 2006|display-authors=etal|archive-date=September 7, 2009|archive-url=https://web.archive.org/web/20090907191749/http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2006/pdf/2200.pdf|url-status=live}}</ref> Având în vedere fracția de rocă-masă relativ mare a lui Enceladus, îmbunătățirea propusă în <sup>26</sup>Al și <sup>60</sup>Fe ar avea ca rezultat un corp [[Diferențiere planetară|diferențiat]], cu o [[Mantaua Pământului|manta]] de gheață și un [[Nucleul Pământului|nucleu]] de rocă.<ref name="Schubert20072">{{cite journal|last1=Schubert|last2=Anderson|first1=G.|first2=J.|date=2007|title=Enceladus: Present internal structure and differentiation by early and long-term radiogenic heating|journal=Icarus|volume=188|issue=2|pages=345–55|bibcode=2007Icar..188..345S|doi=10.1016/j.icarus.2006.12.012|display-authors=etal}}</ref><ref name="Bhatia20172" /> Încălzirea radioactivă și [[Încălzire mareică|mareică]] ulterioară ar ridica temperatura nucleului la 1.000 K, suficient pentru a topi mantaua interioară. Cu toate acestea, pentru ca Enceladus să fie încă activ, o parte din nucleu trebuie să se fi topit, formând camere de [[magmă]] care s-ar contacta sub tensiunea mareelor lui Saturn. Încălzirea mareică, cum ar fi din rezonanța cu Dione sau [[Librație|librația]], ar fi susținut apoi aceste puncte fierbinți din nucleu și ar alimenta activitatea geologică actuală.<ref name="Harvard 20083">{{cite journal|last1=Hurford|last2=Bruce|first1=Terry|first2=B.|year=2008|title=Implications of Spin-orbit Librations on Enceladus|journal=American Astronomical Society, DPS Meeting #40, #8.06|volume=40|pages=8.06|bibcode=2008DPS....40.0806H}}</ref><ref name="Matson2">{{cite web|url=http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2006/pdf/2219.pdf|title=Enceladus' Interior and Geysers&nbsp;– Possibility for Hydrothermal Geometry and N<sub>2</sub> Production|date=2006|work=37th Annual Lunar and Planetary Science Conference, abstract|last=Matson|first=D. L.|page=2219|display-authors=etal|access-date=February 2, 2006|archive-date=March 26, 2009|archive-url=https://web.archive.org/web/20090326070627/http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2006/pdf/2219.pdf|url-status=live}}</ref>

Pe lângă masa sa și [[Geochimie|geochimia]] modelată, cercetătorii au examinat și forma lui Enceladus pentru a determina dacă este diferențiat. Porco și colab. (2006) au folosit măsurători pentru a determina că forma sa, presupunând [[Echilibru hidrostatic|echilibrul hidrostatic]], este în concordanță cu un interior nediferențiat, în contradicție cu dovezile geologice și geochimice. Cu toate acestea, forma actuală susține și posibilitatea ca Enceladus să nu fie în echilibru hidrostatic și să se fi rotit mai repede la un moment dat în trecutul recent (cu un interior diferențiat).<ref name="Schubert20072" /> Măsurătorile gravitaționale efectuate de ''Cassini'' arată că densitatea nucleului este scăzută, ceea ce indică faptul că nucleul conține apă în plus față de silicați.

==== Ocean de apă subteran ====
[[File:PIA19656-SaturnMoon-Enceladus-Ocean-ArtConcept-20150915.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA19656-SaturnMoon-Enceladus-Ocean-ArtConcept-20150915.jpg|dreapta|miniatura|300x300px|Impresie artistică a unui ocean subteran global de apă lichidă<ref name="NASA-201404032">{{cite web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-103|title=NASA Space Assets Detect Ocean inside Saturn Moon|date=April 3, 2014|first1=Jane|last2=Bell|first2=Brian|work=NASA/JPL|last1=Platt|access-date=April 3, 2014|archive-date=April 3, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140403235224/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-103|url-status=live}}</ref><ref name="SCI-201404042">{{cite journal|last1=Iess|last2=Stevenson|last3=Parisi|last4=Hemingway|last5=Jacobson|last6=Lunine|last7=Nimmo|last8=Armstrong|last9=Asmar|first1=L.|first2=D. J.|first3=M.|first4=D.|first5=R.A.|first6=Jonathan I.|first7=F.|first8=J. W.|first9=S. W.|date=April 4, 2014|title=The Gravity Field and Interior Structure of Enceladus|url=https://authors.library.caltech.edu/45462/7/Iess-SM.pdf|journal=[[Science (journal)|Science]]|volume=344|number=6179|pages=78–80|pmid=24700854|bibcode=2014Sci...344...78I|doi=10.1126/science.1250551|access-date=July 13, 2019|archive-date=December 2, 2017|last10=Ducci|first10=M.|last11=Tortora|first11=P.|s2cid=28990283|archive-url=https://web.archive.org/web/20171202120709/https://authors.library.caltech.edu/45462/7/Iess-SM.pdf|url-status=live}}</ref> ([[:en:File:PIA20013-Enceladus-SaturnMoon-ArtistConcept-20151026.jpg|versiune actualizată și mai bine scalată]])]]
Dovezile pentru apa lichidă pe Enceladus au început să se acumuleze în 2005, când oamenii de știință au observat pene care conțin vapori de apă care ieșeau de la suprafața polară sudică,<ref name="rain">{{cite web|url=http://www.esa.int/Our_Activities/Space_Science/Herschel/Enceladus_rains_water_onto_Saturn|title=Enceladus rains water onto Saturn|date=2011|work=ESA|access-date=January 14, 2015|archive-date=November 23, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20171123034704/http://www.esa.int/Our_Activities/Space_Science/Herschel/Enceladus_rains_water_onto_Saturn|url-status=live}}</ref> cu jeturi care mișcă 250 kg de vapori de apă în fiecare secundă<ref name="rain" /> cu până la 2,189 km/h în spațiu.<ref name="news9.9422981">{{cite news|title=Astronomers find hints of water on Saturn moon|url=http://www.news9.com/story/9422981/astronomers-find-hints-of-water-on-saturn-moon?redirected=true|date=November 27, 2008|work=News9.com|agency=The Associated Press|access-date=September 15, 2011|archive-date=March 26, 2012|archive-url=https://web.archive.org/web/20120326175020/http://www.news9.com/story/9422981/astronomers-find-hints-of-water-on-saturn-moon?redirected=true|url-status=live}}</ref> Imadiat după aceea, în 2006 s-a stabilit că penele de pe Enceladus sunt sursa [[Inelele lui Saturn|Inelului E]] al lui Saturn.<ref name="Spahn2">{{cite journal|last1=Spahn|last2=Schmidt|first1=F.|first2=J.|date=2006|title=Cassini Dust Measurements at Enceladus and Implications for the Origin of the E ring|journal=Science|volume=311|issue=5766|pages=1416–18|pmid=16527969|bibcode=2006Sci...311.1416S|doi=10.1126/science.1121375|display-authors=etal|citeseerx=10.1.1.466.6748|s2cid=33554377}}</ref> Sursele de particule sărate sunt distribuite uniform de-a lungul [[Dungi de tigru (Enceladus)|dungilor de tigru]], în timp ce sursele de particule „proaspete” sunt strâns legate de jeturile de gaz de mare viteză. Particulele „sărate” sunt mai grele și cad în mare parte înapoi la suprafață, în timp ce particulele „proaspete” rapide scapă în inelul E, explicând compoziția sa săracă în sare de 0,5-2% săruri de sodiu din masă.<ref name="Postberg2011">{{Cite journal|last1=Postberg|last2=Schmidt|first1=F.|first2=J.|year=2011|title=A salt-water reservoir as the source of a compositionally stratified plume on Enceladus|journal=Nature|volume=474|issue=7353|pages=620–2|pmid=21697830|bibcode=2011Natur.474..620P|doi=10.1038/nature10175|display-authors=etal|s2cid=4400807}}</ref>

Datele gravimetrice de la zborurile lui Cassini din decembrie 2010 au arătat că Enceladus are probabil un ocean de apă lichidă sub suprafața înghețată, dar la momentul respectiv se credea că oceanul de sub suprafață era limitat la polul sud.<ref name="NASA-201404033">{{cite web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-103|title=NASA Space Assets Detect Ocean inside Saturn Moon|date=April 3, 2014|first1=Jane|last2=Bell|first2=Brian|work=NASA/JPL|last1=Platt|access-date=April 3, 2014|archive-date=April 3, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140403235224/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-103|url-status=live}}</ref><ref name="Witze20142">{{Cite journal|last1=Witze|first1=A.|date=April 3, 2014|title=Icy Enceladus hides a watery ocean|url=http://www.nature.com/news/icy-enceladus-hides-a-watery-ocean-1.14985|journal=Nature|doi=10.1038/nature.2014.14985|access-date=September 4, 2015|archive-date=September 1, 2015|s2cid=131145017|archive-url=https://web.archive.org/web/20150901000636/http://www.nature.com/news/icy-enceladus-hides-a-watery-ocean-1.14985|url-status=live}}</ref><ref name="SCI-201404043">{{cite journal|last1=Iess|last2=Stevenson|last3=Parisi|last4=Hemingway|last5=Jacobson|last6=Lunine|last7=Nimmo|last8=Armstrong|last9=Asmar|first1=L.|first2=D. J.|first3=M.|first4=D.|first5=R.A.|first6=Jonathan I.|first7=F.|first8=J. W.|first9=S. W.|date=April 4, 2014|title=The Gravity Field and Interior Structure of Enceladus|url=https://authors.library.caltech.edu/45462/7/Iess-SM.pdf|journal=[[Science (journal)|Science]]|volume=344|number=6179|pages=78–80|pmid=24700854|bibcode=2014Sci...344...78I|doi=10.1126/science.1250551|access-date=July 13, 2019|archive-date=December 2, 2017|last10=Ducci|first10=M.|last11=Tortora|first11=P.|s2cid=28990283|archive-url=https://web.archive.org/web/20171202120709/https://authors.library.caltech.edu/45462/7/Iess-SM.pdf|url-status=live}}</ref><ref name="Ocean Apr 2014">{{cite news|title=Saturn's Enceladus moon hides 'great lake' of water|url=https://www.bbc.com/news/science-environment-26872184|first=Jonathan|last=Amos|date=April 3, 2014|work=BBC News|access-date=April 7, 2014|archive-date=February 11, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210211065656/https://www.bbc.com/news/science-environment-26872184|url-status=live}}</ref> Vârful oceanului se află probabil sub o platformă de gheață groasă de 30 până la 40 de kilometri. Oceanul poate avea o adâncime de 10 kilometri la polul sud.<ref name="NASA-201404033" /><ref name="Guardian-20140403">{{cite web|url=https://www.theguardian.com/science/2014/apr/03/ocean-enceladus-alien-life-water-saturn-moon|title=Ocean discovered on Enceladus may be best place to look for alien life|date=April 3, 2014|work=The Guardian|last=Sample|first=Ian|access-date=April 3, 2014|archive-date=April 4, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140404042504/http://www.theguardian.com/science/2014/apr/03/ocean-enceladus-alien-life-water-saturn-moon|url-status=live}}</ref>

Măsurătorile „clătinării” lui Enceladus în timp ce orbitează în jurul lui Saturn – numită [[librație]] – sugerează că întreaga scoarță de gheață este desprinsă de nucleul de rocă și, prin urmare, un ocean global este prezent sub suprafață.<ref name="global">{{cite web|url=http://www.astronomy.com/news/2015/09/cassini-finds-global-ocean-in-saturns-moon-enceladus|title=Cassini finds global ocean in Saturn's moon Enceladus|date=September 15, 2015|author=NASA|website=astronomy.com|access-date=September 15, 2015|archive-date=September 16, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150916232834/http://www.astronomy.com/news/2015/09/cassini-finds-global-ocean-in-saturns-moon-enceladus|url-status=live}}</ref> Cantitatea de librație (0,120° ± 0,014°) implică faptul că acest ocean global are aproximativ 26 până la 31 de kilometri adâncime.<ref>{{Cite journal|last1=Thomas|last2=Tajeddine|first1=P. C.|first2=R.|year=2016|title=Enceladus's measured physical libration requires a global subsurface ocean|journal=Icarus|volume=264|pages=37–47|bibcode=2016Icar..264...37T|doi=10.1016/j.icarus.2015.08.037|display-authors=etal|arxiv=1509.07555|s2cid=118429372}}</ref><ref name="NASA-Global">{{cite web|url=http://www.nasa.gov/press-release/cassini-finds-global-ocean-in-saturns-moon-enceladus|title=Cassini Finds Global Ocean in Saturn's Moon Enceladus|date=September 15, 2015|work=NASA|access-date=September 17, 2015|archive-date=September 16, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150916190919/http://www.nasa.gov/press-release/cassini-finds-global-ocean-in-saturns-moon-enceladus/|url-status=live}}</ref><ref name="sciam">{{cite web|url=http://blogs.scientificamerican.com/observations/cassini-confirms-a-global-ocean-on-saturn-s-moon-enceladus/|title=Cassini Confirms a Global Ocean on Saturn's Moon Enceladus|date=September 16, 2015|work=Scientific American|last=Billings|first=Lee|access-date=September 17, 2015|archive-date=September 16, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150916221445/http://blogs.scientificamerican.com/observations/cassini-confirms-a-global-ocean-on-saturn-s-moon-enceladus/|url-status=live}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.news.cornell.edu/stories/2015/09/under-saturnian-moons-icy-crust-lies-global-ocean|title=Under Saturnian moon's icy crust lies a 'global' ocean {{!}} Cornell Chronicle|work=Cornell University|access-date=September 17, 2015|archive-date=September 19, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150919031608/http://www.news.cornell.edu/stories/2015/09/under-saturnian-moons-icy-crust-lies-global-ocean|url-status=live}}</ref> Pentru comparație, oceanul Pământului are o adâncime medie de 3,7 kilometri.<ref name="sciam" />

==== Compoziție ====
[[File:PIA23173-SaturnMoon-EnceladusOrganicsOnIceGrains-20191002.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA23173-SaturnMoon-EnceladusOrganicsOnIceGrains-20191002.jpg|stanga|miniatura|213x213px|Enceladus – compuși organici pe boabe de gheață (concept artistic)]]
[[File:Enceladus_plume_molecules.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Enceladus_plume_molecules.jpg|stanga|miniatura|250x250px|Compoziția chimică a penelor lui Enceladus]]
Sonda spațială ''Cassini'' a zburat prin penele sudice de mai multe ori pentru a le eșantiona și analiza compoziția. În 2019, datele culese sunt încă analizate și interpretate. Compoziția sărată a penelor(-Na, -Cl, -CO<sub>3</sub>) indică faptul că sursa este un [[Ocean|ocean subteran]] sărat.<ref name="space.090624">{{cite web|url=http://www.space.com/scienceastronomy/090624-enceladus-ocean.html|title=Ocean Hidden Inside Saturn's Moon|date=June 24, 2009|work=Space.com|access-date=January 14, 2015|archive-date=September 16, 2009|archive-url=https://web.archive.org/web/20090916074015/http://www.space.com/scienceastronomy/090624-enceladus-ocean.html|url-status=live}}</ref>

Instrumentul INMS a detectat în mare parte [[Abur|vapori de apă]], precum și urme de [[azot]] molecular, [[dioxid de carbon]] și urme de hidrocarburi simple, cum ar fi [[Metan|metanul]], [[Propan|propanul]], [[Acetilenă|acetilena]] și [[Formaldehidă|formaldehida]].<ref name="PR03262008">{{cite web|url=http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/cassini-20080326.html|title=Cassini Tastes Organic Material at Saturn's Geyser Moon|date=March 26, 2008|work=NASA|access-date=March 26, 2008|archive-date=July 20, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210720225341/https://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/cassini-20080326.html|url-status=live}}</ref><ref name="space.5179">{{cite news|title=Seeds of Life Found Near Saturn|url=http://www.space.com/5179-seeds-life-saturn.html|first=Dave|last=Mosher|date=March 26, 2014|work=Space.com|access-date=April 9, 2014|archive-date=April 5, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140405071813/http://www.space.com/5179-seeds-life-saturn.html|url-status=live}}</ref> Compoziția penelor, măsurată de INMS, este similară cu cea observată la majoritatea cometelor.<ref name="PR03262008" /> Cassini a găsit, de asemenea, urme de [[Compus organic|compuși organici]] simpli în unele boabe de praf,<ref name="Postberg20112">{{Cite journal|last1=Postberg|last2=Schmidt|first1=F.|first2=J.|year=2011|title=A salt-water reservoir as the source of a compositionally stratified plume on Enceladus|journal=Nature|volume=474|issue=7353|pages=620–2|pmid=21697830|bibcode=2011Natur.474..620P|doi=10.1038/nature10175|display-authors=etal|s2cid=4400807}}</ref><ref name="esa.037PG">{{cite web|url=http://www.esa.int/esaSC/SEMSZ2037PG_index_0.html|title=''Cassini'' samples the icy spray of Enceladus' water plumes|date=2011|work=ESA|access-date=July 24, 2012|archive-date=August 2, 2012|archive-url=https://web.archive.org/web/20120802134920/http://www.esa.int/esaSC/SEMSZ2037PG_index_0.html|url-status=live}}</ref> precum și substanțe organice mai mari, cum ar fi benzenul (C<sub>6</sub>H<sub>6</sub>)<ref>{{cite journal|last1=Magee|last2=Waite, Jr.|first1=B. A.|first2=Jack Hunter|date=March 24, 2017|title=Neutral Gas Composition of Enceladus' Plume – Model Parameter Insights from Cassini-INMS|url=https://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2017/pdf/2974.pdf|journal=Lunar and Planetary Science XLVIII|issue=1964|page=2974|bibcode=2017LPI....48.2974M|access-date=September 16, 2017|archive-date=August 30, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210830234209/https://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2017/pdf/2974.pdf|url-status=live}}</ref> și [[Compus organic|compuși organici macromoleculari complecși]] de până la 200 de [[Masă atomică|unități de masă atomică]]<ref name="Postberg et al. 20182">{{cite journal|author=Postberg, Frank|date=June 27, 2018|title=Macromolecular organic compounds from the depths of Enceladus|journal=[[Nature (journal)|Nature]]|volume=558|issue=7711|pages=564–568|pmid=29950623|pmc=6027964|bibcode=2018Natur.558..564P|doi=10.1038/s41586-018-0246-4|display-authors=etal}}</ref><ref name="NASA-20180627">{{cite web|url=https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7174|title=Complex Organics Bubble up from Enceladus|date=June 27, 2018|first1=Gretchen|last2=Brown|last3=Wendel|last4=Bauer|first2=Dwayne|first3=JoAnna|first4=Markus|work=NASA/JPL|last1=McCartney|access-date=June 27, 2018|archive-date=January 5, 2019|archive-url=https://web.archive.org/web/20190105232840/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7174|url-status=live}}</ref> și cel puțin 15 atomi de carbon în mărime.<ref>{{cite web|url=https://www.space.com/41005-saturn-moon-enceladus-complex-organic-molecules.html?|title=Saturn Moon Enceladus Is First Alien 'Water World' with Complex Organics|date=June 27, 2018|work=Space.com|last=Choi|first=Charles Q.|access-date=September 6, 2019|archive-date=July 15, 2019|archive-url=https://web.archive.org/web/20190715071821/https://www.space.com/41005-saturn-moon-enceladus-complex-organic-molecules.html|url-status=live}}</ref>

[[Spectrometrie de masă|Spectrometrul de masă]] a detectat [[Hidrogen|hidrogen molecular]] (H<sub>2</sub>) care se afla în „dezechilibru termodinamic” cu celelalte componente<ref>{{Cite news|title=NASA Finds Ingredients For Life Spewing Out Of Saturn's Icy Moon Enceladus|url=http://www.ndtv.com/world-news/nasa-finds-ingredients-for-life-spewing-out-of-saturns-icy-moon-enceladus-1681326|work=NDTV.com|access-date=April 14, 2017|archive-date=April 14, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170414110958/http://www.ndtv.com/world-news/nasa-finds-ingredients-for-life-spewing-out-of-saturns-icy-moon-enceladus-1681326|url-status=live}}</ref> și a găsit urme de [[amoniac]] (NH<sub>3</sub>).<ref name="jpl.2238">{{cite web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/features.cfm?feature=2238|title=Saturnian Moon Shows Evidence of Ammonia|date=July 22, 2009|work=NASA/JPL|access-date=March 21, 2010|archive-date=June 22, 2010|archive-url=https://web.archive.org/web/20100622101501/http://www.jpl.nasa.gov/news/features.cfm?feature=2238|url-status=live}}</ref>

Un model sugerează că oceanul sărat al lui Enceladus (-Na, -Cl, -CO<sub>3</sub>) are un [[pH]] alcalin de 11 până la 12.<ref name="pH 2015">{{cite journal|last1=R. Glein|last2=Baross|first1=Christopher|first2=John A.|date=April 16, 2015|title=The pH of Enceladus' ocean|journal=Geochimica et Cosmochimica Acta|volume=162|pages=202–19|bibcode=2015GeCoA.162..202G|doi=10.1016/j.gca.2015.04.017|display-authors=etal|arxiv=1502.01946|s2cid=119262254}}</ref><ref name="Glein 2015">{{cite conference|last1=Glein|last2=Baross|first1=C. R.|first2=J. A.|date=March 26, 2015|conference=46th Lunar and Planetary Science Conference 2015|title=The chemistry of Enceladus' ocean from a convergence of Cassini data and theoretical geochemistry|url=http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/1685.pdf|access-date=September 27, 2015|display-authors=etal|archive-date=March 4, 2016|archive-url=https://web.archive.org/web/20160304050237/http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/1685.pdf|url-status=live}}</ref> pH-ul ridicat este interpretat ca fiind o consecință a [[Serpentinit|serpentinizării]] rocii condritice care duce la generarea de H<sub>2</sub>, o substanță geochimică, sursă de energie care ar putea sprijini atât sinteza abiotică, cât și biologică a moleculelor organice, cum ar fi cele care au fost detectate în penele lui Enceladus.<ref name="pH 2015" /><ref name="Wall">{{cite news|title=Ocean on Saturn Moon Enceladus May Have Potential Energy Source to Support Life|url=http://www.space.com/29334-enceladus-ocean-energy-source-life.html|first=Mike|last=Wall|date=May 7, 2015|work=Space.com|access-date=May 8, 2015|archive-date=August 20, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210820112512/https://www.space.com/29334-enceladus-ocean-energy-source-life.html|url-status=live}}</ref>

În 2019, s-au efectuat analize suplimentare ale caracteristicilor spectrale ale boabelor de gheață din penelele în erupție ale lui Enceladus. Studiul a constatat că [[Amină|aminele]] purtătoare de azot și de oxigen erau probabil prezente, cu implicații semnificative pentru disponibilitatea [[Aminoacid|aminoacizilor]] în oceanul intern. Cercetătorii au sugerat că compușii de pe Enceladus ar putea fi precursori pentru „compuși organici relevanți din punct de vedere biologic”.<ref>{{Cite journal|last1=Khawaja|last2=Postberg|last3=Hillier|last4=Klenner|last5=Kempf|last6=Nölle|last7=Reviol|last8=Zou|last9=Srama|first1=N.|first2=F.|first3=J.|first4=F.|first5=S.|first6=L.|first7=R.|first8=Z.|first9=R.|date=2019-11-11|title=Low-mass nitrogen-, oxygen-bearing, and aromatic compounds in Enceladean ice grains|journal=Monthly Notices of the Royal Astronomical Society|volume=489|issue=4|pages=5231–5243|language=en|issn=0035-8711|doi=10.1093/mnras/stz2280|doi-access=free}}</ref><ref>{{Cite web|url=https://www.space.com/saturn-moon-enceladus-organic-compounds-in-plumes.html|title=Organic Compounds Found in Plumes of Saturn's Icy Moon Enceladus|date=October 3, 2019|first1=Chelsea Gohd 2019-10-03T11:44:44Z|last2=Astronomy|language=en|last1=Science|website=Space.com|access-date=2019-10-03|archive-date=October 3, 2019|archive-url=https://web.archive.org/web/20191003205820/https://www.space.com/saturn-moon-enceladus-organic-compounds-in-plumes.html|url-status=live}}</ref>

=== Posibile surse de căldură ===
În timpul zborului din 14 iulie 2005, spectrometrul cu infraroșu compus (CIRS) a găsit o regiune caldă în apropierea polului sud. Temperaturile din această regiune au variat între 85 și 90 K, cu zone mici arătând până la 157 K (−116 °C), mult prea calde pentru a fi explicate prin încălzirea solară, ceea ce indică faptul că părți ale regiunii polare de sud sunt încălzite din interioril lui Enceladus. Prezența unui ocean subteran sub regiunea polară de sud este acum acceptată,<ref name="Showman 2013">{{cite journal|last1=Showman|last2=Han|first1=Adam P.|first2=Lijie|date=November 2013|title=The effect of an asymmetric core on convection in Enceladus' ice shell: Implications for south polar tectonics and heat flux <!-- original "in press" title: The hemispheric dichotomy of surface tectonics and heat flux on Enceladus -->|journal=Geophysical Research Letters|volume=40|issue=21|pages=5610–14|bibcode=2013GeoRL..40.5610S<!-- original "in press" url: http://www.lpl.arizona.edu/~showman/publications/enceltopo.pdf -->|doi=10.1002/2013GL057149|display-authors=etal|citeseerx=10.1.1.693.2896|s2cid=52406337}}</ref> dar nu poate explica sursa căldurii, cu un flux de căldură estimat de 200 mW/m<sup>2</sup>, care este de aproximativ 10 ori mai mare decât doar cel din încălzirea radiogenă.<ref name="heat flux 2016">{{cite conference|last1=Kamata|last2=Nimmo|first1=S.|first2=F.|date=March 21, 2016|conference=47th Lunar and Planetary Science Conference|title=INTERIOR THERMAL STATE OF ENCELADUS INFERRED FROM THE VISCOELASTIC STATE OF ITS ICY SHELL|url=http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2016/pdf/1097.pdf|publisher=Lunar and Planetary Institute|access-date=May 4, 2016|archive-date=March 25, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170325214337/http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2016/pdf/1097.pdf|url-status=live}}</ref>
[[File:Jet_Spots_in_Tiger_Stripes_PIA10361.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Jet_Spots_in_Tiger_Stripes_PIA10361.jpg|stanga|miniatura|201x201px|Hartă termică a fracturilor polare de sud, numite „dungi de tigru”]]
Au fost propuse mai multe explicații pentru temperaturile ridicate observate și penelele rezultate, inclusiv ventilarea dintr-un rezervor subteran de apă lichidă, [[Sublimare|sublimarea]] gheții,<ref name="DPS meeting #45">{{cite journal|last1=Howell|last2=Goguen|first1=Robert R.|first2=J. D.|date=2013|title=Enceladus Near-Fissure Surface Temperatures|journal=American Astronomical Society|volume=45|pages=416.01|bibcode=2013DPS....4541601H|display-authors=etal}}</ref> decompresia și disociarea [[Clatrat|clatraților]] și încălzirea prin creșterea disipării viscoase,<ref name="spencer 2014">{{cite conference|last1=Abramov|last2=Spencer|first1=O.|first2=John R.|date=March 17–21, 2014|conference=45th Lunar and Planetary Science Conference 2014|title=New Models of Endogenic Heat from Enceladus' South Polar Fractures|url=http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2014/eposter/2878.pdf|publisher=LPSC|access-date=April 10, 2014|archive-date=April 13, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140413125607/http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2014/eposter/2878.pdf|url-status=live}}</ref> dar o explicație completă a tuturor surselor de căldură care provoacă puterea termică observată a lui Enceladus nu a fost încă stabilită.

Încălzirea în Enceladus a avut loc prin diferite mecanisme încă de la formarea sa. [[Radioactivitate|Dezintegrarea radioactivă]] din nucleul său ar fi putut să-l fi încălzit inițial,<ref name="A Hot Start on Enceladus">{{cite web|url=http://www.astrobio.net/pressrelease/2269/a-hot-start-on-enceladus|title=A Hot Start on Enceladus|date=March 14, 2007|work=Astrobio.net|access-date=March 21, 2010|archive-date=May 28, 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20200528215014/https://www.astrobio.net/enceladus/a-hot-start-on-enceladus/|url-status=live}}</ref> dându-i un nucleu cald și un ocean subteran, care acum este menținut deasupra temperaturii îngheț printr-un mecanism neidentificat. Modelele geofizice indică faptul că [[Încălzire mareică|încălzirea mareică]] este o sursă principală de căldură, poate ajutată de dezintegrarea radioactivă și de unele [[Reacție exotermă|reacții chimice care produc căldură]].<ref name="15 gigawatts">{{cite news|title=Cassini Finds Enceladus is a Powerhouse|url=http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/whycassini/cassini20110307.html|date=March 7, 2011|work=NASA|access-date=April 7, 2014|archive-date=April 6, 2013|archive-url=https://web.archive.org/web/20130406151941/http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/whycassini/cassini20110307.html|url-status=live}}</ref><ref name="sd.001237">{{cite journal|last1=Shoji|last2=Hussmann|first1=D.|first2=H.|date=March 14, 2014|title=Non-steady state tidal heating of Enceladus|journal=Icarus|volume=235|pages=75–85|bibcode=2014Icar..235...75S|doi=10.1016/j.icarus.2014.03.006|display-authors=etal}}</ref><ref name="areps.41">{{cite journal|last1=Spencer|last2=Nimmo|first1=John R.|first2=Francis|date=May 2013|title=Enceladus: An Active Ice World in the Saturn System|journal=Annual Review of Earth and Planetary Sciences|volume=41|pages=693–717|bibcode=2013AREPS..41..693S|doi=10.1146/annurev-earth-050212-124025|s2cid=140646028}}</ref><ref name="icarus.226.1">{{cite journal|last1=Běhounková|last2=Tobie|first1=Marie|first2=Gabriel|date=September–October 2013|title=Impact of tidal heating on the onset of convection in Enceladus's ice shell|journal=Icarus|volume=226|issue=1|pages=898–904|bibcode=2013Icar..226..898B|doi=10.1016/j.icarus.2013.06.033|display-authors=etal}}</ref> Un studiu din 2007 a prezis că căldura internă a lui Enceladus, dacă este generată de forțele maricer, nu ar putea fi mai mare de 1,1 gigawați,<ref name="EPSC 2013">{{cite conference|last=Spencer|first=John R.|date=2013|conference=European Planetary Science Congress 2013|title=Enceladus Heat Flow from High Spatial Resolution Thermal Emission Observations|url=http://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2013/EPSC2013-840-1.pdf|publisher=EPSC Abstracts|access-date=April 7, 2014|archive-date=April 8, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140408230424/http://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2013/EPSC2013-840-1.pdf|url-status=live}}</ref> dar datele de la spectrometrul în infraroșu al terenului polar de sud de la ''Cassini'' pe parcursul a 16 luni indică faptul că puterea generată de căldură internă este de aproximativ 4,7 gigawați<ref name="EPSC 2013" /> și sugerează că este în [[echilibru termic]].<ref name="VIMS_PR2">{{cite web|url=http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/cassini-083005.html|title=Cassini Finds Enceladus Tiger Stripes Are Really Cubs|date=August 30, 2005|work=NASA|access-date=April 3, 2014|archive-date=April 7, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140407100640/http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/cassini-083005.html|url-status=live}}</ref><ref name="nature.7163">{{cite journal|last1=Spitale|last2=Porco|first1=J. N.|first2=Carolyn C.|date=2007|title=Association of the jets of Enceladus with the warmest regions on its south-polar fractures|journal=Nature|volume=449|issue=7163|pages=695–7|pmid=17928854|bibcode=2007Natur.449..695S|doi=10.1038/nature06217|s2cid=4401321}}</ref>

Randamentul de putere observat de 4,7 gigawați este dificil de explicat doar din încălzirea mareică, așa că principala sursă de căldură rămâne un mister.<ref name="15 gigawatts" /> Majoritatea oamenilor de știință cred că fluxul de căldură observat al lui Enceladus nu este suficient pentru a menține oceanul subteran și, prin urmare, orice ocean subteran trebuie să fie o rămășiță a unei perioade de excentricitate mai mare și încălzire mare, sau căldura este produsă printr-un alt mecanism.<ref name="icarus.188.2">{{cite journal|last1=Meyer|last2=Wisdom|first1=J.|first2=Jack|date=2007|title=Tidal heating in Enceladus|journal=Icarus|volume=188|issue=2|pages=535–9|bibcode=2007Icar..188..535M|doi=10.1016/j.icarus.2007.03.001|citeseerx=10.1.1.142.9123}}</ref><ref name="Roberts2008">{{cite journal|last1=Roberts|last2=Nimmo|first1=J. H.|first2=Francis|date=2008|title=Tidal heating and the long-term stability of a subsurface ocean on Enceladus|journal=Icarus|volume=194|issue=2|pages=675–689|bibcode=2008Icar..194..675R|doi=10.1016/j.icarus.2007.11.010}}</ref>

==== Încălzire mareică ====
[[Încălzire mareică|Încălzirea mareică]] are loc prin procesele de frecare mareică: energia orbitală și de rotație sunt disipate sub formă de căldură în scoarța unui obiect. În plus, în măsura în care mareele produc căldură de-a lungul fracturilor, [[Librație|librația]] poate afecta amploarea și distribuția unei astfel de încălziri prin creșterea disipării viscoase, a mareelor.<ref name="Harvard 2008">{{cite journal|last1=Hurford|last2=Bruce|first1=Terry|first2=B.|year=2008|title=Implications of Spin-orbit Librations on Enceladus|journal=American Astronomical Society, DPS Meeting #40, #8.06|volume=40|pages=8.06|bibcode=2008DPS....40.0806H}}</ref> Disiparea mareică a scoarței de gheață a lui Enceladus este semnificativă, deoarece Enceladus are un ocean subteran. O simulare pe computer care a folosit date de la ''Cassini'' a fost publicată în noiembrie 2017 și indică faptul că căldura de frecare de la fragmentele de rocă care alunecă din nucleul permeabil și fragmentat al lui Enceladus ar putea menține oceanul subteran cald până la miliarde de ani.<ref>{{cite web|url=https://www.space.com/38679-saturn-moon-enceladus-warm-churning-insides.html|title=Saturn Moon Enceladus' Churning Insides May Keep Its Ocean Warm|date=November 6, 2017|work=Space.com|last=Choi|first=Charles Q.|access-date=September 6, 2019|archive-date=July 31, 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20200731010505/https://www.space.com/38679-saturn-moon-enceladus-warm-churning-insides.html|url-status=live}}</ref><ref>[https://phys.org/news/2017-11-ocean-moon-enceladus-billions-years.html Heating ocean moon Enceladus for billions of years] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20171108035537/https://phys.org/news/2017-11-ocean-moon-enceladus-billions-years.html|date=November 8, 2017}}. ''PhysOrg''. November 6, 2017.</ref><ref>{{cite journal|last1=Choblet|last2=Tobie|last3=Sotin|last4=Běhounková|last5=Čadek|last6=Postberg|last7=Souček|first1=Gaël|first2=Gabriel|first3=Christophe|first4=Marie|first5=Ondřej|first6=Frank|first7=Ondřej|year=2017|title=Powering prolonged hydrothermal activity inside Enceladus|journal=Nature Astronomy|volume=1|issue=12|pages=841–847|bibcode=2017NatAs...1..841C|doi=10.1038/s41550-017-0289-8|s2cid=134008380}}</ref> Se crede că, dacă Enceladus ar fi avut o orbită mai excentrică în trecut, forțele mareice mai mari ar putea fi suficiente pentru a menține un ocean subteran, astfel încât o mărire periodică a [[Excentricitate orbitală|excentricității]] ar putea menține un ocean subteran care își schimbă periodic dimensiunea.<ref name="Roberts20082">{{cite journal|last1=Roberts|last2=Nimmo|first1=J. H.|first2=Francis|date=2008|title=Tidal heating and the long-term stability of a subsurface ocean on Enceladus|journal=Icarus|volume=194|issue=2|pages=675–689|bibcode=2008Icar..194..675R|doi=10.1016/j.icarus.2007.11.010}}</ref> O analiză mai recentă a susținut că „un model al dungilor de tigru sub formă de fante îndoite în sensul mareelor care se află pe învelișul de gheață poate explica simultan persistența erupțiilor prin ciclul mareelor, decalajul de fază și randametul puterii total al terenului cu dungi de tigru. sugerând în același timp că erupțiile sunt menținute pe perioade geologice.”<ref name="Kite 3972–39752">{{cite journal|last1=Kite|last2=Rubin|first1=Edwin S.|first2=Allan M.|date=January 29, 2016|title=Sustained eruptions on Enceladus explained by turbulent dissipation in tiger stripes|journal=Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America|volume=113|issue=15|pages=3972–3975|pmid=27035954|pmc=4839467|bibcode=2016PNAS..113.3972K|doi=10.1073/pnas.1520507113|arxiv=1606.00026|doi-access=free}}</ref> Modelele anterioare sugerează că perturbațiile rezonante ale lui Dione ar putea oferi modificările periodice necesare de excentricitate pentru a menține oceanul subteran al lui Enceladus, dacă oceanul conține o cantitate substanțială de [[amoniac]]. Suprafața lui Enceladus indică faptul că întregul satelit a experimentat perioade de flux de căldură mărit în trecut.<ref name="grl.052736">{{cite journal|last1=Bland|last2=Singer|first1=M. T.|first2=Kelsi N.|date=2012|title=Enceladus' extreme heat flux as revealed by its relaxed craters|journal=Geophysical Research Letters|volume=39|issue=17|pages=n/a|bibcode=2012GeoRL..3917204B|doi=10.1029/2012GL052736|display-authors=etal|s2cid=54889900|doi-access=free}}</ref>

==== Încălzire radiogenă ====
Modelul de încălzire „început fierbinte” sugerează că Enceladus a început ca gheață și rocă care conțineau [[Radioizotop|izotopi radioactivi]] cu durată scurtă de dezintegrare de [[Aluminiu-26|aluminiu]], [[Fier-60|fier]] și [[Mangan-60|mangan]]. Au fost apoi produse cantități enorme de căldură pe măsură ce acești izotopi s-au dezintegrat timp de aproximativ 7 milioane de ani, ducând la consolidarea materialuluide rocă la nucleu, înconjurat de o coajă de gheață. Deși căldura de la radioactivitate ar scădea în timp, combinația dintre radioactivitate și forțele mareice de la tragerea gravitațională a lui Saturn ar putea împiedica înghețarea oceanului de sub suprafață.<ref name="A Hot Start on Enceladus2">{{cite web|url=http://www.astrobio.net/pressrelease/2269/a-hot-start-on-enceladus|title=A Hot Start on Enceladus|date=March 14, 2007|work=Astrobio.net|access-date=March 21, 2010|archive-date=May 28, 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20200528215014/https://www.astrobio.net/enceladus/a-hot-start-on-enceladus/|url-status=live}}</ref> Rata de încălzire radiogenă actuală este de 3,2 × 10<sup>15</sup> erg/s (sau 0,32 gigawați), presupunând că Enceladus are o compoziție de gheață, fier și materiale de silicați. Încălzirea din izotopii radioactivi cu viață lungă [[uraniu-238]], [[uraniu-235]], [[toriu-232]] și [[potasiu-40]] în interiorul lui Enceladus ar adăuga 0,3 gigawați la fluxul de căldură observat.<ref name="15 gigawatts2">{{cite news|title=Cassini Finds Enceladus is a Powerhouse|url=http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/whycassini/cassini20110307.html|date=March 7, 2011|work=NASA|access-date=April 7, 2014|archive-date=April 6, 2013|archive-url=https://web.archive.org/web/20130406151941/http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/whycassini/cassini20110307.html|url-status=live}}</ref> Prezența oceanului subteran adânc al lui Enceladus sugerează un flux de căldură de ~10 ori mai mare decât cel de la încălzirea radiogenă în nucleul de silicați.<ref name="perry28462">{{cite conference|last1=Perry|last2=Teolis|last3=Grimes|first1=M. E.|first2=Ben D.|first3=J.|date=March 21, 2016|conference=47th Lunar and Planetary Science Conference|page=2846|title=Direct Measurement of the Velocity of the Enceladus Vapor Plumes|url=http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2016/pdf/2846.pdf|place=The Woodlands, Texas|access-date=May 4, 2016|display-authors=etal|archive-date=May 30, 2016|archive-url=https://web.archive.org/web/20160530112411/http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2016/pdf/2846.pdf|url-status=live}}</ref>

==== Factori chimici ====
Deoarece nu a fost găsit inițial [[amoniac]] în materialul ventilat de către INMS sau UVIS, care ar putea acționa ca un antigel, s-a crezut că o astfel de cameră încălzită și presurizată ar fi formată din apă lichidă aproape pură, cu o temperatură de cel puțin 270 K (−3 °C), deoarece apa pură necesită mai multă [[energie]] pentru a se topi.

În iulie 2009, s-a anunțat că au fost găsite urme de amoniac în penaj în timpul zborurilor din iulie și octombrie 2008.<ref name="jpl.22382">{{cite web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/features.cfm?feature=2238|title=Saturnian Moon Shows Evidence of Ammonia|date=July 22, 2009|work=NASA/JPL|access-date=March 21, 2010|archive-date=June 22, 2010|archive-url=https://web.archive.org/web/20100622101501/http://www.jpl.nasa.gov/news/features.cfm?feature=2238|url-status=live}}</ref><ref name="NAT-20090723-JHW">{{cite journal|last1=Waite, Jr.|last2=Lewis|first1=Jack Hunter|first2=W. S.|date=July 23, 2009|title=Liquid water on Enceladus from observations of ammonia and 40 Ar in the plume|journal=[[Nature (journal)|Nature]]|volume=460|issue=7254|pages=487–490|bibcode=2009Natur.460..487W|doi=10.1038/nature08153|display-authors=etal|s2cid=128628128}}</ref> Reducerea punctului de îngheț al apei cu [[amoniac]] ar permite, de asemenea, degajarea gazului și o [[Presiune parțială|presiune a gazului]]<ref name="ucl.84452">{{cite journal|last=Fortes|first=A. D.|date=2007|title=Metasomatic clathrate xenoliths as a possible source for the south polar plumes of Enceladus|url=http://discovery.ucl.ac.uk/84452/|journal=Icarus|volume=191|issue=2|pages=743–8|bibcode=2007Icar..191..743F|doi=10.1016/j.icarus.2007.06.013|access-date=April 8, 2014|archive-date=March 23, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170323185017/http://discovery.ucl.ac.uk/84452/|url-status=dead}}</ref> mai mare și mai puțină căldură necesară pentru alimentarea penelor de apă.<ref name="ammonia">{{cite journal|last1=Shin|last2=Kumar|first1=Kyuchul|first2=Rajnish|date=September 11, 2012|title=Ammonia clathrate hydrates as new solid phases for Titan, Enceladus, and other planetary systems|journal=Proceedings of the National Academy of Sciences of the USA|volume=109|issue=37|pages=14785–90|pmid=22908239|pmc=3443173|bibcode=2012PNAS..10914785S|doi=10.1073/pnas.1205820109|display-authors=etal|doi-access=free}}</ref> Stratul de sub suprafață care încălzește gheața de suprafață ar putea fi o suspensie de amoniac-apă la temperaturi de până la 170 K (−103 °C) și, prin urmare, este necesară mai puțină energie pentru a produce activitatea penelor. Cu toate acestea, fluxul de căldură observat de 4,7 gigawați este suficient pentru a alimenta [[Criovulcan|criovulcanismul]] fără prezența amoniacului.<ref name="EPSC 20132">{{cite conference|last=Spencer|first=John R.|date=2013|conference=European Planetary Science Congress 2013|title=Enceladus Heat Flow from High Spatial Resolution Thermal Emission Observations|url=http://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2013/EPSC2013-840-1.pdf|publisher=EPSC Abstracts|access-date=April 7, 2014|archive-date=April 8, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140408230424/http://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2013/EPSC2013-840-1.pdf|url-status=live}}</ref><ref name="ammonia" />

== Formă și mărime ==
Enceladus este un satelit relativ mic compus din gheață și rocă.<ref>{{cite web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2007-025|title=A Hot Start Might Explain Geysers on Enceladus|date=March 12, 2007|work=NASA/JPL|access-date=January 12, 2015|archive-date=November 13, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20141113071550/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2007-025|url-status=live}}</ref> Are formă de [[elipsoid]] scalen; diametrele sale, calculate din imaginile făcute de instrumentul ISS (Imaging Science Subsystem) de pe ''Cassini'', sunt de 513 km între polii sub- și anti-saturnieni, 503 km între emisfera anterioară și cea posterioară și 497 km între polul nord și cel sud. Enceladus are doar o șeptime din diametrul [[Luna|Lunii]] Pământului. Ocupă locul al șaselea atât ca masă, cât și ca mărime între sateliții lui Saturn, după [[Titan (satelit)|Titan]] (5.150 km), [[Rhea (satelit)|Rhea]] (1.530 km), [[Iapetus (satelit)|Iapetus]] (1.440 km), [[Dione (satelit)|Dione]] (1.120 km) și [[Tethys (satelit)|Tethys]] (1.050 km).<ref>{{cite web|url=http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/saturniansatfact.html|title=Saturnian Satellite Fact Sheet|publisher=NASA|date=October 13, 2015|work=Planetary Factsheets|access-date=July 15, 2016|archive-date=April 30, 2010|archive-url=https://web.archive.org/web/20100430122034/http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/saturniansatfact.html|url-status=live}}</ref><ref name="Thomas2007">{{cite journal|last1=Thomas|last2=Burns|first1=P. C.|first2=J. A.|date=2007|title=Shapes of the saturnian icy satellites and their significance|journal=Icarus|volume=190|issue=2|pages=573–584|bibcode=2007Icar..190..573T|doi=10.1016/j.icarus.2007.03.012|display-authors=etal}}</ref><gallery mode="packed" heights="200">
Fișier:Titan and Enceladus.jpg|alt=Enceladus transiting the moon Titan|Enceladus [[Tranzit astronomic|tranzitând]] satelitul [[Titan (satelit)|Titan]]
Fișier:Enceladus_size_corrected.png|alt=Size comparison of Earth, the Moon, and Enceladus|Comparația mărimilor [[Pământ|Pământului]], [[Luna|Lunii]] și a lui Enceladus
Fișier:Enceladus moon to scale-PIA07724.jpg|alt=A size comparison of Enceladus against the British Isles.|O comparație a mărimilor lui Enceladus cu [[Insulele Britanice]].
</gallery>

== Origine ==

=== Paradoxul Mimas–Enceladus ===
[[Mimas (satelit)|Mimas]], cel mai interior dintre sateliții rotunzi ai lui Saturn și direct interior lui Enceladus, este un corp mort din punct de vedere geologic, chiar dacă ar trebui să simtă forțe mareice mai puternice decât Enceladus. Acest paradox aparent poate fi explicat parțial prin proprietățile dependente de temperatură ale gheții (principalul constituent al interioarelor lui Mimas și Enceladus). Încălzirea curentă pe unitatea de masă este dată de formula

: <math>q_{mar}=\frac{63\rho n^{5} r^{4} e^{2}}{38\mu Q},</math>

unde ''ρ'' este densitatea (masei) satelitului, ''n'' este mișcarea sa orbitală medie, ''r'' este raza satelitului, ''e'' este [[Excentricitate orbitală|excentricitatea orbitală]] a satelitului, ''μ'' este modulul de creștere a disipării viscoase și ''Q'' este [[factorul de disipare]] adimensional. Pentru o aproximare la aceeași temperatură, valoarea așteptată a ''q<sub>mar</sub>'' pentru Mimas este de aproximativ 40 de ori mai mare decât cea a lui Enceladus. Cu toate acestea, parametrii materiali ''μ'' și ''Q'' sunt dependenți de temperatură. La temperaturi ridicate (aproape de punctul de topire), ''μ'' și ''Q'' sunt scăzuți, astfel încât încălzirea mareică este ridicată. Modelarea sugerează că pentru Enceladus, atât o stare termică „de bază” cu energie scăzută, cu un [[gradient de temperatură |gradient intern de temperatură]] redus, cât și o stare termică „crescută” de înaltă energie, cu un gradient de temperatură semnificativ și convecție consecventă (activitate geologică endogenă), odată stabilită, ar fi stabilă. Pentru Mimas, se așteaptă ca doar o stare cu energie scăzută să fie stabilă, în ciuda faptului că este mai aproape de Saturn. Deci modelul prezice o stare de temperatură internă scăzută pentru Mimas (valorile lui ''μ'' și ''Q'' sunt ridicate), dar o posibilă stare de temperatură mai mare pentru Enceladus (valorile lui ''μ'' și ''Q'' sunt scăzute).<ref name="asr.013">{{cite journal|last=Czechowski|first=Leszek|date=2006|title=Parameterized model of convection driven by tidal and radiogenic heating|journal=Advances in Space Research|volume=38|issue=4|pages=788–93|bibcode=2006AdSpR..38..788C|doi=10.1016/j.asr.2005.12.013}}</ref> Sunt necesare informații istorice suplimentare pentru a explica modul în care Enceladus a intrat pentru prima dată în starea de energie înaltă (de exemplu,mai multă [[încălzire radiogenă]] sau o orbită mai excentrică în trecut).<ref name="aj.752">{{cite journal|last1=Lainey|last2=Karatekin|first1=Valery|first2=Ozgur|date=May 22, 2012|title=Strong tidal dissipation in Saturn and constraints on Enceladus' thermal state from astrometry|journal=The Astrophysical Journal|volume=752|issue=1|page=14|bibcode=2012ApJ...752...14L|doi=10.1088/0004-637X/752/1/14|display-authors=etal|arxiv=1204.0895|s2cid=119282486}}</ref>

Densitatea semnificativ mai mare a lui Enceladus față de Mimas (1,61 față de 1,15 g/cm<sup>3</sup>), implicând un conținut mai mare de rocă și mai multă încălzire radiogenă în istoria sa timpurie, a fost, de asemenea, citată ca un factor important în rezolvarea paradoxului Mimas.<ref name="Cowen2006">{{cite journal|last=Cowen|first=Ron|date=April 15, 2006|title=The Whole Enceladus: A new place to search for life in the outer solar system|url=http://www.phschool.com/science/science_news/articles/whole_enceladus.html|journal=[[Science News]]|volume=169|issue=15|pages=282–284|jstor=4019332|doi=10.2307/4019332|access-date=April 8, 2014|archive-date=April 8, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140408215644/http://www.phschool.com/science/science_news/articles/whole_enceladus.html|url-status=live}}</ref>

S-a sugerat că, pentru ca un satelit de gheață de dimensiunea lui Mimas sau Enceladus să intre într-o „stare crescută” de încălzire și convecție mareică, ar trebui să intre într-o rezonanță orbitală înainte de a pierde prea mult din căldura sa internă primordială. Deoarece Mimas, fiind mai mic, s-ar răci mai rapid decât Enceladus, fereastra sa de oportunitate pentru inițierea convecției conduse de rezonanța orbitală ar fi fost considerabil mai scurtă.<ref name="Czechowski2014">{{Cite journal|last=Czechowski|first=L.|date=December 2014|title=Some remarks on the early evolution of Enceladus|journal=[[Planetary and Space Science]]|volume=104|pages=185–99|bibcode=2014P&SS..104..185C|doi=10.1016/j.pss.2014.09.010}}</ref>

=== Ipoteza Proto-Enceladus ===
Enceladus pierde masă cu o rată de 200 kg/secundă. Dacă pierderea de masă la această rată a continuat timp de 4,5 miliarde de ani, satelitul ar fi pierdut aproximativ 30% din masa sa inițială. O valoare similară se obține presupunând că densitățile inițiale ale lui Enceladus și Mimas au fost egale.<ref name="Czechowski20142">{{Cite journal|last=Czechowski|first=L.|date=December 2014|title=Some remarks on the early evolution of Enceladus|journal=[[Planetary and Space Science]]|volume=104|pages=185–99|bibcode=2014P&SS..104..185C|doi=10.1016/j.pss.2014.09.010}}</ref> Aceasta sugerează că tectonica din regiunea polară de sud este probabil legată în principal de subsidența și subducția asociată cauzate de procesul de pierdere de masă.<ref>Czechowski L. (2015) Mass loss as a driving mechanism of tectonics of Enceladus. 46th Lunar and Planetary Science Conference 2030.pdf.</ref>

=== Data formării ===
În 2016, un studiu despre modul în care ar fi trebuit să se schimbe orbitele sateliților lui Saturn din cauza efectelor mareelor a sugerat că toți sateliții lui Saturn interiori lui Titan, inclusiv Enceladus (a cărui activitate geologică a fost folosită pentru a determina puterea efectelor mareelor asupra sateliților lui Saturn), ar putea să se fi format în urmă cu doar 100 de milioane de ani.<ref>{{cite web|url=http://www.astronomy.com/news/2016/03/moons-of-saturn-may-be-younger-than-the-dinosaurs|title=Moons of Saturn may be younger than the dinosaurs|date=March 25, 2016|author=SETI Institute|website=astronomy.com|access-date=March 30, 2016|archive-date=December 6, 2019|archive-url=https://web.archive.org/web/20191206163235/https://astronomy.com/news/2016/03/moons-of-saturn-may-be-younger-than-the-dinosaurs|url-status=live}}</ref> Un studiu ulterior din 2019 a estimat că oceanul are aproximativ un miliard de ani.<ref name="Anderson 2019">{{cite web|url=https://earthsky.org/space/enceladus-ocean-moon-habitability-right-age-to-support-life|title=Enceladus' ocean right age to support life|date=2019-07-17|last=Anderson|first=Paul Scott|website=EarthSky|access-date=2020-12-27|archive-date=January 18, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210118210418/https://earthsky.org/space/enceladus-ocean-moon-habitability-right-age-to-support-life|url-status=live}}</ref>

=== Locuibilitate potențială ===
[[File:PIA23175-SaturnMoon-Enceladus-ArtistConcept-20200224.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA23175-SaturnMoon-Enceladus-ArtistConcept-20200224.jpg|stanga|miniatura|220x220px|<div align="center">Enceladus (concept artistic; 24 februarie 2020)</div>]]
Enceladus aruncă pene de apă sărată cu granule de nisip bogat în oxid de siliciu,<ref name="Tobie 2015">{{cite journal|last=Tobie|first=Gabriel|date=March 12, 2015|title=Planetary science: Enceladus' hot springs|journal=Nature|volume=519|issue=7542|pages=162–3|pmid=25762276|bibcode=2015Natur.519..162T|doi=10.1038/519162a|s2cid=205084413|doi-access=free}}</ref> azot (în amoniac)<ref name="McKay 2014">{{cite journal|last1=McKay|last2=Anbar|last3=Porco|last4=Tsou|first1=Christopher P.|first2=Ariel D.|first3=Carolyn|first4=Peter|date=April 15, 2014|title=Follow the Plume: The Habitability of Enceladus|url=https://zenodo.org/record/1235251|journal=Astrobiology|volume=14|issue=4|pages=352–355|pmid=24684187|bibcode=2014AsBio..14..352M|doi=10.1089/ast.2014.1158|access-date=July 13, 2019|archive-date=July 31, 2020|display-authors=2|archive-url=https://web.archive.org/web/20200731003830/https://zenodo.org/record/1235251|url-status=live}}</ref> și molecule organice, inclusiv urme de hidrocarburi simple, cum ar fi [[Metan|metanul]] (CH<sub>4</sub>), [[Propan|propanul]] ({{chem|C|3|H|8}}), [[Acetilenă|acetilena]] ({{chem|C|2|H|2}}) și [[Formaldehidă|formaldehida]] ({{chem|C|H|2|O}}), care sunt molecule purtătoare de carbon..<ref name="space.51792">{{cite news|title=Seeds of Life Found Near Saturn|url=http://www.space.com/5179-seeds-life-saturn.html|first=Dave|last=Mosher|date=March 26, 2014|work=Space.com|access-date=April 9, 2014|archive-date=April 5, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140405071813/http://www.space.com/5179-seeds-life-saturn.html|url-status=live}}</ref><ref name="PR032620082">{{cite web|url=http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/cassini-20080326.html|title=Cassini Tastes Organic Material at Saturn's Geyser Moon|date=March 26, 2008|work=NASA|access-date=March 26, 2008|archive-date=July 20, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210720225341/https://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/cassini-20080326.html|url-status=live}}</ref><ref name="Space.com">{{cite web|url=http://www.space.com/29334-enceladus-ocean-energy-source-life.html|title=Ocean on Saturn Moon Enceladus May Have Potential Energy Source to Support Life|date=May 7, 2015|work=Space.com|author=Wall, Mike|access-date=August 15, 2015|archive-date=August 20, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210820112512/https://www.space.com/29334-enceladus-ocean-energy-source-life.html|url-status=live}}</ref> Acest lucru indică faptul că activitatea hidrotermală - o sursă de energie - poate fi activă în oceanul subteran al lui Enceladus.<ref name="Tobie 2015" /><ref name="hydrothermal vents">{{cite web|url=http://news.discovery.com/space/alien-life-exoplanets/potentially-life-giving-hydrothermal-activity-revealed-on-enceladus-150312.htm|title=Enceladus Has Potentially Life-Giving Hydrothermal Activity|date=March 12, 2015|work=Discovery News|author=O' Neill, Ian|access-date=August 15, 2015|archive-date=September 1, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150901010629/http://news.discovery.com/space/alien-life-exoplanets/potentially-life-giving-hydrothermal-activity-revealed-on-enceladus-150312.htm|url-status=live}}</ref> În plus, modelele indică<ref>Czechowski, L. (December 2014). "Some remarks on the early evolution of Enceladus". Planetary and Space Science. 104: 185–99. Bibcode:2014P&SS..104..185C. doi:10.1016/j.pss.2014.09.010.</ref> faptul că miezul mare de rocă este poros, permițând apei să curgă prin el, transferând căldură și substanțe chimice. A fost confirmat de observații și alte cercetări..<ref name="Spotts">{{cite news|title=Proposed NASA mission to Saturn moon: If there's life, we'll find it|url=http://www.csmonitor.com/Science/2015/0916/Proposed-NASA-mission-to-Saturn-moon-If-there-s-life-we-ll-find-it|first=Peter|last=Spotts|date=September 16, 2015|work=The Christian Science Monitor|access-date=September 27, 2015|archive-date=September 26, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150926033459/http://www.csmonitor.com/Science/2015/0916/Proposed-NASA-mission-to-Saturn-moon-If-there-s-life-we-ll-find-it|url-status=live}}</ref><ref name="Taubner EPSC 2015">{{cite conference|last1=Taubner|last2=Leitner|last3=Firneis|last4=Hitzenberger|first1=R.-S.|first2=J. J.|first3=M. G.|first4=R.|date=September 7, 2014|conference=European Planetary Science Congress 2014|title=Including Cassini's Gravity Measurements from the Flybys E9, E12, E19 into Interior Structure Models of Enceladus|url=http://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2014/EPSC2014-676.pdf|publisher=EPSC Abstracts|access-date=September 27, 2015|archive-date=September 28, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150928140602/http://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2014/EPSC2014-676.pdf|url-status=live}}</ref><ref>{{Cite web|url=http://meetingorganizer.copernicus.org/EGU2014/EGU2014-9492-1.pdf|title=Czechowski (2014). Enceladus: a cradle of life of the Solar System? Geophysical Research Abstracts Vol. 16, EGU2014-9492-1|access-date=August 2, 2017|archive-date=February 13, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150213091102/http://meetingorganizer.copernicus.org/EGU2014/EGU2014-9492-1.pdf|url-status=live}}</ref> Hidrogenul molecular (H<sub>2</sub>), o sursă geochimică de energie care poate fi [[Metabolism|metabolizată]] de microbii [[Metanogen|metanogeni]] pentru a furniza energie pentru viață, ar putea fi prezentă dacă, așa cum sugerează modelele, oceanul sărat al lui Enceladus are un pH alcalin din [[Serpentinit|serpentinizarea]] rocii condritice.<ref name="pH 20152">{{cite journal|last1=R. Glein|last2=Baross|first1=Christopher|first2=John A.|date=April 16, 2015|title=The pH of Enceladus' ocean|journal=Geochimica et Cosmochimica Acta|volume=162|pages=202–19|bibcode=2015GeCoA.162..202G|doi=10.1016/j.gca.2015.04.017|display-authors=etal|arxiv=1502.01946|s2cid=119262254}}</ref><ref name="Glein 20152">{{cite conference|last1=Glein|last2=Baross|first1=C. R.|first2=J. A.|date=March 26, 2015|conference=46th Lunar and Planetary Science Conference 2015|title=The chemistry of Enceladus' ocean from a convergence of Cassini data and theoretical geochemistry|url=http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/1685.pdf|access-date=September 27, 2015|display-authors=etal|archive-date=March 4, 2016|archive-url=https://web.archive.org/web/20160304050237/http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/1685.pdf|url-status=live}}</ref><ref name="Wall2">{{cite news|title=Ocean on Saturn Moon Enceladus May Have Potential Energy Source to Support Life|url=http://www.space.com/29334-enceladus-ocean-energy-source-life.html|first=Mike|last=Wall|date=May 7, 2015|work=Space.com|access-date=May 8, 2015|archive-date=August 20, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210820112512/https://www.space.com/29334-enceladus-ocean-energy-source-life.html|url-status=live}}</ref>

Prezența unui ocean sărat global intern, cu un mediu acvatic susținut de modele de circulație oceanică globală,<ref name="Spotts" /> cu o sursă de energie și compuși organici complecși<ref name="Postberg et al. 20183">{{cite journal|author=Postberg, Frank|date=June 27, 2018|title=Macromolecular organic compounds from the depths of Enceladus|journal=[[Nature (journal)|Nature]]|volume=558|issue=7711|pages=564–568|pmid=29950623|pmc=6027964|bibcode=2018Natur.558..564P|doi=10.1038/s41586-018-0246-4|display-authors=etal}}</ref> în contact cu nucleul de rocă al lui Enceladus,<ref name="Witze20143">{{Cite journal|last1=Witze|first1=A.|date=April 3, 2014|title=Icy Enceladus hides a watery ocean|url=http://www.nature.com/news/icy-enceladus-hides-a-watery-ocean-1.14985|journal=Nature|doi=10.1038/nature.2014.14985|access-date=September 4, 2015|archive-date=September 1, 2015|s2cid=131145017|archive-url=https://web.archive.org/web/20150901000636/http://www.nature.com/news/icy-enceladus-hides-a-watery-ocean-1.14985|url-status=live}}</ref><ref name="SCI-201404044">{{cite journal|last1=Iess|last2=Stevenson|last3=Parisi|last4=Hemingway|last5=Jacobson|last6=Lunine|last7=Nimmo|last8=Armstrong|last9=Asmar|first1=L.|first2=D. J.|first3=M.|first4=D.|first5=R.A.|first6=Jonathan I.|first7=F.|first8=J. W.|first9=S. W.|date=April 4, 2014|title=The Gravity Field and Interior Structure of Enceladus|url=https://authors.library.caltech.edu/45462/7/Iess-SM.pdf|journal=[[Science (journal)|Science]]|volume=344|number=6179|pages=78–80|pmid=24700854|bibcode=2014Sci...344...78I|doi=10.1126/science.1250551|access-date=July 13, 2019|archive-date=December 2, 2017|last10=Ducci|first10=M.|last11=Tortora|first11=P.|s2cid=28990283|archive-url=https://web.archive.org/web/20171202120709/https://authors.library.caltech.edu/45462/7/Iess-SM.pdf|url-status=live}}</ref><ref name="MckayPR">{{cite web|url=http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/enceladus-f20080326.html|title=A Perspective on Life on Enceladus: A World of Possibilities|date=March 26, 2008|work=NASA|access-date=September 15, 2011|archive-date=September 15, 2011|archive-url=https://web.archive.org/web/20110915162558/http://www.nasa.gov/mission_pages/cassini/media/enceladus-f20080326.html|url-status=live}}</ref> poate avansa studiul [[Astrobiologie|astrobiologiei]] și studiul [[Locuibilitate planetară|mediilor potențial locuibile]] pentru [[Viață extraterestră|viața extraterestră]] microbiană.<ref name="NASA-201404034">{{cite web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-103|title=NASA Space Assets Detect Ocean inside Saturn Moon|date=April 3, 2014|first1=Jane|last2=Bell|first2=Brian|work=NASA/JPL|last1=Platt|access-date=April 3, 2014|archive-date=April 3, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140403235224/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-103|url-status=live}}</ref><ref name="Ocean Apr 20142">{{cite news|title=Saturn's Enceladus moon hides 'great lake' of water|url=https://www.bbc.com/news/science-environment-26872184|first=Jonathan|last=Amos|date=April 3, 2014|work=BBC News|access-date=April 7, 2014|archive-date=February 11, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210211065656/https://www.bbc.com/news/science-environment-26872184|url-status=live}}</ref><ref name="Guardian-201404032">{{cite web|url=https://www.theguardian.com/science/2014/apr/03/ocean-enceladus-alien-life-water-saturn-moon|title=Ocean discovered on Enceladus may be best place to look for alien life|date=April 3, 2014|work=The Guardian|last=Sample|first=Ian|access-date=April 3, 2014|archive-date=April 4, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140404042504/http://www.theguardian.com/science/2014/apr/03/ocean-enceladus-alien-life-water-saturn-moon|url-status=live}}</ref><ref name="guardian">{{cite web|url=https://www.theguardian.com/science/2012/jul/29/alien-life-enceladus-saturn-moon|title=Enceladus: home of alien lifeforms?|date=July 29, 2012|first1=Robin|work=The Guardian|last1=McKie|access-date=August 16, 2015|archive-date=September 2, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150902011725/http://www.theguardian.com/science/2012/jul/29/alien-life-enceladus-saturn-moon|url-status=live}}</ref><ref name="Discover Magazine">{{cite web|url=http://blogs.discovermagazine.com/crux/2015/03/12/enceladus-oceans-life/|title=Warm Oceans on Saturn's Moon Enceladus Could Harbor Life|date=March 12, 2015|work=Discover Magazine|author=Coates, Andrew|access-date=August 15, 2015|archive-date=March 13, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150313104945/http://blogs.discovermagazine.com/crux/2015/03/12/enceladus-oceans-life/|url-status=live}}</ref><ref>[http://web.gps.caltech.edu/~jkirschvink/pdfs/Enceladus_OLEB_online_published_paper.pdf Habitability of Enceladus: Planetary Conditions for Life] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20180614085929/http://web.gps.caltech.edu/~jkirschvink/pdfs/Enceladus_OLEB_online_published_paper.pdf|date=June 14, 2018}}. (PDF) Christopher D. Parkinson, Mao-Chang Liang, Yuk L. Yung, and Joseph L. Kirschivnk. ''Origins of Life and Evolution of Biospheres'' April 10, 2008. {{doi|10.1007/s11084-008-9135-4}}</ref> Prezența unei game largi de compuși organici și amoniac indică sursa lor poate fi similară cu reacțiile apă/rocă despre care se știe că apar pe Pământ și despre care se știe că susțin viața.<ref name="NASA strategy 2015">{{cite web|url=https://nai.nasa.gov/media/medialibrary/2015/10/NASA_Astrobiology_Strategy_2015_151008.pdf|title=NASA Astrobiology Strategy|year=2015|work=NASA|access-date=September 26, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20161222190306/https://nai.nasa.gov/media/medialibrary/2015/10/NASA_Astrobiology_Strategy_2015_151008.pdf|archive-date=December 22, 2016}}</ref> Prin urmare, au fost propuse mai multe misiuni robotice pentru a îl explora în continuare pe Enceladus și a evalua locuibilitatea acestuia; unele dintre misiunile propuse sunt: [[Journey to Enceladus and Titan]] (JET), [[Enceladus Explorer]] (En-Ex), [[Enceladus Life Finder]] (ELF), [[Life Investigation For Enceladus]] (LIFE) și [[Enceladus Life Signatures and Habitability]] (ELSAH).

=== Fisuri hidrotermale ===
[[File:PIA19058-SaturnMoon-Enceladus-PossibleHydrothermalActivity-ArtistConcept-20150311.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA19058-SaturnMoon-Enceladus-PossibleHydrothermalActivity-ArtistConcept-20150311.jpg|miniatura|250x250px|Impresie artistică a posibilei activități hidrotermale pe fundul oceanului lui Enceladus<ref name="Hsu et al. 20152">{{cite journal|last1=Hsu|last2=Postberg|first1=Hsiang-Wen|first2=Frank|date=March 11, 2015|title=Ongoing hydrothermal activities within Enceladus|journal=Nature|volume=519|issue=7542|pages=207–10|pmid=25762281|bibcode=2015Natur.519..207H|doi=10.1038/nature14262|display-authors=etal|s2cid=4466621}}</ref>]]
Pe 13 aprilie 2017, NASA a anunțat descoperirea unei posibile activități hidrotermale pe fundul oceanului subteran al lui Enceladus. În 2015, sonda ''Cassini'' a făcut un zbor apropiat de polul sud al lui Enceladus, zburând la 48,3 km (30,0 mi) de suprafață, precum și printr-o pană în acest proces. Un spectrometru de masă de pe sondă a detectat hidrogen molecular (H<sub>2</sub>) din pană și, după luni de analiză, s-a ajuns la concluzia că hidrogenul a fost cel mai probabil rezultatul activității hidrotermale de sub suprafață.<ref name="Waite et al. 20182">{{cite journal|last1=Waite, Jr.|last2=Glein|last3=Perryman|last4=Teolis|last5=Magee|last6=Miller|last7=Grimes|last8=Perry|last9=Miller|first1=Jack Hunter|first2=C. R.|first3=R. S.|first4=Ben D.|first5=B. A.|first6=G.|first7=J.|first8=M. E.|first9=K. E.|year=2017|title=Cassini finds molecular hydrogen in the Enceladus plume: Evidence for hydrothermal processes|journal=Science|volume=356|issue=6334|pages=155–159|pmid=28408597|bibcode=2017Sci...356..155W|doi=10.1126/science.aai8703|last10=Bouquet|first10=A.|last11=Lunine|first11=Jonathan I.|last12=Brockwell|first12=T.|last13=Bolton|first13=S. J.|doi-access=free}}</ref> S-a speculat că o astfel de activitate ar putea fi o potențială oază de locuibilitate.<ref name="NYT-20170413">{{cite news|title=Conditions for Life Detected on Saturn Moon Enceladus|url=https://www.nytimes.com/2017/04/13/science/saturn-cassini-moon-enceladus.html|first=Kenneth|last=Chang|date=April 13, 2017|work=[[The New York Times]]|access-date=April 13, 2017|archive-date=April 13, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170413185535/https://www.nytimes.com/2017/04/13/science/saturn-cassini-moon-enceladus.html|url-status=live}}</ref><ref>{{Cite news|title=NASA: Ocean on Saturn moon may possess life-sustaining hydrothermal vents|url=https://www.pbs.org/newshour/rundown/nasa-ocean-saturn-moon-may-possess-life-sustaining-hydrothermal-vents/|work=PBS NewsHour|access-date=April 13, 2017|archive-date=April 13, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170413183731/http://www.pbs.org/newshour/rundown/nasa-ocean-saturn-moon-may-possess-life-sustaining-hydrothermal-vents/|url-status=live}}</ref><ref>{{Cite web|url=https://www.theverge.com/2017/4/13/15270854/nasa-enceladus-ocean-hydrothermal-vents-alien-life-conditions-cassini-saturn|title=NASA finds more evidence that the ocean on Enceladus could support alien life|date=April 13, 2017|website=The Verge|access-date=April 13, 2017|archive-date=April 13, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170413200049/http://www.theverge.com/2017/4/13/15270854/nasa-enceladus-ocean-hydrothermal-vents-alien-life-conditions-cassini-saturn|url-status=live}}</ref>

Prezența hidrogenului amplu în oceanul lui Enceladus înseamnă că microbii – dacă există acolo – l-ar putea folosi pentru a obține energie prin combinarea [[Hidrogen|hidrogenului]] cu [[Dioxid de carbon|dioxidul de carbon]] dizolvat în [[apă]]. Reacția chimică este cunoscută sub numele de „[[metanogeneză]]” deoarece produce [[metan]] ca produs secundar și se află la rădăcina arborelui vieții de pe [[Pământ]], [[Cele mai timpurii forme de viață|locul de naștere al tuturor formelor de viață cunoscute]].<ref>{{Cite news|title=NASA Missions Provide New Insights into 'Ocean Worlds'|url=https://www.nasa.gov/press-release/nasa-missions-provide-new-insights-into-ocean-worlds-in-our-solar-system|first=Karen|last=Northon|date=April 13, 2017|work=NASA|access-date=April 13, 2017|archive-date=April 20, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170420143202/https://www.nasa.gov/press-release/nasa-missions-provide-new-insights-into-ocean-worlds-in-our-solar-system/|url-status=live}}</ref><ref>{{cite news|title=NASA finds ingredients for life spewing out of Saturn's icy moon Enceladus|url=https://www.washingtonpost.com/news/speaking-of-science/wp/2017/04/13/nasa-finds-ingredients-for-life-spewing-out-of-saturns-moon/|first1=Sarah|last1=Kaplan|newspaper=Washington Post|date=April 13, 2017|agency=NASA|access-date=May 3, 2017|archive-date=April 30, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170430201527/https://www.washingtonpost.com/news/speaking-of-science/wp/2017/04/13/nasa-finds-ingredients-for-life-spewing-out-of-saturns-moon/|url-status=live}}</ref>

== Explorare ==

=== Misiunile ''Voyager'' ===
{{Main|Programul Voyager}}Cele două nave spațiale [[Programul Voyager|Voyager]] au făcut primele imagini în prim-plan ale lui Enceladus. [[Voyager 1|''Voyager 1'']] a fost primul care a zburat pe lângă Enceladus, la o distanță de 202.000 km pe 12 noiembrie 1980.<ref name="Voyager">{{cite web|url=http://pds-rings.seti.org/voyager/mission/|title=Voyager Mission Description|publisher=SETI|date=February 19, 1997|work=Ring-Moon Systems Node|access-date=May 29, 2006|archive-date=April 28, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140428121443/http://pds-rings.seti.org/voyager/mission/|url-status=live}}</ref> Imaginile obținute de la această distanță au avut o rezoluție spațială foarte slabă, dar au dezvăluit o suprafață foarte reflectorizantă, lipsită de cratere, indicând o suprafață tânără.<ref name="Terrile">{{cite web|url=http://articles.adsabs.harvard.edu//full/seri/LPICo/0428//0000010.000.html|title=Enceladus: Evolution and Possible Relationship to Saturn's E-ring|date=1981|first1=R. J.|last2=Cook|first2=A. F.|work=12th Annual Lunar and Planetary Science Conference, Abstract|last1=Terrile|page=428|access-date=May 30, 2006|archive-date=May 28, 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20200528214941/http://articles.adsabs.harvard.edu//full/seri/LPICo/0428//0000010.000.html|url-status=live}}</ref> ''Voyager 1'' a confirmat, de asemenea, că Enceladus a fost încorporat în partea cea mai densă a [[Inelele lui Saturn|inelului E]] difuz al lui Saturn. În combinație cu aspectul aparent tânăr al suprafeței, oamenii de știință de la ''Voyager'' au sugerat că inelul E consta din particule aruncate de pe suprafața lui Enceladus.<ref name="Terrile" />

[[Voyager 2|''Voyager 2'']] a trecut mai aproape de Enceladus (87.010 km) pe 26 august 1981, permițând obținerea de imagini cu rezoluție mai mare.<ref name="Voyager" /> Aceste imagini au arătat o suprafață tânără.<ref name="Rothery4">{{cite book|last=Rothery|first=David A.|title=Satellites of the Outer Planets: Worlds in their own right|publisher=Oxford University Press|date=1999|isbn=978-0-19-512555-9}}</ref> Ele au dezvăluit, de asemenea, o suprafață cu diferite regiuni cu vârste de suprafață foarte diferite, cu o regiune nordică de latitudine mijlocie până la mare foarte craterizată și o regiune ușor craterizată mai aproape de ecuator. Această diversitate geologică contrastează cu suprafața antică, puternic craterizată, a lui [[Mimas (satelit)|Mimas]], un alt satelit al lui Saturn puțin mai mic decât Enceladus. Terenurile tinere din punct de vedere geologic au reprezentat o mare surpriză pentru comunitatea științifică, deoarece nicio teorie nu a putut prezice atunci că un corp ceresc atât de mic (și rece, în comparație cu satelitul foarte activ al lui [[Jupiter]], [[Io (satelit)|Io]]) ar putea prezenta semne ale unei astfel de activități.

=== ''Cassini'' ===
{{Main|Cassini–Huygens}}{{multiple image
| caption_align = center
| header_align = center
| align = center
| header = Enceladus – zbor apropiat (28 octombrie 2015)<ref name="NASA-20151030-flyby">{{cite web |last1=Dyches |first1=Preston |last2=Brown |first2=Dwayne |last3=Cantillo |first3=Laurie |title=Saturn's Geyser Moon Shines in Close Flyby Views |url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4759 |date=October 30, 2015 |work=NASA/JPL |access-date=October 31, 2015 |archive-date=October 31, 2015 |archive-url=https://web.archive.org/web/20151031132240/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4759 |url-status=live }}</ref>
| width = 
| direction = horizontal
| image1 = PIA17203-SaturnMoon-Enceladus-BeforeFlyby-20151028.jpg
| width1 = 200
| caption1 = Înainte
| image2 = PIA17204-SaturnMoon-Enceladus-UpClose-20151028.jpg
| width2 = 200
| caption2 = De aproape
| image3 = PIA17202-SaturnMoon-Enceladus-FlybyPlumes-20151028.jpg
| width3 = 200
| caption3 = Pene
| image4 = PIA17205-SaturnMoon-Enceladus-AfterFlyby-20151028.jpg
| width4 = 220
| caption4 = După
}}{{multiple image
| caption_align = center
| header_align = center
| align = center
| header = Enceladus – final flyby (December 19, 2015)<ref name="NASA-20151221-flyby">{{cite web |last=Dyches |first=Preston |title=Cassini Completes Final Close Enceladus Flyby |url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4803 |date=December 21, 2015 |work=NASA/JPL |access-date=December 22, 2015 |archive-date=December 22, 2015 |archive-url=https://web.archive.org/web/20151222212934/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4803 |url-status=live }}</ref>
| width = 
| direction = horizontal
| image1 = PIA18347-SaturnMoon-Enceladus-CassiniHuygens-20150818.jpg
| width1 = 220
| caption1 = Teren vechi și nou
| image2 = PIA17211-SaturnMoon-Enceladus-CloseFlyby-20151219.jpg
| width2 = 200
| caption2 = Forme de relief nordice
| image3 = PIA17209-SaturnMoon-Enceladus-CloseFlyby-20151219.jpg
| width3 = 200
| caption3 = Fracturi înghețate
| image4 = PIA20017-SaturnMoonEnceladus-DarkSpots-20151219.jpg
| width4 = 200
| caption4 = Pete întunecate
| image5 = PIA17210-SaturnMoon-Enceladus-CloseFlyby-20151219.jpg
| width5 = 200
| caption5 = Gheață și atmosferă
}}
[[Fișier:Cassini-huygens_anim.gif|stanga|miniatura|200x200px|Model 3D animat al navei spațiale ''Cassini–Huygens'']]
{| class="toccolours" style="float: right; font-size: 75%; margin-left: 1em; text-align: right;" cellpadding="0" cellspacing="0"
|+'''Zboruri ''Cassini'' ale lui Enceladus'''<ref name="jpl.tour">{{cite web|url=http://saturn.jpl.nasa.gov/science/moons/enceladus/index.cfm?pageListID=1|title=Enceladus|publisher=Cassini Solstice Mission|work=NASA/JPL|access-date=January 14, 2015|archive-date=December 20, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20141220212051/http://saturn.jpl.nasa.gov/science/moons/enceladus/index.cfm?pageListID=1|url-status=live}}</ref>
!Dată
----
!Distanță (km)
----
|-
|17 februarie 2005
|1,264
|-
|9 martie 2005
|500
|-
|14 iulie 2005
|175
|-
|24 decembrie 2005
|94,000
|-
|12 martie 2008
|48
|-
|11 august 2008
|54
|-
|9 octombrie 2008
|25
|-
|31 octombrie 2008
|200
|-
|2 noiembrie 2009
|103
|-
|21 noiembrie 2009
|1,607
|-
|28 aprilie 2010
|103
|-
|18 mai 2010
|201
|-
|13 august 2010
|2,554
|-
|30 noiembrie 2010
|48
|-
|21 decembrie 2010
|50
|-
|1 octombrie 2011
|99
|-
|19 octombrie 2011
|1,231
|-
|6 noiembrie 2011
|496
|-
|27 martie 2012
|74
|-
|14 aprilie 2012
|74
|-
|2 mai 2012
|74
|-
|14 octombrie 2015
|1,839
|-
|28 octombrie 2015
|49
|-
|19 decembrie 2015
|4,999
|}
Răspunsurile la multe mistere rămase ale lui Enceladus au trebuit să aștepte până la sosirea [[Cassini-Huygens|sondei spațiale Cassini]] pe 1 iulie 2004, când a intrat pe orbită în jurul lui Saturn. Având în vedere rezultatele din imaginile ''Voyager 2'', Enceladus a fost considerat o țintă prioritară de către planificatorii misiunii Cassini și au fost planificate mai multe zboruri la mai puțin de 1.500 km de suprafață, precum și numeroase oportunități „nețintite” la distanțe de mai puțin de 100.000 km de Enceladus. Zborurile au furnizat informații semnificative despre suprafața lui Enceladus, precum și despre descoperirea [[Abur|vaporilor de apă]] cu urme de [[Hidrocarbură|hidrocarburi]] simple care ies din regiunea polară sudică activă din punct de vedere geologic. Aceste descoperiri au determinat ajustarea planului de zbor al lui Cassini pentru a permite zboruri mai apropiate ale lui Enceladus, inclusiv o apropiere din martie 2008 care l-a dus la 48 km de suprafață.<ref>{{cite web|url=http://www.planetary.org/explore/space-topics/space-missions/cassinis-tour.html|title=Cassini's Tour of the Saturn System|work=Planetary Society|access-date=March 11, 2015|archive-date=April 2, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150402123749/http://www.planetary.org/explore/space-topics/space-missions/cassinis-tour.html|url-status=live}}</ref> Misiunea extinsă a lui ''Cassini'' a inclus șapte zboruri apropiate ale lui Enceladus între iulie 2008 și iulie 2010, inclusiv două treceri la doar 50 km în a doua jumătate a anului 2008.<ref name="SpaceDaily02052007">{{cite web|url=http://www.spacedaily.com/reports/Tour_de_Saturn_Set_For_Extended_Play_999.html|title=Tour de Saturn Set For Extended Play|date=February 5, 2007|work=Spacedaily|last=Moomaw|first=B.|access-date=February 5, 2007|archive-date=May 28, 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20200528214941/https://www.spacedaily.com/reports/Tour_de_Saturn_Set_For_Extended_Play_999.html|url-status=live}}</ref> Cassini a efectuat un zbor pe 28 octombrie 2015, trecând până la 49 km (30 mi) și printr-o pană.<ref name="nasa-press-release">{{cite web|url=http://saturn.jpl.nasa.gov/news/newsreleases/newsrelease20151028/|title=Deepest-Ever Dive Through Enceladus Plume Completed|date=October 28, 2015|work=NASA/JPL|access-date=October 29, 2015|archive-date=November 2, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20151102025851/http://saturn.jpl.nasa.gov/news/newsreleases/newsrelease20151028/|url-status=live}}</ref> Confirmarea hidrogenului molecular (H[[2003|<sub>2</sub>]]) ar fi o linie independentă de dovezi că activitatea hidrotermală are loc pe fundul mării lui Enceladus, crescând locuibilitatea acestuia.<ref name="Wall3">{{cite news|title=Ocean on Saturn Moon Enceladus May Have Potential Energy Source to Support Life|url=http://www.space.com/29334-enceladus-ocean-energy-source-life.html|first=Mike|last=Wall|date=May 7, 2015|work=Space.com|access-date=May 8, 2015|archive-date=August 20, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210820112512/https://www.space.com/29334-enceladus-ocean-energy-source-life.html|url-status=live}}</ref>

''Cassini'' a oferit dovezi puternice că Enceladus are un ocean cu o sursă de energie, nutrienți și molecule organice, făcând din Enceladus unul dintre cele mai bune locuri pentru studiul mediilor potențial [[Locuibilitate planetară|locuibile]] pentru viața extraterestră.<ref name="LCPM Enceladus">{{cite conference|last1=Tsou|last2=Brownlee|last3=McKay|last4=Anbar|first1=P.|first2=D. E.|first3=C. P.|first4=A.|date=June 18–20, 2013|conference=Low Cost Planetary Missions Conference (LCPM) # 10|title=Low Cost Enceladus Sample Return Mission Concept|url=http://lcpm10.caltech.edu/pdf/session-5/10_LIFE_LCPM_FINAL.pdf|access-date=April 9, 2014|display-authors=2|archive-url=https://web.archive.org/web/20140408060245/http://lcpm10.caltech.edu/pdf/session-5/10_LIFE_LCPM_FINAL.pdf|archive-date=April 8, 2014}}</ref><ref name="Ciclops1881">{{cite web|url=http://ciclops.org/view.php?id=1881|title=Cassini Images of Enceladus Suggest Geysers Erupt Liquid Water at the Moon's South Pole|website=Cassini Imaging|access-date=March 22, 2006|archive-date=July 25, 2011|archive-url=https://web.archive.org/web/20110725171423/http://ciclops.org/view.php?id=1881|url-status=live}}</ref><ref>{{Cite web|url=http://www.theguardian.com/science/2020/sep/20/the-search-for-life-from-venus-to-the-outer-solar-system|title=The search for life – from Venus to the outer solar system|date=2020-09-20|language=en|last=McKie|first=Robin|access-date=2020-09-21|website=the Guardian|archive-date=September 21, 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20200921031839/https://www.theguardian.com/science/2020/sep/20/the-search-for-life-from-venus-to-the-outer-solar-system|url-status=live}}</ref> În contrast, apa despre care se crede că se află pe satelitul [[Europa (satelit)|Europa]] al lui Jupiter se află sub un strat mult mai gros de gheață.<ref>{{cite web|url=https://www.nasa.gov/jpl/signs-of-europa-plumes-remain-elusive-in-search-of-cassini-data|title=Signs of Europa Plumes Remain Elusive in Search of Cassini Data|date=December 17, 2014|work=NASA|access-date=January 12, 2015|archive-date=January 25, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150125075520/http://www.nasa.gov/jpl/signs-of-europa-plumes-remain-elusive-in-search-of-cassini-data/|url-status=live}}</ref>

=== Concepte de misiuni propuse ===
Descoperirile pe care ''Cassini'' le-a făcut la Enceladus au determinat studii asupra conceptelor misiunilor ulterioare, inclusiv o sondă de zbor ([[Journey to Enceladus and Titan]] sau JET) pentru a analiza conținutul penelor ''in situ'',<ref name="Sotin2011">{{cite conference|last1=Sotin|last2=Altwegg|first1=C.|first2=K.|date=2011|conference=42nd Lunar and Planetary Science Conference|title=JET: Journey to Enceladus and Titan|url=http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2011/pdf/1326.pdf|publisher=Lunar and Planetary Institute|access-date=August 17, 2015|display-authors=etal|archive-date=April 15, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150415113634/http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2011/pdf/1326.pdf|url-status=live}}</ref><ref name="JET flyby mission">{{cite web|url=http://futureplanets.blogspot.com/search?q=jet+enceladus+titan|title=Cost Capped Titan-Enceladus Proposal|date=March 21, 2011|work=Future Planetary Exploration|access-date=April 9, 2014|archive-date=October 1, 2019|archive-url=https://web.archive.org/web/20191001184553/https://futureplanets.blogspot.com/search?q=jet+enceladus+titan|url-status=live}}</ref> o sondă de aterizare de către [[Centrul Aerospațial German]] pentru a studia potențialul de locuibilitate al oceanului subteran al cestuia ([[Enceladus Explorer]])<ref name="Konstantinidis 2015">{{cite journal|last1=Konstantinidis|last2=Flores Martinez|last3=Dachwald|last4=Ohndorf|last5=Dykta|first1=Konstantinos|first2=Claudio L.|first3=Bernd|first4=Andreas|first5=Paul|date=February 2015|title=A lander mission to probe subglacial water on Saturn's moon Enceladus for life|url=https://www.researchgate.net/publication/268748795|journal=Acta Astronautica|volume=106|pages=63–89|bibcode=2015AcAau.106...63K|doi=10.1016/j.actaastro.2014.09.012|access-date=April 11, 2015|archive-date=October 1, 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20211001063533/https://www.researchgate.net/publication/268748795_A_lander_mission_to_probe_subglacial_water_on_Saturns_moon_Enceladus_for_life|url-status=live}}</ref><ref name="ut.93879">{{cite news|title=Exciting New 'Enceladus Explorer' Mission Proposed to Search for Life|url=http://www.universetoday.com/93879/exciting-new-enceladus-explorer-mission-proposed-to-search-for-life/|first=Paul Scott|last=Anderson|date=February 29, 2012|work=Universe Today|access-date=April 9, 2014|archive-date=April 13, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140413123757/http://www.universetoday.com/93879/exciting-new-enceladus-explorer-mission-proposed-to-search-for-life/|url-status=live}}</ref><ref name="dlr.4874">{{cite web|url=http://www.dlr.de/dlr/en/desktopdefault.aspx/tabid-10081/151_read-2751/#gallery/4874|title=Searching for life in the depths of Enceladus|publisher=German Aerospace Center (DLR)|date=February 22, 2012|work=News|access-date=April 9, 2014|archive-date=April 10, 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20140410101827/http://www.dlr.de/dlr/en/desktopdefault.aspx/tabid-10081/151_read-2751/#gallery/4874|url-status=live}}</ref> și două concepte de misiune orientate spre astrobiologie ([[Enceladus Life Finder]]<ref name="2015 LPSC">{{cite conference|last1=Lunine|last2=Waite, Jr.|last3=Postberg|last4=Spilker|first1=Jonathan I.|first2=Jack Hunter|first3=Frank|first4=Linda J.|year=2015|conference=46th Lunar and Planetary Science Conference (2015)|title=Enceladus Life Finder: The search for life in a habitable moon|url=http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/1525.pdf|place=Houston (TX)|publisher=Lunar and Planetary Institute|access-date=February 21, 2015|archive-date=May 28, 2019|archive-url=https://web.archive.org/web/20190528200113/https://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/1525.pdf|url-status=live}}</ref><ref name="contestants">{{cite news|title=Diverse destinations considered for new interplanetary probe|url=http://spaceflightnow.com/2015/04/06/diverse-destinations-considered-for-new-interplanetary-probe/|first=Stephen|last=Clark|date=April 6, 2015|work=Space Flight Now|access-date=April 7, 2015|archive-date=January 5, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170105033544/http://spaceflightnow.com/2015/04/06/diverse-destinations-considered-for-new-interplanetary-probe/|url-status=live}}</ref> și [[Life Investigation For Enceladus]] (LIFE)).<ref name="McKay 20142">{{cite journal|last1=McKay|last2=Anbar|last3=Porco|last4=Tsou|first1=Christopher P.|first2=Ariel D.|first3=Carolyn|first4=Peter|date=April 15, 2014|title=Follow the Plume: The Habitability of Enceladus|url=https://zenodo.org/record/1235251|journal=Astrobiology|volume=14|issue=4|pages=352–355|pmid=24684187|bibcode=2014AsBio..14..352M|doi=10.1089/ast.2014.1158|access-date=July 13, 2019|archive-date=July 31, 2020|display-authors=2|archive-url=https://web.archive.org/web/20200731003830/https://zenodo.org/record/1235251|url-status=live}}</ref><ref name="LCPM Enceladus2">{{cite conference|last1=Tsou|last2=Brownlee|last3=McKay|last4=Anbar|first1=P.|first2=D. E.|first3=C. P.|first4=A.|date=June 18–20, 2013|conference=Low Cost Planetary Missions Conference (LCPM) # 10|title=Low Cost Enceladus Sample Return Mission Concept|url=http://lcpm10.caltech.edu/pdf/session-5/10_LIFE_LCPM_FINAL.pdf|access-date=April 9, 2014|display-authors=2|archive-url=https://web.archive.org/web/20140408060245/http://lcpm10.caltech.edu/pdf/session-5/10_LIFE_LCPM_FINAL.pdf|archive-date=April 8, 2014}}</ref><ref name="Interview2012">{{cite news|title=Saturn Moon Enceladus Eyed for Sample-Return Mission|url=http://www.space.com/18792-enceladus-sample-return-mission.html|first=Mike|last=Wall|date=December 6, 2012|work=Space.com|access-date=April 10, 2015|archive-date=September 5, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170905040839/https://www.space.com/18792-enceladus-sample-return-mission.html|url-status=live}}</ref><ref name="Astro2012">{{cite journal|last1=Tsou|last2=Brownlee|last3=McKay|last4=Anbar|last5=Yano|first1=Peter|first2=D. E.|first3=Christopher|first4=A. D.|first5=H.|date=August 2012|title=LIFE: Life Investigation For Enceladus A Sample Return Mission Concept in Search for Evidence of Life.|journal=Astrobiology|volume=12|issue=8|pages=730–742|pmid=22970863|bibcode=2012AsBio..12..730T|doi=10.1089/ast.2011.0813|s2cid=34375065}}</ref>

[[Agenția Spațială Europeană]] (ESA) a evaluat concepte în 2008 pentru a trimite o sondă către Enceladus într-o misiune care să fie combinată cu studiile lui Titan: [[Titan Saturn System Mission]] (TSSM).<ref name="TandEM">{{cite web|url=http://sci.esa.int/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=42337|title=TandEM (Titan and Enceladus Mission) Workshop|date=February 7, 2008|website=ESA|access-date=March 2, 2008|archive-date=June 4, 2011|archive-url=https://web.archive.org/web/20110604043307/http://sci.esa.int/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=42337|url-status=live}}</ref> TSSM a fost o propunere comună [[NASA]]/[[Agenția Spațială Europeană|ESA]] de clasă flagship pentru explorarea [[Sateliții naturali ai lui Saturn|sateliților lui Saturn]], cu accent pe Enceladus, și a concurat cu propunerea de finanțare a [[Europa Jupiter System Mission]] (EJSM). În februarie 2009, a fost anunțat că NASA/ESA a acordat prioritate misiunii EJSM înaintea lui TSSM,<ref name="bbc.7897585">{{cite news|title=Jupiter in space agencies' sights|url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/7897585.stm|first=Paul|last=Rincon|date=February 18, 2009|work=BBC News|access-date=March 13, 2009|archive-date=February 21, 2009|archive-url=https://web.archive.org/web/20090221185643/http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/7897585.stm|url-status=live}}</ref> deși TSSM va continua să fie studiat și evaluat.

În noiembrie 2017, miliardarul rus Yuri Milner și-a exprimat interesul pentru finanțarea unei „misiune cu cost scăzut, finanțată din privat, către Enceladus, care poate fi lansată relativ curând”.<ref name="Milner flyby 2017">{{Cite news|title=Private mission may get us back to Enceladus sooner than NASA|url=https://www.newscientist.com/article/mg23631533-900-private-mission-may-get-us-back-to-enceladus-sooner-than-nasa/|work=New Scientist|access-date=December 31, 2017|archive-date=December 31, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20171231103856/https://www.newscientist.com/article/mg23631533-900-private-mission-may-get-us-back-to-enceladus-sooner-than-nasa/|url-status=live}}</ref><ref>{{Cite news|title='Looking for a smoking gun': Russian billionaire to fund alien-hunting mission to Saturn moon|url=https://firenewsfeed.com/lifestyle/720408|language=ru|work=RT|access-date=December 31, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20171231103746/https://firenewsfeed.com/lifestyle/720408|archive-date=December 31, 2017}}</ref> În septembrie 2018, [[NASA]] și [[Breakthrough Initiatives]], fondat de Milner, au semnat un acord de cooperare pentru faza inițială de concept a misiunii.<ref>{{Cite news|title=NASA to support initial studies of privately funded Enceladus mission|url=https://spacenews.com/nasa-to-support-initial-studies-of-privately-funded-enceladus-mission/|date=November 9, 2018|work=SpaceNews.com|access-date=November 10, 2018|archive-date=November 11, 2018|archive-url=https://wayback.archive-it.org/all/20181111072343/https://spacenews.com/nasa%2Dto%2Dsupport%2Dinitial%2Dstudies%2Dof%2Dprivately%2Dfunded%2Denceladus%2Dmission/|url-status=live}}</ref> Nava spațială ar avea un cost redus, o masă redusă și ar fi lansată cu viteză mare pe o rachetă la preț accesibil. Nava spațială ar fi direcționată să efectueze un singur zbor prin penele lui Enceladus pentru a preleva și analiza conținutul său pentru [[Biosemnătură|biosemnături.]]<ref name="SN Nov 2018">[https://spacenews.com/nasa-to-support-initial-studies-of-privately-funded-enceladus-mission/ NASA to support initial studies of privately funded Enceladus mission] {{Webarchive|url=https://wayback.archive-it.org/all/20181111072343/https://spacenews.com/nasa%2Dto%2Dsupport%2Dinitial%2Dstudies%2Dof%2Dprivately%2Dfunded%2Denceladus%2Dmission/|date=November 11, 2018}}. Jeff Foust, November 9, 2018.</ref><ref name="Powell NBC 2018">[https://www.nbcnews.com/mach/science/billionaire-aims-jump-start-search-alien-life-rewrite-rules-space-ncna949311 Billionaire aims to jump-start search for alien life and rewrite rules of space exploration] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20181220215001/https://www.nbcnews.com/mach/science/billionaire-aims-jump-start-search-alien-life-rewrite-rules-space-ncna949311|date=December 20, 2018}}. Corey S. Powell ''NBC News''. December 19, 2018.</ref> NASA a oferit expertiză științifică și tehnică prin diferite analize, din martie 2019 până în decembrie 2019.<ref name="SR Foust 2018">[http://thespacereview.com/article/3602/1 A different trajectory for funding space science missions] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20181216093053/http://www.thespacereview.com/article/3602/1|date=December 16, 2018}}. Jeff Foust, ''Space Review''. November 12, 2018.</ref>

În 2022, [[Planetary Science Decadal Survey]] de la [[Planetary Science Decadal Survey]] a recomandat ca NASA să acorde prioritate celui mai nou concept de sondă, [[Enceladus Orbilander]], ca misiune de clasă flagship, alături de cele mai noi concepte pentru o misiune de returnare a mostrelor de pe Marte și [[Uranus Orbiter and Probe]]. Enceladus Orbilander ar fi lansat pe o rachetă la fel de accesibilă, dar ar costa aproximativ 5 miliarde de dolari și ar fi proiectat să reziste optsprezece luni pe orbită, inspectând penele lui Enceladus înainte de a ateriza și de a petrece doi ani pentru a efectua cercetări de astrobiologie de suprafață.<ref name="2022Decadal">{{cite news|title=Planetary science decadal endorses Mars sample return, outer planets missions|url=https://spacenews.com/planetary-science-decadal-endorses-mars-sample-return-outer-planets-missions/|first=Jeff|last=Foust|date=19 April 2022|publisher=SpaceNews|access-date=20 July 2022}}</ref>
{| class="wikitable"
!Anul propunerii
!Susținător
!Numele proiectului
!Status
!Referințe
|-
|2006
|GSFC NASA Academy
|Studiul EAGLE
|Anulat
|<ref>[https://www.lpi.usra.edu/opag/meetings/nov2006/presentations/eagle.pdf EAGLE study] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20211001063531/https://www.lpi.usra.edu/opag/meetings/nov2006/presentations/eagle.pdf|date=October 1, 2021}}. (PDF) Mission to Enceladus – Overview. November 2006.</ref>
|-
|2006
|NASA
|Studiul „Titan and Enceladus $1B Mission Feasibility”
|Anulat
|<ref>[https://www.lpi.usra.edu/opag/TitanEnceladusBillionDollarBox.pdf Titan and Enceladus $1B Mission Feasibility Study] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170705145936/http://www.lpi.usra.edu/opag/TitanEnceladusBillionDollarBox.pdf|date=July 5, 2017}}. (PDF) NASA. 2006.</ref><ref name="FPE 2011">[http://futureplanets.blogspot.com/2011/06/enceladus-mission-options.html Enceladus Mission Options] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20181221134534/http://futureplanets.blogspot.com/2011/06/enceladus-mission-options.html|date=December 21, 2018}}. Future Planetary Exploration. June 20, 2011.</ref>
|-
|2007
|NASA
|Studiul „Enceladus Flagship”
|Anulat
|<ref name="FPE 2011" />
|-
|2007
|[[Agenția Spațială Europeană|ESA]]
|[[Titan and Enceladus Mission]] (TandEM)
|Anulat
|<ref name="TandEM2">{{cite web|url=http://sci.esa.int/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=42337|title=TandEM (Titan and Enceladus Mission) Workshop|date=February 7, 2008|website=ESA|access-date=March 2, 2008|archive-date=June 4, 2011|archive-url=https://web.archive.org/web/20110604043307/http://sci.esa.int/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=42337|url-status=live}}</ref>
|-
|2007
|NASA JPL
|Studiul Enceladus RMA
|Anulat
|<ref name="ieee.5747289">{{cite book|last1=Adler|first1=M.|last2=Moeller|first2=R. C.|last3=Borden|first3=C. S.|last4=Smythe|first4=W. D.|last5=Shotwell|first5=R. F.|last6=Cole|first6=B. F.|last7=Spilker|first7=T. R.|last8=Strange|first8=N. J.|last9=Petropoulos|first9=A. E.|last10=Chattopadhyay|first10=D.|last11=Ervin|first11=J.|last12=Deems|first12=E.|last13=Tsou|first13=P.|last14=Spencer|first14=John R.|display-authors=2|title=Rapid Mission Architecture (RMA) study of possible missions to Saturn's moon Enceladus|work=Aerospace Conference|publisher=IEEE|date=March 5–12, 2011|doi=10.1109/AERO.2011.5747289|issn=1095-323X|isbn=978-1-4244-7350-2|s2cid=32352068}}</ref>
|-
|2008
|NASA/ESA
|TandEM a devenit [[Titan Saturn System Mission]] (TSSM)
|Anulat
|<ref name="TandEM2" />
|-
|2010
|PSDS Decadal Survey
|Enceladus Orbiter
|Anulat
|<ref>{{cite web|url=http://sites.nationalacademies.org/cs/groups/ssbsite/documents/webpage/ssb_059320.pdf|title=Planetary Science Decadal Survey Enceladus Orbiter|publisher=NASA|date=May 2010|first1=John R.|work=Mission Concept Study|last1=Spencer|access-date=June 23, 2016|archive-date=September 29, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150929161156/http://sites.nationalacademies.org/cs/groups/ssbsite/documents/webpage/ssb_059320.pdf|url-status=live}}</ref>
|-
|2011
|NASA JPL
|[[Journey to Enceladus and Titan]] (JET)
|În studiu
|<ref name="JET 204">{{cite news|title=Discovery Missions for an Icy Moon with Active Plumes|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/van-kane/20140402-discovery-missions-for-an-icy-moon-with-plumes.html|first=Van|last=Kane|date=April 3, 2014|work=The Planetary Society|access-date=April 9, 2015|archive-date=April 16, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150416094147/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/van-kane/20140402-discovery-missions-for-an-icy-moon-with-plumes.html|url-status=live}}</ref>
|-
|2012
|DLR
|Modulul de aterizare [[Enceladus Explorer]] (EnEx),
folosind [[IceMole]]
|În studiu
|<ref>{{cite news|title=IceMole Drill Built to Explore Saturn's Icy Moon Enceladus Passes Glacier Test|url=http://www.space.com/28930-icemole-drills-glacier-saturn-moon-enceladus.html?cid=514630_20150408_43377416&adbid=10152745517721466&adbpl=fb&adbpr=17610706465|first=Kasandra|last=Brabaw|date=April 7, 2015|work=Space.com|access-date=April 9, 2015|archive-date=August 23, 2018|archive-url=https://web.archive.org/web/20180823041934/https://www.space.com/28930-icemole-drills-glacier-saturn-moon-enceladus.html?cid=514630_20150408_43377416&adbid=10152745517721466&adbpl=fb&adbpr=17610706465|url-status=live}}</ref>
|-
|2012
|NASA JPL
|[[Life Investigation For Enceladus]] (LIFE)
|Anulat
|<ref name="Interview20122">{{cite news|title=Saturn Moon Enceladus Eyed for Sample-Return Mission|url=http://www.space.com/18792-enceladus-sample-return-mission.html|first=Mike|last=Wall|date=December 6, 2012|work=Space.com|access-date=April 10, 2015|archive-date=September 5, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170905040839/https://www.space.com/18792-enceladus-sample-return-mission.html|url-status=live}}</ref><ref name="Porco 2014">{{cite journal|last1=Tsou|last2=Anbar|last3=Atwegg|last4=Porco|last5=Baross|last6=McKay|first1=Peter|first2=Ariel|first3=Kathrin|first4=Carolyn|first5=John|first6=Christopher|year=2014|title=LIFE – Enceladus Plume Sample Return via Discovery|url=http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2014/pdf/2192.pdf|journal=45th Lunar and Planetary Science Conference|access-date=April 10, 2015|archive-date=March 4, 2016|archive-url=https://web.archive.org/web/20160304001149/http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2014/pdf/2192.pdf|url-status=live}}</ref><ref name="Doc 2013">{{cite journal|last=Tsou|first=Peter|date=2013|title=LIFE: Life Investigation For Enceladus – A Sample Return Mission Concept in Search for Evidence of Life.|url=http://discoveringenceladus.com/downloads/LIFE%20-%20Life%20Investigation%20For%20Enceladus%20-%20A%20Sample%20Return%20Mission%20Concept%20in%20Search%20for%20Evidence%20of%20Life.doc|journal=Jet Propulsion Laboratory|volume=12|issue=8|pages=730–742|format=doc|pmid=22970863|doi=10.1089/ast.2011.0813|access-date=April 10, 2015|archive-date=September 1, 2015|archive-url=https://web.archive.org/web/20150901121008/http://discoveringenceladus.com/downloads/LIFE%20-%20Life%20Investigation%20For%20Enceladus%20-%20A%20Sample%20Return%20Mission%20Concept%20in%20Search%20for%20Evidence%20of%20Life.doc}}</ref>
|-
|2015
|NASA JPL
|[[Enceladus Life Finder]] (ELF)
|În studiu
|<ref>[http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/1525.pdf Enceladus Life Finder] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20190528200113/https://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/1525.pdf|date=May 28, 2019}} 2015, PDF.</ref>
|-
|2017
|ESA/NASA
|[[Explorer of Enceladus and Titan]] (E<sup>2</sup>T)
|În studiu
|<ref name="E2T 2017">{{cite journal|author1=Mitri, Giuseppe|author2=Postberg, Frank|author3=Soderblom, Jason M.|author4=Tobie, Gabriel|author5=Tortora, Paolo|author6=Wurz, Peter|author7=Barnes, Jason W.|author8=Coustenis, Athena|author9=Ferri, Francesca|year=2017|title=Explorer of Enceladus and Titan (E2T): Investigating the habitability and evolution of ocean worlds in the Saturn system|url=https://e2tmission.wordpress.com/|journal=American Astronomical Society|volume=48|pages=225.01|bibcode=2016DPS....4822501M|access-date=September 16, 2017|archive-date=September 17, 2017|author10=Hayes, Alexander|author11=Hayne, Paul O.|author12=Hillier, Jon|author13=Kempf, Sascha|author14=Lebreton, Jean-Pierre|author15=Lorenz, Ralph|author16=Orosei, Roberto|author17=Petropoulos, Anastassios|author18=Yen, Chen-wan|author19=Reh, Kim R.|author20=Schmidt, Jürgen|author21=Sims, Jon|author22=Sotin, Christophe|author23=Srama, Ralf|archive-url=https://web.archive.org/web/20170917032944/https://e2tmission.wordpress.com/|url-status=live}}</ref>
|-
|2017
|NASA
|[[Enceladus Life Signatures and Habitability]] (ELSAH)
|În studiu
|<ref name="2017 Proposals">{{cite news|title=Proposed New Frontiers Missions|url=http://futureplanets.blogspot.com/2017/08/proposed-new-frontiers-missions.html|date=August 4, 2017|work=Future Planetary Exploration|access-date=September 20, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170920093515/http://futureplanets.blogspot.com/2017/08/proposed-new-frontiers-missions.html|archive-date=September 20, 2017|url-status=dead}}</ref><ref>{{cite news|title=Cassini: The legend and legacy of one of NASA's most prolific missions|url=http://www.spaceflightinsider.com/missions/solar-system/cassini-legend-legacy-one-nasa-prolific-missions/|first=Ocean|last=McIntyre|date=September 17, 2017|work=Spaceflight Insider|access-date=September 20, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20170920063514/http://www.spaceflightinsider.com/missions/solar-system/cassini-legend-legacy-one-nasa-prolific-missions/|archive-date=September 20, 2017|url-status=dead}}</ref>
|-
|2017
|[[Breakthrough Initiatives]]
|[[Breakthrough Enceladus mission]]
|În studiu
|<ref name="Milner flyby 20172">{{Cite news|title=Private mission may get us back to Enceladus sooner than NASA|url=https://www.newscientist.com/article/mg23631533-900-private-mission-may-get-us-back-to-enceladus-sooner-than-nasa/|work=New Scientist|access-date=December 31, 2017|archive-date=December 31, 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20171231103856/https://www.newscientist.com/article/mg23631533-900-private-mission-may-get-us-back-to-enceladus-sooner-than-nasa/|url-status=live}}</ref>
|-
|2022
|PSDS Decadal Survey
|[[Enceladus Orbilander]]
|În studiu
|<ref name="2022Decadal2">{{cite news|title=Planetary science decadal endorses Mars sample return, outer planets missions|url=https://spacenews.com/planetary-science-decadal-endorses-mars-sample-return-outer-planets-missions/|first=Jeff|last=Foust|date=19 April 2022|publisher=SpaceNews|access-date=20 July 2022}}</ref>
|}

== Vezi și ==

* [[Listă de forme de relief pe Enceldus]]
* [[Dungi de tigru (Enceladus)]]
* [[Listă de sateliți naturali]]

== Referințe ==

=== Note informaționale ===
{{Reflist
| group=lower-alpha
| refs=

<ref name="caption" group="lower-alpha">
Photograph of Enceladus, taken by the narrow-angle camera of the [[Cassini–Huygens#Instruments|Imaging Science Subsystem (ISS)]] aboard ''[[Cassini–Huygens|Cassini]]'', during the spacecraft’s October 28, 2015 flyby. It shows the younger terrain of [[Sarandib Planitia|Sarandib]] and [[Diyar Planitia]], populated with many grooves ([[Sulcus (geology)|sulci]]) and depressions ([[Fossa (geology)|fossae]]). Older, cratered terrain can be seen towards Enceladus's north pole. The prominent feature visible near the south pole is Cashmere Sulci.
</ref>
}}

=== Citații ===
{{Reflist
| refs=
<ref name="Howett_2010">{{cite journal
 |title  =Thermal inertia and bolometric Bond albedo values for Mimas, Enceladus, Tethys, Dione, Rhea and Iapetus as derived from Cassini/CIRS measurements
 |last1=Howett |first1=Carly J. A. |last2=Spencer |first2=John R. |last3=Pearl |first3=J. C. |last4=Segura |first4=M.
 |date   =2010
 |journal=Icarus
 |volume =206
 |issue  =2
 |pages  =573–593
 |doi    =10.1016/j.icarus.2009.07.016
 |bibcode=2010Icar..206..573H
}}</ref>

<ref name="Porco Helfenstein et al. 2006">{{cite journal| doi = 10.1126/science.1123013| last1 = Porco| first1 = C. C.| author-link1 = Carolyn Porco| last2 = Helfenstein| first2 = P.| last3 = Thomas| first3 = P. C.| last4 = Ingersoll| first4 = A. P.| last5 = Wisdom| first5 = J.| last6 = West| first6 = R.| last7 = Neukum| first7 = G.| last8 = Denk| first8 = T.| last9 = Wagner| first9 = R.| s2cid = 6976648| date = March 10, 2006| title = Cassini Observes the Active South Pole of Enceladus| journal = Science| volume = 311| issue = 5766| pages = 1393–1401| pmid = 16527964| bibcode = 2006Sci...311.1393P| url = https://authors.library.caltech.edu/36593/7/PorcoCC.SOM.pdf| ref = {{sfnRef|Porco, Helfenstein et al. 2006}}| access-date = August 29, 2020| archive-date = August 6, 2020| archive-url = https://web.archive.org/web/20200806170909/https://authors.library.caltech.edu/36593/7/PorcoCC.SOM.pdf| url-status = live}}</ref>

<ref name="Roatsch et al. 2009">
{{cite book| doi = 10.1007/978-1-4020-9217-6_24| last1 = Roatsch| first1 = T.| last2 = Jaumann| first2 = R.| last3 = Stephan| first3 = K.| last4 = Thomas| first4 = P. C.| year = 2009| chapter = Cartographic Mapping of the Icy Satellites Using ISS and VIMS Data| title = Saturn from Cassini-Huygens| pages = 763–781| isbn = 978-1-4020-9216-9| ref = {{sfnRef|Roatsch Jaumann et al.|2009}}}}
</ref>

<ref name="Jacobson Antreasian et al. 2006">
{{cite journal| doi=10.1086/508812| last1=Jacobson | first1=R. A.| last2=Antreasian | first2=P. G.| last3=Bordi | first3=J. J.| last4=Criddle | first4=K. E.| last5=Ionasescu | first5=R.| last6=Jones | first6=J. B.| last7=Mackenzie | first7=R. A.| last8=Meek | first8=M. C.| last9=Parcher | first9=D.| first10=F. J. | last10=Pelletier| first11=W. M. | last11=Owen Jr.| first12=D. C. | last12=Roth| first13=I. M. | last13=Roundhill| first14=J. R. | last14=Stauch| date=December 2006| title=The Gravity Field of the Saturnian System from Satellite Observations and Spacecraft Tracking Data| journal=The Astronomical Journal| volume=132 | issue=6 | pages=2520–2526| bibcode=2006AJ....132.2520J| ref={{sfnRef|Jacobson Antreasian et al.|2006}}| doi-access=free}}
</ref>

<ref name="Verbiscer et al. 2007">
{{cite journal| last1 = Verbiscer| first1 = A.| last2 = French| first2 = R.| last3 = Showalter| first3 = M.| last4 = Helfenstein| first4 = P.| title = Enceladus: Cosmic Graffiti Artist Caught in the Act| journal = Science| volume = 315| issue = 5813| page = 815| date = February 9, 2007| pmid = 17289992| bibcode = 2007Sci...315..815V| doi = 10.1126/science.1134681| s2cid = 21932253|ref = {{sfnRef|Verbiscer French et al.|2007}}}} (supporting online material, table S1)
</ref>

<ref name="Observatorio ARVAL">{{cite web |title=Classic Satellites of the Solar System |website=Observatorio ARVAL |date=April 15, 2007 |url=http://www.oarval.org/ClasSaten.htm |ref={{sfnRef|Observatorio ARVAL}} |access-date=December 17, 2011 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110920010842/http://www.oarval.org/ClasSaten.htm |url-status=live |archive-date=September 20, 2011}}</ref>
}}

== Lectură suplimentară ==

* {{cite book|last=Lorenz|first=Ralph|author-link=Ralph Lorenz|title=NASA/ESA/ASI Cassini-Huygens: 1997–2017: (Cassini orbiter, Huygens probe and future exploration concepts : owners' workshop manual|publisher=Haynes Publishing|publication-place=Yeovil England|year=2017|isbn=9781785211119|oclc=982381337|ref=none}}
* {{cite book <!-- Citation bot bypass-->|last=Schenk|first=Paul M.|last2=Clark|first2=Roger N.|last3=Verbiscer|first3=Anne J.|last4=Howett|first4=Carly J. A., Jr.|last5=Waite|first5=Jack Hunter|last6=Dotson|first6=Renée|title=Enceladus and the icy moons of Saturn|year=2018|publication-place=Tucson, AZ|publisher=The University of Arizona Press|isbn=9780816537075|doi=10.2307/j.ctv65sw2b|oclc=1055049948|url=https://muse.jhu.edu/book/61439/|url-access=subscription|ref=none}}

== Legături externe ==

* [https://web.archive.org/web/20070801204600/http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Sat_Enceladus Enceladus Profile] at [http://solarsystem.nasa.gov/ NASA's Solar System Exploration site]
* [http://www.solarviews.com/eng/enceladus.htm Calvin Hamilton's Enceladus page]
* [http://www.planetary.org/blogs/blog-archive.html?keywords=enceladus The Planetary Society: Enceladus blogs]
* [http://saturn.jpl.nasa.gov/video/products/MultimediaProductsCharm/ CHARM: ''Cassini–Huygens'' Analysis and Results from the Mission page, contains presentations on Enceladus results]
* [http://stereomoons.blogspot.com/2009/09/turn-of-enceladus.html Paul Schenk's 3D images and flyover videos of Enceladus and other outer solar system satellites]
* [http://web.gps.caltech.edu/~jkirschvink/pdfs/Enceladus_OLEB_online_published_paper.pdf Habitability of Enceladus: Planetary Conditions for Life]

'''Imagini'''

* [http://ciclops.org/search.php?x=20&y=7&search=Enceladus ''Cassini'' images of Enceladus] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110813151140/http://ciclops.org/search.php?x=20&y=7&search=Enceladus |date=2011-08-13 }}
* [http://photojournal.jpl.nasa.gov/target/Enceladus Images of Enceladus at JPL's Planetary Photojournal]
* Movie of [https://web.archive.org/web/20100601171634/http://sos.noaa.gov/videos/Enceladus.mov Enceladus's rotation] from the National Oceanic and Atmospheric Administration
* Enceladus [http://www.ciclops.org/view.php?id=7590 global] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20180308200714/http://ciclops.org/view.php?id=7590 |date=2018-03-08 }} and [http://www.ciclops.org/view.php?id=7591 polar] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20180308200714/http://ciclops.org/view.php?id=7591 |date=2018-03-08 }} basemaps (December 2011) from ''Cassini'' images
* [http://www.ciclops.org/view.php?id=6318 Enceladus atlas (May 2010) from ''Cassini'' images] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150831232124/http://www.ciclops.org/view.php?id=6318 |date=2015-08-31 }}
* [http://planetarynames.wr.usgs.gov/Page/ENCELADUS/target Enceladus nomenclature] and [http://planetarynames.wr.usgs.gov/images/enceladus_comp.pdf Enceladus map with feature names] from the [http://planetarynames.wr.usgs.gov/ USGS planetary nomenclature page]
* [https://www.google.com/maps/space/enceladus/@-57.2040629,172.8918819,8043544m/data=!3m1!1e3 Google Enceladus 3D], interactive map of the moon
* [https://www.flickr.com/photos/kevinmgill/albums/72157676485084546 Image album] by Kevin M. Gill
{{Sateliții planetei Saturn}}
{{Sateliți solari}}
{{Viață extraterestră}}

[[Categorie:Sateliții lui Saturn]]
[[Categorie:Obiecte astronomice descoperite în 1789]]
[[Categorie:Astrobiologie]]
[[Categorie:Viață extraterestră|*]]