Vizualizare sursă pentru „Echivalentul mecanic al caloriei”

{{Termodinamică |expanded=istorie}}
'''Echivalentul mecanic al caloriei''' este un concept [[fizică|fizic]] ce a jucat un rol crucial în formularea [[legea conservării energiei|legii conservării energiei]] și în [[termodinamică|termodinamica]] secolului al XIX-lea.

Această [[mărime fizică|mărime]] reprezintă raportul dintre [[lucru mecanic|lucrul mecanic]] ''L'' și [[căldură|cantitatea de căldură]] ''Q'' echivalentă:
:<math> \mathcal J = \frac LQ= 4,18674 </math>

și aceasta în cazul când ''L'' se exprimă în [[Joule|jouli]] și ''Q'' în [[calorie|calorii]] internaționale (cal<sub>IT</sub>).

[[Fișier:Joule's Apparatus (Harper's Scan).png|thumb|left|Dispozitivul experimental inventat de Joule ([[experimentul lui Joule]])]]
Prin experimentul care ulterior avea să-i poarte numele ([[experimentul lui Joule]]), [[James Prescott Joule]] a reușit, în 1850, să determine cu mare precizie această valoare.
Mai mult, fizicianul [[Anglia|englez]] a demonstrat că lucrul mecanic și căldura se pot converti în mod direct dintr-una în cealaltă și astfel a pus bazele formulării [[principiul întâi al termodinamicii|primului principiul al termodinamicii]]. Ideea echivalenței celor două forme de transfer de energie fusese formulată de [[Robert Mayer]] în 1842 într-un periodic de limbă germană.
{{Portal|Fizică}}

{{Ciot-fizică}}
[[Categorie:Istoria fizicii]]
[[Categorie:Mecanică]]
[[Categorie:Termodinamică]]