Vizualizare sursă pentru „Clorură de fier (II)”

{{Infocaseta Substanță
| formulă = FeCl<sub>2</sub>
| IUPAC = Clorură de fier (II) / Diclorură de fier
| altedenumiri = Clorură feroasă
| densitate = 3.16 g/cm³ (anhidră) 
2.39 g/cm³ (dihidrat) 
1.93 g/cm³ (tetrahidrat)
| aparență = Maro / Verde pal
| punct de topire = 677 °C (anhidră) 
120 °C (dihidrat) 
105 °C (tetrahidrat)
| solubilitate_apă = 64.4 g/100 mL (10 °C)
68.5 g/100 mL (20 °C)
105.7 g/100 mL (100 °C)
| punct de fierbere = 1,023 °C (1,873 °F; 1,296 K) (anhidră)
| stare_agregare = solid
| masă molară = 126.751 u.a.m (anhidră) 
198.8102 u.a.m (tetrahidrat)
}}

'''Clorura de fier (II),''' cunoscută și sub denumirea de ''clorură feroasă'', este o [[Sare (chimie)|sare]] a [[fier]]ului cu [[Acid clorhidric|acidului clorhidric]], cu formula chimică FeCl<sub>2</sub>. Este un solid paramagnetic cu un punct de topire ridicat. FeCl<sub>2</sub> cristalizează din apă formând un tetrahidrat de culoare verzuie, care este forma cea mai frecvent întâlnită în comerț și în laboratoare. Compusul este foarte solubil în apă, formând soluții colorate verde pal.

== Producere ==
Formele hidratate ale clorurii feroase sunt generate prin tratarea deșeurilor provenite din producția [[Oțel|oțelului]] cu acid clorhidric. Astfel de soluții sunt denumite „acid uzat”, în special atunci când acidul clorhidric nu este consumat în totalitate:

<chem>Fe\ +\ 2HCl\ \rightarrow\ FeCl_2\ +\ H_2\uparrow</chem>

„Acidul uzat” necesită tratament înainte de a fi eliminat. Este, de asemenea, un produs secundar din producția de [[titan]], deoarece unele minereuri de titan conțin fier.<ref>{{Citat carte|nume=Egon Wildermuth, Hans Stark, Gabriele Friedrich, Franz Ludwig Ebenhöch, Brigitte Kühborth, Jack Silver, Rafael Rituper|prenume=|an=2005|titlu=“Iron Compounds”|pagină=|editură=Ullmann’s Encyclopedia of Industrial Chemistry}}</ref>

=== Prepararea în laborator ===

==== FeCl<sub>2</sub> anhidră ====
Clorura feroasă poate fi preparată prin adăugare de pulbere de fier la o soluție de acid clorhidric în [[metanol]]. Această reacție dă solvatul metanolic al diclorurii, care după încălzire în vid la aproximativ 160 °C se transformă în FeCl<sub>2</sub>  anhidru<ref>G. Winter; Thompson, D. W.; Loehe, J. R. (1973). "Iron(II) Halides". ''Inorg. Synth.'' Inorganic Syntheses. '''14''': 99–104. doi:10.1002/9780470132456.ch20. ISBN <bdi>9780470132456</bdi>.</ref>. Reacția netă este prezentată:

<chem>Fe\ +\ 2HCl\ \rightarrow\ FeCl_2\ +\ H2\uparrow</chem>

În mod analog, pot fi preparate și FeBr<sub>2</sub>  și FeI<sub>2</sub> în stare anhidră.

O sinteză alternativă a clorurii feroase anhidre este reducerea [[Clorură de fier (III)|FeCl₃]] cu [[clorobenzen]]<ref>P. Kovacic and N. O. Brace (1960). "Iron(II) Chloride". Inorg. Synth. Inorganic Syntheses. 6: 172–173. doi:10.1002/9780470132371.ch54. <nowiki>ISBN 9780470132371</nowiki>.</ref>, conform reacției:

<chem>2FeCl_3\ +\ C_6H_5Cl\ \rightarrow\ 2FeCl_2\ +\ C_6H_4Cl_2\ +\ HCl</chem>

[[Clorură de fier (III)|Clorura ferică]] se descompune la cloruri feroase la temperaturi ridicate.

==== Hidrații ====
Dihidratul FeCl₂(H₂O)₂, cristalizează din acid clorhidric concentrat<ref>K. H.. Gayer; L. Woontner (1957). "Iron(II) Chloride 2-Hydrate". Inorg. Synth. Inorganic Syntheses. 5: 179–181. doi:10.1002/9780470132364.ch48. <nowiki>ISBN 9780470132364</nowiki>.</ref>. Dihidratul este un [[polimer]] de coordinare, în structura căruia fiecare atom de Fe central este coordinat cu patru [[Ligand|liganzi]] de clorură, de legătură dublă. [[Octaedru|Octaedrul]] este completat de o pereche de liganzi transacvatici reciproci.<ref>Morosin, B.; Graeber, E. J. (1965). "Crystal structures of manganese(II) and iron(II) chloride dihydrate". Journal of Chemical Physics. 42 (3): 898–901. doi:10.1063/1.1696078.</ref>

== Aplicații ==
Spre deosebire de [[Sulfat de fier (II)|sulfatul feros]] și [[Clorură de fier (III)|clorura ferică]], clorura feroasă are puține aplicații comerciale. Pe lângă utilizarea în sinteza de laborator a complecșilor de fier, clorura feroasă servește ca agent de [[coagulare]] și [[floculare]] în tratarea apelor reziduale, în special pentru deșeurile care conțin cromați sau sulfuri.<ref>Jameel, Pervez (1989). "The Use of Ferrous Chloride to Control Dissolved Sulfides in Interceptor Sewers". Journal (Water Pollution Control Federation). 61 (2): 230–236. JSTOR 25046917.</ref> 

FeCl<sub>2</sub> este utilizat adeseori ca reactiv în sinteza compușilor organici.<ref>Andrew D. White, David G. Hilmey (2009). "Iron(II) Chloride". Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis. Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis. doi:10.1002/047084289X.ri055.pub2. <nowiki>ISBN 978-0471936237</nowiki>.</ref>

==Note==
<references />


{{ciot-cloruri}}
{{Cloruri}}

[[Categorie:Compuși ai fierului]]