Vizualizare sursă pentru „Căldură”

{{Termodinamică |expanded=proprietăți}}
{{Altesensuri}}
În [[fizică]], cantitatea de '''căldură''', simbolizată prin '''''Q''''', este [[energie|energia]] ''transferată'' între un [[sistem termodinamic]] și mediul înconjurător, între două sisteme termodinamice sau între diferite părți ale aceluiași sistem termodinamic, în cursul unei [[transformare termodinamică|transformări termodinamice]] în care [[potențial termodinamic|parametrii externi]] rămân constanți. <ref name="STAS1647">STAS 1647-85 ''Căldură. Terminologie și simboluri.''</ref> Transferul de căldură are loc sub influența unei ''diferențe de [[temperatură]]''. [[Principiul al doilea al termodinamicii]] stipulează că acest transfer se face de la sine doar de la temperatura mai înaltă la temperatura mai joasă.

Căldura este cantitatea de [[energie]] care trece de la un obiect mai cald la unul mai rece.<ref name="Caldura">{{citat web|url=https://www.telework.ro/ro/caldura/|titlu=Căldura|autor=SetThings|lucrare=SetThings.com|date=4 ianuarie 2018|accessdate=16 iulie 2018}}</ref> În general, căldura provine din multe modificări la scară microscopică ale obiectelor și poate fi definită ca fiind cantitatea de energie transferată, excluzând atât lucrul mecanic macroscopic, cât și transferul unei părți a obiectului în sine.<ref>[[Max Born|Born, M.]] (1949), p. 31.</ref><ref>[[Lev Landau|Landau, L.]], [[Evgheni Lifșiț|Lifșiț, E.M.]] (1958/1969), p. 43</ref> Transferul de energie sub formă de căldură poate apărea prin contact sau printr-un perete comun care este impermeabil la materie, între sursă și [[corp (fizică) |corpul]] de destinație, ca și conducția; sau prin radiație între corpuri la distanță; sau prin intermediul unui corp fluid intermediar, ca și în circulația convectivă; sau printr-o combinație a acestora.<ref>[[Max Planck]] (1914)</ref><ref>[[Subrahmanyan Chandrasekhar]] (1961)</ref> În termodinamică, căldura este deseori contrară lucrului mecanic: căldura se aplică particulelor individuale (cum ar fi atomi sau molecule), lucrul mecanic se aplică obiectelor (sau a unui sistem ca întreg). Căldura implică mișcarea [[stohastic]]ă (sau aleatorie) distribuită în mod egal între toate [[grad de libertate (mecanică) |gradele de libertate]], în timp ce lucrul mecanic este direcțional, limitat la unul sau mai multe grade specifice de libertate.

Deoarece căldura (ca și lucrul mecanic) reprezintă o cantitate de energie transferată între două corpuri prin anumite procese, niciun corp nu "are" o anumită cantitate de căldură (la fel cum un corp în sine nu are [[lucru mecanic]]); în schimb, un corp are într-adevăr proprietăți ([[funcție de stare |funcții de stare]]), cum ar fi temperatura și energia internă. Astfel, energia schimbată sub formă de căldură în timpul unui proces dat schimbă energia (internă) a fiecărui corp cu valori egale și opuse. Semnul cantității de căldură poate indica direcția transferului, de exemplu de la sistemul A la sistemul B; semnul minus indică faptul că energia curge în direcția opusă.

Deși căldura curge spontan de la un corp fierbinte la unul mai rece, este posibil să se construiască o pompă de căldură sau un sistem de răcire care să funcționeze pentru a crește diferența de temperatură între două sisteme. În schimb, un motor termic reduce o diferență de temperatură existentă pentru a lucra pe un alt sistem.

Căldura este o consecință a mișcării microscopice a particulelor (energia cinetică a atomilor și moleculelor). Atunci când căldura este transferată între două obiecte sau sisteme, energia obiectului sau a particulelor sistemului crește. În timp ce acest lucru are loc, aranjamentul dintre particule devine din ce în ce mai dezordonat. Cu alte cuvinte, căldura este legată de conceptul de [[entropie]].

Din punct de vedere istoric, au fost utilizate numeroase unități energetice pentru măsurarea căldurii. Unitatea bazată pe standarde din Sistemul Internațional de Unități (SI) este Joule (J). Căldura este măsurată prin efectul acesteia asupra stărilor corpurilor în interacțiune, de exemplu, prin cantitatea de gheață topită sau prin schimbarea temperaturii. Cuantificarea căldurii prin schimbarea temperaturii unui corp se numește calorimetrie și este utilizată pe scară largă în practică. În calorimetrie, căldura sensibilă este definită în raport cu o  anumită [[variabilă de stare |variabila de stare]] aleasă a sistemului, cum ar fi presiunea sau volumul. Căldura sensibilă determină o schimbare a temperaturii sistemului, lăsând neschimbată variabila de stare aleasă. Transferul de căldură care are loc la o temperatură constantă a sistemului, dar schimbă variabila de stare, este numită căldură latentă în raport cu variabila. Pentru modificările infinitezimale, transferul total de căldură total este atunci suma căldurii latente și sensibile.
[[Fișier:171879main LimbFlareJan12 lg.jpg|300px|thumb|right|[[Soare]]le, principala sursă de căldură pe [[Pământ]].]]

== Istoric ==
Istoricul căldurii se pierde în negura vremurilor. O mare realizare a [[om]]ului [[preistorie|preistoric]] a fost utilizarea [[foc]]ului. Pentru explicarea fenomenelor termice în antichitate s-au dat explicații [[mitologie|mitologice]]. Concepția despre natura căldurii a evoluat de la concepțiile mistice din [[antichitate]] până la teoria [[moleculă|moleculară]] de astăzi.

* În [[secolul al XVII-lea]] s-a încercat explicarea [[ardere|arderii]]. În [[1667]], Johann Joachim Becher în cartea sa ''Physica Subterranea'' a făcut prima mențiune asupra a ceea ce va deveni ''teoria flogistonului''. Flogistonul era o substanță fără [[culoare]], [[miros]], [[gust]] și [[masă]], și care este eliberată în timpul arderii, reziduul fiind „forma adevărată” a [[substanță|substanței]].
* În [[1738]], [[Daniel Bernoulli]] în lucrarea ''Hydrodynamica'' propune ideea că [[gaz]]ele sunt formate dintr-un mare număr de particule în mișcare în toate direcțiile. Această idee va duce la ''teoria cinetică a gazelor''.
* În [[1761]], [[Joseph Black]] a descoperit că în timpul topirii, [[gheață|gheața]] absoarbe căldură fără a-și schimba temperatura și a definit termenul de [[căldură latentă]].
* În [[1770]], [[Antoine Lavoisier|Lavoisier]] explică arderea ca o combinare cu [[oxigen]]ul. În lucrarea sa ''Réflexions sur le phlogistique''" ([[1783]]), Lavoisier arată că teoria flogistonului nu este consistentă cu experiențele și propune înlocuirea flogistonului cu un alt fluid, ''[[teoria caloricului |caloricul]]''. Conform acestei teorii, cantitatea de ''caloric'' este constantă în [[univers]] și el trece de la corpurile mai calde la cele mai reci.
* În [[1780]] se credea că frigul este dat de ''frigoric'', un fluid similar caloricului. Pierre Prévost afirmă că frigul este urmarea lipsei de caloric. 
* Totuși, teoria caloricului a continuat să fie folosită. În [[1824]] [[Sadi Carnot]] în cartea sa ''[[Réflexions sur la puissance motrice du feu]]'' s-a bazat pe ea în studiile sale privind [[ciclul Carnot]]. Din întâmplare (sau din fericire), concluziile sale n-au fost afectate de teoria caloricului.
* Experiențele lui [[James Prescott Joule|Joule]] ([[1842]]) și, independent, [[Julius Robert von Mayer|Mayer]] ([[1843]]) au arătat că din [[lucru mecanic|lucrul mecanic]] se poate produce căldură și invers. Asta duce în [[1847]] la afirmarea de către [[Hermann von Helmholtz|Helmholtz]] a [[Legea conservării energiei|principiului conservării ''energiei'']] în loc de conservarea căldurii.
* În [[1860]], [[Rudolf Clausius|Clausius]] arată că teoria cinetică a gazelor poate fi o explicație a căldurii, energia internă a unei substanțe fiind asociată cu energia cinetică a moleculelor. Molecule cu energie cinetică mai mare corespund unei energii interne (deci unei temperaturi) mai mari, teorie acceptată și în zilele noastre.
* În [[1871]] [[James Clerk Maxwell]], în cartea sa ''Theory of Heat'' dă definiția modernă a căldurii, ca fiind energie în tranzit.

Căldura, ca "foc", a fost unul dintre elementele clasice antice.<ref name="Caldura">{{citat web|url=https://www.telework.ro/ro/caldura/|titlu=Căldura|autor=SetThings|lucrare=SetThings.com|date=4 ianuarie 2018|accessdate=16 iulie 2018}}</ref> Noțiunea de căldură ca un fluid conservat care pătrunde în materie, s-a dezvoltat ca teorie calorică respectată până când a devenit depășită de teoria mecanică a căldurii din 1798 a lui Thompson.

Fizicianul [[James Clerk Maxwell]], în ''Teoria căldurii'' din 1871, a fost unul dintre mulți care a început să se bazeze pe teoria căldurii care are de a face cu materia în mișcare. Aceasta a fost aceeași idee prezentată de Benjamin Thompson în 1798, care a spus că s-a folosit de ideile multor predecesori. Una dintre cărțile recomandate de Maxwell a fost ''Căldura ca mod de mișcare'', de John Tyndall. Maxwell a subliniat patru prevederi pentru definirea căldurii:

* Este ''ceva ce poate fi transferat de la un corp la altul'', conform 	celei de-a doua legi a termodinamicii.
* Este o ''cantitate măsurabilă'' și poate fi tratată matematic.
* ''Nu poate fi tratată ca o substanță materială'', deoarece poate fi 	transformată în ceva care nu este o substanță materială, de exemplu lucru 	mecanic.
* Căldura este ''una dintre formele de energie''.<ref>[[James Clerk Maxwell]] (1871), p. 7.</ref>

Din idei empirice bazate pe căldură și din alte observații empirice, noțiunile de energie internă și de entropie pot fi derivate, astfel încât să conducă la recunoașterea primei și celei de-a doua legi a termodinamicii.

=== Definirea căldurii ===
Înainte de definirea matematică riguroasă a căldurii pe baza articolului lui Carathéodory din 1909, istoric, căldura, temperatura și [[echilibru termic |echilibrul termic]] au fost prezentate în manualele termodinamice ca noțiuni primare comune.<ref>{{citat web|url=https://www.telework.ro/ro/caldura-si-temperatura/|titlu=Căldura și temperatura|autor=SetThings|lucrare=SetThings.com|date=31 ianuarie 2018|accessdate=16 iulie 2018}}</ref><ref>Lieb, E.H., Yngvason, J. (2003). ''The Entropy of Classical Thermodynamics'', Chapter 8 of Entropy, Greven, A., Keller, G., Warnecke (editors) (2003).</ref> [[Constantin Carathéodory|Carathéodory]] a prezentat lucrarea sa din 1909 astfel: "Propunerea ca disciplina termodinamicii să poată fi justificată fără a recurge la nicio ipoteză care nu poate fi verificată experimental trebuie privită ca fiind una dintre cele mai notabile rezultate ale cercetării în termodinamică care a fost realizată în ultimul secol .“ Referindu-se la "punctul de vedere adoptat de majoritatea autorilor activi în ultimii cincizeci de ani", Carathéodory a scris: "Există o cantitate fizică denumită căldură care nu este identică cu cantitățile mecanice (masă, forță, presiune etc.) și ale căror variații pot fi determinate prin măsurători calorimetrice." James Serrin introduce o descriere a teoriei termodinamicii astfel: "În următoarea secțiune, vom folosi noțiunile clasice de ''căldură'', de ''lucru mecanic'' și de ''fierbințeală'' ca elemente primitive, ... Căldura este o primitivă adecvată și naturală pentru termodinamică, a fost deja acceptată de Carnot. Validitatea sa continuă ca element primar al structurii termodinamice se datorează faptului că ea sintetizează un concept fizic esențial, precum și utilizarea sa reușită în lucrarea recentă de unificare a diferitelor teorii constitutive".<ref>James Serrin, (1962). "On the interior regularity of weak solutions of the Navier-Stokes equations". Archive for Rational Mechanics and Analysis. 9. doi:10.1007/BF00253344.</ref> Acest tip tradițional de prezentare a bazei termodinamicii include idei care pot fi rezumate prin afirmația că transferul de căldură se datorează pur și simplu unei neuniformități spațiale a temperaturii și se face prin conducție și radiație, de la corpuri mai calde la cele mai reci. Se sugerează uneori că această prezentare tradițională se bazează în mod necesar pe "raționamentul circular"; împotriva acestei propuneri se află dezvoltarea matematică riguros logică a teoriei prezentate de Truesdell și Bharatha (1977). <ref>Truesdell, C. (1980). ''The Tragicomical History of Thermodynamics 1822–1854'', Springer, New York, ISBN 0-387-90403-4.</ref>

Această abordare alternativă a definiției cantității de energie transferată sub formă de căldură diferă în structură logică de cea a Carathéodory, relatată exact mai sus.

Această abordare alternativă admite calorimetria ca modalitate primară sau directă de a măsura cantitatea de energie transferată sub formă de căldură. Se bazează pe temperatură ca unul dintre conceptele sale primitive și se utilizează în calorimetrie.<ref>[[James Clerk Maxwell]] (1871), ''Theory of Heat'' (first ed.), London: Longmans, Green and Co.</ref> Se presupune că există suficiente procese fizice pentru a permite măsurarea diferențelor în energiile interne. Astfel de procese nu se limitează la transferurile adiabatice de energie ca muncă. Acestea includ calorimetria, care este cea mai frecventă modalitate practică de a găsi diferențe energetice interne.<ref>[[Peter Atkins|Atkins, P.]], de Paula, J. (1978/2010), p. 54, Physical Chemistry, (first edition 1978), ninth edition 2010, Oxford University Press, Oxford UK, ISBN 978-0-19-954337-3..</ref> Temperatura necesară poate fi fie termodinamică empirică, fie absolută.

În schimb, modul Carathéodory relatat exact mai sus nu utilizează calorimetria sau temperatura în definirea primară a cantității de energie transferată sub formă de căldură. Modul Carathéodory privește calorimetria doar ca modalitate secundară sau indirectă de măsurare a cantității de energie transferată sub formă de căldură. Modul Carathéodory privește cantitatea de energie transferată sub formă decăldură într-un proces ca în primul rând sau direct definită ca o cantitate reziduală. Se calculează din diferența dintre energiile interne ale stărilor inițiale și finale ale sistemului și din activitatea efectivă efectuată de sistem în timpul procesului. Această diferență energetică internă se presupune că a fost măsurată în avans prin procese de transfer pur adiabatice de energie ca lucru mecanic, procese care iau sistemul între stările inițiale și cele finale. Prin modul Carathéodory se presupune, așa cum se știe din experiment, că există, de fapt fizic, suficiente astfel de procese adiabatice, astfel încât nu este nevoie să se recurgă la calorimetrie pentru măsurarea cantității de energie transferată sub formă de căldură. Această presupunere este esențială, dar nu este explicit menționată nici ca o lege a termodinamicii, nici ca o axiomă a modului Carathéodory. De fapt, existența fizică reală a unor astfel de procese adiabatice este, într-adevăr, în cea mai mare parte, o supoziție, iar procesele presupuse în majoritatea cazurilor nu au fost verificate empiric.<ref>Brian Pippard (1957/1966), ''Elements of Classical Thermodynamics for Advanced Students of Physics'', original publication 1957, reprint 1966, Cambridge University Press, Cambridge UK., p. 15.</ref>

== Energia termică și căldura ==
{{Articol principal|energie termică}}
Căldura este adesea utilizată în sensul de [[energie termică]]. Când un sistem termodinamic primește căldură, temperatura și energia sa termică cresc, iar când cedează căldură, temperatura și energia sa termică scad. În sensul strict al cuvântului, în timp ce energia termică este o funcție de potențial, căldura este o formă de schimb de energie. În [[termodinamică]], pentru studiul căldurii, în locul noțiunii de ''energie termică'', greu de definit, se preferă noțiuni ca [[energie internă]], [[lucru mecanic]], [[entalpie]], [[entropie]], noțiuni care pot fi definite exact fără a recurge la noțiunea de mișcare moleculară.

== Surse de căldură ==
Sursele de căldură pe care [[om]]ul le poate folosi sunt:
* [[Soare]]le, care este cea mai importantă sursă de căldură pe [[Pământ]] și care este sursa [[viață|vieții]].
* [[Foc]]ul, prin [[ardere]]a [[combustibil]]ilor
* [[Energie geotermală|Apele termale]] din adâncul Pământului
* [[Energie nucleară|Fisiunea și fuziunea nucleelor]]

== Terminologie ==
Vezi și la [[Temperatură#Terminologie legată de temperatură|temperatură]].

<div style="text-align:center">'''Mărimi folosite în domeniul termic și definițiile lor <ref name="STAS1647"/>'''</div>
{| class="wikitable" cellspacing="0"
|- bgcolor="#f0f0f0"
! Termen !! Definiție
|-
| Transfer de căldură<br />sin. Propagarea căldurii || [[Transformare termodinamică|Proces termodinamic]] ireversibil de transferare a energiei termice între două regiuni din spațiu cu câmpuri diferite de temperaturi
|-
| Conducție termică || Transfer de căldură prin corpuri, fără mișcări aparente
|-
| Convecție termică || Transfer de căldură prin corpuri, cu mișcări aparente
|-
| Radiație || Proces de transfer de energie prin unde electromagnetice
|-
| Difuzie termică || Proces termodinamic de transfer de substanță în interiorul unui sistem eterogen sub influența unei diferențe de temperatură
|-
| Sistem calorimetric || Ansamblul părților unui calorimetru izolat, între care are loc transferul de energie până la echilibru
|-
| Suprafață izotermă || Suprafața definită prin totalitatea punctelor din spațiu care au o anumită temperatură la un moment dat
|-
| Flux termic<br />sin. Putere termică || Raportul dintre cantitatea de căldură care trece printr-o suprafață izotermă într-un anumit interval de timp și respectivul interval de timp
|-
| Densitate de flux termic || Raportul dintre fluxul termic care trece printr-o suprafață izotermă și aria acelei suprafețe
|-
| [[Conductivitate termică]] || Raportul dintre densitatea fluxului termic și gradientul de temperatură
|-
| Coeficient de transfer termic prin suprafață || Raportul dintre densitatea fluxului termic ce străbate suprafața de separație dintre un solid și un fluid și diferența dintre temperatura acelei suprafețe și temperatura medie a fluidului
|-
| Coeficient de transfer termic total || Coeficient care caracterizează transferul complex de căldură printr-un sistem polifazic
|-
| Coeficient de transfer termic prin convecție<br />sin. Coeficient de convecție termică || Coeficient de transfer termic prin suprafață în cazul în care procesul de transfer termic are loc prin convecție
|-
| Coeficient de transfer termic prin radiație || Coeficient de transfer termic prin suprafață în cazul în care procesul de transfer termic are loc prin radiație
|-
| Rezistență termică || Raportul dintre diferența de temperatură și fluxul termic staționar printr-un sistem termodinamic
|-
| Conductanță termică || Inversul rezistenței termice
|-
| Rezistivitate termică || Inversul conductivității termice
|-
| [[Difuzivitate termică]] || Raportul dintre conductivitatea termică și produsul dintre densitate și capacitatea termică masică la presiune constantă
|-
| [[Capacitate termică]] || Raportul dintre căldura transferată între un sistem și mediul ambiant și diferența dintre temperaturile finală și inițială a sistemului
|-
| [[Capacitate termică masică]] (Căldură specifică) || Raportul dintre capacitatea termică a unui corp omogen și masa acestuia
|-
| Capacitate termică masică la presiune constantă || Capacitatea termică masică a unui corp omogen în timpul unei [[transformare termodinamică|transformări izobare]]
|-
| Capacitate termică masică la volum constant || Capacitatea termică masică a unui corp omogen în timpul unei [[transformare termodinamică|transformări izocore]]
|-
| Căldură latentă || Cantitatea de căldură primită sau cedată de un corp sau de un sistem de corpuri într-o transformare termodinamică de fază izoterm-izobară
|-
| Căldură latentă de topire || Căldură latentă într-o transformare termodinamică din fază solidă în fază lichidă
|-
| Căldură latentă de solidificare || Căldură latentă într-o transformare termodinamică din fază lichidă în fază solidă
|-
| Căldură latentă de vaporizare || Căldură latentă într-o transformare termodinamică din fază lichidă în fază de vapori
|-
| Căldură latentă de condensare || Căldură latentă într-o transformare termodinamică din fază de vapori în fază lichidă
|-
| Căldură latentă de sublimare || Căldură latentă într-o transformare termodinamică din fază solidă în fază de vapori
|-
| Căldură latentă de desublimare || Căldură latentă într-o transformare termodinamică din fază de vapori în fază solidă
|-
| Căldură latentă masică || raportul dintre căldura latentă într-o transformare de fază a unui corp sau a unui sistem de corpuri și masa acestora
|}

== Capacități termice ==
{{Articol principal|Primul principiu al termodinamicii}}
Pentru [[transformare termodinamică|transformări termodinamice]] în [[gaz perfect|gaze perfecte]], modificarea energiei interne, respectiv a entalpiei se pot exprima în funcție de capacitatea termică la volum constant, respectiv la presiune constantă. <ref name="MIT86">[[Bazil Popa]] ș.a. ''Manualul inginerului termotehnician'', vol I, [[Editura Tehnică]], București, 1984</ref> La volum constant, căldura <math>Q</math>, necesară pentru schimbarea temperaturii de la temperatura inițială, ''T''<sub>1</sub> la temperatura finală ''T''<sub>2</sub>  este dată de relația:
:<math>Q = \int_{T_1}^{T_2}C_v\,dT = \Delta U\,\!</math>

La presiune constantă, relația este:
:<math>Q = \ \Delta U + \int_{V_1}^{V_2}P\,dV = \ \Delta H = \int_{T_1}^{T_2}C_p\,dT \,\!</math>

Pentru substanțe incompresibile, ca [[solid]]ele și [[lichid]]ele, deoarece nu se produce lucru mecanic, cele două capacități termice se confundă.

Capacitatea termică este o ''mărime extensivă'', depinzând de numărul de molecule din sistem. Ea poate fi exprimată în funcție de masă, ''m'', și de ''capacitatea termică masică'', <math>c_p \,\!</math> cnform relației:
:<math>C_p = m\,c_p \,\!</math>
sau în funcție de numărul de [[mol]]i ''n'', și de ''capacitatea termică molară'', <math>c_{{pM}} \,\!</math> conform relației:
:<math>C_p = n\,c_{pM} \,\!</math>
Capacitățile termice depind nu numai de volum sau număr de molecule, ci și de gradele de libertate interne ale moleculelor.

Capacitățile termice reale ale substanțelor depind mai mult sau mai puțin de temperatură, însă în intervale de temperaturi relativ mici (câteva zeci de kelvini) pot fi considerate constante. La temperaturi relativ mici, efectele [[mecanică cuantică|cuantice]] devin importante.

== Schimbări de fază ==
În timpul schimbărilor de fază, de exemplu la [[fierbere]]a [[apă|apei]], deși în sistem se introduce căldură, temperatura nu se schimbă. Căldura introdusă determină transformarea apei în vapori. Căldura necesară pentru transformarea de fază este numită ''căldură latentă'' <ref name="MIT86"/> și este dată de relația:
:<math>C_L = \frac{Q}{\Delta m} \,\!</math>
sau
:<math>Q = \int_{m_1}^{m_2} C_L\,dm.</math>
unde ''m''<sub>1</sub> este masa inițială, iar ''m''<sub>2</sub> masa finală a noii faze.

La modificarea presiunii, ''C<sub>L</sub>'' se schimbă. De obicei ''C<sub>L</sub>'' nu se schimbă în timpul transformării, astfel că se poate scrie relația:
:<math>Q = C_L\,\Delta m.</math>

Uneori ''C<sub>L</sub>'' depinde de timp (de obicei când se schimbă în timp presiunea sau/și volumul), caz în care relația se scrie sub formă integrală:
:<math>Q = \int C_L \frac{dm}{dt}dt.</math>

Corespunzător celor patru transformări de fază posibile, se definesc patru călduri latente, numite și ''capacități termice latente'' (vezi definițiile mai sus la „terminologie”):
* Căldură latentă de vaporizare
* Căldură latentă de condensare
* Căldură latentă de sublimare
* Căldură latentă de desublimare

== Mecanisme de transmitere a căldurii ==
{{Articol principal|Transmiterea căldurii}}
[[Fișier:Hot metalwork.jpg|thumb|right|225px|Fier înroșit, exemplu complex de transmiterea căldurii: în metal prin conducție, spre aer prin convecție, la distanță prin radiație.]]
Trecerea căldurii de la un corp cu o temperatură înaltă la o temperatură joasă se numește ''transmiterea căldurii'' (transfer termic) și se cunosc trei mecanisme de transfer: <ref name="Vlădea">Ioan Vlădea ''Tratat de termodinamică tehnică și transmiterea căldurii'', [[Editura Didactică și Pedagogică]], București, 1974</ref>
* ''Transmiterea prin conducție termică'', caracterizată prin lipsa mișcărilor macroscopice. Este modul curent de transmitere a căldurii în corpurile solide și se bazează pe mișcările moleculare.
* ''Transmiterea prin convecție termică'', caracterizată prin existența mișcărilor macroscopice de curgere. Este modul curent de transmitere a căldurii în corpurile lichide și gazoase, inclusiv la limitele lor, la contactul cu alte faze. În funcție de natura mișcărilor macroscopice convecția poate fi:
** ''Convecție liberă'', caracterizată prin faptul că mișcările se fac sub acțiunea forțelor arhimedice, determinate de diferențe de densitate.
** ''Convecție forțată'', caracterizată prin faptul că mișcările se fac sub acțiunea altor forțe.
* ''Radiația termică'', caracterizată prin transferul termic prin [[radiație electromagnetică]] din gama infraroșu. Acest transfer se poate face in [[vid]] sau în [[optică|medii optice]] transparente la radiația infraroșie.

== Vezi și ==
{{Wiktionary|căldură}}
* {{Lookfrom}}
* {{Intitle}}
* [[Căldură latentă]]
* [[Centrală termică]]
* [[Conductivitate termică]] 
* [[Energie]]
* [[Pompă de căldură geotermală]]
* [[Pompă de căldură]]
* [[Radiație]] - pentru radiația termică
* [[Schimbător de căldură]]

== Note ==
<references />

== Legături externe ==
{{Portal|Fizică}}
* [https://books.google.ro/books?id=395YDwAAQBAJ Căldura - Termodinamica fenomenologică], 2018, Charleston, South Carolina, SUA, ISBN 978-1717537881
{{Control de autoritate}}

[[Categorie:Căldură| ]]