Vizualizare sursă pentru „Acid clorhidric”

{{Infocaseta Substanță
|culoare_fond   = acizi
|nume           = Acid clorhidric
|imagine        = Hydrochloric acid 05.jpg
|caption        = O sticlă de reactiv cu acid clorhidric
|imagine2       = 
|caption2       = 
|altedenumiri   = Acid muriatic, spirt de sare
|formulă        = HCl
|masa/mol       = 36,46 g·mol−1
|aparență       = gaz acid
|CAS            = 7647-01-0
|densitate      = 1,16 g cm<sup>−3</sup>
|stare_agregare = gaz; soluție apoasă:lichid
|pcttopire      = -25&nbsp;°C 
|pctfierbere    = 80-39&nbsp;°C
|solubil        = 36% solubil în [[apă]]
|anion          = [[Clor]]
|cation         = [[Hidrogen]]
|duritate       = 0
|EUclasif       = coroziv, foarte periculos, produce arsuri grave
|imagehazard    = {{Hazard|C|N}}
}}

'''Acidul clorhidric''' este o [[soluție apoasă]] a hidrogenului clorurat sau a clorurii de hidrogen (HCl). Soluția este un [[acid anorganic]] tare. Sărurile acidului clorhidric se numesc [[clorură|cloruri]], dintre care cea mai cunoscută este [[clorură de sodiu|clorura de sodiu]] (NaCl) ([[sare de bucătărie]]).

== Istoric ==
Nu există dovezi clare privind prepararea acidului clorhidric în [[Evul mediu]], acesta fiind menționat în lucrările datate în sec. XV sau XVI ale [[alchimie|alchimiștilor]] ce încercau să găsească [[piatra filozofală]], însă aceste informații sunt încă dezbătute.<ref>{{citat carte|last = Reti|first = Ladislao|coauthors = |year = 1965|title = How old is Hydrochloric acid?|edition = public document|publisher = [[University of California Press]]|location = Berkeley}}</ref><ref>{{en icon}}[http://www.hydrochloric-acid.co.uk/hydrochloric-acid-history Hydrochloric Acid - History] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100612170543/http://www.hydrochloric-acid.co.uk/hydrochloric-acid-history |date=2010-06-12 }}. hydrochloric-acid.co.uk. Accesat la 14 iulie 2010.</ref> Unii autori susțin ideea că substanța a fost sintetizată pentru prima dată de călugărul benedictin de naționalitate [[german]]ă, [[Basilius Valentinus]], în secolul al XV-lea,<ref>{{citat carte|last = Waite|first = A.E|coauthors = |year = 1992|title = Secret Tradition in Alchemy|edition = public document|publisher = [[Kessinger Publishing]]|location =}}</ref> prin încălzirea [[sare de bucătărie|sării de bucătărie]] cu [[acid sulfuric]],<ref>Ernst Sigismund Von Meyer(1891),''A History of Chemistry from Earliest Times to the Present Day'',p.51</ref> iar alții citează „Plichto”, o carte despre tehnici de vopsit scrisă de venețianul [[Gioanventura Rossetti]] la sfârșitul secolului XVI, ca fiind prima sursă în care se descrie modalitatea de preparare a acidului clorhidric.<ref>Andrea Zille(2005), ''Lacasses reactions for txtile applications''http://repositorium.sdum.uminho.pt/bitstream/1822/4899/1/ZillePhD.pdf</ref>

În secolul XVII [[Johann Rudolf Glauber]] din [[Karlstadt am Main]], [[Germania]], folosea clorura de sodiu și acidul sulfuric pentru a obține [[sulfat de sodiu]] în [[procesul Mannheim]], din care rezulta [[hidrogen clorurat]] gazos. [[Joseph Priestley]] din [[Leeds, Anglia]] prepara acid clorhidric pur în 1772, iar în 1818 [[Humphry Davy]] din [[Penzance, Anglia]] demonstra prezența în structura acidului a [[hidrogen]]ului și [[clor]]ului.<ref name="wvd04">{{citat carte|last = Van Dorst|first = W.C.A.|coauthors = et al.|year = 2004|title = Technical product brochure Hydrochloric Acid|edition = public document|publisher = [[AkzoNobel|Akzo Nobel Base Chemicals]]|location = [[Amersfoort]]}}</ref><ref name="ceh">{{citat carte|title = Chemicals Economics Handbook|chapter = Hydrochloric Acid|publisher = [[SRI International]]|year = 2001|pages = 733.4000A–733.3003F}}</ref><ref name="ceh" />

În timpul [[revoluția industrială|revoluției industriale]] din Europa, cererea de substanțe alcaline creștea. Un nou proces industrial de fabricare de [[carbonat de sodiu]] a fost dezvoltat de către [[Nicolas Leblanc]] ([[Issoundun]], [[Franța]]), principalul avantaj al acestuia fiind costul redus. Procedura consta în obținerea din sarea gemă a carbonatului de sodiu, utilizându-se acid sulfuric, [[calcar]] și [[cărbune]], degajându-se acid clorhidric ca produs secundar. 

Înainte de adoptarea [[legea alcalină|legii alcaline]] în 1863 în Regatul Unit și a unor alte legi asemănătoare de către alte țări europene, acidul clorhidric era eliberat în aer. După promogarea acestor acte normative, a devenit obligatorie barbotarea gazului în [[apă]], producându-se astfel la scară industrială.<ref name="wvd04" /><ref name="ceh" /><ref name="aftalion">{{citat carte|first = Fred|last = Aftalion|title = A History of the International Chemical Industry|location = Philadelphia|publisher = University of Pennsylvania Press|year = 1991|isbn = 0-8122-1297-5}}</ref>

În secolul XX, procedeul Leblanc a fost înlocuit cu [[procedeul Solvay]] din care nu se mai obține acid clorhidric ca produs secundar. Acesta a devenit un produs chimic important prin utilizarea sa largă, astfel dezoltându-se alte metode de preparare, unele dintre acestea find folosite și în prezent. După anul 2000, compusul se  obține în timpul fabricării substanțelor organice la scală industrială.<ref name="ceh" /><ref name="aftalion" /><ref name="G&E">{{Greenwood&Earnshaw|pages=946–48}}</ref>

Acidul clorhidric este prezent în [[Convenția Națiunilor Unite]] împotriva traficului ilicit cu narcotice și substanțe halucinante, fiind folosit la fabricarea de [[heroină]], [[cocaină]], [[metamfetamină]].<ref name="incb">{{citat web|publisher = [[International Narcotics Control Board]]|url = http://www.incb.org/pdf/e/list/red.pdf|format = PDF|title = List of precursors and chemicals frequently used in the illicit manufacture of narcotic drugs and psychotropic substances under international control|issue = Annex to Form D ("Red List")|edition = Eleventh Edition|month = ianuarie|year = 2007|accessdate = 2010-07-14|archive-date = 2008-02-27|archive-url = https://web.archive.org/web/20080227224025/http://www.incb.org/pdf/e/list/red.pdf|dead-url = yes}}</ref>

== Răspândire ==
Acidul clorhidric se găsește în emanațiile [[vulcan]]ilor și inclus în rocile vulcanice. Funerolele cu temperaturi cuprinse între 100 și 500&nbsp;°C sunt acide, conținând [[dioxid de sulf]], acid clorhidric și [[dioxid de carbon]]. De exemplu, prin acțiunea apei asupra [[clorură de fier|clorurii de fier trivalent]] se depune [[hematită]] și se degajă HCl, conform reacției:

:2FeCl<sub>3</sub> + 3 H<sub>2</sub>O = Fe<sub>2</sub>O<sub>3</sub> + 6 HCl

Mai poate fi întâlnit sub formă liberă în [[suc gastric|sucul gastric]] (concentrație 0,1 - 0,5 %) din [[stomac]]ul [[vertebrat]]elor, împreună cu [[pepsină]] și alți fosfați acizi,<ref name="p130">D. Negoiu, p. 130</ref> fiind produs în portiunea [[fornix]]ului și a corpului gastric. Are rol în acidifierea mediului gastric până la o valoare de 1-2 a pH-ului, eliminănd cea mai mare parte a [[microb]]ilor ingerați. De asemenea, el facilitează digestia [[proteină|proteinelor]], cu precădere a celei implicate în digestie, pepsina. Valoarea mică a pH-ului favorizează activarea [[pepsinogen]]ului, precursorul pepsinei. După ieșirea din stomac, acidul este neutralizat de către [[duoden]] și [[bicarbonat de sodiu]].<ref>[http://www.digestia.ro/ce_este_digestia.php Ce este digestia] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100218002843/http://www.digestia.ro/ce_este_digestia.php |date=2010-02-18 }}. digestia.ro. Accesat la 14 iulie 2010.</ref><ref name=maton>{{citat carte|last = Maton|first = Anthea|coauthors = Jean Hopkins, Charles William McLaughlin, Susan Johnson, Maryanna Quon Warner, David LaHart, Jill D. Wright|title = Human Biology and Health|publisher = Prentice Hall|year = 1993|location = Englewood Cliffs, New Jersey, USA|isbn = 0-13-981176-1}}</ref>

[[mucus gastric|Mucusul gastric]], secretat de [[celule muncipare gastrice|celulele mucipare gastrice]], are rol în apărarea celulelor mucoasei gastrice de acțiunea acidului clorhidric, ca și bicarbonatul de sodiu. Dacă acest mecanism de protecție cedează, pot apărea boli ca [[ulcer]] sau arsuri stomacale ([[pirozis]]). Medicamentele din clasa [[antiacide]]lor, inhibitoare ale secretiei gastrice, [[inhibitorii pompei de protoni]] sau substanțele prokinetice au rol în neutralizarea acidului.<ref name=maton/><ref>[http://medicale.interactiuni.ro/refluxul-gastro-esofagian-arsura-sau-acreala-a-stomacului-informatii-medicale-gastroenterologie-416/ Refluxul gastro-esofagian - arsura sau acreala a stomacului, informatii medicale, gastroenterologie]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}. medicale.interactiuni.ro. Accesat la 14 iulie 2010.</ref>
Sub formă de săruri e în cantități mari în zăcămintele de [[sare]] și în [[apa]] mărilor și [[ocean]]elor.<ref name="p130"/>

== Obținere ==
Acidul clorhidric este preparat prin dizolvarea în apă a [[hidrogen clorurat|hidrogenului clorurat]]. Acesta poate fi produs utilizând o diversitate de metode (vezi [[Hidrogen clorurat#Producere]]). Obținerea acidului la scală industrială este adesea în strânsă legătură cu prepararea altor [[compus chimic|compuși chimici]].

=== Nivel industrial ===
Acidul clorhidric este obținut ca soluții de 38 [[procent masic|%]] HCl. Sunt posibile și concentrații mai mari (peste 40%), dar rata de [[evaporare]] este foarte ridicată, fiind necesare măsuri suplimentare de precauție cum ar fi creșterea presiunii și a temperaturii pentru a putea fi depozitat sau manipulat. Cantitatea principală produsă la nivel industrial este de 30%-40%, fiind optimizată pentru ușurința transportului și pentru a limita degajarea [[vapori]]lor de HCl. Soluțiile utilizate în scop casnic (în special la curățenie) în Statele Unite au o concentrație cuprinsă între 10% și 12%, menționându-se necesitatea diluării înainte de folosire. Aceleași valori sunt valabile și în Regatul Unit.<ref name="ceh" />

Cei mai importanți producători la nivel mondial sunt [[Dow Chemical]] cu 2 milioane de tone anual, [[FMC Corporation]], [[Georgia Gulf Corporation]], [[Tosoh Corporation]], [[Akzo Nobel]] și [[Tessenderlo]] cu valori cuprinse între 0,5 și 1,5 tone pe an. Cantitățile obținute la nivel mondial de acid clorhidric sunt estimate la 20 Mt/an, dintre care 3 Mt se obțin prin sinteză directă, iar restul este produs secundar din alte sinteze. Cea mai mare cantitate de HCl este consumată de producător, iar piața deschisă este estimată la 5 Mt/an.<ref name="ceh" />

== Utilizare ==
Acidul este folosit pe scară largă în industria chimică, ca acid anorganic.

Acidul clorhidric este folosit în [[minerit]] în procesul de prelucrare, flotare a [[minereu]]rilor, sau în tehnologia fosfaților.

De asemenea este utilizat la purificarea [[petrol]]ului și [[gaz natural|gazului natural]], ca și în metalurgie, și la cositorit.

In laborator acidul este un reactiv folosit frecvent la analize chimice la prepararea probelor, ca și în procedeele de [[titrare]] a unor baze/alcalii și ca agent de acidulare.

Acidul clorhidric [[amestec azeotrop|azeotrop]] de concentrație 20% poate fi utilizat ca etalon primar în cadrul analizei cantitative, deși concentrația sa depinde de [[Presiune atmosferică|presiunea atmosferică]] din timpul preparării.<ref>{{VogelQuantitative}}</ref>

== Proprietăți ==
=== Proprietăți fizice ===
Din informațiile furnizate de [[spectroscopie în infraroșu|spectroscopia în IR]] și [[spectroscopie Raman|Raman]] și din valoarea [[moment electric|momentului electric]] s-a stabilit că în molecula acidului clorhidric, cei doi atomi sunt legați [[legătură covalentă|covalent]].

[[Densitate]]a soluției apoase este mai mare decât a apei.<ref>Nenițescu, p.670.</ref>
<div style="text-align:center">
{| border="1" cellspacing="0" cellpadding="3" style="background:white; border-collapse:collapse; margin-left:auto; margin-right:auto; margin-top:0.5em; margin-bottom:0.5em; text-align:center"
|- style="background:#ffdead; "
! [[Procent masic]], 
! [[Concentrație masică]], 
! [[grad Baumé]]
! [[Densitate]]
! [[Molaritate]]
! [[pH]]
! [[Viscozitate]]
! [[capacitate termică masică|capacitate<br />calorică]]
! [[Presiune de vapori]]
! [[Punct de fierbere]]
! [[Punct de topire]]
|- style="background:#ffdead; text-align:center;"
! kg&nbsp;HCl/kg&nbsp;
! kg&nbsp;HCl/m<sup>3</sup>
! [[scala Baumé|Baumé]]
! kg/l
! mol/dm<sup>3</sup>
! 
! mPa·s
! kJ/(kg·K)
! Pa
! °C
! °C
|-
| bgcolor="#ffdead"|10% || 104.80 || 6.6 || 1.048 || 2.87 || −0.5 || 1.16 || 3.47 || 0.527 || 103|| −18 
|-
| bgcolor="#ffdead"|20% || 219.60 || 13 || 1.098 || 6.02 || −0.8 || 1.37 || 2.99 || 27.3 || 108 || −59
|-
| bgcolor="#ffdead"|30% || 344.70 || 19 || 1.149 || 9.45 || −1.0 || 1.70 || 2.60 || 1,410 || 90 || −52
|-
| bgcolor="#ffdead"|32% || 370.88 || 20 || 1.159 || 10.17 || −1.0 || 1.80 || 2.55 || 3,130 || 84 || −43
|-
| bgcolor="#ffdead"|34% || 397.46 || 21 || 1.169 || 10.90 || −1.0 || 1.90 || 2.50 || 6,733 || 71 || −36
|-
| bgcolor="#ffdead"|36% || 424.44 || 22 || 1.179 || 11.64 || −1.1 || 1.99 || 2.46 || 14,100 || 61 || −30
|-
| bgcolor="#ffdead"|38% || 451.82 || 23 || 1.189 || 12.39 || −1.1 || 2.10 || 2.43 || 28,000 || 48 || −26
|}
<small>Temperaturile și presiunile sunt la 20&nbsp;°C și o atmosferă(101.325&nbsp;kPa).<ref>Nenițescu, p. 671</ref></small></div>
[[Fișier:Phase diagram HCl H2O s l.PNG|thumb|Temperatura de topire funcție de concentrația HCl în apă.<ref>{{citat carte|title=Gmelins Handbuch der Anorganischen Chemie|chapter= Systemnummer 6 Chlor|publisher=Chemie Berlin |year=1927}}</ref><ref>{{citat carte|title=Gmelins Handbuch der Anorganischen Chemie|chapter= Systemnummer 6 Chlor, Ergänzungsband Teil B - Lieferung 1|publisher=Chemie Weinheim|year=1968}}</ref>]]

Acidul clorhidric este un [[gaz]] incolor, cu miros puternic, iritant. Densitatea sa relativă este de 1,12601 și greutatea unui litru de 1,6394 g. Gazul fumegă la aer cu formare de picături hidratate de HCl. Răcit la 10&nbsp;°C și la o presiune de 40 atm se condensează sub forma unui lichid incolor. <ref>Ripan, Ceteanu, p. 101</ref>

Punctul de fierbere este de -83,1&nbsp;°C la presiune de 1 atm., iar cel de topire este de -112&nbsp;°C.

În stare [[solid]]ă se prezintă ca o masă albă cristalină<ref>Ripan, Ceteanu, p. 101</ref>. Cristalizează într-o [[rețele moleculare|rețea cubică moleculară]]. 

Temperatura și presiunea critică au valorile 51,25&nbsp;°C și, respectiv, 81,6 atm. În stare lichidă nu conduce [[curent electric|curentul electric]] și nu reacționează cu metalele, carbonații, oxizii, sulfurile<ref>Ripan, Ceteanu, p.101</ref>.

Este solubil în benzen<ref>Ripan, Ceteanu, p. 101</ref>.

Formează un [[amestec azeotrop]] cu apa ce conține 20,24% HCl și [[distilare|distilă]] la 110&nbsp;°C.<ref>Negoiu, p. 133</ref>

Dizolvarea PCl<sub>3</sub> și PCl<sub>5</sub> și a unor substanțe organice ([[eter]], [[cetonă]], [[acid]], [[nitril]], [[amină]], etc.) conduc la creșterea [[conductibilitate electrică|conductibilității]]. În cazul dizolvării unor cloruri metalice în HCl s-a pus în evidență formarea unor ioni complecși (de ex. [AgCl<sub>4</sub>]<sup>3-</sup>).<ref>Negoiu, p.134</ref>

=== Proprietăți chimice ===
Hidrogenul clorurat este un [[acid monoprotic]], adică poate disocia o singură dată în apă prin cedarea unui proton. În soluția apoasă de acid clorhidric, ionul H<sup>+</sup> reacționează cu apa pentru a forma ionul [[hidroniu]], H<sub>3</sub>O<sup>+</sup>:<ref name="crc">{{citat carte|last = Lide|first = David|title = CRC Handbook of Chemistry and Physics|publisher = [[CRC Press]]|edition = 81st|year=2000|isbn = 0849304814}}</ref><ref name="perry">{{citat carte|last = Perry|first = R|coauthors = Green D, Maloney J|title = [[Perry's Chemical Engineers' Handbook]]|publisher = [[McGraw-Hill]] Book Company|edition = 6th|year = 1984|isbn = 0-07-049479-7}}</ref>

:HCl + H<sub>2</sub>O → H<sub>3</sub>O<sup>+</sup> + Cl<sup>−</sup>

Un volum de apă dizolvă cca 450 volume de HCl gazos, reacția fiind [[reacție exotermă|exotermă]] ([[entalpie|ΔH]]= -17,4 kcal/mol).

Celălalt ion care se formează este anionul [[clorură]], Cl<sup>−</sup>. Acidul clorhidric poate fi folosit pentru a prepara sărurile sale numite „cloruri” (de exemplu, [[clorura de sodiu]]). Este un [[acid puternic]], disociind complet în apă.<ref name="crc" /><ref name="perry" />

Acizii monoprotici prezintă o singură [[constantă de disociere]], Ka, ce indică gradul de disociere în apă. Pentru un acid tare cum este acidul clorhidric, valoarea acesteia este mare, existând încercări teoretice de a-i determina valoarea exactă. Când se adaugă cloruri (de exemplu: NaCl) în soluții apoase de acid clorhidric, acestea nu au practic niciun efect asupra [[pH]]-ului, deci clorura este o bază conjugată slabă și acidul clorhidric este complet disociat în apă. Astfel, soluțiile apoase de tărie medie de HCl au [[molaritate]]a egală cu cea a [[proton]]ului.<ref name="crc" /><ref name="perry" />

Căldura de formare din elemente e de 92 kJ/mol<ref>Pauling, p. 188</ref>

Dintre [[acizi puternici|acizii minerali]] comuni, acidul clorhidric este acidul monoprotic care participă cel mai puțin la reacțiile [[redox]]. Este unul dintre cei mai ușor manevrabili acizi tari, deoarece conține ionul Cl<sup>-</sup> care nu este [[toxicitate|toxic]]. Soluțiile de tărie medie sunt destul de stabile la păstrare, menținându-și proprietățile timp îndelungat.

=== Reacții ===
Acidul clorhidric atacă metalele( formând cloruri și apă), cu excepția metalelor nobile ca [[aur]]ul, [[tantal]]ul ([[germaniu]]l), [[cupru]]l, [[argint]]ului și [[Mercur (element)|mercur]]ul (numai în absența [[oxigen]]ului).<ref>{{en icon}}[http://quiz2.chem.arizona.edu/preproom/Limiting%20Reactants%20-%20Mg%20and%20HCl.htm Limiting Reactants - Mg & HCl] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100801103552/http://quiz2.chem.arizona.edu/preproom/Limiting%20Reactants%20-%20Mg%20and%20HCl.htm |date=2010-08-01 }}. University of Arizona - Chemistry. Accesat la 14 iulie 2020.</ref><ref name="rosu">T. Roșu, ''Curs de Chimia nemetalelor'', [[Universitatea din București]], 2008.</ref>

:<math>\mathrm{Mg + 2\,HCl \rightarrow MgCl_2 + H_2 \uparrow}</math>

Acidul poate fi folosit la curățirea [[metal]]elor (ruginei) prin îndepărtarea (oxizilor) de ex. de pe [[cupru]]:<ref name="rosu"/><ref>{{en icon}}teachers.sduhsd.net/bbelyea/docs/CopperOdysseyLab.doc Reactions Lab. Accesat la 14 iuli 2010.</ref>

:<math>\mathrm{CuO + 2\,HCl \rightarrow CuCl_2 + H_2O}</math>

În stare gazoasă, acidul disociază în elemente, la valori înalte ale temperaturii. De exemplu, gradul de disociere la 300&nbsp;°C și 1 atm este de 3·10<sup>−7</sup>%, iar la 1000&nbsp;°C este de 0,014%.

Dizolvat în benzen fără urme de apă nu reacționează cu metale cum ar fi zincul<ref>Ripan, Ceteanu, p. 101</ref>

În soluții concentrate, el dizolvă unele [[metal]]e cu formare de cloruri metalice și [[hidrogen]] gazos, reacționând și cu anumiți compuși bazici cum ar fi [[carbonat de calciu|CaCO<sub>3</sub>]] sau [[oxid de cupru|CuO]], formând cloruri dizolvate ce pot fi ulterior analizate.<ref name="crc" /><ref name="perry" />

Prin combinare cu trioxid de sulf produce [[acid clorosulfonic]].

Un amestec al acidului clorhidric și [[acid azotic]], numit ''apă regală'' atacă [[aur]]ul:<ref name="rosu"/>

:<math>\mathrm{Au^{3+} + 4\,Cl^- \rightarrow AuCl_4^-}</math>

== Măsuri de protecție ==
In contact cu pielea acidul produce arsuri, vaporii lui sunt de asemenea caustici. In cazul contactului cu acid se recomandă până la sosirea doctorului spălarea abundentă cu apă a pielii. De asemenea unele sapunuri continand o cantitate prea mare de soda caustica pot leza pielea si mai rau.{{fapt}}

# prin reacția acidului cu nitratul de [[argint]]
# prin formarea unui precipitat cu amoniacul (bază slabă) 
# prin eliberarea [[clor]]ului în reacția cu oxidul de mangan (IV)

:<math>\mathrm{HCl + AgNO_3 \rightarrow HNO_3 + AgCl}</math>
:<math>\mathrm{AgCl + 2\,NH_3 \rightarrow [Ag(NH_3)_2]^+ + Cl^-}</math>
:<math>\mathrm{AgCl + HCl \rightarrow H^+ + [AgCl_2]^-}</math>
:<math>\mathrm{4\,HCl + MnO_2 \rightarrow Cl_2 + MnCl_2 + 2\,H_2O}</math>

Concentrația de acid clorhidric se stabilește prin titrare cu o soluție de [[sodă caustică]] cu o concentrație cunoscută, sau prin fotometrie.
== Note ==
<references />

== Bibliografie ==
* C.D. Nenițescu, ''Chimie Generală'', ed. Didactică și pedagogică, București
* D. Negoiu, ''Tratat de chimie anorganică'', editura Tehnică, vol.2, București, 1972
* Constantin D. Albu, [[Maria Brezeanu]], Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 17
* [[Linus Pauling]], ''Chimie generală'', Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
* [[Raluca Ripan]], I. Ceteanu, ''Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi'', Editura de stat didactică și pedagogică, [[București]], 1961

{{Principalii acizi anorganici}}
{{Cloruri}}
{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Acizi anorganici|Clorhidric]]
[[Categorie:Compuși ai hidrogenului]]